miercuri, 16 aprilie 2014

Barba lui Aron - o planta otravitoare

Viata mea este mai plina (implinita) ca oricand, am planuri si proiecte care ar putea usor preocupa zece persoane, de aceea ma si indepartez din pacate atat de des de scopul initial al acestui blog. Va cer tuturor iertare, va asigur ca ma straduiesc din rasputeri sa corectez pe cat posibil micile deraieri, dar.....
Astazi, ma mobilizez (in cele din urma!) si va prezint o planta foarte raspandita: barba lui Aron, o planta puternic otravitoare. 
Caci este VITAL sa cunoastem nu numai plantele comestibile, ci si pe cele otravitoare. In orice caz, cel mai important aspect al folosirii plantelor salbatice in alimentatie ramane: mancam intotdeauna numai plantele pe care le putem identifica cu o siguranta de 100%. Nu conteaza atat de mult, mai ales la inceput, sa mancam o paleta foarte mare de plante salbatice, este suficient la acest moment si daca consumam numai papadie si urzici culese cu propriile maini. 
Si pentru ca in fiecare an primesc nenumarate mesaje cu fotografii si intrebari referitoare la "barba lui Aron", m-am hotart sa o descriu mai bine. Caci este foarte tentat sa o culegem, se gaseste la tot pasul, este stufoasa (nu trebuie sa ne chinuim prea tare ca sa adunam o cantitate mare) si arata apetisant, asa cum au descris-o multi dintre cei care mi s-au adresat, ca un soi de spanac. Barba lui Aron sau rodul pamantului sau piciorul vitelului sau porumbul cucului: planta Arum maculatum are, in functie de diferitele zone ale tarii, tare multe nume. 
Toate partile plantei sunt otravitoare, dar, acum vine vestea buna, de fapt este greu, daca nu chiar imposibil, sa te otravesti cu ea,  caci daca  gusti numai o bucatica de frunza (asa cum am facut si pana acum, "vorbesc" iar din propria experienta si nu numai din carti si nici nu adun aici informatii, mai mult sau mai putin indoielnice, din Internet!), iti "arde" si-ti "paralizeaza" imediat toata gura (senzatia pe care o capatam dupa o anestezie dentara puternica)! Reactia instictiva, absolut corecta a organismului, este de a scuipa imediat frunza (argila si carbunele alimentar, ca antidot, sunt si in acest caz de mare ajutor!). Problematica devine toata chestiunea, doar daca barba lui Aron este pusa in smoothie sau in salate, de aceea m-am si hotarat sa va atrag astazi iar atentia: este deosebit de important sa folositi in aceste cazuri, strict numai plantele pe care le puteti identifica exact!



Asa cum am scris si AICI, barba lui Aron creste adesea in apropierea leurdei si poate fi usor confundata de catre "incepatorii in ale plantelor salbatice", mai ales cand planta este foarte tanara. Deci atentie marita!  In aceatsa fotografie: leurda (in stanga jos), usturoita (la mijloc), iedera (sus) si barba lui Aron  (in dreapta sus, sub iedera),  planta otravitoare cu care leurda poate fi confundata, de aceea mirositi fiecare frunza de leurda si atunci nu veti mai putea avea niciun dubiu (dar sa nu mancati pana nu ati terminat de cules, caci daca mancati chiar si numai o frunze de  leurda, nu-i mai simtiti mirosul de usturoi atat de bine!!)


Natura este perfecta, de aceea, ca si orice alta planta din lume, barba lui Aron are un rol foarte bine stabilit in ecosistem: constituie hrana multor fiinte, caci ea nu este otravitoare pentru toate vietuitoarele acestui pamant, ne incanta ochii cu frumustetea frunzelor, a florilor si a fructelor sale  si are o contributie importanta la mentinerea echilibrului mineral al solului. 
Eu i-am invatat in primul rand pe copiii mei, de la bun inceput, sa recunoasca plantele otravitoare - caci am o colectie impresionanta in gradina. Cunosc parinti care indeparteaza din gradina orice planta care ar putea constitui un pericol pentru copii, iar eu nu incetez sa ma intreb: cat de  logica si de utila poate fi o astfel de actiune????
Degetelul rosu  - o alta planta otravitoare, de o frumusete rapitoare si o importanta deosebita pentru intregul ecosistem!

7 comentarii:

  1. Buna seara. Dupa fotografii, mai aproape imi pare, ca aspect, de macris, decat de leurda. Nu am, in gradina, nici leurda (am semanat dar nu a iesit nimic, mai incerc si cu seminte si cu transplantare de plante extrase din salbaticie; incerc si cu rampe, deocamdata sunt, pentru patru saptamani, la frigider) nici barba lui Aron.
    Dar e bine de stiut. Multumim pentru informatii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere. Asa este, frunza matura seamana la forma mai degraba cu macrisul, dar cand planta e f. tanara, frunza seamana bine si cu frunza de leurda (cand e iesit numai varful si frunza e inca nedezvoltata). Si pt. ca de multe ori creste exact langa leurda, iar oamenii nu mai au asa multa rabdare sa culeaga frunza dupa frunza, ci iau dintr-o data un mananuchi de frunze, e f. usor sa se nimereasca si o frunza din barba lui Aron printre frunzele de leurda.
      In ceea ce priveste leurda, este o planta ffffff delicata, ii trebuie mult timp pana se prinde, si eu am reusit cel mai bine cu plante luate din padure, care au inflorit apoi la mine in gradina si si-au plantat apoi singure semintele. Dar pana se face covor de luerda, dureaza cativa ani buni! Mult succes al gradinarit,
      mimi

      Ștergere
  2. Multumesc, as mai avea o intrebare. Poate nu e un moment potrivit, fiind la cateva ore doar de Sarbatoare, totusi scriu sa nu uit.
    De cand a dat coltul urzicii, in aceasta primavara, consum regulat varfuri proaspete de urzica. In stare cruda, neprelucrata termic. Initial sub forma de salata, dar curand am trecut la smootie. Pe langa urzici adaug si un fruct, de obicei un mar, dar si alte frunze din gradina mea. Cinci-zece frunze de macris sau jumatate de petiol de rubarba, trei-cinci frunze de sfecla rosie (am replantat in toamna radacini nedezvoltate suficient si le-am tinut, peste iarna, sub tunel), trei-cinci varfuri de menta, o frunza de mangold, cateva frunzulite de salvie, poate cateva tulpinite de trifoi rosu, poate cateva frunze de papadie sau cicoare, dar acum sunt prea amare, etc.
    Intrebarea mea este formulata in urma celor citite, undeva, pe internet. Anume, zice ca dupa sf. Gheorghe, care e pe 23 aprilie, ma rog, aproximativ in jurul acestei date, consumul de urzica devine daunator, din cauza cresterii continutului de acid formic. Aveti vreo idee in legatura cu aceasta?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intrebarea a mai venit, se pare ca informatia e raspandita. Si cei de la Alianta pt. Sanatate din Germania (aici sunt oameni care mananca urzici de zeci de ani) si Maria Treben si d-na Elena Nita Ibrian recomanda consumul de urzici cat timp sunt de gasit in natura - si eu mananc la randul meu permanent urzici (de cca. 8 ani), fara sa am probleme. Insa te incurajez sa faci asa cum simti tu in adancul sufletului tau ca este bine si sa nu tii prea mult cont de parerile unora si altora (inlcusiv de a mea). Eu as da o atentie deosebita reactiilor propriului corp, daca as simti ca urzicile imi fac rau dupa 23 aprilie, le-as scoate imediat din alimentatie!
      Numai bine,
      mimi

      Ștergere
  3. Mimi spune-mi te rog, untisorul mai este usor toxic sidupa perioada de inflorire?
    Sarbatori fericite

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, dupa ce infloreste creste continutul de alcaloizi, de aceea NU se mai consuma.

      Ștergere
    2. Multumes pt. urari! Hristos a inviat!

      Ștergere