Adevarul ramane in continuare pentru
mine clar si indiscutabil: fiecarui om ii sta in mare parte in putere sa hotarasca cum traieste, cum
imbatraneste si chiar si cum moare. Fiecare om isi alege modele de viata pe care le poate urma, daca si cat vrea, fiecare decide
pe cont propriu cui ii da crezare, fiecare are posibilitatea de a face in fiecare zi de viata o alegere.
Unul dintre marile mele modele, unul dintre marii mei
profesori de viata armonioasa si implinita, este Barbara Rütting
(*21.11.1927). Ea a fost una dintre luminitele care mi-au aratat mie
calea la inceputul noului mileniu, cand ajunsesem la o mare rascruce a vietii
mele: caci eram tare bolnava, ma simteam obosita de viata si batrana, chiar
daca aveam doar treizeci si ceva de ani.... Descoperisem
deja ca hrana si modul de viata au un efect hotarator asupra sanatatii, dar imi
era frica si nu puteam sa cred ca poate fi adevarat. Si mai ales, imi era frica
sa trec la actiune si sa renunt la carne, la oua, la lapte si la produsele
lactate, intr-un cuvant sa trec la veganism. Doar eram prevenita din toate
partile de "riscurile" pe care mi le-as fi asumat in acest caz - toti
deveneau, cand auzeau ce aveam eu in cap, cumva mari experti: si medicii (de
cele mai multe ori ei insisi grasi, imbatraniti inainte de vreme si bolnavi!)
pe care ii intrebasem si care ma asigurasera ca hrana nu are nimic de-a face cu
starea mea proasta de sanatate, si membrii familiei mele, si prietenii mei,
toti stiau ce "mare rau" ti se poate intampla daca nu mai mananci
carne....... Dar
de unde ar fi putut ei sa stie de fapt adevarul? Ca si mine, nu intalnisera in
viata lor nici macar un vegetarian! Cu totii considerau sanatatea exceptionala
ca pe o chestiune de noroc, un fel de ruleta a sortii, si boala ca pe ceva
normal - caci FIECARE avea ceva, cu adevarat sanatos, nu era nimeni in jurul
meu.....
Lui Dumnezeu insa i-a fost mila de mine si a inceput atunci sa-mi scoata in
cale si oameni care facusera deja pasul pe care eu nu ma incumetam sa-l fac,
multi dintre ei cu zeci de ani in urma. Si erau bine si sanatosi. Tineri, plini de
viata, frumosi, debordand de energie. Buni, iubitori, toleranti si cu sufletul
impacat. Si cumva, cu totul altfel decat rudele, prietenii si cunostintele
mele.
Barbara Rütting a fost unul dintre acesti oameni. Asa am avut eu norocul sa
am un exemplu cat se poate de clar in fata ochilor: soacra mea si Barbara
Rütting, amandoua nascute in 1927. Soacra mea, o doamna batrana si
respectabila, in baston de la 65 de ani, cu o multime de probleme de sanatate,
care ii ingradeau foarte tare existenta (cu peste 4 ani in urma a ajuns chiar
in caruciorul cu rotile, de aproape 2 ani a cazut la pat si este ingrijita de o
nora, nu mai are voie sa mearga, caci la orice pas, exista riscul de face
o noua fractura, atat de avansata este osteoporoza! - astazi, ea nu mai iese
din casa decat ca sa merga la medic sau la spital, este imobilizata in caruciorul cu rotile si este 100% dependenta de persoana care o ingrijeste). De cealalta parte, Barbara
Rütting o femeie dupa parerea mea de-a pururi tanara si plina de viata, care
circula in continuare in lungul si-n latul lumii (conduce chiar inca singura
masina), si-si traieste viata din plin si cu adevarat. Soacra mea a mancat toata
viata ei "foarte bine": carne, oua, lapte si produse lactate la
discretie, au avut intotdeauna suficient la dispozitie, nici macar in timpurile
foametei dupa al doilea razboi mondial nu au fost decat usor restrictionati
(tarani bogati cu gospodarie autosustenabila!). Barbara Rütting exact la polul
opus: a trait mari lipsuri, ani de zile, iar la 39 de ani, ca urmare a unor
probleme de sanatate grave, a trecut la vegetarism. Intrebarea s-a pus pentru
mine atunci foarte simplu: vrei sa ajungi atunci cand vei fi si tu batrana, ca
soacra ta sau ca Barbara Rütting? Raspunsul a fost clar, a venit ca din pusca.
Si asa, si datorita Barbarei Rütting am avut eu curajul sa fac pasul hotarator,
pe care nu-l regret nici acum. Si de aceea, ii voi ramane Barbarei de-a pururi
recunoscatoare......
Saptamana trecuta, am avut
marea sansa sa o intalnesc, departe de lumea dezlantuita, in casa unor oameni dragi. Desi ma asteptam sa fiu impresionata de marea ei personalitate, mi-au
fost depasite toate asteptarile. M-am simtit tot timpul cat am stat langa ea, ca
in anii de liceu cand eram teribil de indragostita: nu am fost in stare sa
vorbesc cum mi-as fi dorit (aproape ca nu eram in stare sa leg doua vorbe!), nu mai eram parca nici macar capabila sa gandesc, creierul imi fierbea, urechile si
obrajii ardeau ca focul, mainile imi tremurau. Prezenta ei te copleseste.
Farmecul ei te invaluie din toate partile si te lasa parca sa amutesti si te orbeste cu atata stralucire. Bunatatea ei iti incalzeste
inima. Intelepciunea ei te imbogateste pe loc. De fapt, simpla
intalnirea cu Barbara Rütting este in sine un curs de transformare si
dezvoltare personala. Unul de foarte mare succes.......
Barbara Rütting tocmai a terminat
de scris povestea vietii sale, care va aparea pe 11 septembrie 2015. "O
autobiografie trebuie sa fie sincera, in caz contrar poti renunta de la inceput sa o mai
scrii. A fost (si) un proces dureros - ca si cum as fi trait timp de un an de
zile cu febra de 40°C. Mai intai de toate, a trebuit acum sa-mi readuc corpul si
sufletul la temperatura normala. Albert Einstein a spus:
"Daca vrei o viata fericita, leag-o
de un scop". Scopul vietii
mele a fost si este în continuare
de a aduce o contributie, fie ea cat de mica, pentru a ca aceasta lume sa fie un pic mai fericita...
Si uite asa, a devenit o viata minunata. In ciuda tuturor incercarilor si
necazurilor, pot spune astazi: ce norocoasa sunt!"
Mi-a placut dintotdeauna foarte mult
expresia din limba engleza "to grow old gracefully". Din pacate, in ziua de
azi, foarte putini oameni mai reusesc sa "traduca in viata" aceste
vorbe. Barbara Rütting stie perfect sa o faca. Fosta actrita, de zeci de ani militanta
pentru o viata ecologica in armonie cu natura si cu toate creaturile acestei
lumi, consultant de sanatate (scoala dr. Bruker), om politic, "avocatul" fiintelor slabe si lipsite de aparare samd. Mama Barbarei Rütting a murit foarte devreme, la numai 68 de ani, ca
urmare a cancerului provocat de medicamentele impotriva reumatismului pe care le inghitise o viata intreaga - pentru Barbara, acesta a fost
semnalul de alarma care a trezit-o la realitate: si-a dat seama ca la randul ei, ca bolnav reumatic, care lua exact aceleasi medicamente ca si mama sa, nu va putea astepta o altfel de soarta.
Si datorita domnului dr. Bruker,
a reusit sa invinga boala. Ba mai mult, ii ajuta si pe altii, de peste 40 de ani incoace, sa-si regaseasca sanatatea pierduta (Barbara face parte din viata mea de peste 11 ani: la cursul practic de alimentatie integrala dupa dr. Bruker, am invatat in principiu din cartile ei sa fac paine si sa gatesc o multime de mancaruri fara proteina animala. I-am citit toate cartile, chiar si pe cele de bucate, cu sufletul la gura, si de multe ori, in timp ce gateam, aveam senzatia ca ea parca priveste peste umar ce fac eu....).
Barbara Rütting este una dintre
persoanele pe care le admir tare mult, nu in ultimul rand SI pentru felul in
care a stiut sa imbatraneasca si sa treaca prin viata. A
decoperit
cum sa ramana frumoasa, la chip si la suflet, si a stiut sa nu uite sa
creasca. Mereu, fara
incetare, fara o clipa de ragaz. Chiar si la varsta a treia, ea continua sa
invete, noul este pentru ea doar un prilej minunat de a descoperi
iar si iar frumusetea vietii. Pentru ea a fost aproape floare la ureche sa treaca
in urma cu cativa ani, la peste 80 de ani, de la o alimentatie
vegetariana (dupa
peste 40 de ani!), la o alimentatie vegana, fara proteina animala. In
primul
rand din motive etice, caci Barbara simte si impartaseste toata
suferinta
animalelor, dar si din motive de sanatate, caci a simtit ca renuntarea
la
produsele de origine animala ii face foarte bine si-i aduce noi puteri.
Barbara duce si astazi o viata activa, fiind foarte
implicata in miscarea de protectie a animalelor si in politica (a fost ani de zile decana de varsta in parlamentul german, a renuntat la politica pentru ca ea are coloana vertebrala: cand a inteles ca este doar folosita de partidul pe care-l reprezenta, si-a dat imediat demisia - o situatie UNICA in istoria parlamentului: caci cine ajunge aici, se tine cu dintii si ghearele de scaunul capatat, pentru a-si asigura pensia si viitorul, NIMENI nu si-a dat pana acum benevol demisia!! - hahaha, suna cumva foarte cunoscut, nu-i asa?), spre
deosebire de majoritatea octogenarilor din generatia ei, care vegeteaza,
intr-un numar foarte mare, intr-un camin luxos de batrani, multi dintre ei fara a mai
sti cine sunt....
La urma urmei, nu conteaza atat de mult CAT traiesti,
ci CUM traiesti - nu vreau insa sa afirm ca hrana sanatoasa va aduce cumva vreo garantie in aceasta directie, in viata nu exista de fapt
niciun fel de garantii, dar dupa parerea mea hrana sanatoasa este insa o sansa reala enorma!!
Multumesc, multumesc, multumesc, draga Barbara! Ma rog in fiecare zi, sa te ajute Dumnezeu sa duci cat mai departe minunata ta viata! Si sa-ti aduci astfel mareata ta contributie, pentru ca lumea sa devina, si datorita tie, mai fericita si mai frumoasa.....
Nu mă pot abține să nu îți mulțumesc din nou:) De câte ori îmi pun întrebări, răspunsurile vin pe cai nebănuite, intr-o formă mult mai bogată decât aș fi gandit! Ești minunată!
RăspundețiȘtergereTe îmbrățișez cu tot dragul!
Multumesc mult, si eu te imbratisez cu drag!
ȘtergereVai, Mimi, ai scris asa de frumos incat am simtit cum ma strapung emotiile! Multumesc tare mult! O sa caut cartile, neaparat!
RăspundețiȘtergereTe imbratisez cu drag!
Ma bucur ca ti-a placut. Nu o sa regreti, cartile ei sunt deosebit de valoroase!
Ștergerem-am uitat pe internet dar nu vad sa fie traduse cartile ei in engleza, franceza sau romana. sau nu gasesc eu? daca nu-s traduse, poate va organizati mai multe persoane sa le traduceti (plus altele de alti autori pomeniti pe site-ul tau) si-apoi le vindeti! asa au facut cei de pe site-ul bio info (Eric Viard), cu cartea "conscious eating". pentru mine si poate si altii, ar fi tare bine:).Numai bine
RăspundețiȘtergereDaniela
Mimi,cuvintele tale mereu ma incarcaxde energie și mă încurajează să merg mai departe pe acest drum al alimentației divine data de Dumnezeu.Cartea o poți găsi și în romană?Mulțumesc mult
RăspundețiȘtergereNu, din pacate cartea nu e tradusa. Editurile nu se bat sa publice sau sa traduca cartile unor astfel de oameni. Nici presa nu se inghesuie la usile lor: caci acesti oameni arata ca adevarul este simplu si de necumparat. Ca viitorul sta in mana fiecaruia. Ca totul depinde numai de propria vointa. Eiiii, daca si Frau Rütting ar vinde vreun aparat, vreun extract de plante, macar vreo pulbere de ciuperca si ar si sustine ca nu se poate trai santos fara produseul respectiv, atunci cu totul altfel ar fi arata situatia.....
ȘtergereAsa este si in Ro: doamna Ibrian si hrana vie se afla in umbra mixerelor, deshidratoarelor, superfood-urilor si a celorlalte produse aducatoare de venituri substantiale. Cine crede ca vanzatorilor de produse le pasa de sanatatea clientilor, trebuie sa fie f. naiv.
Imi pare bine ca Barbara iti da si tie curaj, acesta este si profundul ei mesaj de suflet: pe ea nu o intereseazanici nici faima, nici banii, ci doreste sa fie de ajutor Pamantului si tuturor fiintelor care-l vietuiesc.
Numai bine, multa sanatate si spor in toate,
Mimi