HRANA VIE

Astazi, 12 mai 2023, se implinesc 13 ani de cand am scris prima postare pe acest blog (imi amintesc bine ca "nasterea" blogului a fost una cu mari chinuri, caci partea tehnica ma depasea total, eu facand - si lucrul acesta este valabil si in ziua de azi - tot ce depinde de tehnica total dupa ureche). Deci am crescut muuuuuult in toti acesti ani, si separat, si impreuna, eu am ajuns acum la varsta pensiei (asa ieseau "pe vremea mea" femeile la pensie, la 55 de ani), iar blogul a ajuns la furtunoasa vreme a adolescentei...

Si pentru ca eu iubesc cifra 13 (care este pentru mine un numar ca orice numar si care aduce exact la fel de mult noroc sau ghinion, cat crede fiecare), si pentru ca in acest an am trecut la nivelul urmator de abordare a sanatatii naturale cu hrana vie, trebuie sa sarbatoresc neaparat aceasta data speciala.

Asa cum scriam pe 12 mai 2010 in prima postare de pe acest blog, am fost intotdeauna fascinata de universalitatea temporala, spatiala, supraconfesionala si interprofesionala a modului natural de viata cu hrana vie. De-a lungul si de-a latul pamantului, din Japonia si pana in America, din tarile nordice, din Canada si pana in America de Sud si Australia au existat dintotdeauna, practic in  toate tarile, oameni, de profesie medici sau cu alte calificari sau meserii, care au descoperit hrana vie si efectul ei tamaduitor de exceptie, de cele mai multe ori empiric (doar prin propria experienta), motivitati de probleme de sananate grave, personale sau ale unei persoane apropiate. Ne putem imagina insa, ca cei mai multi dintre ei au ramas necunoscuti. Vedem acest lucru si astazi, in epoca Internetului si a inflatiei informationale, cat de greu este totusi sa se raspandeasca ideile despre hrana vie - cum ar fi putut atunci, cei au trait cu atat de multi ani in urma, sa reuseasca mai bine sa popularizeze aceste lucruri?

In Romania, in familia mea si in cercul meu de prieteni si cunostinte, nu am auzit 18 ani nimic despre hrana vie. Primul meu contact "intamplator" cu hrana vie, a avut loc in urma cu peste 25 de ani, atunci cand o cunostinta (tot "intamplatoare", nu am mai avut nimic de-a face dupa aceea cu acea fata) mi-a povestit despre boala grava a tatalui sau (cancer de colon in stadiu final) si cum fusese acesta trimis acasa de la spital cu cuvintele: mai aveti cel mult 2 luni de trait. Intamplator insa el auzise despre un inginer pensionat, care dadea sfaturi de sanatate intr-un parc bucurestean. In deznadejdea sa, l-a cauta pe acest inginer si i-a urmat sfaturile. A tinut post cu apa distilata si argila timp de 60 de zile, iar dupa 2 luni era inca in viata si intr-o stare de sanatate mai buna ca niciodata. Numele inginerului era Valeriu Popa (1924-1997), un om deosebit, care si-a dedicat viata vindecarii oamenilor bolnavi cu ajutorul naturii si al lui Dumnezeu.

Iar de cand am inceput sa urmez si eu regimul alimentar cu hrana vie, gandul la pionierii romani ai unei vieti naturale cu hrana vie nu mi-a lasat nici o clipa liniste. Am inceput sa cercetez in Internet (Matei 7:7-8: "Cereți, și vi se va da; căutați, și veți găsi; bateți, și vi se va deschide. Căci oricine cere capătă; cine caută găsește; și celui ce bate, i se deschide."), si …am descoperit lucruri foarte interesante!!

Si asa am aflat de doamna Elena Nita Ibrian (1921-2009), de care m-am indragostit instantaneu, de la primul rand citit. Am descoperit-o "intamplator" cautand pentru parintii mei carti in limba romana din domeniul sanatatii natrale. Doamna Nita Ibrian a scris peste 40 de carti (dintre care 28 din domeniul sanatatii, despre hrana vie, plante medicinale, tratamente naturale samd.), iar toate cartile ei depasesc cu mult nivelul unor carti de bucate, fiind de fapt adevarate ghiduri pentru o viata mai buna, o viata in pace si liniste sufleteasca, o viata bazata pe increderea in bunul Dumnezeu si in perfectiunea creatiei Sale, caci hrana vie aduce mai mult decat sanatatea trupeasca, fiind de fapt si cel mai bun leac pentru sufletul omenesc. Intre timp, in acesti 13 ani, am adunat cu cea mai mare grija si recunostinta, o parte dintre  sfaturile, retetele si povestile frumoase cu si despre buna doamna, intr-o carte (daca faceti click AICI, gasiti toate informatiile despre cartea "Din comorile doamnei Elena Nita Ibrian").

 Povestea vietii mele cu hrana vie, cum m-a ajutat (si m-a salvat) pe mine trecerea la o viata naturala, o puteti citi facand click AICI.

Au trecut mai mult de 16 ani de cand am trecut la acest mod de viata. In toti acesti ani am fost  mereu in cautarea unei alternative mai putin radicale, din pacate, sunt nevoita sa vin cu o veste cam proasta, caci desi am cautat si rascautat, NU am descoperit o alternativa cu adevarat viabila pentru hrana vie. Asa cum sublinia dr. Bruker, care la randul lui s-a straduit sa gaseasca o solutie de compromis, cu cat este mai grava boala de care sufera cineva, cu atat trebuie sa fie mai mare procentul de hrana vie pe care bolnavul respectiv trebuie sa-l consume. De aceea, tratamentul sau pentru boli grave precum cancer, scleroza multipla samd. era bazat exclusiv (100% FARA EXCEPTIE!) pe o alimentatie cu hrana vie.

Dar ce este HRANA VIE? Raspunsul este scurt si clar: este hrana lasata de Dumnezeu pentru fiinta umana. Caci asa cum fiecarui animal i-a asigurat bunul Dumnezeu  exact hrana perfect adaptata la nevoile sale si fiziologia sa si a tuturor sistemelor sale, acea hrana care sa-i asigure supravietuirea, perpetuarea speciei si indeplinirea misunii sale pe pamant, exact tot asa a primit si OMUL, direct de la Dumnezeu atunci cand a fost creat, hrana adecvata speciei umane. Care este aceasta hrana? As putea povesti ca omul, fiind un primat superior si avand acelasi tip de sistem digestiv ca toate primatele, este facut pentru consumul de fructe, frunze, legume, nuci, seminte, radacini fragede. V-as putea spune ca omul NU este nici carnivor, nici granivor (de aceea nu avem nici cioc si nici gusa), nici omnivor. As putea cita aici studii, oameni de stiinta, experimente samd. (internetul este arhiplin de astfel de informatii). Dar eu prefer sa fac cu voi, acum si aici, asa cum am facut-o de multe ori in acesti 13 ani, un exercitiu de gandire logica: imaginati-va ca v-ati trezi dintr-o data in salbaticie, in mijlocul unei paduri mari si ca nu ati avea la dispozitie nicio unealta, niciun dispozitiv  ajutator si niciun instrument suplimentar. Nu ati avea nimic in afara de corpul vostru! Ce ati manca daca v-ati folosi doar "uneltele" date de Dumnezeu, adica mainile, unghiile, picioarele, gura, dintii samd.? 

Repet aici indemnul pe care vi l-am dat dintotdeauna: Nu astept sa ma credeti, chiar va rog sa nu ma credeti! Insa astept sa cercetati singuri mai departe, sa cautati toate informatiile pro si contra la care aveti acces, sa ganditi cu propriul cap, sa va luati timpul necesar pentru a analiza in profunziem si mai ales pentru a discerne corect.

Pe 12 mai 2011,  notam intr-o postare, pe care nu stiu de ce nu am publicat-o, urmatoarele vorbe, care nu au pierdut absolut nimic din acutalitate si pe care le pot relua cu mana pe inima dupa 12 ani: "Si a trecut deja un an, de cand am reusit, dupa multe chinuri si stat ore in sir in fata calculatorului, sa public prima mea postare! Acum a sosit timpul sa trag linie si sa fac bilantul. Privesc cu multa nostalgie in urma si ma gandesc, zambind un pic pe sub mustata, daca oare voi mai scrie si la adevaratul jubileu (50 de ani), cand ma voi afla la venerabila varsta de 93 de ani???? Ei, vom trai si vom vedea...

Am pornit acest blog cu mult entuziasm si doar din dorinta de a face bine, dar si cu ceva teama in suflet, de multe ori mi-am tot repetat in surdina cuvintele bunicii mele dragi, care mi-au fost de mare ajutor toata viata mea in clipe grele: "Sa nu-ti fie niciodata frica draga bunicii, spune mereu: cu Dumnezeu inainte! Si o sa vezi, cum o sa le astearna Domnul pe toate, asa cum  trebuie!".  Si asa a fost, este si va fi mereu!

"Bunele" din acest an au fost in numar mult mai mare ca "relele", am avut sansa de a cunoaste, chiar si daca de cele mai multe ori numai virtual, niste oameni minunati, cu cativa dintre ei  insa, ne-am stat candva chiar si fata-n fata. este cumva interensat ca a trebuit sa ajung eu tocmai in Germania, ca sa descopar cu adevarat ca Romania este plina de oameni deosebiti, romani adevarati, exact asa cum stim noi din mosi-stramosi ca sunt romanii, si de locuri si lucruri deosebit frumoase, trebuie numai sa facem un mic efort si sa cautam putin si vom descoperi dintr-o data o alta lume (cel putin asa mi s-a intalmpat mie).

Am invatat enorm in acest an, am adunat in sufletul meu,  de la voi toti, de la toti oamenii care mi-au luminat mintea si sufletul cu vorbele lor, munti de comori mai pretioase ca orice posesiune materiala. Intre timp, lista mea personala care cuprinde oamenii importanti din viata mea, a luat proportii de-a dreptul incomensurabile si as dori sa le multumesc tuturor din toata inima mea. 

Blogul s-a vrut la inceput un blog strict de hrana vie, intre timp am ajuns la o paleta mult mai larga de teme, pentru unii cititori probabil prea larga. La inceput, am pornit cu un blog care sa cuprinda in principiu numai informatiile actuale si deosebit de importante, despre sananate in general si despre hrana vie in special. Nu am reusit insa sa raman mult timp pe linia aceasta, incepand sa cunosc mai multa lume si mai multe dintre problemele cu care se confrunta multi oameni, mi-am dat seama ca nu pot sa nu scriu si despre copii, despre natura, in general despre toate minunile vietii zilnice, reflectate in ultimul timp in "intalniri" (multe dintre ele de-a dreptul epocale si fatidice), de cele mai multe ori prin intermediul randurilor "asternute" pe o pagina de Internet, caci toate acestea sunt la randul lor o parte din viata mea si toate acestea joaca un rol hotarator in desfasurarea vietii mele.

Ca de obicei sunt multe de spus, timpul vostru este scurt, asa ca m-am hotarat  sa incerc sa fac o incheiere-sinteza a modului meu de abordare a oricarei situatii din viata, indiferent ca este vorba despre alimentatie, sanatate, gradinarit, protectia mediul, educatia copiilor s.a.m.d. Cel mai important este sa fiti intotdeauna foarte bine informati, si pro, si contra. Dezvoltati-va spiritul critic, obisnuitit-va sa nu mai credeti pe nimeni doar pe "ochi frumosi", ascultati (cine are urechi de auzit, va auzi!), vedeti (cine are ochi de vazut, va vedea!), cercetati, intrebati-va si intrebati-i si pe altii, nu va mai sfiiti sa puneti toate intrebarile care va trec orin cap si nu ezitati sa priviti mereu si in "spatele cortinei"!! Puneti-va capul la contributie si folositi-va la maxim logica si puterea de discernamant."

Subliniez din nou, ca acest blog nu este despre mine, ci despre HRANA VIE. Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si atunci cand Mihaela Mimi Luana Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzle imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele.

Gasesc ca aceste cuvinte fac o incheiere foarte potrivita, poate ca as mai adauga doar cateva intrebari retorice, care nu sunt menite starnirii unei discutii polemice, ci pot fi vazute ca invitatii de a medita pe cont propriu mai departe pe marginea acestei teme: 

- Ce denota de fapt neincrederea ca ceea ce NATURA  ofera omului cu generozitate, ca hrana prevazuta pentru el, este suficienta si completa?? Ca nu ne trebnuie NIMIC altceva?

- Ce denota, chiar si doar luarea in considerare a faptului ca omul ar putea "imbunatati, imbogati sau perfectiona" in vreun fel hrana naturala?

- De ce toate speciile de animale pot supravietui doar cu hrana oferita de natura, fara sa fie nevoie sa o gateasca, sa o sareze, sa o prelucreze in fel si chip? 

- Cum reusesc gorilele sa faca 150kg de muschi si masa corporala mancand doar fructe, funze si radacini? Si cati barbati consumatori de fripturi&Co ar avea curajul sa se lupte cu mainile goale (deci fara arme) cu o gorila? Si cine ar iesi oare invingator dintr-o astfel de lupta?

- Mi-a placut dintotdeauna experimentul propus de sotii Diamond in cartea lor "Fit for Life": "Puneti intr-un tarc un copil mic, un iepuras si un mar.  Cu o siguranta de 100%, copilul va manca marul si se va juca cu iepurele si nu va incerca niciodata sa manace iepurele si sa se joace cu marul."

Va multumesc din tot sufletul ca ma cititi, ca interactionati cu mine, ca ma sustineti si ca imi daruiti timpul, energia si iubirea voastra. Va doresc tot binele din lume, mai ales multa sanatate si o viata binecuvantata si fericita.

Cu mare drag,

Luana Mimi Walter

Raw food made in Romania la Paris

 Anul trecut, am scris despre visul meu de a infiinta o asociatie de hrana vie si am aruncat in eter ideea ca deja caut oameni care ar fi interesati sa mi se alature. Mi-au scris excat 2 (doua) persoane, asa ca va dati seama ca la acest nivel, visul ramane si mai departe doar un vis. Dar noi, cele 3 muschetare raw, stim ca intr-o buna zi, va veni si timpul acestui proiect si se va infaptui atunci "ca de la sine".

Una dintre cele doua fete care mi-au scris este Cristina, care locuieste langa Paris, unde face tot felul de minunatii raw vegan. Tocmai in tara in care raw food are  probabil cele mai mici sanse de succes, caci nicaieri in lumea asta mare si frumoasa nu se pune atata accent pe gatit ca in Franta (bucataria franceza a fost prima bucatarie din lume inlclusa de UNESCO in Patrimoniul Cultura Mondial). Dar ea nu s-a lasat impresionata prea tare de nimeni si de nimic si si-a infaptuit pur si simplu visul (am o admiratie fantastica pentru astfel de oameni). Dar mai bine o las pe Cristina sa va spuna singura povestea ei cu hrana vie:

Ma prezint : ma numesc Cristina, si in prezent fac torturi si prajituri fara foc, undeva pe langa Paris.

Dar pana sa ajung aici, este o intreaga poveste..

De cand ma stiu, ma bucur de o reputatie in familia mea –

eu sunt cea caruia ii place sa manance si sa faca retete « ciudate » (hai sa fiu mai politicoasa si

sa spun « originale »)

In copilarie am fost tot timpul bolnavicioasa: sensibilitate extrema la caldura sau frig ( in fiecare

iarna aveam degetele de la picioare degerate, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incalt, dimpotriva,

mi se cumpara tot ce poate fi mai calduros ), dureri de burta ( mi se spunea ca se datoreaza

picioarelor reci – aveam 6 ani si in vacantele de vara bunica mea imi punea o caramida calda pe

burta « sa ma linistesc »), diaree ( am inghitit cutii intregi de carbune in vacanta la bunici ),

amigdale inflamate, alergie la praf, polen ( primava si vara luam incontinuu aspirina si

paracetamol ), mai tarziu anexite nenumarate ( imi faceam singura polidin), sinuzita ( punctii cu

cortizon ), stare de oboseala cronica continua etc

In adolescenta mi-am dat seama ca ma simteam mult mai bine atunci cand mancam « de post ».

Am trecut peste criticile familiei si de la 16 ani am inceput sa imi fac singura mancare asa cum

imi doream. 

Sanatatea mea s-a mai ameliorat – nu mai aveam durerile de burta insa celelalte simptome

continuau, desi se atenuasera.

Mama incepuse sa se obisnuiasca cu ideile mele revolutionare si intr-o zi mi-a adus o carte

«non-conformista» de bucatarie – « Hrana vie- o speranta pentru fiecare » de Ernst Günter. 

Am avut un declic imediat atunci cand am citit despre zahar si faina alba. In schimb,

ingredientele le care el le folosea erau complet ciudate pentru mine si greu de gasit in oraselul

meu de provincie de pe langa Bacau.

Mult mai tarziu, prin 2006 am ajuns in Bucuresti si intr-o vitrina de Plafar am vazut un titlu care

mi-a atras atentia : « Bucataria fara foc » de Elena Nita Ibrian. Am ramas uimita ca si in Romania

cineva dadea atentie unui tip de dieta pe care eu doream sa o aplic dar nu prea stiam cum.

Am cumparat cartea imediat si apoi inca una, si inca una, scrisa de acceeasi minunata persoana

pe care eu incepusem sa o admir. 

Deja stiam ca nu sunt singura pe drumul pe care o apucasem. Insemna enorm. Din cartile

doamnei Nita Ibrian am invatat cat de multe plante din natura sunt comestibile, ca exista o

varietate enorma in bucataria fara foc nu doar salate cu rosii, castratele si ceapa.

A fost un proces indelungat la mine de curatare a trupului si nu numai. Am invatat ca hrana vie

fara o gandire pozitiva nu functioneaza. Cu cat imi introduceam mai multa hrana vie, cu atat si

viata mea se schimba – persoanele negative din jurul meu au disparut, aveam mai multa energie

si ( in sfarsit ) faceam sport.

Hrana vie m-a ajutat sa primesc cel mai minunat cadou din viata mea – un copil. Mi se spusese

ca datorita zecilor de anexite pe care le-am avut, uterul meu devenise o cicatrice peste cicatrice si

nu reuseam sa am copii. 

Nu am renuntat si am continuat sa fac terapii de detoxifiere, de curatare a organismului, eram

prezenta oriunde auzeam de vindecare prin terapii neconventionale. Si am reusit. La 39 de ani a

fost surpriza mea cea mare cand am ramas insarcinata si am nascut o fetita perfect sanatoasa.

M-am bucurat mult pe timpul sarcinii cand doamna doctor imi spunea ca e surprinsa ca corpul

meu reactioneaza ca si cand as fi avut 20 de ani. 

Si cum in viata se intampla pe dos de cum iti propui, dupa 10 ani de lucru cu solicitantii de azil in

Romania, am ajuns in Franta.

Aici m-am confruntat de la inceput cu o alta mentalitate, alta cultura, alt tip de alimentatie. Imi

amintesc cat de surprinsa am fost la inceput sa vad ca aici nici nu se concepe ideea sa mananci

o salata de sfecla rosie cruda. 

Dar lucrurile evolueaza, incet dar evolueaza. Acum 10 ani era aproape imposibil sa afirmi in Franta

ca esti vegetarian. Acum se accepta, si gasesti si restaurante care propun meniu vegetarian. 

In prezent e perioada in care cuvantul «vegan» e privit ciudat. Dar am incredere ca se va schimba.

Iar eu, am decis sa am o afacere de nisa – torturi si prajituri fara foc intr-o tara in care cultura

vegan si crud intra incet si destul de greu.

Ideea mi-a venit din propria necesitate ; voiam sa ii dau copilului meu dulciuri sanatoase. Asa au

aparut primele trufe de ciocolata cruda. De acolo si pana a urma cursuri de patiserie cruda nu a

fost greu deloc. Pentru cine e curios, prajiturile mele sunt pe site-ul http://mlletruffe.com.

Photo Cristina http://mlletruffe.com

Privesc totul ca pe provocare, o sansa pe care o am in viata de a face ceva la care tin cu adevarat,

in care cred din tot sufletul si imi doresc sa continue. Nu vreau sa las muzica din sufletul meu sa

taca, vreau sa o las sa se exprime si sa ating si alte persoane in drumul meu.

In plus, oamenii au nevoie sa stie ca exista si un alt stil de ati trai viata, un alt fel care te poate

face sa te simti mai viu, mai tanar, mai plin de speranta. 

Unde ma puteti gasi:

site:   https://www.mlletruffe.com/

Instagram: https://www.instagram.com/mlletruffe/

fb: https://www.facebook.com/MlleTruffe

Cu promisiunea ca anul acesta voi crea pagini de FB , Instagram și site în limba romana. 

Cine ar fi interesat sa discutam la un "ceai" sau suc verde virtual, poate sa imi scrie pe adresa de mail cristina.moussoungedi@gmail.com 

Ateliere individuale de fermentare naturala

Fermentarea spontana este un procedeu natural stravechi de conservare si transformare a alimentelor, care se regaseste practic in toate bucatariile traditionale ale popoarelor de jur imprejurul globului. 

Dupa terminarea atelierului, veti sti cum se pregatesc un bors fara gluten, diferite "branzeturi" raw vegan (branza crema si smantana, diferite tipuri de branzeturi, de exemplu tip Mozzarella, tip Feta, tip Parmezan, tip Camembert) si celebra varza murata coreeana Kimchi (in varianta integrala si vegana, fara zahar!).

Eu am lucrat dintotdeauna in sistem 1:1  cu mult mai mult drag decat cu grupe de oameni. Grupele mari nu intra pentru mine oricum sub nicio forma in discutie, caci sunt pentru mine ateliere de tip banda rulanta si nu au reprezentat niciodata, nici punctul meu forte, si nici ceva la care am visat vreodata sa ajung. Nici conferintele cu sute de persoane nu sunt dupa parerea mea ceea doresc ele sa para si asa cum probabil stiti din propria experinta nu au in niciun caz efectul benefic promis, ele sunt pentru mine mai mult evenimente de tip balon de sapun: ceva foarte frumos, care iti ia initial ochii, dar la sfarsit ramai tot cu ochii in soare si doar o picatura de apa in mana....  

Pentru mine, lucrul cu o singura persoana are o valoare speciala, caci doar asa imi pot concentra toata energia si toata atentia exclusiv pe problemele persoanei respective. Doar in cadrul unei sesiuni individuale se pot pune pe masa toate semnele de intrebare si doar intr-un cadru intim si personal se poate raspunde cu adevarat sincer, deschis si autentic. 

In ianuarie voi organiza o noua serie (desigur intr-o grupa mica) a atelierului de fermentare, dar daca nu mai ai rabdare sa astepti si daca iti doresti o consultanta mai intensa si de cea mai buna calitate, m-am hotarat sa ofer aceste ateliere individuale.

Cum se desfasoara un astfel de atelier? Ce primesti, ce ti se ofera si cu ce ramai? Este totul foarte simplu: Fiecare participant primeste dupa inscriere un material teoretic in care sunt explicate pe larg si ilustrate cu fotografii explicative diferitele tipuri de fermentare naturala (un document pdf care contine generalitati despre fermentare, lista de cumparaturi, retetele si modurile de preparare, cu multe fotografii explicative, secrete si insider infos ;) samd.). Pe langa materialul teoretic, participantii primesc si accesul la grupa FB creata special pentru aceast atelier, unde sunt postate videorurile retetelor, intrebari/raspunsuri, explicatii suplimentare, fotografii si feedback de la participantii la atelierele anterioare samd. (participantii vor avea acces la acest grup si dupa terminarea cursului, eu raspund desigur  in continuare si la intrebarile participantilor din seriile anterioare, si nu in ultimul rand este un mare avantaj faptul, ca s-a creat acolo o comunitate foarte faina si folositoare pentru toata lumea!). 

Fiecare participant are deci suficient timp pentru a parcurge retetele si a procura ingredientele si pentru a face poate chiar primele incercari. Orice intrebare aveti dupa parcurgerea textelor si a videourilor  o puneti pune pe WA, mail sau grupa FB, iar eu voi raspunde la toate intrebarile in timp util.

In functie de necesitatile tale, stabilim apoi de comn acord o data pentru un apel video (WA sau Zoom) de 45 de minute in care putem clarifica toate nelamuririle,  pot raspunde la intrebarile care aparute pe parcurs sau putem face impreuna o anumita reteta la care poate intampini greutati (participantul hotaraste cum se va desfasura sedinta video).

Cursul include: materialul de curs (toate retetele, lista de cumparaturi si descrierea exacta a modului de preparare), accesul la grupul FB (unde sunt videourile retetelor si multe alte informatii foarte folositoare) si sedinta video de 45 minute  cu Mimi.

Data de desfasurare: stabilim data de comun acord.

Echilibrarea energetica: 100€ sau 500 ron.

Pentru mai multe informatii si inscrieri, scrieti un mail la hranavie@gmx.de.

Ziua Arhangelilor

8 noiembrie 2022 este iar o zi cu o energie foarte speciala, de care ar fi bine sa profitati la maxim. Va atrag iar atentia sa aveti maaaare grija si sa nu mai lasati sa va fie furata iar atentia, intelegeti ca doar voi singuri decideti daca va incarcati sau va descarcati "bateriile". Maine este o luna plina speciala, luna insangerata, si are loc totodata  si o eclipsa totala de luna (si chiar daca nu o vom putea vedea cu totii, energia acestzi eveniment astronomic major este PREZENTA si ACTIONEAZA pe tot pamantul la fel de puternic, si in partile din lume in care se va vedea, cat si in cele in care nu se va vedea eclipsa!).  

Astrofizicianul german Dieter Broers a insitat permanent in ultimii ani asupra faptului ca se da momentan o adevarata lupta pentru castigarea atentiei noastre ("moneda" viitorului!), deci a energiei noastre.

Masurile de diversiune (atentie mare, in special social media joaca un rol major, triati la sange ce si pe cine urmariti si ascultati!!) sunt din ce in ce mai agresive, mai masive si mai destructive (pentru noi). Caci inca mai este valabil mecanismul caracteristic dualitatii, si odata cu ridicarea vibratiei si a cresterii intensitatii luminii, simultan si reversul, adica intunericul si raul, trebuie sa se intensifice. De aceea este vital pentru anumite interese intunecate sa ne faca sa ne concentram atentia pe tot felul de tampenii (este incredibil cate lucruri de importanta majora si valoarea imensa trec neobservate pe YouTube, Instagram&Co  simultan cu implicarea numarului imens de oameni in dezbaterea unor teme idioate, fara nicio reala relevanta pentru viitorul lumii, deci al nostru si al copiilor nostri!). De aceea, repet sfatul meu nr.1: fii vigilent si extrem de critic si hotaraste cu bun-simt, logica si inteligenta cum, unde si in ce iti investesti energia! Si nu te mai mandri, ca tu nu te uiti la televizor, caci daca stai in schimb toata ziua si te uiti la toate gunoaiele din Internet, nu esti nici cu un cm mai departe ca ala care se uita la TVR, Antena paispeˋ samd.!

Sfatul nr.2: retrage-te in linistea inimii tale, lasa vocile din exterior sa amuteasca, stinge imaginile care navalesc peste tine din toate partile si CON-CENTREAZA-te pe tine, pe vocea ta interioara si strict pe oamenii care inseamna cu adevarat ceva pentru tine. Stiu ca in lumea de astazi, in care se celebreaza ignoranta, falsul si minciuna, este tot mai greu sa deosebesti ce este fake si ce este real. Incearca sa fii tu suficient de treaz pentru a putea celebra ADEVARUL, iar pentru aceasta este esential sa poti deosebi vocea si vointa divina de vocea si vointa multimii. 

Cine este conectat la SINE, la divinul din el, STIE toate aceste lucruri, este pregatit si are tot mai multa incredere ca vocea lui interioara ii spune permanent clar care este urmatoarul pas ce trebuie facut. Cine nu, va face bancuri si glume pe aceste teme (caci dupa parerea acestor oameni, nici in 2012 nu s-a intamplat "nimic", si nici de-atunci incoace nu se poate observa ca s-ar petrece vreo schimbare majora!) si va motai linistit mai departe in propria zeama, ocupandu-se exclusiv cu ce tampenii a mai zis Ixulica sau ce poze si video inscenate, regizate si mincinoase a mai postat Ygreculeasca pe nspe canale. 

In cadrul sedintelor de consultanta, folosesc adesea si cu mare drag analogia (;)) valului la mare, caci sunt sigura ca 99% dintre oamenii care au fost vreodata in viata lor la mare/ocean au trait experienta aceasta: in zilele cu valuri mari, daca intri in apa si stai insa cu fata spre plaja si "dormi pe picioare" uitandu-te la ce fac oamenii aflati pe nisip (deci nu esti in AICI si ACUM!), este foarte posibil sa te surprinda venirea unui val mare si puternic, care te poate tranti, tragandu-te la fund si invartindu-te atat de tare, incat nici nu mai stii unde este sus si unde este jos si incotro trebuie sa inoti ca sa iesi iar la suprafata. Dar daca tu esti mereu atent, treaz, constient si prezent, esti una cu marea si o traiesti cu toate simturile, de aceea, o asculti si te mai si uiti din cand in cand si in toate partile, asa ca auzi si vezi cand vine valul mare si esti pregatit sa reactionezi. Si atunci poti inota cu usurinta pe creasta lui, folosind toata energia valului si prinzand astfel un avant fantastic, pe care nu l-ai putea atinge niciodata doar prin propriile forte (ca si la surf).

NOI hotaram de fapt cum folosim sansa care ni se ofera si in ce directie o luam. NOI decidem daca folosim energia universala  drept piatra de moara spirituala sau trambulina spre cer. 

Cu cat este mai buna legatura personala cu Dumnezeu, cu atat observam ca avem din ce in ce mai putina nevoie de calendare, previziuni, prognoze, bloguri, videouri samd. Din contra, de la un anumit punct, aceste lucruri, venite din exterior, ne dauneaza mai mult decat  ne folosesc, caci “zgomotul“ produs de ele (eu numesc acest fenomen poluare spirituala) ne impiedica si mai mult sa ne auzim  vocea interioara, care este in realitate felul in care Dumnezeu vorbeste cu noi.  

De aceea, sfatul meu este sa limitati  drastic timpul petrecut in internet, in fata televizorului, pe telefon samd. ACUM avem nevoie de LINISTE mai mult ca oricand. Decat sa dati mai departe tot felul de informatii pe care oricum NU le puteti verifica si care nu fac decat sa-i panicheze si mai mult pe ceilalti,  decat sa va uitati (sau sa faceti) al nspelea live pe FB sau YouTube, decat sa colindati mallurile sau sa incepeti iar sa bateti lumea in lung si-n lat, eu va recomand cu mare seriozitate sa va limitati la voi insiva. Si la frumos si bun. Dati-va pace voua si dati-le (lasati-i in) pace si pe ceilalti. Vedeti-va de TREABA VOASTRA!

TU stii cel mai bine ce ar trebui sa faci, mai bine ca orice “guru“, autoritate, institutie, profesor, medic samd.: caci TU, IMPREUNA CU DUMNEZEU, ESTI AUTORITATEA SUPREMA a vietii tale! Si esti cel mai important om din viata ta.

Iar cine va sti sa vada dincolo de sclipici si palavrageala (repet: poluare spirituala), va primi semne si confirmari cu ghiotura. 

Va doresc o zi buna si plina de (i)luminari, campul energetic universal este deci si mai departe extrem de puternic si fiecare om poate alege intre cele 2 posibilitati: ori se prabuseste sub puterea fortelor universului si se lasa tras la “fund“, ori foloseste impulsul energetic pentru a merge mai usor, mai repede si mai in forta mai departe. 

Deci daca VRETI, puteti profita la maxim de energia care ne este pusa tot mai mult la dispozitie. 

Va doresc toate cele bune si frumoase,

Lu(ana)Mi(mi)

La Haute Cuisine Crue - Dr. Urs Hochstrasser (Elvetia)

Desi am aflat despre Dr. Urs Hochstrasser inca din 2007 din revistele "Natürlich leben" (revista Aliantei de Sanatate din Germania Bund für Gesundheit) si "Die Wurzel" (a lui Michael Delias, un alt raw foodist de "curs lunga" din Germania), iar din 2010 l-am si intalnit anual la Targurile de Hrana Vie Rohvolution, si desi mi-a marcat profund viata, in special in domeniul pregatirii felurilor de gourmet raw food, nu am scris pana acum decat foarte pe scurt despre el. Duminica trecuta insa, am fost iar la ultima editie a Targului Rohvolution si pentru ca a trebuit sa constat inca o data ce impact pozitiv, extrem de puternic poate avea hrana vie asupra oamenilor, m-am hotarat sa povestesc repede, macar si doar deocamdata numai pe scurt despre Urs, caci mesajul lui este VITAL, mai ales in vremurile pe care tocmai le traversam. Voi incerca sa fac mai tarziu un interviu detaliat cu el si cu sotia lui, Rita Hochstrasser, caci desi ea sta mai in umbra si-l sprijina in primul rand pe Urs, fiind practic "mana lui dreapta", ea are foarte multe de spus, caci la randul ei a adunat o experienta foarte mare si extrem de pretioasa in toti anii in care Urs a facut absolut totul impreuna cu ea.

Photos https://urshochstrasser.ch/

Urs Hochstrasser a invatat meseria de bucatar si a lucrat in multe restaurante dupa terminarea calificarii, iar dupa un timp si-a deschis chiar propriul restaurant. Ca urmare a primei sale "intalniri" cu Dumnezeu (despre aceasta intalnire il voi lasa mai bine pe el sa povesteasca), s-a lasat de fumat, a incetat sa mai bea alcool si a devenit constient de ce inseamna cu adevarat consumul de carne. Asa ca si-a vandut restaurantul care mergea intre timp foarte bine (in ciuda sfaturilor contrare date de cei din jur) si pentru ca avea de hranit o familie, a cautat un post de bucatar in care sa nu mai fie obligat sa prelucreze carne. Si intamplator tocmai in acea perioada se eliberase un post de bucatar la clinica Bircher-Benner (despre medicul extraordinar care a intemeiat aceasta clinica puteti citi mai pe larg AICI). Urs nu stia mare lucru despre acest medic sau despre metoda de terapie descoperita de el, totul a fost pur si simplu o "intamplare". Sau mai degraba o "sincronicitate divina".... Ajuns acolo, nu si-a prea putut imagina ca va ramane mult timp, caci bolnavii urmau la clinica o dieta stricta, iar Urs avea senzatia ca munca lui isi pierde astfel complet creativitatea. In strafundul inimii lui, Urs nici macar nu putea sa creada ca este posibil ca cineva sa se vindece de vreo boala numai printr-un regim alimentar si nu avea deloc incredere in bazele terapiei de la aceasta clinica. Dar la fata locului, traind pe viu suferinta oamenilor, vazand halul in care veneau oamenii la clinica si cum reuseau sa o paraseasca dupa mai multe saptamani de tratament, a trebuit sa recunoasca ca este totusi ceva inexplicabil la mijloc. Si s-a hotarat sa porneasca propriul experiment si sa manance 2 luni de zile exclusiv hrana vie. El mergea in fiecare zi la clinica 5 km cu bicicleta si s-a hotarat sa cronometreze timpul de care avea nevoie, ca dovada a efectului alimentatiei asupra starii fizice. In prima luna, nu a constatat o imbunatatire si nici nu s-a simtit cu adevarat altfel (se afla puternic intr-un procesul de detox) si era pe punctul de a fi convins ca hrana vie "nu ajuta". Dar pentru ca luase hotararea sa manance 2 luni exclusiv hrana vie, a continuat, iar dupa alte patru saptamani, a simtit ca a devenit alt om si a constatat ca ii crescuse considerabil nu doar capacitatea fizica, ci si ca facuse un salt imens emotional, mental si sufletesc. Din acel moment a luat hotararea ca nu se va mai intoarce niciodata la hrana "normala". Si si-a descoperit astfel menirea, caci de atunci a cautat neobosit raspunsul la intrebarile: "Cum se poate face hrana vie mai atractiva, astfel incat sa fie consumata cu cat mai multa pofta si placere?" si "Cum se poate transforma hrana vie dintr-o dieta pentru bolnavi, intr-un mod de alimentatie potrivit pentru hrana zilnica a oricarui om si perfect acceptat social?". Nici faptul ca oamenii doar dupa ce se imbolnaveau incepeau sa manance sanatos pentru a se vindeca, in loc sa manance sanatos pentru A RAMANE SANATOSI SI A NU SE IMBOLNAVI, nu i-a mai dat liniste. Si din aceasta cautarea a lui care s-a desfasurat de-a lungul a peste 30 de ani, s-au nascut mai multe carti (va recomand cu cea mai mare caldura, in special cartea "Rohkost von Feinstem" - La Haute Cuisine Crue - de Urs si Rita Hochstrasser, care au reusit in aceasta carte sa ridice hrana vie la nivel de arta!), un centru de sanatate in care oamenii aveau posibilitatea sa afle cum poate arata, ce gust are si cum se poate pregati o hrana cu adevarat sanatoasa, nenumarate cursuri, seminare, ateliere, interviuri, aparitii TV si participari la targuri de specialitate.

In bucataria centrului lui de sanatate (centrul este momentan inchis, dar eu sper din tot sufletul ca intr-o buna zi va fi redeschis) avea un panou fain: "Iubirea si fantazia sunt cele mai bune mirodenii". Si intr-adevar, acestea chiar sunt ingredientele cele mai importante din orice bucatarie...

 Daca faci click AICI gasesti multe retete (in limba germana), la fel si pe canalul lui de YouTube: https://youtube.com/user/hochstrassers

Urs Hochstrasser este un om extrem de creativ si de interesat in nenumarate domenii, asa ca nu a ramas insa blocat in bucataria raw vegan, ci s-a dezvoltat mai departe in toate planurile. Pentru ca era o problema sa gaseasca uleiuri cu adevarat presate la rece, a deschis el o moara de ulei. Iar pentru ca mierea, care nu este un produs vegan, si siropul de agave din Mexic nu erau pentru el decat o solutie de compromis, a cautat un indulcitor natural si raw regional, pe care chiar l-a si gasit: siropul raw de mere. In paralel cu toate activitatile lui, a urmat in Sri Lanka un studiu de medicina alternativa si a studiat enorm si in planul spiritual si al dezvoltarii personale. Astazi, se vede usor cu ochiul liber, ca Urs Hochstrasser este un om implinit, echilibrat, impacat cu sine si cu tot restul lumii. Exact ca si sotia lui, Rita. Si daca stai de vorba cu Urs sau cu Rita, asculti ce au de spus si te scufunzi in ochii lor de un albastru infinit, nu mai ai nicio sansa de a-i uita vreodata.....

Daca stiti germana, uitati-va neaparat pe pagina lui de internet sau YouTube.

Urs si Rita au fost pentru mine o sursa nesecata de inspiratie, de multe ori am pornit de la una dintre retetele lor. Exemplul retetei de maioneza, pe care toata familia mea o consuma cu entuziasm, fara a comenta ca faptul ca nu este de fapt facuta din ou, este deja clasic, AICI gasiti reteta in limba romana si povestea. 

Iar aici un video scurt in limba romana: