Cu Dumnezeu inainte

 Este duminica seara si a fost probabil un ceas rau (astazi ne confruntam nu numai cu o explozie solara, ci si cu o rezonanta Schumann extrem de agitata), caci nu stiu ce mi-a venit sa "rasfoiesc" putin Facebook-ul. 

Va spun sincer ca mi se face parul maciuca. Si iar nu pot sa cred ca realitatea aceasta, de care ma lovesc zilnic, ca de un zid gros si masiv al unei cetati medievale, chiar este reala. Cumva tot mai sper ca este totusi doar o gluma (proasta), asa cum a fost si cu CC (Circul Coronitza). Dar sunt nevoita sa accept iar ca NU este deloc o gluma..... Domneste panica.  Disperarea s-a lasat deja practic peste toti si totul este scufundat intr-o ceata neagra si groasa, tesuta strans exclusiv din frica. Se dau cu toata seriozitatea mai departe sfaturi de supravieturire in caz de razboi atomic&CO. Se infiereaza cultura rusa. Se blesteama poporul rus.  Nenumarati oameni au intrat cu adevarat iar in stare de panica. Si eu parca as alerga de la unul la altul si i-as scutura pe rand cu blandete, spunandu-le din inima si cu tot sufletul: Oameni buni, reveniti rogu-va cu picioarele pe pamant si alungati norii nebuniei din mintile voastre! Suntem cu totii in mainile lui Dumnezeu, unde credeti ca ati  putea fugi? Cum credeti ca ati putea "scapa" intr-un anumit fel de ceva sau cineva? Ce minte nebuna trebuie sa ai ca sa crezi ca-ti poti face provizii suficiente sau te poti ascunde? Unde, si mai ales, DE CINE vrei sa te ascunzi? Omule drag, esti permanent fata-n fata cu Dumnezeu. El te vede oriunde te-ai afla si in orice cotlon te-ai ascunde. Aude orice spui si stie orice gandesti sau faci. De aceea, nu ai unde sa te duci, nu ai unde sa te ascunzi, nu ai ce masuri de protectie sa iei. Cum  poti fi atat de nebun incat sa crezi ca te poti proteja cu cateva cutii de conserve si sticle de apa de SOARTA TA si VOIA LUI?

Singura solutie de a trece CU BINE prin aceste vremuri este credinta in Dumnezeu. Dar credinta aceea adevarata, care ne da siguranta si increderea, ca tot ceea ce ni se intampla este spre binele nostru, chiar daca aparent ni se pare ca exact contrariul este valabil. Acea credinta, care ne da posibilitatea sa facem trecerea de la strigarea in biserica a vorbelor «faca-se voia ta», la punerea lor in practica, in inimile noastre. Care ne face sa intelegem ca nu este cazul nici sa ne tocmim, nici sa negociem, si nici sa incercam sa-i oferim noi Domnului alternative. Care ne permite sa acceptam ceea ce ni se intampla nu ca pe o pedeapsa (de tipul: vaaaai, saracu´ de mine, ce ma bate Dumnezeu/soarta/viata), ci ca pe o consecinta logica si absolut CORECTA si DREAPTA. Caci asa a fost "intelegerea", contractul nostru sufletesc, semnat de fiecare in parte si de Dumnezeu. Nu NI se inatmpla NOUA, ci SE intampla PENTRU NOI, pentru BINELE NOSTRU. Credinta adevarata in Dumnezeu ca un fel de cheie passe-partout...

Asa cum le spuneam participantilor la seminarul meu din 2015, ca raspuns la intrebarea ce facem in caz de criza, daca nu mai deschide supermarketul sau daca pierdem tot: eu sunt absolut convinsa ca fiecare om este INTOTDEAUNA la MOMENTUL potrivit, exact in LOCUL potrivit. Cine trebuie, adica oamenii de care DUMNEZEU VA AVEA NEVOIE pentru Noua Lume ce tocmai isi deschide larg portile in fata noastra, va trece cu bine, fara nicio problema prin orice cumpana, chiar daca nu are casa cu un hectar de pamant in mijlocul padurii, chiar daca nu are autarhie energetica, chiar daca nu a facut survival training si nu are nici cel mai mic habar de plantele din flora spontana. Si nu va mai conta nici daca bomba atomica va cadea taman in satul lui, nici daca va avea un stalp de amplificare 5G direct langa casa sa, si nici daca va fi vaccinat sau supus cu forta unui tratament medicamentos….

Si daca tot nu-ti vine sa crezi ca poate fi asa, uita-te la filmul de mai jos despre animalele de la Cernobil. Caci ele au reusit ceea ce milioane de oameni nu au fost in stare in decursul istoriei (si cu radioactivitatea este ca in povestea ucenicului vrajitor de Goethe - omul, care se crede marele maestru, se apuca de vraji si apoi nu mai stie cum sa readuca totul in ordine): sa supravietuiasca intr-un loc dusman vietii, in care valorile radioactivitatii  depasesc partial de mii de ori limitele fixate de stiinta ca facand posibila viata. Caci animalele si plantele TRAIESC foarte bine in zona interzisa de la Cernobîl, care a devenit, TOCMAI datorita disparitiei omului, un paradis natural de exceptie, in care animalele si plantele convietuiesc ca-n Rai, in ciuda radioactivitatii extrem de ridicate. De ce nu au cancer? De ce nu mor? De ce reusesc sa traiasca si sa se inmulteasca? Raspunsul la astfel de intrebari este exact si cheia eliberarii de frica de molime, razboaie si alte nenorociri.... Caci animalele acestea, pe care noi le consideram inferioare noua, sunt intr-o energie la care omul poate doar sa viseze. Pentru ca ele nu au rupt/intre(-)rupt legatura cu Dumnezeu si de aceea nici nu se lasa prostite si infricosate de o stiinta fara suflet.  ma duc iar cu gandul la ce a raspuns Carl-Gustav Jung atunci cand un reporter l-a intrebat daca crede ca exista Dumnezeu: "Eu nu cred. Eu STIU!".

Un alt exemplu bun si linistitor ar fi si filmul despre vindecarea lui Pavel cu ajutorul invataturii lui Bruno Gröning: Pavel este unul dintre oamenii sacrificati cu buna-stiinta in 1986 de catre conducerea Uniunii Societice. Atunci cand el si multi alti oameni au fost trimisi la Cernobil, cu un echipament de protectie absolut ridicol, cu unelte si instrumente rudimentare, in incercarea disperata de a reduce efectele catastrofale produse de explozia reactorului centralei atomice.

Oamenii acestia si-au sacrificat atunci viata si sanatatea si pentru noi, caci si Romania a fost puternic afectata (noi am aflat atunci de la Radio Europa libera, caci a durat ceva pana s-a dat si o declaratie oficiala a statului roman). Unii dintre acesti oameni au stiut ca sunt de fapt condamnati la moarte, altii nu. Statul sovietic nu a considerat, ca este necesar sa ii informeze exact care este situatia. Ba mai mult, si cand au inceput sa se imbolnaveasca si sa moara pe capete, s-a musamalizat totul pe cat posibil.

Si cu atat mai spectaculoasa este dupa parerea mea povestea vindecarii lui Pavel. Teoretic, conform diagnosticului si prognozei medicale, el ar fi trebuit sa fi plecat de multa vreme din lumea aceasta, medicii isi declarasera deschis neputinta de a-l mai ajuta. Ca si in cazul multor camarazi acre deja murisera ca urmare a radierii suferite, si trupul, si  mai ales creierul lui Pavel  incepusera deja sa se descompuna. Sotia lui povesteste in film cum Pavel mirosea deja a hoit si nu mai putea face absolut nimic.... Practic insa, Pavel a fost binecuvantat sa descopere, ca mai exista ceva dincolo de stiinta medicala, ceva mai puternic ca orice medicamente, operatii, tratamente samd.: O MINUNE....

Am dat de multe ori mai departe filmul despre Bruno Gröning, din pacate putini l-au urmarit. Si e mare pacat, caci poate exact acolo, te asteapta, tocmai PE TINE, minunea TA....

Filmul despre Pavel este in limba engleza, filmul despre Bruno Gröning poate fi vizionat si cu subtitrare in limba romana. 

„Ai încredere şi crede. Puterea divină ajută şi vindecă.” Bruno Gröning

Numeroasele vindecări sunt consemnate după modelul clinic al anamnezei. Grupul de specialitate medico-ştiinţific (MWF) din cadrul Cercului de Prieteni-Bruno Gröning, un forum care reuneşte câteva mii medici şi alte cadre din domeniul sănătăţii, verifică relatările şi, dacă este posibil, întocmesc o documentaţie cu comentarii.

 

https://youtu.be/YUYZZsm5gqo

Astazi se face o afacere din orice. Si cel mai bine se castiga desigur foarte multi bani cu frica oamenilor. Iar pentru ca din pacate, cei mai multi dintre oameni NU se ocupa de ei si nu se pregatesc cum trebuie in timpul vietii, ei se tem desigur cel mai tare de moarte..... 

Discutiile actuale mi se par teribil de enervante, caci cei mai multi, in loc sa FACA in cele din urma ceva cu si din viata lor, stau si bat campii. Sau apa-n piua. 

Asteptam sfarsitul lumii, fara sa vedem ca NOI l-am provocat. Distrugem aceasta lume, bucatica cu bucatica, fara sa clipim, de mii de ani. Sfidam toate legile naturii, le calcam in picioare, ne credem creatorii si stapanii lumii. Si acum ne mai miram ca Dumnezeu (natura) s-ar putea "supara" pe noi si ne-ar putea da (in cele din urma) lectia bine-meritata? Eu zic ca ar fi nevoie sa vina de data aceasta mai mult decat un nou potop pentru a ne spala toate pacatele, pentru a sterge toate nedreptatile, crimele, rautatile, parjolirile pe care le-am facut NOI TOTI. Cernobil, Fukushima au fost mici palmute de atentionare pe care le-am primit. Si soarta vasului "nescufundabil" Titanic mi s-a parut nie tot o mare lectie. Ca si razboaiele mondiale. Valurile Tsunami. Cutremurele. Furtunile ingrozitoare din ultimii ani. Circul Coronita. Un nou razboi.... Si tot asa mai departe, istoria este plina de dovezile prostiei omenesti. Caci "prostul nu e prost destul, pana nu e si fudul" - omul inca nu vede ca TOTUL este de fapt numai raspunsul la faptele sale. Natura nu se razbuna, ci raspunde pur si simplu actiunilor omului. Legea actiunii si reactiunii ramane o lege universala de baza a vietii!

Eu am mare incredere ca Dumnezeu stie El cel mai bine daca este cazul sa termine lumea asta, si daca da, cand anume va fi cazul sa o faca. Sunt sigura ca stie El exact care sunt oamenii care merita sa traiasca mai departe si care nu, alegerile ni se par poate numai noua, oamenilor de rand, aleatorii. Acestea sunt numai "grijile" lui Dumnezeu si nu ale noastre. Lasati-le pe seama LUI si vedeti-va de treaba voastra si nu va mai amestecati nici in treburile oamenilor din jurul vostru, si nici in treaba lui Dumnezeu (v.Byron Katie)

Timpul ne preseaza. Asa ca nu-l mai pierdeti cu discutii inutile, ci suflecati-va odata manecile si puneti-va pe treaba! Din cartea "Reason for hope" de Jane Goodall un citat foarte frumos:

"Da, eu sper. Cred ca putem spera intr-o lume in care stranepotii nostri si copiii lor ce vor veni dupa ei pot trai in pace. O lume in care mai exista copaci si cimpanzei care sar dintr-unul intr-altul, o lume in care cerul este albastru si pasarile canta, si din departare se aud tobele batranilor africani care ne reamintesc de puternica legatura pe care o avem cu Mama Pamant si cu Marele Spirit - Dumnezeul pe care il veneram. Dar asa cum tot repet, nu mai avem mult timp. Resursele acestei planete se termina. Daca chiar ne pasa de viitorul pamantului, trebuie sa incetam sa asteptam si sa-i lasam "pe ceilalti" sa rezolve problema. A venit timpul, ca NOI sa salvam lumea: depinde doar de TINE si de MINE."

Inchei postarea cu cuvintele din titlu ale bunicii din Basarabia, care a fost refugiata si in primul, si in al doilea razboi mondial, care a ramas vaduva de tanara, ca preoteasa cu doi copii, in timpurile cand comunistii tocmai ajunseserea la putere si taiau si spanzurau tot ceea ce avea legatura cu ortodoxia. A trecut cu bine prin tot, chiar daca a fost nevoita sa vanda tot ce a avut ca sa supravietuiasca in acei ani grei si negri. Si a murit la peste 91 de ani, asa cum si-a dorit, de "moarte buna", frumos, cu demnitate  si practic sanatoasa, in casa si-n patul ei, crezand cu toata fiinta in cuvintele mostenite de la mosii si  stramosii ei: "Cu Dumnezeu inainte, si-atunci ce rau ti s-ar mai putea intampla?!?"