luni, 28 octombrie 2013

O retetea veche si cateva fotografii noi

Nu stiu cum reusim sa facem, dar noi iar plecam in vacanta. In vacanta de toamna de data aceasta. Si iar au trecut atatea saptamani, si eu iar nu am scris mare lucru. Stau si ma intreb, oare cum reuseam atatea inainte???
Despre ultimele vacante la Tempelhof am scris pe scurt AICI si AICI. Desi mi-as fi dorit mult, caci ii iubesc tare-tare pe oamenii minunati de la Tempelhof, nu am apucat sa povestesc asa cum s-ar fi cuvenit. Din pacate, nici acum nu am mai mult timp de povesti, caci bagajele asteapta sa fie impachetate de cineva, asa ca las mai bine fotografiile sa povesteasca in locul meu.
 




 In iurta de la Tempelhof, lumea parca se oprise pentru mine dintr-o data pe loc; totul era ireal de armonios, ca dintr-un timp stravechi din vremuri nestiute:  eu intinsa pe un covor persan, spatiul iurtei umplut doar de sunetele magice ale bolurilor de cristal (Klangschalen), deasupra mea numai norii zburand pe cer si frunzele copacilor dansand in ritmul toamnei. Si un gandacel care traversa, cu o liniste ancestrala, ochiul de sticla al iurtei.





Mai jos, si cateva fotografii noi la o reteta mai veche invatata de la Nelly Reinle-Carayon, care a trecut cumva neobservata (adica nu a mai facut-o pana acum nimeni din restul bloggerilor raw/vegetarieni/vegani), desi este perfecta din punctul de vedere al combinarii corecte a alimentelor, este foarte sanatoasa si satioasa, si mai are pe deasupra si un gust fenomenal. Un fel de mancare, care poate fi oferit oricarui "mancator normal" ca aperitiv, pana acum l-au laudat toti: pesto de cozi de ceapa verde sau arpagic.

Pesto din arpagic verde 



Timp de pregatire - cel mult 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau o masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor.



Pentru copii, folositi cel mai bine diferitele forme de facut biscuti, pentru a face totul cat mai apetisant pentru ei - iar daca le oferiti posibilitatea sa coopereze la pregatirea mancarii, veti avea cu totii numai de castigat!


Traducerea cuvantului ciboulette din limba franceza, respectiv Schnittlauch din germana - denumirea latina este Allium schoenoprasum - prin arpagic, nu prea ma multumeste, este facuta de filologi care nu au prea multe cunostinte de botanica. Caci arpagicul este cu totul altceva, conform DEX si oricarui manual de botanica: "arpagic = bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită."  De aceea, eu am ales termenul de arpagic verde, care este pentru mine un fel de solutie de compromis.

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-1-2 linguri de ulei de in si/sau de ulei de floarea soarelui (se poate pune insa la fel de bine si ulei de masline, se adauga pana se obtine o masa cat de cat omogena) ;
-sare, piper.

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care  se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire. 

9 comentarii:

  1. Draga Mimi,

    Ce ma bucur de fiecare data cand revii! Blogul tau e unul din putinele in materie de alimentatie/hrana vie/stil de viata sanatos unde gasesc mereu bucurie si seninatate! De asta imi este si dor de perioada cand scriai mai mult si mai des :-)
    Cred ca avem MARE, mare nevoie de astfel de site-uri sau blog-uri fiindca din cate am observat aproape peste tot, pe site-urile si forumurile legate de veganism si hrana vie, sunt nenumarate si interminabile controverse, discutii, oamenii care se jignesc si se "impung" unii pe altii. Pentru mine asta e ca si cum am cladi cu o mana si am darama cu cealalta. Incercam sa ne hranim cat mai sanatos, dar in schimb ne otravim corpul si mintea cu ganduri si sentimente negative...

    RăspundețiȘtergere
  2. Stiu ca timpul e pretios (pentru fiecare dintre noi) dar in acelasi timp sunt convinsa ca acest blog a fost, este si va fi pentru multi o oaza de bucurie, pace si liniste, pe langa faptul de a constitui o bogata sursa de informare.

    Ma intrebam... Exista vreo sansa - cat de miiiica :-) - sa mai organizezi un seminar asa cum a fost cel de la Viscri? M-ar bucura mult si cu siguranta vor exista si doritori (numai eu cati cunosc...)
    Poate ne vei face in primavara sau vara viitoare bucuria unei intalniri de cateva zile (sau chiar o saptamana - sunt oare prea visatoare....?).

    Cu drag,
    Laura

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Laura,
      Imi doresc mult sa mai organizez ceva la anul. Deocamdata nu am insa niciun plan, viata m-a suprins cumva mereu in ultimii ani intr-un mod foarte frumos, asa ca merg in continuare tot pe mana ei.... Copiii sunt acum mai mari, imi va fi cu siguranta mai usor, iar despre placerea pe care mi-ar face-o mie, nici nu mai vorbesc.
      Pastram legatura, de-acum om vedea cum o fi voia lui Dumnezeu!
      Cu tot dragul,
      mimi

      Ștergere
  3. Multumesc pt reteta, Mimi! Sper ca ati avut o vacanta placuta! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  4. Reteta este minunata, eu am mult ciboulette la gardina, ecl mai bun este proaspat de fiecare data mananc cateva fire cand merg la gradina le mestec incet cat stau acolo, asa e cel mai bun. De incercat insa si cu nuci sau migdale in pesto, la primavara caci gradinile comunitare s-au inchis. Foarte frumoase pozele tale cu iz de vacanta, cea cu felinarul mi-a placut foarte tare. Te imbratisez
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
  5. La multi ani Mimi!
    Sa fii sanatoasa, bucuroasa, si tot asa plina de entuziasm!

    te imbratisez cu drag,

    Roxana

    RăspundețiȘtergere