Hrana vie in Romania

Am fost intotdeauna fascinata de universalitatea temporala, spatiala si interprofesionala a ”regimului verde”. Din Japonia si pana in America au existat dintotdeauna, peste tot oameni, medici sau oameni de alte meserii, care au descoperit de cele mai multe ori prin propria experienta hrana vie si efectul ei tamaduitor. Ne putem imagina insa, ca cei mai multi au ramas necunoscuti. Vedem acest lucru si astazi, in epoca Internetului si a abundentei mijloacelor de comunicatie, cat de greu este sa se raspandeasca ideeile despre hrana vie, cum ar fi putut cei au trait cu multi ani in urma sa reuseasca mai bine sa popularizeze aceste lucruri?

In Romania, in familia mea si in cercul meu de cunostinte, nu am auzit nimic despre hrana vie. Primul meu contact intamplator cu hrana vie, a avut loc in urma cu 20 de ani, atunci cand o cunostinta mi-a povestit despre boala grava a tatalui sau (cancer de colon) si cum fusese acesta trimis acasa de la spital cu cuvintele: mai aveti cel mult 2 luni de trait. Intamplator insa el auzise despre un inginer pensionat, care dadea sfaturi de sanatate intr-un parc bucurestean. In deznadejdea sa, l-a cauta pe acest inginer si i-a urmat sfaturile. A tinut post cu apa distilata si argila timp de 60 de zile, iar dupa 2 luni era inca in viata si intr-o stare de sanatate mai buna ca niciodata. Numele inginerului era Valeriu Popa (1924-1997), un om deosebit, care si-a dedicat viata vindecarii oamenilor bolnavi cu ajutorul naturii si al lui Dumnezeu.

Iar de cand am inceput sa urmez si eu regimul alimentar cu hrana vie, nu mi-a lasat nici o clipa liniste gandul la pionierii romani ai miscarii regimul verde, si asa am inceput sa cercetez in Internet si …am descoperit lucruri foarte interesante!!

De exemplu doamna Elena Nita Ibrian (1921- 2009). De dansa m-am lovit, cautand carti in romaneste din domeniul sanatatii pentru parintii mei (pe care incerc deja de mai mult timp sa-i conving de avantajele regimului verde). Doamna Nita Ibrian, care a scris peste 40 de carti (dintre care 28 din domeniul sanatatii) si care la 87 de ani, pe langa scrierea de carti, se ocupa si de deschiderea unui muzeu etnografic (a luptat neobosit pentru pastrarea valorilor culturale populare). De profesie tapiter, isi facea singura din plante vopselele pentru covoarele si tapiteriile sale (a creeat peste 600 de nuante noi). Din pacate, la procedeul de vopsire era nevoie de niste chimicale foarte puternice, iar dansa lucra fara masca. Si asa s-a facut, ca la 27 de ani, se salasuise cancerul in gatul sau. Dupa un tratament lipsit de succes in spital, a fost si dansa trimisa acasa, iar sotul sau incepuse deja sa pregateasca lucrurile pentru inmormantare, cumparand chiar si sicirul. De la o cunostinta a auzit ceva despre hrana vie si a inceput sa bea sucuri de plante si…asa s-a vindecat singura de greaua boala!!