Viata este atat de frumoasa!

 Eu am mers intotdeauna cu mare placere la scoala. Nu intelegeam de ce celorlalti copii, adolescenti sau tineri adulti nu le placea. Mie imi facea o mare placere, chiar si atunci cand deja invatam numai lucruri care nici nu am interesau, nici nu-mi placeau (la facultate). Iar in ultimii ani de facultate, cand intuiam ca de acum s-a terminat cu mersul la scoala, asa cum ceredam eu la acel moment, pentru totdeauna, devenisem mai trista si mai melancolica ca oricand. 

Dar, cu norocul meu cat carul, nu se putea altfel, asa ca am avut ocazia sa mai merg la multe scoli si dupa terminarea facultatii: de la minister am fost la un curs frumos in Danemarca, am facut curs de limba engleza, apoi in Germania am fost la curs de limba germana, apoi la curs la dr. Bruker - curs pe care insa nu l-am mai terminat. Chiar si aici in Belgia as fi putut sa merg la un curs de limba olandeza, mi-ar fi facut desigur placere, cumva insa nu am reusit atunci sa ma organizez. Astazi, la 47 de ani,  merg la scoala visurilor mele: invat numai lucruri care ma intereseza, care imi plac si ma preocupa de aproape 15 ani, invat nu numai teoretic, ci si practic, am ocazia sa lucrez cu oameni foarte frumosi si buni, si cresc cu fiecare bloc al cursului: parca nu numai psihic si sufleteste, ci si fizic - mi se indreapta iar spatele....... Si desi sfarsitul apropiat ma intristeaza, ma si bucur in acelasi timp sa am diploma mult dorita in mana: consilier  de vindecare penrtu o sanatate holistica.

Astazi, plec la curs, intr-un loc fain din Germania, in mijlocul unor oameni deosebiti. Sunt foarte recunoscatoare, caci sunt constienta de sansa imensa pe care o am: am timpul si banii necesari sa fac acest curs, am posibilitatea sa ajung acolo si sa locuiesc acolo de fiecare data mai multe zile, am o masina credincioasa care ma duce si am aduce (am mers deja la curs in total peste 6000 km), scoala copiilor are la randul ei intelegere si imi permite sa-i iau de la scoala (de data aceasta lipsesc 4 zile!!), sotul meu ma sustine (mi-a corectat cu mare rabdare lucrarea de diploma), prietena noastra Nelly se ocupa de animale, ingerii pazitori au grija de casa si de tot aici, cat timp lipsim noi. Multumesc, multumesc, multumesc!

Imbratisez toata lumea cu drag si cu iubire si le doresc tuturor oamenilor noroc si sanatate. Iubesc viata si viata ma iubeste la randul ei fantastic de tare. Cum as mai putea avea dubii???

 

Cand visele se implinesc

Cu multi, multi ani in urma, pe vremea cand lucram la un minister, a trebuit sa duc intr-o buna zi, niste documente la un departament cu care noi nu lucram in mod obisnuit. Am suit multe etaje (chiar si atunci, nu foloseam aproape niciodata liftul), am gasit biroul, am batut politicos la usa si am intrat. Si in acel moment, mi-am pierdut pur si simplu suflarea: pe peretele de langa usa, atarna un calendar. Cred ca nu am spus nici macar buna ziua, am intrebat numai pierduta: "Vaaaaai, ce peisaj frumos, unde este?" Un munte, un lac si o bisericuta mica si alba, cu turlele ca niste cepe rosii. Si eu devenisem dintr-o data o parte din peisaj.......

Erau clar cu totul alte vremuri: nu am gasit nicaieri nici numele locului, nici al fotografului, nici macar editura sau tipografia nu erau mentionate. Dar locul acela minunat mi-a intrat in suflet si acolo a ramas, chiar daca nu stiam unde este. Ca si gandul ca intr-o buna zi voi ajunge si eu acolo.

Dupa multi ani, cu totul neasteptat si intamplator, am descoperit locul intr-un reportaj al televiziunii germane: Königssee. De atunci, am ajuns la lacul si muntele visurilor mele de nenumarate ori - si vara, si iarna, si primavara, si toamna. Este la fel de frumos in orice anotimp, in orice moment al zilei. Dumnezeu este aici parca vizibil si palpabil. Asa ca e usor sa-mi amintesc sa-i multumesc, de fiecare data cu lacrimi in ochi si inima saltandu-mi din piept. 

De astazi este iar vacanta. Si unde mergem? Desigur iar la muntele vrajit.......

Un bun prilej sa ne mai burdujim camarile sufletesti cu adevarate  comori: cu imagini si sunete rupte din Rai. Traim, devenim una cu muntele, cu apa, cu fiecare fir de iarba, cu fiecare copac si fiecare fiinta de acolo. Si devin din ce in ce mai convinsa, ca sunt una dintre cele mai norocose si mai fericite fiinte din lume. Iubesc viata si viata ma iubeste. Multumesc, multumesc, multumesc!

Sushi

In actualul segment al vietii mele, traiesc intr-o lume in care cei mai multi dintre oamenii din jurul meu mananca "normal" (v-ati intrebat insa deja, cine decide de fapt ce este "normal" si ce este "extrem"??). De cand m-am mutat in Belgia, am cunoscut o singura persoana vegetariana. Adevarati vegani sau raw food-isti nu am intalnit inca (in Belgia, curentul raw vegan este mai mult un moft sau o afacere profitabila, ca si in USA de altfel, nu se compara cu nivelul scolii de hrana vie din Germania sau chiar cu stacheta plasata foarte sus de Elena Nita Ibrian sau Valeriu Popa in Romania).

Sunt obligata sa merg adesea la diverse mese, si de fiecare data bucatarii sunt adusi de mine la culmea disperarii atunci cand aud ce mananc - imi vine de multe ori foarte greu si sa ma apuc sa explic iar, si iar, si iar..... Si tocmai de aceea, nu rareori, am stat o seara intreaga cu o farfurie in fata plina de decoratiunile mancarurilor "normale": flori din rosii, ardei si ridichi, spirale de castraveti, pomisori din frunze de patrunjel, rotite de morcovi si alte "inventii", care de mai de care mai aratoase si foarte gustoase.

Dar si reversul medaliei este in acest caz identic: cand trebuie sa gatesc eu pentru musafiri care nu au nicio idee despre o alimentatie sanatoasa, imi framant de multe ori mintea zile in sir cautand o solutie de compromis.
Una dintre aceste solutii, care a "prins" de fiecare data foarte bine: Sushi vegan, aproape raw  - aproape raw, pentru ca foile de alge Nori pentru Sushi sunt tratate termic, deci NU mai sunt crude.

 Sushi vegan, aproape raw

Ingrediente si mod de preparare:
- pentru orez - conopida (se da pe razatoare sau se prelucreaza cu robotul de bucatarie cu lama S - mai multe despre orezul de conopida AICI);
- mie imi place varianta cu morcovi, castraveti si avocado - dar cred ca este mai important sa ascultam de propriul gust si sa folosim ingredientele care ne atrag, decat sa incercam sa respectam regulile exacte de preparare (general valabil pentru orice mancare);
- foi de alge Nori (exista intre timp si netratate termic);
- seminte de susan;
- Miso, Tamari sau Shoyu (NEPASTEURIZATE!!!) - desi nici aceste ingrediente specifice bucatariei japoneze nu sunt 100% raw, sunt totusi adesea recomandate cu multa caldura de multi medici din domeniul medicinei alternative (de exemplu: Dr. Gabriel Cousens si Dr. John Switzer), ca alimente avand valori tarapeutice si nutritive foarte mari!
Se intinde orezul pe foile de Nori, se adauga celelalte ingrediente si se ruleaza.  Se taie si se serveste cu sosul de soia (Tamari sau Shoyu).

Pofta mare! Sau  mai bine spus: どうぞ 召し上がれ  (Dōzo meshiagare)!

 S

Fiti precum copiii......

Cateodata, ma simt de parca as fi trait deja 100 de ani (in realitate, am implinit numai 47), caci port in suflet si in inima atat de multe amintiri, atatia oameni, atatea intamplari, atatea destine, atatea povesti, atatea locuri. Am trait parca atat de mult si de intens o multime de zile: si bune, si rele, si frumoase, si urate, si linistitoare, si infricosatoare, si inaltatoare, si zdrobitoare. M-am impiedicat, si am cazut. M-am ridicat, si am mers mai departe. M-am oprit, si m-am intors din drum. Am chibzuit adesea indelung la o rascruce, si altadata m-am aruncat in hau cu capul inainte si ochii inchisi, tinandu-mi respiratia. Am murit, si am inviat. Ma simt binecuvantata si aleasa, caci am primit un dar nepretuit: o viata in care incap atat de multe minuni....... Reusesc eu insa oare sa fiu suficient de recunoscatoare? Reusesc oare sa dau macar o parte inapoi din minunatiile pe care le primesc in fiecare clipa?

Ma surprind de multe ori spunand sau gandind: cand eram eu copil... Sau: cand eram eu tanara....

Desi tot mai sunt si copil, si tanara. Caci asa cum spunea Albert Schweitzer, nu anii traiti arata daca un om este tanar sau batran.  Si sper ca am sa-mi pastrez sufletul de copil pana  in clipa mortii. "Fiti precum copiii".....

Semnele iubirii sunt peste tot: chiar si in sacul de cartofi.....

Primele flori din gradina mea

Pentru ca nu este un secret, am sa spun deschis motivul pentru care scriu in ultimul timp atat de rar: am inceput, inca din 2014, un curs de calificare in meseria de consultant de vindecare pentru santate holistica. Ma simt implinita, fericita si nespus de norocoasa. Primesc o sansa enorma, pentru care sunt deosebit de recunoscatoare, si care imi permite, atat sa umplu o parte din golurile pe care cu totii le avem in propriile vieti, cat si sa adun mai departe comori noi si nepretuite. 

De aceea, cu intarziere, dar cu tot dragul si din tot sufletul, la inceput de an nou, cel mai frumos text despre tinerete si batranete:

Esti la fel de tanar ca increderea ta
  - Albert Schweitzer (1875 - 1965) dupa poezia "Youth" de Samuel Ullman-

"Tineretea nu este o etapa de viața, ci este o stare de spirit. Este impulsul vointei, vivacitatea imaginatiei, victoria curajului in fata lasitatii, triumful aventurii asupra inertiei umane.
Nimeni nu imbtaraneste pentru ca a trait un anumit numra de ani. Un om devine batran cand isi ia ramas bun de la idealurile sale. De-a lungul anilor, pielea se rideaza; prin pierderea entuziasmului, se rideaza sufletul. Grijile, indoiala, lipsa de incredere, teama si disperarea sunt adevaratii ani lungi din viata unui om, care pleaca capul spre pamant si tarasc sufletul prin praf.
Nu conteaza daca un om are 17 sau 70 de ani, in inima fiecaruia traiesc dorul de minunea vietii, uimirea la   vederea stelelor milenare si a lucrurilor si gandurilor eterne, asumarea riscului, entuziasmul copilaresc  nesatios pentru ceea ce va aduce ziua de maine, bucuria exuberanta si pofta de viata.
Esti la fel de tanar ca increderea ta in viata si la fel de batran ca indoiala ta, la fel de tanar ca speranta ta, si la fel de batran ca deznadejdea ta. Atata timp cat mesajul frumusetii, maretiei si bucuriei lumii ajunge la inima ta, atata timp esti tanar. Numai atunci cand aripile iti atrana si inima iti este acoperita de zapezile pesimismului si de gheata cinismului, numai atunci esti cu adevarat batran!"

Un timp de pace

Nici nu am murit, nici nu am probleme. Sunt sanatoasa, multumita si fericita, am capul plin de planuri si ma bucur de viata. Si parca si viata ma iubeste mai mult ca niciodata si ma rasplateste cum parca nici in cel mai frumos vis nu as fi sperat vreodata..... Multumesc, multumesc, multumesc!

Muncesc intens, caci am de facut multa ordine: in gradina, in casa, in viata, in relatiile cu ceilalti, in cap, in inima .... Aranjez, pun la loc, scutur, sterg de praf, impachetez, impart pe caprarii, creez noi spatii, pun lucrurile de care nu mai am nevoie in cutii si le dau afara din viata mea.... Sunt hotarata sa arunc, daca nu tot, macar o parte din tot ceea ce ma trage in jos, ma impiedica sau imi fura cumva libertatea. Santier mare de tot!
Timpul dinaintea Craciunului este pentru mine deosebit.  Mie imi plac zilele scurte, reci si umede din noiembrie si decembrie, serile care se astern atat de devreme peste lume imi dau posibilitatea sa petrec mai mult timp cu mine insami si cu o multime de oameni faini. Ma regasesc cu mare bucurie, seara de seara, cu o carte buna in mana, langa o lumanare aprinsa, in miros de tamaie, in fata semineului. Hrana pentru suflet...... Pentru mine acum este timpul bilanturilor, al socotelilor sufletesti: adun si scad, inmultesc si impart, descopar noi teoreme, teze si axiome,  trag linii si analizez rezultatele - ca si in timpul scolii, metoda reducerii la absurd ramane prefarata mea.... Adesea, ajung la noi si nebanuite (pentru mine) concluzii. Altadata, descopar ca  stiam deja de mult timp o gramada de adevaruri. Si-mi zic iar si iar, ca totusi degeaba stiu atatea lucruri, daca nu reusesc sa le si dau atentia si importanta cuvenita! Dar in acelasi timp, stiu ca TOTUL este perfect asa cum este, totul se intampla la timpul cuvenit - asa ca macar am incetat sa ma mai agat de regrete. Si va spun cu mana pe inima, ca e MARE lucru! 

Ma bucur tare, de fiecare data cand reusesc sa vad frumusetea care ma inconjoara, mreu si pretutindeni....

Si cred ca si daca as repeta de un miliard de ori cat de importanta este muzica pentru sanatate, tot ar fi prea putin. De aceea, nu uitati sa cantati, zi de zi: la un instrument, din gura sau macar dupa un CD, acum este timpul cand ingerii canta impreuna cu noi! Este un timp cu un potential creator deosebit, folositi-l din plin.

 In Germania, li se povesteste copiilor ca cerul este atat de des parca prins de flacari, la rasarit si la apus, in tot acest timp, pentru ca in cer, ingerii fac pregatirile pentru sarbatoarea Craciunului si coc in cuptorul lor ceresc toate bunatatile care vor fi apoi pe masa fiecarei familii in ziua de Craciun.

Maine este Sfantul Nicolae, asteptati-l cu bucurie, la ceas de tihna, cu incaltarile (si cele sufletesti) bine lustruite. Sunt sigura ca va va aduce daruri pe masura!