vineri, 15 iunie 2012

Copiii, educatia, scoala, viata.....

Ajung de-abia acum, in prag de vacanta mare, sa va impartasesc in cele din urma si parerea mea despre educatia scolara. Imi amintesc inca cu exactitate cat de socata am fost eu cu multi ani in urma, cand am inceput sa aud parerile unor oameni, foarte scoliti de altfel, care care afirmau cu o convingere de neclintit, ca sistemul scolar actual prosteste (in fapt, cuvintele folosite de cei care s-au preocupat indelung cu aceasta tema sunt adesea foarte dure: tampeste, idioteste, etc.) copiii! Prima data mie mi-a cazut parca cerul in cap: adica cum, cand parintii fac, de cele mai multe ori, eforturi fantastice ca sa-si trimita copiii la cele mai grozave scoli, le fac de fapt un rau?? Desigur as fi putut spune in gandul meu (sau si cu glas tare): ba voi sunteti niste prosti, cum puteti sa afirmati asa ceva (asa cum mi se intampla mie adesea  pe blog)? Dar va marturisesc sincer, ca indoiala muscase deja din sufletul meu si asa am inceput sa cercetez tema si din alte unghiuri de vedere, din care nu o privisem pana atunci niciodata. Cum am procedat? Foarte simplu: citind! Caci numai un om foarte bine informat poate avea o parere cat de cat obiectiva. Am citit cartile multor mari pedagogi (pe care vi le recomand de asemenea cu mare caldura, indiferent daca aveti copiii sau nu): Rudolf Dreikurs, Bruno Bettelheim, Rudolf Steiner, Maria Montessori, s.a.m.d. Am devorat cartile de  psihologie ale lui Viktor E. Frankl si ale elevei sale, Elisabeth Lukas. Iar dupa ce am citit si cartea autoarei americane Jean Liedloff despre conceptul continuum (mie nu mi-a placut niciodata acest termen, care mi se pare ca nu sugereaza suficient de bine maretia informatiilor care se ascund in spatele sau, dar din pacate s-a impamantenit deja - traducerea in limba germana a cartii are un titlu foarte frumos: "In cautarea fericirii pierdute"), m-am trezit definitiv in mijlocul unor ruine ingrozitoare: zidurile prabusite ale convingerilor mele pedagogice de pana atunci.
Din (ne)fericire, practica (primii patru ani ai fiului meu intr-o scoala de stat germana "normala") nu a facut decat sa-mi confirme corectitudinea tuturor acestor teorii. Asa ca am tras concluziile personale si am actionat in consecinta: mi-am mutat copiii, imediat ce a fost posibil, la o scoala Waldorf si am vazut asa, "negru pe alb", diferentele enorme, nu numai dintre metodele de predare si de tratare a copiilor, ci chiar si diferentele dintre mentalitatea si viziunea asupra vietii ale copiilor si ale parintilor de la diferitele tipuri de scoli. Mi-a ramas bineinteles numai un gust foarte amar, imi pare si acum atat de rau ca nu am stiut toate aceste lucruri mai devreme, INAINTE de  a avea copii. Dar asa este viata, mereu invatam, invatam, invatam.....

A venit apoi mutarea in Belgia, eu mi-am dat acordul de a ne muta "cu catel si purcel", numai dupa ce a fost clar ca este posibil pentru copii sa mearga la un alt tip de scoala decat cel de stat. Si asa se face, ca acum adunam experiente (foarte, foarte bune!) si cu scoala Montessori, deci va voi putea vorbi si de data aceasta din experienta proprie si nu numai din carti....
Si pentru ca eu sunt o iubitoare a eficientei, nu ma voi apuca sa va prezint aici teoria diferitelor tipuri de pedagogii (pe mine ma deranjeaza teribil copiatul dintr-o parte in alta a acelorasi informatii, fie ca e vorba de pedagogie, medicina sau simple retete de gatit, dar in Romania, este din pacate o practica foarte des intalnita: scriem mai inflorit ce am citit la altcineva, desigur uitand sa amintim de unde ne-am inspirat, facem niste poze frumoase si gata e aceeasi Marie, doar  cu alta palarie - si ne mandrim nevoie mare!!), puteti citi, daca va intereseaza despre pedagogia Waldorf AICI (atentie, in Internet circula ca de obicei o gramada informatii, unele de-a dreptul eronate - in special despre scoala Waldorf,  veti putea citi multe lucruri false, scrise bineinteles de oameni care nu au pus in viata lor piciorul intr-o scoala Waldorf si care nu au nici cea mai vaga idee, fapt care totusi nu-i impiedica sa-si exprime tare si raspicat parerea in mod public...) si despre pedagogia Montessori AICI - documentati-va, puneti-va mintea la contributie si o sa vedeti cum se face parca dintr-o data lumina!!
Lucrurile practice pe care as dori sa vi le impartasesc eu ar fi de fapt altele. De exemplu, ceva foarte important pentru mine si care ma apasa de foarte mult timp, ar fi faptul, ca eu daca as fi avut cu ani buni in urma mintea de acum, nu mi-as mai fi dat copiii sub nicio forma la gradinita, as fi facut tot posibilul sa stau acasa langa copiii mei, pentru a-i putea insoti cu vorba, fapta, sufletul si inima pe calea minunata a copilariei. Sunt ani putini, care trec mult prea repede, si care nici nu se mai intorc si nici nu-i vom mai putea recupera candva, cand vom avea noi in cele din urma timp si chef sa ne ocupam de copiii pe care i-am adus pe lume; iar toti acesti ani lasa "crapaturi" enorme in relatia parinte-copil, goluri care nu vor mai putea fi umplute cu adevarat NICIODATA. Si va spun sincer, ca eu nu am inteles niciodata sensul de a merge la serviciu, doar pentru a putea plati o bona  sau educatorii de la gradinita, oameni cu totul straini pe mana carora sa las educatia si formarea spirituala si sufleteasca a copiilor mei - dar desigur fiecare trebuie sa se gandeasca profund si sa analizeze ce este mai bine pentru sine si pentru copilul sau si sa ia o hotarare in consecinta.
Care este adevaratul rol al parintilor?? V-ati dat vreodata raspunsul la aceasta intrebare? Are sens sa-i "ingropam" pe copii in munti de haine, care mai de care mai grozave, oricum numai "de marca", jucarii tot mai sofisticate, aparatura de ultima ora, concedii de lux, case-palate, etc.? Cat conteaza toate aceste lucruri, daca noi nu i-am ajutat pe copii sa inteleaga adevaratul sens al vietii, daca nu le-am dat lectiile cele mai importante de viata cum ar fi: omenia, bunatatea, iubirea aproapelui, toleranta, acceptanta, dragostea si respectul pentru tot ceea ce ne inconjoara, recunoasterea maretiei creatiei lui Dumnezeu, s.a.m.d.? La ce-ti foloseste frumusetea, la ce-ti ajuta milioanele de la banca, masinile din garaj, casele din toate colturile lumii, succesul international, daca tu nu stii sa fii fericit si multumit cu tine insuti si sa traiesti in pace si armonie? Viata ne-a dat si continua sa ne dea o multime de astfel de triste exemple: Marilyn Monroe, Elvis Presley, Romy Schneider, Madalina Manole si multi altii - lista oamenilor fumosi, bogati, cu o cariera de succes si profund nefericiti este de-a dreptul interminabila.

 "Wenn Kinder klein sind, gib ihnen Wurzeln; wenn Kinder groß sind, gib ihnen Flügel" (Cand copiii sunt mici, dati-le radacini, cand sunt mari, dati-le aripi!) Rudolf Steiner
Dar revenind la oile noastre, adica la scolile Waldorf si Montessori, am sa incerc sa sintetizez ce mi s-a parut mie pana acum cel mai important. In primul rand, mie mi se pare ca cel mai mult conteaza faptul, ca in centrul preocuparilor profesorilor de la aceste tipuri de scoli, sta copilul si nu cantitatea de materie pe care acesta trebuie sa o asimilize intr-o anumita perioada limitata de timp. La aceste scoli, nu toti copiii sunt tratati exact la fel, in functie de planurile de invatamant, ci sunt abordati intr-un mod individual, in functie de nivelul propriu de dezvoltare  si de capacitatea de asimilare a copilului respectiv, la un anumit moment dat de timp. Fiecare copil este incurajat si spijinit sa-si cunoasca atat partile slabe, cat si cele tari. Se incearca ca fiecare copil sa primeasca exact ajutorul de care are nevoie atunci cand il cere, minunat mi se pare citatul apartinand Mariei Montessori "te voi ajuta ca sa inveti singur"! Si la scoala Waldorf si la scoala Montessori se pune mare accent pe cunoasterea si intelegerea naturii si a legilor ei, toate aceste scoli au curti foarte mari, amenajate cat mai natural posibil, iar copiii fac saptamanal (in timpul programului de scoala) excursii in padure, pe valea raurilor, la mare, in munti - undeva in mijlocul naturii, in functie de locul in care se gaseste fiecare scoala.
Scoala Waldorf din Trier


Pe langa scoala exista intotdeauna multe animale pe care copiii le ingrijesc, pentru a invata ce inseamna respectul pentru viata , dar si responsabilitatea pentru viata altcuiva

Atelierele scolii

Asa arata copiii mei dupa o excursie in natura
Locul de joaca din curtea scolii

Proiectele copiilor



La aceste scoli se pune foarte mare accent pe muzica, pictura, poezie, literatura, sculptura. Se invata modelajul in lut, se invata lucrul manual (toti copiii stiu sa tricoteze, sa coasa,  sa croseteze - chiar si baietii - sa vedeti ce sosete a facut baiatul meu in clasa aV-a!!!), se invata prelucrarea lemnului si a metalului (asa se dezvolta conexiuni foarte importante in creier, pe care un copil care sta in fata TV-ului sau a calculatorului nu le va putea dezvolta!). Exact asa imi povesteste mama acum,  cum invatatorul lor dintr-un sat din Moldova anilor ´30, preda exact dupa aceeasi metoda, toti baietii din sat puteau tricota si stiau sa toarca (amintiti-va si de Creanga!), si cele mai multe lectii teoretice erau insotite si de o parte practica .

Prin faptul ca nu se acorda note, copiii nu sunt incurajati sa concureze unii cu altii si sa vada in colegul de clasa numai un potential pericol, ci sunt astfel sprijiniti sa se ajute reciproc cat mai des, si astfel clasa devine cu adevarat un colectiv, care functioneaza intr-adevar dupa motto-ul: "toti pentru unul, unul pentru toti!". Copiilor li se da posibilitatea de a face intotdeauna legatura dintre viata si ceea ce invata la scoala, si sunt ajutati mult sa-si descopere MENIREA si calea vietii, scopul scolii nu este ca la final copilul sa poata da dovada ca a inglobat o anumita cantitate de informatii teoretice, ci se doreste mai ales ca fiecare copil sa reuseasca sa-si faca o idee despre directia in care isi doreste sa mearga in viata sa.

Exemplul cel mai bun al inutilitatii notelor sunt desigur tot eu. Pentru toata lumea, notele erau cele care reflectau inteligenta (??) si gradul de cunoastere si intelegere, deci pentru a fi un copil bun, asa cum asteptau parintii si toti cei din jurul meu, ma straduiam sa invat cat mai mult. Din pacate, nu pentru mine, ci pentru note. Si pentru ca aveam o memorie fantastica, nu mi-era deloc greu sa invat mai mult sau mai putin pe de rost si ceea ce nu-mi placea sau nu ma interesa, si sa obtin totusi note "bune" si sa fiu "premianta". Si asa s-a ajuns, ca am si in ziua de azi lacune mari in domeniul istoriei, geografiei, biologiei, etc. chiar de curand a trebuit sa caut rusinata pe google unde este jugul intracarpatic......

Si mai este un exemplu care mie nu-mi da pace deloc, viata unuia dintre cele mai mari genii ale omenirii: Wolfgang Amadeus Mozart. Hai sa facem un mic exercitiu de gandire si sa ne imaginam ca Mozart s-ar fi nascut de exemplu pe 27 ianuarie 1996. Cu siguranta ca ar fi fost dus la gradinita de la 2 ani si dat la scoala din colt, desi tatal acestui copil ar fi fost tot violonist la orchestra din Salzburg, nici nu s-ar fi gandit sa se ocupe personal de educatia copiilor sai. Mie-n suta ar fi avut televizor in camera, nintendo pe noptiera, calculatorul pe masa si telefonul mobil in buzunar. Ca in orice familie de muzicieni ar fi fost si copilul Mozart ´96 dat la o scoala de muzica, dar cu atata scoala normala, aparate, distractii, cumparaturi, etc. chiar credeti ca ar fi avut timpul si linistea sa cada in contemplatie si sa patrunda in lumea profunda a muzicii asa cum a facut-o  adevaratul Mozart? Si mai conteaza oare ca Mozart nu stapanea cu siguranta calculul integral si  poate nu avea decat o vaga idee despre legile fizicii si chimiei? Caci chiar si fara aceste lucruri, el a reusit ceva mult mai maret: a daruit omenirii comori si valori  incomensurabile si  nemuritoare.




Ca de obicei, va las sa trageti concluziile singuri, va mai recomand insa sa cititi neaparat si blogul Andreei, este foarte important tot ce scrie ea despre Homeschooling   si educatie.

24 de comentarii:

  1. Minunat reportaj!Multumesc si pt."Leckerbissen"cu Elisabeth Schwarzkopf!Alina Klepper

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Excelent articol...Chiar ma intrebam dspre copiii tai :)
      Urmeaza sa ne spui si cum mananca ei? :)

      Irina

      Ștergere
    2. Va multumesc mult la toate trei!
      Imi vine atat de greu cand e vorba sa aleg numai o piesa sau doua de Mozart, as pune aici tot you tube-ul...
      Draga Irina,
      Am mai scris, copiii mananca mai mutl sau mai putin normal, adica am gasit ca solutie de compromis alimentatia integrala dupa dr. Bruker - fara zahar (nu am in casa decat miere si fructe uscate), fara faina alba (le tot in casa si painea), fara grasimi rafinate, fara E-uri (gatesc asa ca bunica si ca mama, din legume proapsete de la piata). Din pacate, nu sunt dispusi sa renunte la carne, a.i. le mai fac 1-2 ori pe saptamana si ceva cu carne, desi imi vine din ce in ce mai greu si am inceput sa-i pregatesc psihic ca intr-o buna zi, nu voi mai fim dispusa sa prepar sau sa cumpar carne.

      Ștergere
  2. Eu nu cunosc in Ct (Ro) scoli Montessouri sau Waldorf, va trebui sa ma interesez. Oricum, cu pacat recunosc ca ma indoiesc ca la noi ar putea exista asa cum le descrii tu aici, ma gandesc ca sunt prea inradacinate spiritul 'competitiv' si traditionalismele in pedagogii romani...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Elena,
      Cauta si vei afla...
      In Bucuresti sunt deja mai multe scoli si gradinite, la Iasi, la Timisoara, in multe zone apar mereu scoli noi, caci multi parinti nu mai vor sa-si chinuie copiii si sa mearga mai departe asa. Dar eu oricum sunt cel mai mult pt. conceptul de homeschooling, asa cum il descrie Andreea (v. link mai sus) sau cum incerca sa faca Angy, nu departe de tine, la Tulcea http://viatasiverdeata.wordpress.com/2012/05/24/794/.....

      Ștergere
    2. Buna ziua,
      Mi se pare extrem de dificil de sortat informatiile despre gradinite si scoli Waldorf din Bucuresti, cred ca sunt ff multe extrem de eronate. Daca stie cineva o gradinita in Bucuresti unde se implementeaza corect principiile waldorf, va rog sa scrieti. O zi buna, Lacramioara

      Ștergere
  3. Buna Mimi!F bun articolul!Am cautat si eu o gradinita Montessori pt fetita mea in Belgia dar sunt f scumpe.7000 euro/an e pretul sau am gasit eu una scumpa?
    Multa sanatate la toata familia si la mai multe articole pe tema aceasta ca ne intereseaza :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, din pacate este adevarat, este f. scump, noi avem noroc ca suntem expats si plateste compania....

      Ștergere
  4. ”Cand copiii sunt mici, dati-le radacini, cand sunt mari, dati-le aripi!- Rudolf Steiner”
    Ce frumos! Din păcate nici noi nu avem în oraș Waldorf, de Montessori nici vorbă! Și chiar dacă am făcut săpături și ne-am orientat la o școală destul de apreciată, tot primesc feed-back-uri care mă îngrozesc. De fapt cred că nu e școală de stat despre care să poți spune că e ok...
    Fain articol Mimi, mai așteptăm și altele de genul. Pup!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sistemul de invatamant in Ro a devenit dupa parerea mea ceva ingrozitor, plus mentalitatea copiilor si a parintilor mi se par de-a dreptul daramatoare.... Ce parere ai insa despre homeschooling??

      Ștergere
  5. Mimi multumesc pt.articol!Fetita mea termina clasa 1 si ceea ce ai descris tu suna ffff.bine;sa stii ca ma voi apuca sa caut scoli Montessori dar nu cred ca am vreo sansa;eu as fi multumita si cu o scoala privata unde sa fie la ordinea zilei disciplina si ordinea,fara fumat in wc,fara fuste scurte,pearcinguri si cuvinte urate!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, stiu ca nu e usor deloc, dar trebuie intotdeuan cautata o solutie acceptabila. Citeste blogul Andreei despre homeschooling (ea e profesoara cu sufletul si nu pt. un salariu), poate te va inspira...

      Ștergere
  6. M-ai rascolit complet!
    Multumesc pentru tot ce i scris! R.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mimi, am o părere foarte bună despre homeschooling însă în RO nu avem posibilitatea de a educa copiii acasă. Nu există încă această variantă aici, de a putea susține evaluări periodice după o educație acasă. Altfel, eu sunt inclusiv profesor de religie la bază, am toate calificările necesare pentru a putea fi cadru didactic, deci aș putea face asta dacă ar exista posibilitatea. Sunt sigură că va fi inclusă curând și această variantă în sistemul de învățământ românesc, însă nu știu cât va mai trece, mi-e teamă că fetița mea va termina câțiva ani de școală până atunci. Evident că oricum voi face pregătire cu ea și acasă însă numai mediul și programa de la școală va aduce lucruri pe care nu mi le doresc, așa cum s-a întâmplat (slavă Domnului, nu foarte grav) și la grădiniță. Poate dacă aș trăi în București aș avea acces la altfel de școli însă pe de altă parte aici ducem o viață foarte curată și liniștită, ceea ce în București nu aș avea vreodată. Deci... avantaje și dezavantaje...

    RăspundețiȘtergere
  8. noi locuim de cativa ani in Turda, jud. Cluj. Acum 4 ani am vrut sa inscriu fetita cea mare la gradinita Waldorf, am sunat sa vad care sunt condtiile, iar doamna de la celalalt capat al firului m-a intrebat de ce boala sufera copilul. Am zis ca nu are nicio boala, la care am primit un raspuns de genul "hmmm, bine, cum doriti". Mi s-a parut ciudata convorbirea de la telefon si nu am mai mers in vizita pe acolo. Mai apoi am intrebat in dreapta si in stanga si am aflar cu parere de rau ca gradinita si scoala Waldorf din Turda sunt cunoscute ca fiind pentru copiii "cu nevoi speciale". Mi-a lasat un gust amar experienta, sa-i zic asa. Aveam asteptari mari de la aceasta forma de invatamant.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Gradinitele Waldorf si Mntessori sunt singurele care sunt cu adevarat INTEGRATIVE, adica reusesc sa integreze si copiii cu dezabilitati, ceea ce este o alternativa excelenta la scola speciala, si copiii "normali" si cei cu dezabilitati au de fapt numai de castigat. Eu m-as interesa la fata locului, si aici se spune de multe ori ca scoala Waldorf este ceva pt. copiii "cu probleme", ceea ce in realitate nu este adevarat.

      Ștergere
  9. Foarte interesant. Iti multumesc pentru articol.
    Si eu incepusem sa ma gandesc ca atunci cand voi avea copii nu as vrea sa urmeze acest sistem de invatamant care limiteaza copiii din multe puncte de vedere.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu placere, etse o tema care merita sa fie urmarita, chiar daca nu ai inca copii!

      Ștergere
  10. Mimi, cred ca stii foarte bine ca fiecare vreme isi are participantii ei. Degeaba readucem nostalgii in prezent. Trebuie sa ne impacam cu ce ne ofera viata acum. Sunt total de acord cu ce spui acum, dar la nivel de gradinita, scoala in ani mici, caci fiind mari, vor deveni in ochii celor din comunitatea in care se vor regasi, niste naivi. Gandeste-te sa ajung in liceu apoi si sa n-aiba habar de lumea asta. Pentru ca nu trebuie sa uitam ca adolescentii sunt invatati sa urasca pe competitori, sa admire pe cei care au gadget-uri si masini, etc. In viata noastra, cu siguranta nu se va modifica acest sistem. Poate peste 100 de ani, da. Dar acum dansam dupa melodia ce ne-a fost dictata de mult de altii. Si eu imi amintesc de orele de atelier tehnologic. Ce-mi mai placeau :) Dar gandeste-te de la un astfel de ritm sa treci intr-o clasa unde se preda ecuatia de gradul 2. Nu e chiar asa simplu precum prezinti. Iar in era noastra e practic imposibil sa-ti educi singura copilul pentru ca ar trebui sa fii enciclopedie. Nu crezi? Si nu ma refer la a schimba un bec sau instalatia de la bucatarie, ci la faptul ca sunt niste conditii ulterioare pentru a supravietui in lumea reala. Asta daca nu copilul decide sa lucreze la o ferma sau are alte venituri. Atunci da. Si referitor la aspectul financiar...acum serios. Nici n-are sens sa spun mai mult. Ramai cu bine, Mimi.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Draga Gia,

      Eu nu vorbesc de nostalgii din trecut, eu vorbesc concret, din experienta mea. Cati copiii cunosti tu care sunt crescuti "alternativ" in ac. lume cu totul nebuna (iti dau perfecta dreptate aici)? Cati copiii cunsoti care sunt educati acasa? Ai citit blogul scris de Andreea? Nu cadea in greseala de a gandi stereotip, fara a studia exact situatia, fara a cerceta cazurile REALE, care exista (si ma gandesc aici nu la copiii mei care oricum sunt undeva pe la mijloc, ci la copiii crescuti in mod natural 100%, cum ar fi de ex. fiica Brigittei Rondholz, care in afara de faptul ca a fost alimentata numai natural, nu a vazut TV, computer, jucarii idiotizante, etc. si care studiaza acum la rand cu ceilalti de varsta ei (de fapt, chiar mai mari, caci ea la liceu a sarit o clasa, atat de era de desteapta!)) Sigur ca e greu, dar nu imposibil. Caci daca nu are nimeni curajul sa iasa din cercul vicios in care ne invartim in jurul cozii, pai sa stii ca aici o sa mai ramanem inca 1000 de ani, nu numai 100!!

      Ștergere
  11. Bună! Link-ul către pagina cu pedagogie Waldorf nu este disponibil. Vă propun un alt link, dacă doriți:

    http://waldorfsimeria.ro/pedagogiawaldorf.html

    Foarte frumos articolul!
    Felicitări!

    Prof. Lucian Ursaleș - Școala Waldorf Simeria

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult de tot, am schimbat link-ul si in postare, caci mi-a placut tare mult scoala de la Simeria (nu am apucat sa citesc decat o parte, dar aceasta parte si fotografiile pe care le-am vazut m-au impresionat intr-un mod deosebit de placut)! Va doresc mult succes si mai departe, mi se pare extraordinar ca in Romania exista atatea forme alternative de invatamant si ca atat de multi parinti sunt totusi atat de interesati de educatia copiilor lor!
      Numai bine si multa sanatate,
      Mihaela

      Ștergere
  12. Noi cei mai in varsta, trecuti prin sistemul de invatamant cu note, trebuie sa ne dezinvatam de ceea ce ne-a invatat scoala: concurenta, individualismul, privirea lucrurilor unilateral, nu ca pe un intreg, si multe altele. Lucrul acesta se cheama "deformatare" sau mai frumos spus "dezinvatare"

    RăspundețiȘtergere