miercuri, 25 martie 2020

Rugaciunea seninatatii – rugaciunea pacii



Rugaciunea seninatatii – rugaciunea pacii

de Karl Paul Reinhold Niebuhr



Doamne, da-ne  puterea de a accepta cu seninatate lucrurile care nu pot fi schimbate,

Curajul de a schimba lucrurile, care ar trebui schimbate,

Si intelepciunea  de a le deosebi, unele de celelalte.



Si astfel, sa traiesc prezentul fiecarei zi a vietii,

bucurandu-ma de fiecare clipa,

acceptand greutatile ca pe o cale care duce catre pace,

Si acceptand, asa cum a facut-o si Isus, lumea  pacatoasa, asa cum este ea,

Si nu asa cum as fi vrut eu sa fie,

Avand incredere ca Tu faci totul bine,

Atunci cand cred in Tine si ma abandonez in mainile Tale,

Astfel incat sa fiu indeajuns de fericit in aceasta viata,

Si cel mai fericit de-a pururi cu Tine in viata ce va veni.

Amin


Marea arta a momentului de fata consta in a nu ne molipsi de panica si isteria generala, ramanand pe cat posibil in pozitia de observator neutru. Dar psihoza in masa, instituita de mass-media, face ca pana si multi oameni inteligenti si cu foarte mult bun-simt sa-si piarda tot mai mult gandirea logica si clara!



Circula zilnic pe toate canalele de comunicare, de mie imi vine dimineata tot mai greu sa pun mana pe telefon sau sa deschid calculatorul (de televizor ma feresc oricum ca de altii de tamaie!!), tot felul de scenarii care mai de care mai apocaliptice, de ti se face parul maciuca de la prima ora. Si cum oare sa mai reusesti sa fii apoi relaxat si linistit in restul zilei?!?



Ni se spune DIN TOATE PARTILE ca suntem in cel mai mare pericol: ori Corona vrea sa ne sara la bergata, ori gazul Sarin, ori 5G, ori vaccinarea obligatorie, ori ne invadeaza americanii, musulmanii, rusii, si cate si mai cate. Situatia noastra financiara si economica este atat de nesigura si incerta, cum nu a mai fost de mult timp. Sta scris inca in stele ce se va alege de libertate, de democratie, de drepturile omului. Dar intre timp, nici noi nu stam degeaba si turnam ultima picatura in paharul si asa plin ochi al energiei negative universale: incepem sa ne suspectam si ne turnam unii pe altii, sa ne judecam intre noi pana la sange,  omul de alaturi devenind, daca nu un dusman de moarte, macar vinovatul mizeriei in care ne gasim - vinovat ce trebuie desigur tras la raspundere, la nevoie si rastignit pe crucea intolerantei, a neabaterii, nici macar cu un nanometru, de la convingerile noastre si a nevoii de a avea cu orice pret dreptate. Pentru iubire si lumina ramane tot mai putin loc in inimile noastre. Si revenind la rugaciunea teologului Niebuhr de la inceputul postarii, imi este tot mai clar, cat de greu imi este si mie sa deosebesc lucrurile unele de altele. Si totusi…



Am spus adesea ca nu exista raspunsuri general valabile. Ei bine, m-am inselat! Exista un raspuns simplu si vechi de cand lumea, dat mai departe din generatie in generatie, pe care toti il stim si care mi se potriveste la fel de bine si mie, ca si tie. Exista nenumarate dovezi ca acest raspuns este adevarata solutie, chiar daca noi nu putem crede acest lucru. De aceea, voi si pune mai jos dovezile cele mai potrivite acestui moment.



 Si astfel pot aduce astazi si eu o veste buna, taman de Buna Vestire, cu toate ca nu sunt nici arhanghel si nici macar Gabriela nu ma cheama. Singura solutie de a trece CU BINE prin aceste vremuri este credinta in Dumnezeu. Dar credinta aceea adevarata, care ne da siguranta si increderea, ca tot ce ni se intampla este spre binele nostru, chiar daca aparent ni se pare ca exact contrariul este valabil. Acea credinta, care ne da posibilitatea sa facem trecerea de la strigarea in biserica a vorbelor « faca-se voia ta», la punerea lor in practica, in inima noastra. Care ne face sa intelegem ca nu este cazul nici sa ne tocmim si nici sa incercam sa-i oferim noi Domnului alternative. Care ne permite sa acceptam ceea ce ni se intampla nu ca pe o pedeapsa (de tipul: vaaaai, saracu´ de mine, ce ma bate Dumnezeu/soarta/viata), ci ca pe o consecinta logica si absolut CORECTA si DREAPTA. Caci asa a fost "intelegerea", contractul nostru sufletesc, semnat de fiecare in parte si de Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu ca un fel de cheie passe-partout...

Si acum sa incep cu dovezile:



O carte care ne poate ajuta enorm, mai ales in aceste vremuri, este cartea Anitei Moorjani "Dying to be me - Am murit si m-am descoperit pe mine insami". Daca o sa intelegeti cartea (am constatat ca multi au citit-o, dar nu au si inteles-o!), o sa STITI IAR ca moartea nu este ceva rau, ci o parte a vietii, exact la fel cum este si nasterea. Va veti aminti ca moartea este o transformare si nu un sfarsit.  Ca nu exista decat iubire. Ca putem sa ne traim viata fara frica, caci TOTUL ESTE BINE.

Un film (pentru adulti!!) care poate de asemenea diminua sau chiar potoli frica  (il gasiti pe Netflix) si care inlatura valuri-valuri de pe ochii mentali si spirituali, (cartea este desigur mai indicata, dar timpul ne curge acum ca nisipul printre degete....):




Viktor Frankl ne da la randul lui o cheie fantastica: caci cine a supravietuit unui lagar fascist de concentrare, in care i-a fost nimicit tot restul familiei, si a reusit sa-l pastreze pe Dumnezeu in inima sa, are clar un raspuns pentru fiecare dintre noi.

Asa cum le spuneam participantilor la seminarul meu din 2015, ca raspuns la intrebarea ce facem in caz de criza, daca nu mai deschide supermarketul sau daca pierdem tot: eu sunt absolut convinsa ca fiecare om este INTOTDEAUNA la MOMENTUL potrivit, exact in LOCUL potrivit. Cine trebuie, adica oamenii de care DUMNEZEU VA AVEA NEVOIE pentru Noua Lume ce tocmai isi deschide larg portile in fata noastra, va trece cu bine, fara nicio problema prin orice cumpana, chiar daca nu are casa cu un hectar de pamant in mijlocul padurii, chiar daca nu are autarhie energetica, chiar daca nu a facut survival training si nu are nici cel mai mic habar de plantele din flora spontana. Nu va conta nici daca va avea un stalp de amplificare 5G direct langa casa sa si nici daca va fi vaccinat sau supus cu forta unui tratament medicamentos….



Si daca tot nu-ti vine sa crezi ca poate fi asa, uita-te la filmul despre animalele de la Cernobil, caci ele au reusit ceea ce milioane de oameni nu au fost in stare in decursul istoriei (si cu radioactivitatea este ca in povestea ucenicului vrajitor de Goethe - omul, care se crede marele maestru, se apuca de vraji si apoi nu mai stie cum sa readuca totul in ordine): sa supravietuiasca intr-un loc in care valorile radioactivitatii  depasesc partial de mii de ori limitele fixate de stiinta ca facand posibila viata. Caci animalele si plantele TRAIESC foarte bine in zona interzisa de la Cernobîl, care a devenit, TOCMAI datorita disparitiei omului, un paradis natural de exceptie, in care animalele si plantele convietuiesc ca-n Rai, in ciuda radioactivitatii extrem de ridicate. De ce nu au cancer? De ce nu mor? De ce reusesc sa traiasca si sa se inmulteasca? Raspunsul la astfel de intrebari este exact si cheia eliberarii de frica de coronavirus.... Caci animalele acestea pe care noi le consideram inferioare noua au reusit, pentru ca ele nu au rupt/intre(-)rupt legatura cu Dumnezeu si de aceea nici nu se lasa prostite si infricosate de o stiinta fara suflet.




Si Byron Katie ne poate ajuta mult in aceste vremuri. Caci cine stie ca nu exista decat trei tipuri de treburi in Univers: treaba mea, treaba ta si treaba lui Dumnezeu, isi va vedea de propria treaba, nu se va mai tulbura vietile celorlalti si va fi o binecuvantare pentru toata lumea.

Bunica mea din Basarabia mai avea o vorba mare: "De ceva tot trebuie sa mor". Ei nu ii era frica nici de boala, nici de moarte si isi dorea sa moara de MOARTE BUNA. Dumnezeu i-a indeplinit dorinta,  s-a stins bland ca o lumanare, fara durere si fara suferinta, in doar 3 zile (pana atunci fusese sanatoasa si se ingrijise singura de viata ei, la 90 de ani). Si era si convinsa "ca ce ti-e scris, in frunte ti-e pus". Si nu, nu era fatalism, ci intelegerea profunda a vietii, asa cum o stim de la ciobanasul mioritic, ca reprezentant al taranului roman. Ca si bunica, si eu sunt convinsa ca NIMENI nu pleaca din viata nici cu o secunda "prea devreme". Ce-ar fi daca am avea TOTI incredere, ca stie Dumnezeu mai bine ca noi cand ne-a venit vremea si ne-am vedea de propriile treburi in loc sa ne amestecam in treaba lui Dumnezeu? Stiu ca nu este usor de acceptat, mai ales cand este vorba despre copii, dar aceasta chiar este singura "cheie" cu care ramane un parinte in mana inimii frante intr-un astfel de caz. Oricine va putea primi ajutorul asteptat, doar atunci cand va fi dispus sa-i incredinteze lui Dumnezeu atat fricile sale, propria viata cat si vietile celor dragi lor. 

Inchei cu o cheie foarte draga sufletului meu: Colin Tipping si iertarea radicala, adica iertarea adevarata, pana la radacina radacinii (radix=radacina). Daca vreti sa vedeti cat de impacat, linistit si demn se poate sfarsi o viata, urmariti ultima aparitie publica a lui Colin in decembrie 2018, in care povesteste cum se pregateste el pentru MAREA SA TRECERE (in limba engleza):

 Gaseste-ti cheia inimii tale si fa pasul prin poarta ce ti se deschide-n fata, urmeaza pur si simplu lumina. Cu Dumnezeu inainte, si-atunci, ce rau ti se mai poate intampla?!?

TOTUL ESTE BINE!

Cu drag,
Mihaela Walter
Germania, 25 martie 2020








 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu