joi, 4 iunie 2015

Arno Stern si jocul picturii - Alfabetul copiilor fericiti

Imi pare atat de rau, ca de atata timp nu am ajuns sa scriu cum se cuvine despre Arno Stern. Timpul zboara si eu alerg dupa el..... Din februarie, fiica mea si cu mine mergem la "Jocul picturii" la un mic atelier din La Hulpe (Belgia). Sylvie (Atelier Alvéole) este un adevarat inger pazitor al comorii descoperite de Arno Stern, i-a inteles foarte bine principiile si face treaba nemaipomenit de buna. Orele in Closlieu sunt o adevarata minune, o lecite de fericire. Pentru orice copil si pentru orice adult!

Sursa foto: Atelier Alvéole
Sursa foto: Atelier Alvéole
Jocul picturii nu este o terapie. Si totusi te ajuta, dupa mine, mult mai mult ca timpul petrecut pe canapeaua vreunui psiholog. Caci are de fapt, o valoare profunda, mult mai mare ca sedintele de psihoterapie!
Sursa foto: Atelier Alvéole
Jocul picturii nu este o pedagogie alternativa. Aici nu inveti nimic din ceea ce celor multor mame li s-ar parea important pentru copiii lor. Nu inveti nici cum se deseneaza case, nici nu afli mai multe despre tehnica portretului, nici nu-ti spune cineva ceva despre teoria culorilor. Aici inveti de fapt ceva mult mai important. Ceva esential pentru viata. Aici reusesti sa scoti la suprafata comoara ascunsa in adancul sufletului tau, de existenta careia cei mai multi dintr noi nu au nici cea mai vaga idee.

Jocul picturii nu este arta.  Activitatea copiilor nu este artistica, ei nu impartasesc nimic prin creatiile lor. Lasa o urma, care nu este facuta pentru cineva, ci este doar facuta ca fapt in sine.

Arno Stern este intemeietorul scolii "Academia de joi", care mai functioneaza si astazi la Paris, unde a creat un spatiu special "Closlieu", un loc inchis si aparat, unde oamenii isi pot regasi, prin intermediul picturii, radacinile ancestrale. Caci omenirea s-a servit dintotdeauna de semnele trasate pentru a comunica. Dar dacă imaginea a permis comunicarea cu alte persoane, o funcție principală a urmei trasate a rămas necunoscută. Atunci când nu mai este facuta pentru alții - atunci când este eliberata de nevoia de a fi înțealesa de către un receptor - manifestarea acestei urme poate deveni exprimarea memoriei organice. Capacitatea de a lasa urme apare foarte devreme in gesturile copilului.

Arno Stern a descoperit totul absolut intamplator. Arno fiind evreu, fugise cu parintii sai din Germania, mai intai in Franta si apoi in Elvetia. De aceea, el nu a mai mers de la 9 ani regulat la scoala, dar a adunat in toate locurile (a stat si intr-un lagar de refugiati pentru evrei in Elvetia) in care si-a petrecut copilaria si adolescenta, toate comorile care i-au iesit in cale: muzica, pictura, literatura, filosofie. 

Dupa anii grei de razboi, directorul unui camin de copii orfani l-a angajat pe Arno ca sa asigure pentru 150 de copii de evrei, traumatizati de raboiul prin care tocmai trecusera si in care-si pierdusera parintii, o simpla ocupatie intre si dupa orele de scoala. Erau vremuri grele, nu se gaseau materiale, spatiile erau foarte limitate si totul era o lupta pentru supravietuire. Dar tocmai aceste conditii grele au constituit faptul hotarator, care i-a permis lui Arno sa faca marea sa descoperirea. Caci el era mult prea preocupat sa procure hartie, culori, pensule si sa creeze un spatiu in care sa aiba loc toti copiii, pentru a isi mai face ganduri despre cum ar putea organiza totul cat mai valoros din punct de vedere pedagogic sau artistic. Arno i-a lasat pur si simplu pe copii sa deseneze. Pentru a mari spatiul, a scos mesele la care ar fi terbuit sa picteze copiii, a batut scanduri in fata ferestrelor si i-a lasat pe copii sa deseneze in picioare, foile fiind fixate cu pioneze pe pereti. In mijlocul camerei se afla masa-paleta. 


Si dintr-o data, Arno Stern a constat ca era suficient: copiii nu aveau nevoie de indrumarea lui, caci sfaturile lui nu ar fi avut sens si i-ar fi distras numai pe copii, indeparatandu-i de mesajul din interiorul lor. Arno Stern a devenit martorul unui fenomen fascinant si necunoscut pana la vremea respectiva. 


Arno Stern este de fapt un adevart om de stiinta, el a inventat  astfel "Jocul picturii" si a descoperit "formulatia", care este expresia memoriei organice, a codului genetic si a amintirilor intrauterine. Ca sa demonstreze universalitatea descoperirii sale, Arno Stern a pornit, doar cu un mic geamantan metalic, o masa-paleta pliabila si multe foi de hartie, intr-o calatorie de-a lungul si de-a latul pamantului. A ajuns in Peru, Mexic, Etiopia, Nigeria, Afganistan si Noua Guinee, studiind aici diferite popoare neatinse de "civilizatie". Si a constatat ceva cu totul suprinzator si nemaiauzit (pentru cei mai multi dintre noi): toti copiii pe care i-a pus sa deseneze, fie ei locuitori ai junglei tropicale, desertului sau stepei (care nu mai desenasera vreodata pe o coala de hartie), desenau EXACT acelasi figuri ca si copiii parizieni! Arno a inteles ca este vorba despre limba ancestrala a omenirii, o limba universala, independenta de etnie, cultura sau mediul social. Un alfabet general valabil in spatiu si timp.  AICI puteti vedea fotografii facute de Arno Stern in timpul calatoriei sale.

De aceea, nici pana in ziua de astazi, in Closlieu nimeni nu este indrumat in vreun fel. Niciun desen nu este evalut, criticat, comentat sau laudat. Iar desenele raman pentru totdeauna in Closlieu si sunt arhivate, copiii nu le pot lua acasa. Caci in momentul in care stii ca poti arata desenul, nu mai desenezi DOAR pentru tine sau de dragul de scoate la suprafata ceva adanc ingropat in suflet, ci te stradui sa faci ceva demn de admiratie. Desenezi ceea ce asteapta ceilalti sa vada si nu ceea ce este cu adevarat in tine!

Nu mi-am putut imagina (vad din ce in ce mai clar, ca in toti anii de scoala, s-a facut TOTUL pentru ca sa fím indepartati de noi insine), ca imi va fi atat de greu sa stau in fata unei foi albe. La primele sendite, parca aveam mainile si mintea legate, cumva nu puteam sa pictez fara sa am o tema clara, data de altcineva sau aleasa de mine!! Mi s-a parut extrem de greu sa  pictez fara sa gandesc: sa pictez doar din inima si din suflet, si nu din cap......


In centrul camerei se afla masa paleta, iar participantii deseneza pe pereti. Totul este simplu si functional, domneste o atmosfera de pace si de liniste. De cele mai multe ori, eu reusesc sa ma concentrez si sa intru atat de bine in adancul meu, incat nici nu mai sunt constienta de ce se intampla in jurul meu. Ora trece ca un vis frumos......
Sursa foto: Atelier Alvéole
De cand am citit prima data despre Arno Stren, de la primele cuvinte despre formulatie, mi-am dat seama ca in spatele teoriei sale se ascunde ceva maret. Nu m-am inselat. Am fost de la prima ora la Slyvie, in Closlieu nemaipomenit de entuziasmata si recunosc ca mi-au fost depasite cu mult asteptarile! Ca de obicei, practica a batut teoria! Si asa, eu am mai gasit inca o cheie a fericirii.

Daca vreti sa le faceti un bine copiilor vostri, cititi-l pe Arno Stern. Eu nici nu pot si nici nu vreau sa fac aici un rezumat al muncii sale: caci este imposibil de concentrat o teorie de o  complexitate atat de mare. Ca de obicei, va dau aici numai un mic impuls. Va pun la dispozitie sursele de unde puteti afla direct mai multe. Cercetati si documentati-va singuri mai departe. Pentru binele vostru si al copiilor vostri! Pentru fericirea voastra! Pentru frumusete, pentru bucurie si pentru o lume mai buna!


2 comentarii:

  1. Cum Reușești tu sa afli atâtea chestii interesantă si nu numai sa le afli dar sa le si pui in practica! Te admir foarte mult! Eu sunt intr-o perioada in care ma caut pe mine, încerc sa descopăr ce îmi place, care sunt atuurile mele si as vrea sa- mi câștig din ele si existența dar e o nebuloasa totala si sunt atât de debusolata. Dar văd oameni ca tine care știu ce vor, lupta pentru lucrurile in care cred si sunt si foarte siguri pe ei! INTR-o zi sper sa- mi iasă si mie

    RăspundețiȘtergere