O retetea veche si cateva fotografii noi

Nu stiu cum reusim sa facem, dar noi iar plecam in vacanta. In vacanta de toamna de data aceasta. Si iar au trecut atatea saptamani, si eu iar nu am scris mare lucru. Stau si ma intreb, oare cum reuseam atatea inainte???

Despre ultimele vacante la Tempelhof am scris pe scurt AICI si AICI. Desi mi-as fi dorit mult, caci ii iubesc tare-tare pe oamenii minunati de la Tempelhof, nu am apucat sa povestesc asa cum s-ar fi cuvenit. Din pacate, nici acum nu am mai mult timp de povesti, caci bagajele asteapta sa fie impachetate de cineva, asa ca las mai bine fotografiile sa povesteasca in locul meu.

 

 In iurta de la Tempelhof, lumea parca se oprise pentru mine dintr-o data pe loc; totul era ireal de armonios, ca dintr-un timp stravechi din vremuri nestiute:  eu intinsa pe un covor persan, spatiul iurtei umplut doar de sunetele magice ale bolurilor de cristal (Klangschalen), deasupra mea numai norii zburand pe cer si frunzele copacilor dansand in ritmul toamnei. Si un gandacel care traversa, cu o liniste ancestrala, ochiul de sticla al iurtei.

Mai jos, si cateva fotografii noi la o reteta mai veche invatata de la Nelly Reinle-Carayon, care a trecut cumva neobservata (adica nu a mai facut-o pana acum nimeni din restul bloggerilor raw/vegetarieni/vegani), desi este perfecta din punctul de vedere al combinarii corecte a alimentelor, este foarte sanatoasa si satioasa, si mai are pe deasupra si un gust fenomenal. Un fel de mancare, care poate fi oferit oricarui "mancator normal" ca aperitiv, pana acum l-au laudat toti: pesto de cozi de ceapa verde sau arpagic.

Pesto din arpagic verde 

Timp de pregatire - cel mult 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau o masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor.

Pentru copii, folositi cel mai bine diferitele forme de facut biscuti, pentru a face totul cat mai apetisant pentru ei - iar daca le oferiti posibilitatea sa coopereze la pregatirea mancarii, veti avea cu totii numai de castigat!

Traducerea cuvantului ciboulette din limba franceza, respectiv Schnittlauch din germana - denumirea latina este Allium schoenoprasum - prin arpagic, nu prea ma multumeste, este facuta de filologi care nu au prea multe cunostinte de botanica. Caci arpagicul este cu totul altceva, conform DEX si oricarui manual de botanica: "arpagic = bulb mic de ceapă obținut din sămânță și care, răsădit, dă ceapa obișnuită."  De aceea, eu am ales termenul de arpagic verde, care este pentru mine un fel de solutie de compromis.

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-1-2 linguri de ulei de in si/sau de ulei de floarea soarelui (se poate pune insa la fel de bine si ulei de masline, se adauga pana se obtine o masa cat de cat omogena) ;
-sare, piper.

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care  se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire.