In urma discutiei inflacarate iscate cu ceva timp in urma de filmul lui Al Gore, m-am hotarat sa va arat cateva fotografii personale, facute de mine la sfarsitul anului 2008 in Maldive.
 |
| In hidroavion, eu nu am reusit sa-mi retin lacrimile, am inceput sa plang din adancul sufletului la vederea acestor peisaje. |
 |
| O fumusete atat de fragila si de delicata, care iti taie pur si simplu respiratia |
 |
| Ca si cum intreaga lume ar fi un sevalet imens, pe care Dumnezeu a pictat cu mana Sa maiastra, luand din culorile raiului.... |
 |
| Plaja la sosirea noastra |
 |
| Furtuna se apropie amenintator de repede.... |
 |
| Dupa furtuna. Insula este de jur imprejur un morman urias de saci de plastic umpluti de nisip, peste care se toarna permanent nisip - de ochii turistilor..... |
 |
| Diguri de protectie |
Bineinteles ca dupa furtuna (dimineata cand am deschis usa, am constatat ca apa ajunsese noaptea pana in fata bungalow-ului), am devenit dintr-o data mult mai sensibila la problemele de mediu ale insulelor Maldive si am discutat intens pe aceasta tema cu o multime de bastinasi. Si toti mi-au povestit acelasi lucru: schimbarile masive, in special cele referitoare la nivelul apei, care au intrevenit in regiune, s-au petrecut in principiu in ultimii 10-15 ani, de atunci a devenit procesul vizibil cu "ochiul liber"! De aceea, aproape toate insulele sunt protejate de diguri (dar la Tsunami, insula pe care am fost noi a fost acoperita de apa, pe o inaltime de peste 1 m!!!), au de jur imprejur saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna nisip ca sa nu fie vazuti de turisti.....Iar presedintele Maldivelor a inceput sa cumpere pamant in Sri Lanka si India, in caz de forta majora.....
Eu personal, am ajuns de mai multa vreme la concluzia ca de fapt, am trait tot timpul si traim mai departe cu totii in mijlocul Raiului, peste tot pe unde am fost eu si in Maldive si in Germania si in Romania s.a.m.d., daca esti atent si deschizi bine ochii sufletului, ai inimii si ai mintii, poti recunoaste cu usurinta acest lucru. Dar ca niste copiii rai ce suntem, ne-am batut joc, am distrus, trecand cu brutalitate cu tavalugul nechibzuintii noastre peste aceasta imensa comoara pe care ne-a incredintat-o Dumnezeu. Stiu ca eu nu pot face mult, nu am nici puterea politica, nici financiara, nu dispun de nicio posibilitate reala pentru a "misca" lumea. Dar sunt absolut sigura, ca Dumnezeu nu doreste sa stau cu mainile in san si sa plang numai de mila minunatului Pamant. Si uite as fac eu, pur si simplu, doar putinul care imi sta mie in putere sa-l fac......
Buna draga Mimi, cat ma bcur ca ne arati o particica de lume, prin ochii tai...Dumnezeu m-a binecuvantat si pe mine cu o gramada de calatorii prin zonele cele mai frumoase. Cat de perfecta e toata creatia Lui, si cum a dat oarecum gres cu noi, recunostinta si grija noastra, nu exista. si eu ma gandesc daca nepotii nostri vor mai vedea Venetia, de pilda, ca sa nu merg prea departe, de Delta noastra, de tot ecosistemul care e acolo si atarna de o gramada de interese si orgolii.
RăspundețiȘtergereCe m-a frapat cel mai mult in calatoriile mele, in zonele cele mai izolate si sarace, chiar si in Africa, a fost simplitatea si modestia oamenilor. Oameni care n-au nicio vina in tot ce inseamna poluare si care nu cunosc asa numitul progres occidental, dar care au cea mai mare bogatie- traiesc aproape de natura, ii inteleg si ii respecta maretia-
care stiu sa-ti daruiasca cel mai sincer zambet, pentru ca n-au nimic de castigat sau de pierdut. Dar noi, occidentalii, off... cat ma simt si eu de minuscula. Stiai ca pana in 1978, bastinasii din Australia, care sunt absolut cu totul iesiti din comun, erau considerati animale de catre guvernul Australian, nici nu figurau in populatia tarii, deci ce sa mai zic..progresul si civilizatia daca chiar exista. Iertata sa-mi fie divagatia,Cu respect Myshi
Mimi, mulţumesc pentru articol! Fotografiile din avion sunt absolut superbe...nu pot decât să spun: "Minunat eşti, Doamne şi minunate sunt lucrurile Tale..."!
RăspundețiȘtergereVa multumesc mult, dragelor! E tare mare pacat, ca noi oamenii tot nu am invatat cum sa resptectam darul primit de la Dumnezeu....
RăspundețiȘtergereVreau doar sa spun ca e greu sa respectam darurile lui Dumnezeu din moment ce nu il respectam nici pe El.
RăspundețiȘtergereAsteptam mereu sa fim binecuvantati, sa ni se dea, sa fim ajutati, dar de respect si multumire, de dragoste si recunostinta parca nu mai ne facem timp.