joi, 31 martie 2016

Aproape totul (?) despre regina plantelor - Urzica si retete cu urzici

Numai despre urzica s-ar putea scrie o carte intreaga. Si eu am scris cu ani in urma despre ea, din pacate, mult prea pe scurt pe blog si de-a dreptul telegrafic in cartea "Plante comestibile din flora spontana". Dar urzica este o parte integranta a vietii mele, ma insoteste inca din copilarie, si m-a ajutat atat de mult in toti acesti ani, incat a devenit de fapt chiar o parte din mine. Si cateodata, se poate vedea usor aceasta legatura stransa a mea cu urzica, caci imi arat si eu din cand in cand partea intepatoare (coltii!?), de exemplu, atunci cand citesc lucruri false taman despre urzica!! De aceea revin astazi cu ceva mai multe amanunte, pentru a elimina (sper eu) definitv  neadevarurile  care tot circula in Internet.
 Urzicile se mananca si crude. Lista expertilor de specialitate (din Germania, Franta, Anglia, Spania, Rusia si USA) care demonstreaza acest lucru este lunga. De exemplu, sucul de urzici crude a facut adevarate minuni in cazul multor oameni care nu mai aveau nicio spernata de viata si-si asteptau numai moartea (Rudolf Breuß, Elena Nita Ibrian, Ovidiu Bojor, Maria Treben, Galina Schatalova). 
Nu mai credeti chiar tot ce cititi pe Internet, mai ales pe blogurile unor persoane care nici macar nu-si dau numele. Daca cineva are ceva de spus si o spune tare si raspicat, inseamna ca sta in spatele celor afirmate. Daca cineva are nevoie sa se ascunda in spatele unui pseudonim sau a unui blog fara autor, ce credibilitate ii putem acorda persoanei respective?!? Eu personal nu citesc astfel de bloguri! Iar ca la Wikipedia o sa gasiti si nenumarate prostii, nu incetez sa o tot repet de peste 6 ani..... Procurati-va mai bine cartile corifeilor, iar la noi in tara sunt, multumim lui Dumnzeu, destui. De exemplu, domnul farmacist Ovidiu Bojor sau doamna Elena Nita Ibrian!

Urzicile pot fi consumate la orice varsta, deci nu va mai temeti si nu va privati copiii de avantajele exceptionale ale urzicii! Este intr-un fel foarte ciudat, cum putini isi fac ganduri cand le dau copiilor bomboane, un borcan de iaurt sau alte produse industriale (adevaratele OTRAVURI!), dar se tem de o frunza de urzica.... Observati manipularea din "umbra"??

Urzicile se pot culege si fara manusi. Si nu sunt nicidecum daunatoare datorita dozelor mici de otrava continute in perisorii ei urticanti. Cine o cunoaste si o iubeste, poate sa o culeaga insa foarte bine si fara manusi. Si eu o culeg de ani de zile cu mainile goale, asa cum am invatat si de la multe taranci batrane din Romania, care cunosc natura nu din carti si de pe bloguri, ci din viata de zi cu zi, din propria lor experienta. Si care stiu ca si noi oamenii suntem la randul nostru o parte a naturii. Natura nu este niciodata impotriva noastra, noi nu o mai cunoastem si nu ii mai intelegem mesajele!! Si asa cum bine spunea Goethe: "Natura are intotdeauna dreptate! Numai omul greseste!"
Urzicile se apuca cu doua degete, cu grija, sub frunze, se pune mana pe ele intotdeauna de jos in sus (asa se "dezactiveaza" perisorii). De la preotul Sebastian Kneipp incoace, si-au alinat insa probabil deja milioane de bolnavi reumatici durerile cu urzici: daca se urzica locul dureros cu planta proaspata, durerea trece sau macar se diminueaza considerabil! Mare noroc ca la vremea respectiva nu se putea analiza totul, si oamenii nu aveau habar de acid formic, histamina samd.......
Urzica este buna, frumoasa si folositoare, un adevarat dar de la Dumnezeu. Nici nu vreau sa scriu aici epitetele pe care le-am citit pe diferite site-uri referitoare la urzica. Ma doare sufletul cand citesc asa ceva. Dar stiu ca ele de fapt se refera numai la persoana care le-a scris, caci nu reflecta deloc adevarul despre urzica. Urzica este unul dintre cei mai buni profesori ai omului. Ea ne arata cel mai bine ca si plantele sunt fiinte vii, ca daca vrem, putem comunica direct cu ele. Mie imi place sa cred ca eu pot sa culeg urzica cu mana libera, pentru ca ea stie ca o iubesc si am nevoie de ea, si atunci imi da voie sa-i adun frunzele si semintele. Se sacrifica pentru mine, ca o mama pentru copilul ei...... Lumea poate fi vazuta insa si pragmatic: multi autori de specialitate subliniaza ca si cu timpul, se capata un fel de imunitate si se reduce senisbilitatea la intepturile urzicii. 
Urzica este  o planta exceptionala, tipic antropofila, adica iubitoare de oameni ("este legata de asezarile omenesti sau de locuri in care a intervenit activitatea umana - pe langa case, garduri, magazii, in locuri gunoite" - Ovidiu Bojor  in "Farmacia naturii") - cine nu a priceput acest lucru, are numai de pierdut. Preotul german Künzle a pus foarte bine punctul pe "i"(cu aproape 100 de ani in urma): "Bunul Dumnezeu i-a dat aceastei plante focul, ca sa poate sa se apere: caci este iubita de aproape toate animalele, de la larva si pana la vaca. Daca nu ar fi fost protejata de perisorii ei usturatori, ar fi disparut deja de mult timp de  pe fata pamantului, atat de buna este ea pentru om, plante si animale."



Si Maria Treben avea mare incredere in urzica. Dupa parerea ei, nu se poate "lipi" cancerul de un om care consuma zilnic urzici! Iar Rudolf Steiner (scolile Waldorf, antropozofia si agricultura bio-dinamica in care urzica joaca un rol crucial!) avea la randul sau o mare admiratie si dragoste pentru urzica, pe care o numea regina plantelor. 

Lasati urzicile sa traiasca si in apropierea voastra: daca aveti gradina, dati-le un locusor al lor, daca nu aveti decat un balcon sau o terasa, faceti ca doamna Ibrian, care neavand o gradina mare,  avea urzicile in ghivece si avea astfel tot anul urzici la dispozitie. 

In gradina mea, eu am trei locuri cu urzici: primul, este locul cu urzicile vesnic tinere, de unde culeg practic in fiecare zi pentru smoothie, de aceea raman mici, nu apuca nici sa creasca, nici sa faca  flori si seminte; al doilea, este locul in care las plantele sa creasca si sa faca seminte, pe care le folosesc apoi tot la smoothie sau le usuc pentru iarna; iar al treilea loc, este locul naturii, de el nu ma ating deloc, le las sa creasca cum vor ele, nu recoltez  nimic, am invatat ca urzica este hrana principala pentru foarte multi fluturi, care imi incanta apoi, drept rasplata, ochii toata vara... 
 
Intr-o buna si frumoasa zi de vara, ne-am trezit cu niste musafiri cu totul neasteptati: langa usa de la terasa, 4 omizi....



Este primavara, este sezonul urzicilor. Marele avantaj este ca nu se poate nimeni otravi cu urzici. Caci nu avem cum sa le confundam: cine are dubii, pune mana pe frunza (de sus in jos) si atunci o sa-i simta oricine puterea! Si daca mancati zilnic urzici, va acoperiti numai cu ele, nici nu este mare nevoie sa cunoasteti multe alte plante, o mare parte a necesarului de nutrienti (AICI puteti vedea acest lucru negru pe alb).
Retetele de mai jos sunt vechi si arhicunoscute, dar sunt atemporale, vor fi mereu valabile. Fotografiile sunt insa noi, tocmai am venit de la padure cu urzici si leurda:

Pesto de urzici si leurda


Ingrediente pentru 1-2 porţii:

- 2 mâini bune de urzici si leurdǎ, care se toacǎ fin sau se mǎrunţesc în mixer;

- 2-3 linguri de seminţe  de floarea soarelui (sau alte seminţe sau nuci - reţeta de pesto tradiţionalǎ este pe bazǎ de seminţe de pin) mǎcinate (se ajusteazǎ cantitatea în funcţie  de consistenţǎ: daca iese prea moale se pun mai multe seminţe mǎcinate, daca din contra este prea tare, se mai adaugǎ puţinǎ apǎ sau zeamǎ de lǎmaie);


- 1-2 linguri de ulei, sare si piper dupa gust.

Cu flori de racovina
Pentru cei care sunt mai putin entuziasmati de atatea "verzaturi", se poate face si un pesto de urzici cu avocado:




Smoothie cu urzici




Ca sa faceti un smoothie cu urzici nu aveti nevoie de cine stie ce mixer performant, incetati sa mai ascultati ce spun persoanele care se ocupa cu vanzarea acestor aparate! Caci se poate face un smoothie foarte bun si cu un simplu mixer vertical.
Dintr-o mana de urzici, un mar, o banana si putina apa, faceti un adevarat elixir al sanatatii:

Cu ceva ghimbir si flori de primule salbatice (m-am mutat cu ele din Germania - mi-am luat atat de multe plante din gradina....)

Merele din gradina mea, fotografiate tot astazi. Si cum bate experienta proprie orice invatatura: am uitat  in toamna o lada cu mere afara, pe terasa. Cele din subsol (in toate cartile se recomanda pastrarea merelor in pivnite sau incaperi neincalzite) s-au incretit si s-au stricat multe, cele de pe terasa, desi au fost si in Belgia temperaturi sub 0°C, sunt frumoase si numai bune de mancat, cred ca am aruncat numai 3 din toata ladita!
 Pe blogul doamnei Elena Nita Ibrian  gasiti si reteta de mancare de urzici din bucataria creativa!

11 comentarii:

  1. Draga Mimi,
    Multumesc pentru acest articol, caci ma incanta de ficare data cum scrii tu asa bland si frumos. De ficere data invat cate ceva nou si experimentez retetele care ma inspira. Asa am facut si sosul crud de urzici si leurda cu seminte, dar a iesit atat de iute ca abia am reusit sa-l mananc- leurda de indata ce o mixezi se iuteste cred ca dublu si nu mai imi place. Am incercat si variantele in care sa adaug sosul la mancare de orez sau mei, din nou mult prea pregnant gustul pestoului. Probabil ca trebuie sa reduc considerabil cantitatea de urzici si leurda, asta mai trebuie sa experimentez. Apoi, oricat suc de lamaie ai pune peste urzicile mixate, tot se vor oxida si vor capata o culoare varde inchis pamantie, nu prea atragatoare in farfurie.La inceputul sezonului acesta am facut cu o sita de urzici proaspat culese de manutele mele o supa cruda din castravete, avocado, seminte diverse inmuiate, suc de lamaie, usturoi, o rosioara rehidratata, ceva sos soia, ceva miso si putin ulei. Nu se intelegea nimic din ea inafara de gustul pregnant de urzici, gust puternic crud si verde, buna ea asa, am mancat-o, ca eu manac tot ce fac ca nu-mi place sa risipesc, da n-a fost vre-o sinfonie pentru papilele gustative si in niciun caz ceva ce as oferi mai departe. Si tot eu imi spun, ca na oi fi exagerat cu urzicile, si cerde-ma ca de cand a inceput sezonul de urzici ma gandesc la tine si ma gandeam ca o sa te sun in Belgia asa sa-mi spui si mie mai precis cum te joci tu cu cantitatile (desigur ma simt un pic ridicola sa te deranjez cu asa ceva, mai ales ca tu scrii si ne impartasesti pe blog cat poti si deci daruiesti deja atat de mult, neconditionat!)Ultima oara am renuntat la crud, si le-am fiert la aburi dupa exemplul celor de la Ierburi Uitate, iar apoi le-am amestecat cu ceapa si usturoi unduite in tigaie si o lingura de smantana de seminte si cocos, separat am facut un botz de mamaliga si le-am mancata asa cu mina, intingand mamaliga direct in tigaie si or fost tare bune ca m-au transportat acasa la mama cand le gatea ea primavara! Acum am cules iar o sita si poate incerc reteta cu mei care ai publicat-o mai devreme si iar supa cu avocado dar de data asta cu grija la cantitatea de urzici. Asta este experienta mea cu urzicile, ce-mi sunt dragi tare, caci imi amintesc si de dragutul meu bunic care culegea cate un manunchi intreg si vara dezbracat pana la brau se batea pe spate cu ele si spunea ca nu e medicament mai bun pentru reomatism si eu maruntica ma uitam la el cu gura cascata si ma minunam cum de nu-l doare, dar nu am uitat ca urzicile sunt de leac si nu buruiana!Si sper sa nu se supere nimeni pentru comentariul atat de lung.
    Te sarut si te imbratisez cu drag, Mimi darga! <3 :)
    Corina M.

    RăspundețiȘtergere
  2. Ce elogiu frumos, Mimi! Si eu tot cu mana 'goala' o culeg, dar nu ma deranjeeaza intepaturile...
    Mie tot la pasta ta de avocado cu urzici mi-e gandul, multumesc si pt aceasta reteta cu seminte, abia astept sa o incerc!
    Prima poza este atat de frumoasa! Te imbratisez cu drag.

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc pentru informatii. Cum a-si putea sa imi conving mama care crede ca urzicile batrane (adulte poate vrea sa zica) nu mai sunt bune de mancat.

    RăspundețiȘtergere
  4. Ieri dimineata m-am trezit prima din casa, am facut un tambalau printre cutii ca nu gaseam niciun foarfec si manusi si nu gasii si m-am dus la gradina sa culeg...urzici :D . Cu mainile goale, ca in filmele lui Sergiu Nicolaescu. Am cules si pt un cupil din vecini, de sub 1 an.
    Da, le pun si in smoothie.
    Eu daca vreau sa mai culeg frunze fragede, vara, rup planta pana la nivelul radacinii, si in 1 sapt. ies alte frunzulite.
    Am 2 deshte negre de la cules :D .

    p.s. cu florile de papadie faci ceva? ma bate un gand sa incerc un sirop, ceva ... frunzele le pun prin salate (ssst, colocatarii nu stiu) dar florile merita si ele.

    RăspundețiȘtergere
  5. si inca o intrebare, despre untisor. Am gasit unele pareri ca se consuma inainte de inflorire, la mine deja in gradina a inflorit...
    Pe wiki am citit mai demult ca de fapt nu se consuma deloc https://fr.wikipedia.org/wiki/Ficaire (in contrast cu un site ce il ador http://www.eatweeds.co.uk/ ). Si apoi gasii retete cu florile ei http://des-recettes.over-blog.com/2014/11/gratin-d-oeufs-au-ficaires.html
    Tu ai consumat florile? si cum?

    Oare putem updata wiki cu informatii corecte?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, am scris si eu si pe blog si in carte, ca nu se mai consuma dupa inflorire: http://hrana-vie.blogspot.be/2011/03/alte-plante-de-primavara-din-flora.html. Profesorii mei de incredere nu mananca florile decat asa ca decoratiune pt. o salata (adica nu multe, numai cateva). Nici frunzele nu te fac sa cazi jos mort, chiar daca au inflorit si mai mananci cateva frunze, nu se va intampla nimic. Problema este cand se mananca in masa (de ex. in smoothie).
      Te pup,
      Mimi

      Ștergere
    2. Mihaela Ispan8 iulie 2016, 13:57

      Draga Mimi,
      Nu am apucat sa citesc despre stevie, dar stiu ca se face mancare din ea, asa ca am pus-o la smoothie si...trei din patru cati am baut licoarea am vomitat... are toxicitate? Pana la episodul asta am mai folosit stevia la smoothie, dar atunci am pus vreo 2 maini bune, altadata puneam vreo 3-4 frunze pe langa urzici.
      Intr-o alta ordine de idei...nu organizezi in Romania "intalniri in natura"( nu stiu cum sa le spun altfel)? M-as bucura sa particip si sunt convinsa ca ar mai fi doritori in aflarea unor lucruri esentiale despre un stil de viata sanatos.
      Te imbratisez cu drag.

      Ștergere
    3. Draga Mihaela,

      Stevia nu are toxicitate, intr-adevar contine la randul ei oxalati, dar totusi nu provoaca reactii asa de puternice decat daca mananci o cantitate enorma.
      Sa fi fost poate alta planta???
      Sau este posibil sa fi fost stropita cu chimicale, atunci corpul reactioneaza in cel mai bun mod posibil si scoate totul afara: pe toate caile posibile....
      Cel mai bine combini mai multe plante in smoothie (urzici, papadie, racovina, stevie samd), pe care le cunosti bine si daca e posibil, din cultura proprie - caci atunci stii cel mai bine ce mananci.
      Eu vin in Ro, dar am trecut printr-o perioada mai grea si obositoare in ultimele luni si pur si simplu nu am avut timp si putere sa organizez ceva vara acesta.
      Toate cele bune si multa sanatate,
      Mimi

      Ștergere
  6. Multumim Mimi. Din nou exact la timp informatia de care am nevoie. Esti steluta calauzitoare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Imi place mult articolul tau si felul in care pretuiesti acesta planta. Si eu o iubesc :). Te imbratisez! Simona.

    RăspundețiȘtergere