joi, 14 noiembrie 2013

La multi ani, draga noastra Tante Sara!

Despre Tante Sara din Viscri, as putea scrie o carte intreaga (poate ca intr-o buna zi chiar am sa o fac), atat de  mult mi-a imbogatit, in putinii ani de cand o cunosc, mintea si sufletul. 
Este o alta adevarata doamna de poveste si de suflet pentru mine, si-i sunt recunoscatoare lui Dumnezeu (care a stiut sa-mi trimita mie tare multi oameni faini ca sa ma lumineze in viata) pentru intalnirea noastra, caci consider si astazi, ca si-n prima zi, ca a fost un mare noroc pentru mine sa ajung sa o cunosc. 
Photo Mirela din Medias

Biserica fortificata din Viscri: astazi, din cei peste 600 de sasi care traiau odata in sat, au mai ramas 24. Cei mai multi sunt batrani, slujbele religioase au devenit foarte rare aici. Dar Tante Sara si fiicele ei se lupta din greu,  cum si unde pot, pentru a pastra si a apara mostenirea de sute de ani a neamului lor.

De aici de sus, din turnul bisericii din Viscri, trecerea timpului  nici nu se observa: caci cam tot asa trebuie sa fi fost privelistea si cu cateva sute de ani in urma...

In fiecare zi, la ora douasprezece, Tante Sara lasa sa se auda mai departe vocea clopotelor bisericii
 Ma bucur de asemenea foarte tare, ca la fel ca si doamna Elena Nita Ibrian, si Tante Sara imi furnizeaza un contraargument de "beton" pentru toti cei care se considera mari ghinionisti ai vietii, care cred ca nu au "reusit" in viata doar pentru ca au fost saraci, tintuiti intr-un capat de tara si nu au avut parte sa mearga la scoli, care mai de care mai savante. Caci pe vremea  cand Tante Sara mai mergea inca la scoala, la tara, nu se punea mare pret pe scolirea fetelor. Si pentru ca tatal sau murise in razboi, iar mama sa, ramasa singura cu trei copii, avea foarte putini bani pentru cele trebuincioase vietii, nu si-a putut permite sa trimita la scoala la Rupea, dupa terminarea scoalii primare, decat UN singur copil! Si desi Sara era cea mai buna eleva din scoala primara in acel moment, mai departe, la scoala din Rupea, a mers totusi fratele ei ...
 Viata Tantei Sara a fost zbuciumata si soarta a lovit-o crunt de multe ori. Dar nu ingenucheat-o niciodata, caci ea are increderea nestramutata in Dumnezeu a taranului  roman si a stiut ca "faca-se voia Ta" nu sunt simple vorbe care se repeta doar automat la biserica sau acasa, in fata icoanelor. Si nu fac nicio greseala spunand taran roman - caci Tante Sara este, mai-nainte de a fi sasoaica, romanca: aici s-a nascut, aici sunt ingropati stramosii ei, de peste 800 de ani, aici este casa ei, locul ei, soarta ei. Lectiile de viata, dar mai ales cele de patriotism, pe care le-am primit eu de la Tante Sara in decursul acestor ani, au fost multe si profunde: batrana sasoaica dintr-un sat uitat de lume mi-a aratat, nu o singura data, ca are mai multa dragoste pentru tara ei ca oricare altul dintre  prietenii sau rudele mele (noi fiind romani neaosi). Natural si simplu, doar prin faptele ei, m-a facut sa ma rusinez adesea de gandurile  sau de faptelor mele si ale multor altor romani (si asa mi s-a intamplat si cu multi alti sasi si svabi pe care i-am cunoscut in Germania, care desi plecasera din Romania, nu uitasera o clipa nici de unde veneau si nici cine erau!).

Viscri, iulie 2011 - Cu Tante Sara la biserica fortificata din Viscri. Ca sa intelegeti mai bine expresiile usor ciudate ale chipurilor noastre, am sa va spun povestea distractiva a fotografiei: noi (copiii mei si cu mine) statusem toata dupa-amiaza la poarta bisericii (in ultimii ani o ajutam pe Tante Sara, suplinind-o de multe ori, caci din pacate nu are niciun ajutor!), caci Tante Sara mai avea de cules visine. Aproape de sfarsitul zilei, tocmai venise si Tante Sara sa mai stea cu noi pana la inchidere si eu l-am rugat pe fiul meu (pe atunci avea 11 ani) sa ne faca o fotografie. Asa cum sunt copiii, el a luat totul foarte in serios si a inceput sa caute unghiul cel mai bun, lumina perfecta, etc. S-a suit mai intai pe un scaun, dupa aceea pe o scara, apoi a trecut pe o barna incastrata. Noi ne aflam exact la intrarea in muzeu, in stanga noastra se adunasera deja mai multi oameni care doreau sa iasa din biserica, in dreapta, o grupa de turisti care astepta sa-si cumpere biletele de intrare. Iar fotograful amator tot nu era inca multumit nici de pozitia noastra, nici de a lui; dar ne-a facut pana la urma fotografia, caci lumea dimprejur devenise deja cam agitata......
Tante Sara este de o modestie care nu poate decat sa te lase cu gura cascata: a scris impreuna cu un ziarist german o carte despre viata ei (este cea mai autentica si mai sincera autobiografie pe care am citit-o eu vreodata), dar noua nu  ne-a spus nimic-nimicut; am aflat cu totul intamplator de ea, in timp ce cautam o alta carte in Internet......

Daca ajungeti vreodata la Viscri - Deutsch-Weisskirch, luati-va suficient timp ca sa vizitati in liniste biserica fortificata (care face parte din Patrimoniul mondial UNESCO) si nu ezitati sa schimbati cateva vorbe cu batrana cu ochi patrunzatori si putintica la trup de la poarta cetatii: marea doamna Sara Dootz. Ascultati-i cu atentie cuvintele si deschideti-va sufletele in fata sufletului ei, si o sa vedeti, ca veti pleca mult mai bogati decat erati cand ati ajuns acolo.
Astazi este ziua Tantei Sara si eu i-am trimis cartea doamnei Galina Schatalova, caci tare bine mi-ar parea sa o ajute pe Tante Sara sa mai ramana inca multi, multi ani printre noi, in lumea aceasta minunata! Sa ne traiesti sanatoasa si bucuroasa Tante Sara, la multi ani!

3 comentarii:

  1. La Multi Ani! Tante Sara. Sa ne traiesti ani luminosi si frumosi.
    Cu asa prietene Mimi draga putem trece lume larga in lung si lat ca nu avem cu ce sa ne rusinam, ci dimpotriva numai minuni de daruit.
    Abia astept sa o cunosc si eu pe Tante Sara, poate la anu' o sa imi fie dat.

    Imbratisez pe Mimi a mea buna si pe Tante Sara. Am putea sa citim si noi cartea despre dansa daca nu stim germana? este si in romaneste?
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
  2. Am dat de acest blog facand o cautare dupa numele doamnei Sara. Intra-adevar, aceasta femeie este o adevarata comoara si poate fi un exemplu pentru toti romanul. Si nu doar domna Sara, ci intreg satul, care la prima vedere pare la fel ca orice alt sat transilvanean izolat geografic, dar nu este! In Viscri gasim niste oameni primitori care te fac sa te simti acasa oricat de putin ai sta acolo. E un loc de poveste cu oameni demn de invidiat pentru bunatatea, darzenia si pentru omenia lor!

    RăspundețiȘtergere