marți, 24 septembrie 2013

Muraturi si cateva ganduri despre sare

Sunt obligata sa marturisesc in cele din urma o mare slabiciune. Nu-mi vine usor nici sa o recunosc si  nici sa o accept, adesea parca nici nu ma mai inteleg pe mine insami. Da, da, da.... Sarea in bucate... Caci marea piatra de incercare pentru mine a fost, si este din pacate in continuare, sarea. La nimic nu mi-a venit atat de greu sa renunt ca la sare. Reusesc un timp si apoi tot ma trezesc ca iar dau tarcoale borcanului cu sare si iar scap ceva sare (macar un varfulet de cutit) pe salata, rosii sau  castraveti. Si nici de muraturi nu ma pot lasa complet, si uite asa, muraturile, puse totusi cu mare drag de mine, tot isi fac cumva mereu loc in meniul meu.
Dar unde este problema? Poate fi sarea chiar atat de daunatoare, in conditiile in care MILIARDE de oameni cosuma zilnic, fara sa clipeasca, cel putin cateva grame de sare? Raspunsul meu este scurt: sanatosa nu este sarea absolut deloc. Din contra.

Ajunsa la acest punct, refuz sa citez studii stiintifice, gandindu-ma cat de drept spunea Cristela Georgescu: "Cum nutritia devine amuzanta, pentru ca n-am mai vazut pana acum nici un domeniu in care oamenii sa sustina cu argumente stiintifice pareri diametral opuse si sa dovedeasca apoi si practic ca au dreptate, zic asa: fiecare face dupa cum alege, in urma comunicarii intelepte cu propriul organism. Ramane sa vedem peste vreo 500 de ani cine a avut dreptate - pana la urma cred ca sunteti de acord ca facem toti parte dintr-un mare studiu neoficial pe termen lung ... ".
Si nu trebuie uitate nici randurile notate de dl. prof. Antonio Inacio Andrioli (un foarte cunoscut opozant al tehnicii agro-genetice): "95% dintre toţi cercetatorii şi dintre  toate laboratoarele şi bursele de studii din întreaga lume isi primesc finanţarile de la diferitele industrii. Cum mai putem avea încredere într-o astfel de ştiinţǎ?? Cum mai putem crede, cǎ rezultatele studiilor lor sunt într-adevar obiective şi reflectǎ realitatea?" Caci pe plan mondial, sunt foarte puţini oameni de ştiinţǎ cu adevarat  independenţi, iar rezultatele studiilor acestora sunt de cele mai multe trecute sub tǎcere, încercându-se, prin toate metodele posibile, pe absolute toate planurile, discreditarea, defǎimarea sau intimidarea acestor oameni.
Asa ca  mai degraba (si mai bine) raman tot la observatiile de bun-simt si la logica. Caci daca gandim logic, prin prisma bunului-simt si a propriului discernamant, nu mai putem ignora urmatoarele intrebari: de ce toate fiintele de pe lumea aceasta pot supravietui fara sa manance sare (ca produs izolat), numai omul are neaparat nevoie sa adauge hranei sale sare? La ce logica trebuie sa recurga un studiu stiintific pentru a ma face sa cred ca dintre toate vietatile umblatoare, taratoare, zburatoare, inotatoare, s.a.m.d. numai omului nu-i ajunge clorura de sodiu care se gaseste in mod natural in mediul sau de viata, in foarte multe fructe, legume, ierburi, cereale? Ce argumente poate sa aduca un om de stiinta pentru a ma convinge ca omul este singura fiinta care poate muri (sau isi poate deteriora grav sanatate) daca nu consuma zilnic o anumita cantitate suplimentara de sare, pe care fiecare "expert" este de parere ca numai el o poate determina exact?

Si 50 millions de personnes disent une bêtise, c'est quand même une bêtise.
Am devenit pentru prima data constienta de efectul daunator al sarii asupra organismului uman de-abia in urma cu cca. 14 ani, pe vremea cand ma mai uitam la televizor, in timp ce urmaream stirile de senzatie provocate la acea vreme de procesul unei tinere de  numai 20 si ceva de ani (va dati seama cata intunecime trebuie sa fi fost in sufletul acelei fiinte pentru a comite asa o fapta abominabila?), care o omorase pe fetita concubinului ei, in varsta de doi ani, cu 2 (!!!) lingurite de sare, amestecate intr-un borcan de budinca. Va jur ca eu pana la acel moment nu stiam ca sarea este atat de toxica! Habar nu aveam, ca si pentru un adult, doza de numai 3 lingurite poate fi fatala! Din acel  moment, am inceput sa privesc sarea cu alti ochi. Am mutat-o din dulapul aflat la indemana copiilor, intr-un dulap incuiat, alaturi de prafurile de spalat si curatat. Am inceput sa reduc dozele pe care le puneam in mancare si am inceput desigur sa ma documentez.

Cand am descoperit homeopatia si am citit fisa sarii (Natrium muriaticum sau Natrium chloratum), mi-am putut explica dintr-o data tare multe dintre simptomele diferitelor boli de care sufeream. Iar cand l-am descoperit si pe dr. Gerson, si am citit ca el a constat in studiile sale practice, ca nici un regim alimentar nu a avut succesul scontat pana nu a fost scoasa in totalitate sarea din alimentatia bolnavilor, mi-au mai cazut cateva valuri de pe ochi.

Si iarasi nu mi-a mai ramas decat sa incep propriul experiment. Mi-a fost greu-greu-greu. Tanjeam dupa sare ca o nebuna. Dar numai asa am devenit constienta de faptul ca este un adevarat drog, intri intr-un sevraj in toata regula in momentul in momentul in care  o scoti din alimentatie. Greu de crezut, nu-i asa? Dar eu nu astept sa ma credeti. Va rog chiar sa nu ma credeti. Va implor doar sa va demonstrati voua insiva ca randurile de mai sus nu stau in picioare in cazul vostru. Incercati sa renuntati  numai doua saptamani la sare. Si daca reusiti, scrieti-mi va rog, in noua liniste dobandita (hahaha!), un scurt comentariu - am sa va fiu recunoscatoare.

Si 50 millions de personnes disent une bêtise, c'est quand même une bêtise.
Ajunsa aici, am sa va spun desigur rezultatele propriului experiment. Tot pe scurt: eu ma simt cel mai bine cand nu mananc absolut deloc sare. Am avut perioade foarte lungi, cand nu am consumat niciun pic de sare, care au coincis cu perioadele in care m-am simtit cel mai bine: fizic, psihic si sufleteste. Am reintrodus sarea, am scos-o iar. De fiecare data s-a intamplat acelasi lucru - o simpla coincidenta este cu totul exclusa! Deci,  cu ce ma ajuta studiul X, facut de universitatea Y, sub conducerea marelui profesor Z, care imi demonstreaza ca fara sare ma voi imbolnavi grav, daca eu la urma urmei ma simt fara sare mai bine ca niciodata? Inca o data, experienta proprie bate orice studiu, "viata a contestat iar stiinta" (cum bine spunea dr. Maximilian Bircher-Benner).

Porniti propriul vostru studiu stiintific - aveti incredere in trupul vostru, puneti-i intrebari si gasiti-va timpul necesar ca sa-i puteti asculta cu mare atentie raspunsurile. Nu uitati ca un lucru gresit ramane un lucru gresit, indiferent de cate milioane de oameni il sustin, amintesc aici si cuvintele lui Anatole France: "Chiar daca 50 de milioane de oameni spun cu totii aceeasi prostie, ea ramane totusi o prostie".

Si 50 millions de personnes disent une bêtise, c'est quand même une bêtise
Aveti curajul sa ganditi singuri si asumati-va responsabiliatetea pentru sanatatea voastra, pentru viata voastra. Sapere aude! - Indrazneste sa stii! Indrazneste sa gandesti!  

Pentru oamenii care sufera de boli grave, in special cancer, boli autoimune - mai ales in cazul sclerozei multiple, suferinte psihice (!!!!!), nu exista cale de ocol: sarea trebuie scoasa in totalitate din alimentatie (mare atentie la sarea "ascunsa" in diferite alimente)!

Chiar si pentru cei sanatosi, reducerea cantitatii zilnice de sare va fi o adevarata binecuvantare pentru intregul organism. Si v-ati gandit vreodata cam ce cantitate de mancare (in special de carne) ati mai manca, daca ati consuma-o FARA sare?

Am fost intrebata care sare este cel mai bine sa se foloseasca, incerc sa raspund la obiect. Sigur ca sarea cu iod si/sau alte E-uri este ingrozitor de nesanatoasa, dar din pacate nici celelalte tipuri de sare nu sunt mult mai grozave: caci orice tip de sare ramane numai un produs IZOLAT! Mi se pare reprobabil, ca tocmai in sferele naturaliste s-au strecurat foarte multi profitori, care nu urmaresc decat imbogatirea rapida pe seama omului disperat, aflat in cautarea sanatatii sale pierdute, folosindu-se in acest scop fara sa clipeasca de toate tertipurile de marketing. Cel mai bun exemplu in acest caz il constituie desigur sarea de "Himalaya", care nici macar nu este din Himalaya, ci dintr-un tinut din Pakistan aflat la 200 de km de Himalaya, dar care este comercializata insa sub acest nume, tocmai pentru a induce oamenii in eroare: caci subconstientul lucreaza, iar masivul Himalaya a devenit intr-un fel sinonim cu Hunza, cu sanatatea perfecta, cu o viata lunga. Daca nu suntem dispusi sa renuntam la sare, va asigur ca o sare bruta de la Slanic Prahova are exact aceleasi efecte asupra sanatatii ca si cea din Pakistan - doar ca puteti sa o procurati la un pret mult, mult mai mic!
Inca ceva despre sarea de "Himalaya": culoare roz o da fierul, exact aceeasi sare o veti gasi si in Germania de exemplu, la Bad Reichenall sau Berchtesgaden (si cu siguranta si in alte parti ale lumii, inclusiv si in Romania) - dar tot la o fractiune din pretul sarii de "Himalaya". Nu va mai lasati pacaliti de aparente si de trucurile acestor precupeti: si sarea de "Himalaya" consta in proprtie de 97% din clorura de sodiu (sursa Stiftung Warentest, care clasifica textele publicitare ale firmelor care comercializeaza ac. sare ca pura escrocherie!!)!! 
Prelucrata manual si netratata mai este si Fleur de Sel (conform declaratiilor fabricantilor, este extrasa insa inca in mod traditional), dar trebuie sa tineti cont, ca orice sare marina, contine din pacate astazi, ca urmare a gradului incredibil de poluare care s-a atins, microplastic si substante toxice. Deci de preferat este o sare de ocna, caci aceste zacaminte sunt inca din timpurile in care omul nu-si otravea si distrugea mediul de viata.

Si totusi, in ciuda celor scrise mai sus,  nu pot sa nu scriu astazi inca una dintre retetele mele de suflet:

Muraturi din Basarabia

Asa cum am spus de la inceput, in ciuda faptului ca sunt constienta de efectul negativ al sarii asupra sanatatii, tot mai imi pun cateva borcane de muraturi - poate si pentru ca de mica am fost deprinsa sa privesc aruncarea alimentelor ca pe un mare pacat?? Caci este un mare pacat sa arunci la gunoi ceva de mancare, in conditiile in care si astazi, zilnic mor atatea mii de oameni de foame! 

Strabunica mea din Basarabia (romanca din Raionul Orhei, dintotdeauna tinut romanesc), apoi bunica si mai tarziu chiar si mama (la Bucuresti!), puneau mereu la sfarsitul verii, cand se adunau mai multe rosii decat se puteau manca, toate rosiile in exces la murat. Incercati cu un borcanel mic, sunt sigura ca gustul dulce-sarat-acrisor, cu totul deosebit al acestor muraturi va convinge pe oricine.

  

Se pun rosiile (chiar si cele rascoapte) intr-un borcan, se pun deasupra lor frunze de telina si cativa catei de usturoi cu coaja cu tot, doar striviti cu podul palmei pe un fund de lemn (soacrele din alte regiuni ar spune poate ca nurorile lor moldovence doar de lene lasa usturoiul cu coaja, eu cred insa ca are asa si mai bune proprietati de  conservare!). Se toarna deasupra o sarmura (10g de sare de mare sau de salina bruta la 1 litru de apa) si se acopera bine gura borcanului. In 3-4 zile se pot deja consuma. La mine in subsol nu tin mult timp, caci este prea cald si nu am temperatura constanta. La bunica in beci, tineau si pana la Craciun. Si tot in beci, se atarnau pe franghii si plantele de rosii, scoase cu radacina cu tot inaintea primului inghet (si cu rosiile inca verzi pe curpan), astfel incat, bunica putea pune pe masa de Anul Nou rosii... Ca si multe alte bunatati, de care imi aduc aminte cu mult drag, caci nicaieri si niciodata nu au mai avut gustul deosebit pe care il aveau doar la bunica.
 




Am uitat sa subliniez ceva important. Rosiile trebuie sa fie neaparat de calitate foarte buna, altfel se bahlesc. Mie nu mi-au placut niciodata marile magazine, fie ele bio sau nu. In Louvain (la 3 km  de casa in care locuiesc momentan) este un mare super-market bio, o filiala a celei mai cunoscute retele de produse bio din Europa. Ma credeti ca intr-un an si 9 luni, de cand stau aici, eu nu am ajuns pana acolo? Prefer sa cumpar de la piata sau de la fermierul bio din satul meu. Sau cel mult, de la un magazin micut de tot, unde proprietarul mai stie, macar in parte, provenienta produselor pe care le pune in raft, pentru ca le procura si direct de la prieteni si parteneri de afaceri. Asa cum am mai spus de nenumarate ori, eu prefer sa cumpar de la oameni si nu de la firme, nu ma impiedic de aceea nici de certificate, nici de adeverinte, nici de diplome.
In Belgia este o clima mai putin favorabila rosiilor, ardeilor, vinetelor - in general tuturor plantele care au nevoie in primul rand de caldura si de soare. Dar din fericire, exista si aici cativa adevarati vrajitori, care mai stiu sa descante si pamantul si plantele. Unul dintre ei este Jean-Pierre Smets un om care face agricultura bio din convingere si nu pentru ca a prins pulsul momentului si a inteles ca se pot face bani grei cu "bio". El a trecut la agricultura ecologica inca din anul 1986, cand cavantul "bio" era in Belgia un neologism (si mai este inca - in comparatie cu spatiul germanofon Austria-Germania-Elvetia, tarile latine sunt in urma rau de tot!) si nu si-a pierdut in toti acesti ani nici idealurile, nici dragostea pentru pamant. Eu ma duc cu drag la el, caci imi place sa-l privesc pe omul de la care imi cumpar hrana in ochi. Si ii sunt recunoscatoare (da, si eu am rosii in gradina, dar la mine abia se coc, m-am intrebat de mult ori: ce m-as fi facut eu fara el?) si ma bucur cand el vorbeste cu parintii mei (stie de unde vin si incearca de fiecare data cand sunt aici sa inchege cu ei o conversatie) si cand stie exact ce caut eu (de exemplu morcovi nespalati, marar, leustean si altele de genul acesta).


28 de comentarii:

  1. As vrea sa ma asigur ca am inteles:) Rosiile se coceau in beci, fara lumina? Doar atat, se atarnau? Ca sa incercam si noi anul acesta, nu de alta. Legat de sare, eu nu am simtit sevrajul de care spui, am renuntat la sare efectiv pe nesimtite cand m-am casatorit. La ai mei acasa se gatea cu muuuulta sare, deci obisnuinta era. Insa eu, cand ma apucam sa fac ceva de mancare, cautam n reteta, nu toata lumea spunea sa pun sare (ca deh, era la mintea cocosului:) ), dar uite asa am ajuns sa gatesc fara sa o folosesc, de vreo 6-7 ani. Insa nu suport painea fara sare si nici branza dulce, telemeaua cat mai sarata, insa pane mananc extrem de rar, iar telemeaua doar in sezonul rosiilor. Acum am o perioada in care efectiv as manca-o cu lingurita, ma intreb ce nevoi are organismul meu iar eu "traduc" in sare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Da, plantele de rosii erau scoase cu tot cu radacini si atarnate cu "capul" in jos pe funii si se faceau rosiile rosii fara lumina (beciul avea insa ferestruica nu era bezna totala). Trebuie insa plantele scoase la timp, inainte de a le atinge mana! Daca incerci, am sa te rog mult sa-mi povestesti ce ti-a iesit!

      Ștergere
    2. Merge si sa le culegi gogonele si sa le lasi in ladite in beci, dar in cazul asta se strica mai multe. Planta de care sunt atasate le mai prelungeste un pic perioada de conservare cu seva pe care o mai are in tulpina.

      Ștergere
    3. Tata va incerca, anunt daca iese experimentul:)

      Ștergere
  2. Draga Mimi,

    Un alt articol folositor, asa cum ne-ai obisnuit. Intotdeauna iti citesc cu drag randurile, iar acestea-mi vibreaza pozitiv in suflet.

    Eu sunt in cautarea unei metode de detoxifiere, acuma, la sfarsit de sezon cald. Am cautat pe internet informatii, am citit si despre metoda cu apa distilata recomandata de marele Om Valeriu Popa. Cunostintele mele in domeniu nu sunt vaste, de asta am indraznit sa iti scriu. As incerca din nou Master Cleanse-ul dar am ceva dubii legate de Salt water flush-ul care trebuie facut in fiecare zi (2 !!! lingurite de sare intr-un litru de apa care se bea dimineata pe stomacul gol). Tu ce m-ai sfatui legat de acest aspect?

    Mentionez faptul ca am migrene puternice destul de des, in special atunci cand ma supar dintr-un anumit motiv. La RMN mi-au fost descoperite niste regiuni demielinizate in creier. Pana sa ajung la medicul specialist cu rezultatul pentru diagnosticare su dupa discutia avuta cu doamna de la imagistica, credeam ca este vorba despre scleroza in plagi. Din fericire, neurologul mi-a spus ca acestea s-au dezvoltat din cauza migrenelor, dar motivul aparitiei acestora ramane necunoscut. Asadar, le-am descoperit, nu este ok ca exista, dureri inca am si trebuie sa le urmaresc in continuare.

    Nu vreau sa te retin din ale tale, apreciez orice gand, sfat, recomandare de regim, carte, articol.

    Numai bine iti doresc, atat tie cat si familiei tale!

    Stefania

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Stefania,

      nu am incercat personal metoda, de aceea nu indraznesc sa o comentez. Sigur ca mai ales in cazul migrenelor (si eu am suferit din ac. cauza ANI de zile, nu plecam nicaieri fara algocalmin, antinevralgic si aspirina in geanta) un proces de detox poate face minuni. Eu am fost intotdeauna pt. variantele blande de detox (de aceea eu nu am facut niciodata nici metoda de curatire a ficatului, desi multi cunoscuti au aplicat-o cu mult entuziasm ani de zile) si am avut rabdare sa las corpul sa se deteoxifice in ritmul sau. Mi-a fost si frica sa fac multe lucruri, pt. ca eu am multe metale grele in corp si un detox poate deveni in astfel de cazuri chiar periculos. Daca renunti la absolut tot ce este nenatural (in special E-uri, eu reactionez de ex. la glutamatul de sodiu direct cu dureri de cap) si renunti si la sare si la cereale (macar pt. o perioada de proba mai intai - mananca numai fierturi de hrisca, mei sau orez), la proteina animala si zahar, ai sa vezi ca poti sa-ti tii durerile de cap f. bine sub control. Si eu as mai cere si pararea unui medic specialist in detox (poate d-na dr. care face hidrocoln?).
      Multumesc pt. urari! Si eu iti doresc multa sanatate si-ti tin pumnii sa reusesti sa-ti aduci schimbari in viata, caci sunt sigura ca nu o sa regreti nicio clipa!
      Cu tot dragul,
      m

      Ștergere
  3. Trebuia incercatat reteta ta, Mimi!
    Am tot citit despre sare ( de mare) cate ceva si nu stiu cum sa renunt la ea.
    Apropo, cand te referi la sare, la care sare te referi? banuiesc ca la aia de mare...
    M am bucurat sa aflu ca bunica ta vine din R. Moldova :).
    Multumesc si pt linkul, poate ajung si eu la Jean-Pierre!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Natalia,

      Multumesc, noroc cu tine, ca-mi dau seama ca am uitat sa mentionez un alt aspect important.
      Sigur ca sarea cu iod si/sau alte E-uri este ingrozitor de nesanatoasa, dar din pacate nici celelalte tipuri de sare nu sunt mult mai grozave: caci si ele sunt numai un produs IZOLAT! Mi se pare reprobabil, ca tocmai in sferele naturaliste s-au strecurat f. multi profitori, care nu urmaresc decat imbogatirea rapida pe seama omului disperat, aflat in cautarea sanatatii sale pierdute, folosindu-se fara sa clipeasca de toate tertipurile de marketing. Cel mai bun exemplu in ac. caz il constituie sarea de "Himalaya", care nici macar nu este din Himalaya, ci dintr-un tinut din Pakistan aflat la 200 de km de masivul Himalaya, dar care este comercializata insa sub acest nume, tocmai pt. a induce oamenii in eroare: caci subconstientul lucreaza, iar Himalaya a devenit intr-un fel sinonim cu Hunza, cu sanatatea perfecta, cu o viata lunga. Daca nu suntem dispusi sa renuntam la sare, va asigur ca o sare bruta de la Slanic Prahova are exact aceleasi efecte asupra sanatatii ca si cea din Pakistan - doar ca vi-o puteti procura la un pret mult, mult mai mic!

      Ștergere
    2. Doamne, cat mai am de invatat de la tine, Mimi!
      O sa caut aceasta sare din Slanic, dar daca tot mai bine e fara...

      Si sarea neagra din Hawai, cat de sanatoasa/nesanatoasa e?Iti multumesc anticipat pt raspuns.

      Ștergere
    3. Sarea nu este necesara. Desigur ca nu voi contesta ca si sarea de "Himalaya" si Fleur de Sel dau mancarii o savoare deosebita, dar cu adevarat nevoie de ea in alimnetatie, asa cum incearca sa ne convinga anumiti smecherasi, nu este. Deci daca sarea nu contine aditivi este egal pe care o folosesti, este la urma urmei numai o chestiune de gust.

      Ștergere
  4. Si eu am renuntat la o mare cantitate din sarea pe care o foloseam in mod regulat, la salate nu pun aproape deloc,caci sotul este adeptul cruditatilor fara nici un pic de sare si am inceput si eu dupa el.Si copiii ne urmeaza si ei exemplu,insa la mancarea gatita nu pot chiar fara nici un pic de sare.
    Eu folosesc sare de la salina,este ok?
    VALERIA.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Daca nu este cu iod, da (atentie mare la ce cumparati!). Este grozav ca mergeti cu totii in aceeasi directie, pt. copii mai ales este mare lucru, caci asa totul devine pt. ei mult mai usor!

      Ștergere
  5. Multumim din nou pentru un articol excelent. Din categoria bancuri: cum te lasi cel mai usor de sare cel putin doua saptamani ? Tii post negru trei saptamani... :)

    Revenind la retete de muraturi, eu sincer am preferat intotdeauna muraturile cu otet, fata de cele cu sare. Intrebarea evidenta este: care-s mai sanatoase ? Este un fel de a intreba daca-i mai buna otrava sau e mai bun veninul ? :D

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc si eu, mai ales. pt. atentionare!
      Da, sa stii ca asa este, cu post negru reusesti cel mai bine sa scapi de sare.
      Muraturile cu sare sunt numai fermentate, cele cu otet sunt si tratate termic, iar otetul este destul de controversat in cercurile sanatatii naturale - acum fiecare trebuie sa decida singur pe cine crede si cum face.....

      Ștergere
  6. Foarte interesant articolul.
    As avea totusi ceva de zis, si sper sa nu crezi ca te contrazic, ci doar e ceva ce inca nu mi se pare clar. Chiar tu spuneai in urma cu ceva postari, de cei ce consuma raw 100%, si care spun ca se simt excelent, ca pielea e fina, tonusul si moralul sunt undeva la cele mai inalte cote etc, gresesc, deoarece efectele se vad pe termen lung, in ani. Oare de ce nu ar fi asa si in cazul sarii? Este vreun studiu facut pe o perioada de cativa ani?

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Nu, studii nu exista, medicina alopata nici nu accepta ideea renuntarii compelte la sare.
      Mie mi-a placut mult ce a scris d-na dr. Constnata Popescu pe FB, subliniind si faptul ca nici domnia sa, nici sotul (tot medic), nu mai consuma sare de peste 3 ani-

      *studiind atent evolutia noastra , supravietuitorii dupa nenumarate cataclisme (cel mai marcant a fost glaciatiunea) remarc faptul ca nu stim exact care a fost alimentul nostru de baza...poate ca acele fructe sau frunze au disparut dupa schimbarile de clima...eu am convingerea ca in evolutia noastra am fost marcati de o cautare indelunga a unui , atit de locuit cit si nutritional...e evident ca avint o constitutie de primatan chiar daca primatele mai si vinau, nici vorba sa le fie asta alimentatia de baza...suntem vulnerabili si nu avem nici ghiare si nici colti ca ne ajute...aparitia uneltelor ne-a ajutat sa supravietuim in vremuri de rastriste...suntem o specie cu o rezistenta extraordinara care a iesit din impasuri aproape imposibile dezvoltindu-si mintea....cautam tocmai pentru ca organismul nostru nu e multumit...Natura are tot ce avem nevoie, totul e pe tava, doar noi sa cautam...ideea e : avem noi timp? sai daca nu il avem, cu ce ne pierdem noi vremea? Cit suntem in realitate de carentati si care sunt de fapt legaturile necunoscute ale bolilor cu multitudinea greselilor alimentare? Draga Solutii pentru radiatii Emf (scuze, mi-ar fi drag sa iti spun pe nume) ai dreptate, nimeni nu raspunde la aceste intrebari la nici o scoala medicala sau de nutritie...o diploma nu inseamna nimic daca in spatele ei nu exista o deplina intelegere a sensurilor...deunazi vorbea la tV pe un post un cardiolog obez si cu o fata imobila si edematiata...cu cearcane imobile...este evident ca are un mod de viata total nesanatos...medicina tolereaza tot ceea laboratoarele farmaceutice dicteaza, deci...Ceea ce face Mimi e de fapt o trezire si o cautare intensiva...Mimi Walter a gasit...Noi ce facem cu vietile noastre??* - dr. Constanta Popescu

      Ștergere
  7. Foarte interesant articolul.
    As avea totusi ceva de zis, si sper sa nu crezi ca te contrazic, ci doar e ceva ce inca nu mi se pare clar. Chiar tu spuneai in urma cu ceva postari, de cei ce consuma raw 100%, si care spun ca se simt excelent, ca pielea e fina, tonusul si moralul sunt undeva la cele mai inalte cote etc, gresesc, deoarece efectele se vad pe termen lung, in ani. Oare de ce nu ar fi asa si in cazul sarii? Este vreun studiu facut pe o perioada de cativa ani?

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Mimi, ia uite cum si eu am picat in plasa hotomanilor... Tocmai ce-am cumparat si eu sarea roz „de Himalaya”, tot cu gandul la o sare mai sanatoasa, (chit ca-s la distanta relativ mica de Slanic)... Nu pot sa cred ca m-am lasat dusa de nas, fara macar sa-mi pun intrebari despre veridicitate...
    Te inteleg perfect sa nu te poti abtine de la muraturi. Preferatele mele sunt tocmai cele coapte, acide si gustoase... hmmm!
    Multa sanatate tie si familiei tale!
    Diana

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Diana,

      Asa cum i-am spus si Nataliei, este numai o chestiune de gust. Atata timp cat nu contine aditivi, sarea ramane sare!
      Numai bine si nu uita sa cercetezi mereu ce se afla in spatele reclamelor. Dr. Bruker avea o vorba si mare dreptate avea: "Nu cumparati niciun produs pt. care se face reclama!".
      Toate cele bune,
      mimi

      Ștergere
  9. Adaugasem si eu un comentariu. S-a ratacit prin spam ? :)

    RăspundețiȘtergere
  10. minunat !,multumim mult pentur sfaturi ; sa/ti dea Dumnezeu sanatate si lumina in suflet

    RăspundețiȘtergere
  11. Am vazut ca nu mi.ai publicat comentariul....chiar nu a fost intentia mea asta, ci doar vroiam un raspuns din punctul tau de vedere, a ceea ce ti.as scris.
    Imi cer scuze daca te.am deranjat.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Intai te-a bagat la spam si acum iti publica toate comentariile de doua ori. Ce ti-e si cu google-ul asta........

      Ștergere
  12. Am vazut ca nu mi.ai publicat comentariul....chiar nu a fost intentia mea asta, ci doar vroiam un raspuns din punctul tau de vedere, a ceea ce ti.as scris.
    Imi cer scuze daca te.am deranjat.

    RăspundețiȘtergere
  13. Draga Mimi,

    Dupa ce am citit acest articol, chiar m-am gandit cum sa fac sa nu mai pun sare in mancare. Desigur ca am incercat muraturile tale care au iesit mai mul decat excelente cu toate rosiile de la gardina care erau mai necoapte si chiar coapte. Important e ca si sotul a citit in acelasi timp in alta parte un articol despre sare ca nu e buna in bucate si mi-a propus sa mancam mai putina. Zis si facut! E bine cu mai putina sare, nu am reusit sa o eliminam complet, dar sotul supa o saptamana a afirbat ca i s-au mai retras pungile de sub oci.

    Ce am citit eu interesant despre sare, e ca ea este de doua feluri, cea care este lasata de mare, la tarm - oferita e buna putina in mancare si cea smulsa din pamant, cea extrasa care e buna sa speli hainele ca apa cu sarea asta daca le-ai dat la cineva sa le poarte caci asa nu iei de la el trairile lui in hainele tale daca cumva le-ai imprumutat.
    Sarea in bucate cum zicea fata din poveste da savoare dar daca reusim sa consumam cat mai putina, e spre binele nostru.
    Multumim din suflet pentru timpul acordat sa ne pui te tava asemenea informatii pretioae.
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
  14. Ai cumva fisa sarii? Ma intereseaza simptomele despre care vorbesti. Si noi am redus mult sarea de cand avem copii, deci de 3 ani, dar baiatul cel mare, uneori, ar manca sare goala, nu stiu de ce. O fi avand ceva lipsuri de vitamine?
    Reteta ta de muraturi e reteta tuturor bunicilor, am observat, tocmai de aceea o gasesc perfecta. Multa sanatate si seninatate! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult. Aici gasesti o carte de homeopatie in lb. romana, citeste la sare si o sa vezi ca o sa gaseti sigur multe raspunsuri - si in ceea ce-l priveste pe baietelul tau: http://de.scribd.com/doc/123118780/Jacques-Boulet-Dictionar-de-homeopatie.

      Ștergere