luni, 12 septembrie 2011

Sapere aude!

Se pare, ca multi nu au inteles motivatia mea de a crea blogul HRANA VIE. Acest blog, scris din convingerea mea absoluta in ceea ce priveste efectul terapeutic inegalabil pe care il are hrana vie asupra sanatatii umane, nu contine numai simplele mele PARERI referitoare la hrana vie, preluate de cine stie unde, ci contine EXPERIENTA mea de mai mult de cinci ani cu hrana vie. M-am mai straduit sa adun aici si cat mai multe dovezi - incontenstabile de altfel - ca toate aceste teorii legate de hrana vie sunt verificate si demonstrate in practica, deja de zeci de ani de zile, chiar de o multime de medici. In acest scop, m-am documentat si am tradus biografiile cat mai multor medici, din cat mai multe tari, care si-au tratat sau care isi trateaza in continuare pacientii cu hrana vie - ce dovada ar putea fi mai elocventa, ca experienta acestor medici in tratarea (si vindecarea) a zeci (sute) de mii de bolnavi? Am incercat de asemenea sa adun cat mai multe marturii ale unor oameni, care au trait cu hrana vie pe o perioada mai indelungata de timp. Bineinteles, ca as fi putut sa incep acest blog cel putin din 2007, dar nu m-am incumetat sa propag pur si simplu aici idei neverificate de mine personal, pe propria mea piele. Asa cum nu m-am incumetat sa-i hranesc pe copiii mei exclusiv cu hrana netratat termic, tot asa am avut retineri in a impartasi lucruri, de care eu nu eram absolut sigura la inceputul anilor 2000. Caci si eu am am fost indoctrinata de medicina conventionala, si eu am fost convinsa ani de zile, ca fara proteina animala, fara produse lactate, fara medicamente, etc. nu se poate trai, din simplul motiv ca NU CUNOSTEAM altceva. Nu intalnisem pana in anul 2000 in viata mea nici macar un vegetarian - un vegan nici atat....
Sigur ca este mult mai usor sa scrii de la unul si de la altul, fara sa verifici, fara sa-ti pui capul la contributie, fara sa te documentezi. Constiinta mea insa nu m-a lasat sa fac acest lucru, nu mi s-ar fi parut corect fata de oamenii, care ar fi citit cele scrise de mine.  
Ultima postare a parut unora, o mare lauda de sine, va sigur, ca nu aceasta a fost intentia mea. Mi s-ar fi parut ca ma laud, daca v-as fi spus: uitati ce pot eu la varsta mea si nu fac nimic in acest sens (in stilul vedetelor hollywood-iene, care nu recunosc aproape niciodata cat sunt de operate si cat de retusate sunt fotografiile lor).  Desigur, ca mie mi se pare tare grozav faptul ca sunt inca atat de mobila fizic, pentru ca eu sunt bolnava de artroza de la 25 de ani (cand intr-o buna dimineata, nu am mai reusit sa ma mai dau jos din pat din cauza durerilor de la genunchi; toti cei patru medici pe care i-am consultat atunci, m-au asigurat ca nu pot face nimic impotriva acestei boli, deoarece este incurabila - si intr-adevar, nu stiu daca articulatiile mele vor mai reveni vreodata complet la normal, dar stiu acum cu certitudine, ca  pot sa traiesc fara dureri si ca ma pot manifesta pe plan fizic dupa pofta inimii, fie ca este vorba de sport, fie ca este vorba de joaca alaturi de copiii mei, totul fara niciun medicament!). Incercati sa gasiti un om care sufera de aceasta boala de peste 15 ani de zile si veti intelege ce doresc sa subliniez, ce inseamna acest lucru in "practica": dureri si suferinte imense, un  grad foarte redus de mobilitate, dupa parerea mea, reprezinta o pierdere a calitatii vietii intr-o foarte mare masura, faptul ca dimineata nu te mai poti scula din pat fara cortizon, caci asta este soarta tututor suferinzilor de artroza, artrita, reumatism. Si, ca in cazul mamei actritei Barbara Rütting de exemplu, mai poate insemna in practica si o moarte prematura, ca urmare a cancerului provocat de medicamentele impotriva reumatismului inghitite o viata.....Pentru doamna Barbara Rütting acesta a fost semnalul de alarma care a trezit-o la realitate, si-a dat seama ca la randul ei, ca bolnav reumatic, nu va putea astepta o altfel de soarta. Si datorita domnului dr. Bruker, a reusit sa invinga boala, duce si astazi o viata activa, fiind foarte implicata in miscarea de protectie a animalelor si in politica, spre deosebire de majoritatea octogenarilor din generatia ei, care vegeteaza, intr-un numar foarte mare, intr-un camin luxos de batrani, fara a mai sti poate cine sunt.... Nu conteaza atat de mult CAT traiesti (la urma urmei puteam si eu sa fi murit deja in urma accidentului meu din februarie - ironia sortii, tocmai din cauza vietii mele sanatoase!), ci CUM traiesti (nu vreau insa sa afirm ca hrana vie va va aduce vreo garantie in aceasta directie, in viata nu exista de fapt niciun fel de garantii, dupa parerea mea hrana vie este insa o sansa reala enorma!)!











Bineinteles ca pentru mine este o performanta faptul ca nu am inca par alb, deoarece la 30 si ceva de ani incepusem si eu sa am par alb!! Normal ca este mult mai usor, sa spunem ca genele sunt de vina si sa dam repede astfel mai departe responsabilitatea, din spatele nostru, in carca genelor.  Eu insa scriu acest blog, in primul rand pentru cei care s-au hotarat sa se trezeasca (sa se DESTEPTE!) si sa-si asume responsabilitatea completa pentru sanatate lor, pentru viata lor si a familiilor lor. Sapere aude! - Indrazneste sa stii! Indrazneste sa gandesti! 

Este iar mult mai usor, sa ii scoatem in fata pe putinii oameni, care beau si mananca tot ce le pofteste inima, care o duc numai intr-o petrecere, care fumeaza, iau droguri, isi fac toate operatiile estetice posibile, nu se preocupa nicidecum de sufletul lor si traiesc totusi, sanatosi tun, pana la varste venerabile. Nu neg, acesti oameni exista, iar genele joaca intr-adevar si ele un mare rol, dar acesti oameni sunt EXCEPTII si nu regula. In ceea ce priveste genele mele, poate trebuie sa va mai prezint inca o data punctul de la care am plecat eu: dupa ce implinisem 30 de ani eram deja foarte subrezita fizic, dar am fost toata viata mea extrem de sensibila si de bolnavicioasa. Desi toti copiii mancau dulciuri, eu am avut probleme foarte mari cu dintii, mult mai mari ca prietenele mele de exemplu, mi s-au plombat dintii de la o varsta foarte frageda, cu amalgam, astfel incat acum trebuie sa ma lupt, pe langa altele, si cu efectele negative produse in corpul meu in atatia ani de zile de mercurul din aceste plombe (din pacate, pana in urma cu 15 ani, NICIUNUL dintre medicii stomatologi nu m-a avertizat de pericolul pe care-l reprezinta aceste plombe - si aceasta nu din rea vointa, ci pentru simplul fapt, ca nu stiau nici ei mai bine). Daca facea la scoala cineva o boala, se putea paria in liniste o suma mare, ca eu voi fi intre urmatorii 5 copii care se vor molipsi. Raceam la cea mai mica pala de curent. Am avut atat de multe pneumonii, incat numarul lor s-a pierdut deja in negura timpului. Sa va mai spun, ca cicatricile care raman in urma unei pneumonii sunt terenul propice pentru dezvoltarea tumorilor pulmonare? Am luat atatea antibiotice in viata mea, incat ajunsesem sa mai reactionez numai la preparatele foarte noi si foarte puternice (care la randul lor, imi demolau de fiecare data  mai departe sanatatea). Mai tarziu a inceput povestea cu infectiile urinare, facute cateodata si la interval de o saptamana, tratate de fiecare data medicamentos, nu mai aveam curajul sa ma mai asez nici pe pietre, nici pe iarba, umblam si in plina vara cu sosete groase si tot degeaba! In paralel, ma chinuiau si parodontoza, sinuzita cronica, oboseala cronica,s.a.m.d.
Nu doresc sa "misionez" cu acest blog pe nimeni, nu doresc sa va conving, nu astept de la nimeni  sa ma creada pe cuvant! Chiar va rog, sa nu ma credeti! Cititi cat mai multe carti, vizionati filme (materialele le actualizez mereu AICI), cititi toate parerile, si pro si contra, care va cad in mana, dupa care retrageti-va in liniste in adancul sufletului vostru, ganditi-va bine, apeland la logica si la bun-simt, si veti descoperi cu siguranta, care este adevarul. Pentru mine critica constructiva inseamna, sa cititi si voi la randul vostru, macar o parte din tot ceea ce am citit eu, dupa care sa-mi demonstrati ca nu am dreptate. Si acest lucru este cel mai simplu din lume: nu aveti decat sa duceti la randul vostru cel putin cateva saptamani  regimul de viata cu hrana vie si sa povestiti apoi eventual ca intr-adevar este o mare  prostie, care nu ca nu v-a rezolvat niciuna din problemele de sanatate, din contra, v-a inrautatit chiar starea de sanatate initiala. Sunt sigura ca din 100 oameni, poate numai unul ar putea afirma asa ceva! 
Chiar nu v-ati intrebat niciodata, de ce oare domneste in cercurile raw-food-iste de cele mai multe ori asa o atmosfera euforica? Credeti ca toti acesti oameni se afla sub o hipnoza generala? Nu v-ati gandit ca totusi chiar ar mai putea fi ceva la mijloc, ca  ar mai putea exista inca o fata a medaliei, ca aceasta hrana este de fapt mult mai mult decat un simplu mod de a se alimenta? Si culmea este, ca raspunsul se afla chiar in mana voastra, voi sunteti singurii care vi-l puteti da.
In toti acesti ani, am inteles ca mai apasa asupra mea o mare resonsabilitate. Copiilor, sotului, parintilor, prietenilor nu le pot impune eu stilul de viata si de alimentatie (doar copiilor, dar numai atata timp cat sunt mici, mai tarziu...), fiecare este raspunzator pentru faptele si hotararile sale, dar eu le stau tuturor la dispozitie, ca o dovada vie pentru ceea ce inseamna o alimentatie naturala si o viata sanatosa. Familia mea stie cat am fost de bolnava, familia mea stie ca numai hrana vie m-a ajutat, dupa ce toate tratamentele medicale au esuat penibil, sunt sigura ca va veni ziua in care vor sti sa hotarasca singuri ce este mai bine pentru ei - eu in orice caz, nu imi voi putea reprosa mai tarziu nimic.... 
                                                          - Horatiu, Epistole-

26 de comentarii:

  1. Buna. Am auzit prima oara de Hrana Vie acum 20 de ani. Mi s-a parut interesant, dar, la fel ca multi altii, am zis ca asa ceva este imposibil. Timp indelungat am lasat departe ideea de hrana vie, dar, de ceva timp am simtit pur si simplu nevoia de a citii mai mult despre asta. Am descoperit blogul tau, care mi se pare foarte foarte bun, echilibrat si de bun simt. Tocmai de aceea, as vrea sa-ti spun (esti prima persoana cu care vorbesc despre asta), ca ma gandeam ca incet-incet sa incerc si eu acest tip de alimentatie. Am multe intrebari, dar, inainte de a le pune, as vrea sa-mi spui daca este bine sa incep asa: ma gandeam, ca la inceput, sa inlocuiesc masa de dimineata si cea de seara cu hrana vie. Intrebarea este daca nu cumva, mancand la pranz "normal", ar putea fi efecte negative. In afara de asta, sincer, in momentul acesta, nu ma vad renuntand la carne. Sunt cateva dintre framantarile mele, dar prefer sa fac lucrurile in ritmul meu, pentru ca mie nu mi se potriveste stilul brusc, radical dintr-o data. Iti multumesc. Irena.

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga Irena,

    Iti multumesc mult, m-am bucurat foarte tare de randurile tale. Mi-am recunoscut propriile ganduri in vorbele tale, si eu am considerat la inceput, ca este imposibil ca mancarea sa aiba un asemenea efect, ca poti sa-ti rezolvi atat de usor toate problemele de sanatate si nu puteam pricepe de ce nu stiu TOTI OAMENII lucrurile acestea.....
    Multi medici alternativi recomanda ca prim pas, renuntarea la micul dejun in formula cunoscuta, si inlocuirea lui cu fructe (ficatul este in faza de eliminare de la 4 dimineata pana la pranz, de aceea este bine ori sa nu mai mananci nimic, ori sa bei numai apa, sucuri, ceaiuri, ori sa mananci numai fructe). Sotii Diamond (Fit for life - o carte f. buna pt. inceput, descriu o trecere treptata, cu meniu (si gatit) pe 2-3 saptamani - din pacate nu este tradusa in ro) scriu f. clar, ca in momentul care se introduce acest fel de mic dejun, se declanseaza deja procesul de dezintoxicare (mie mi-a curs nasul saptamani in sir, fara sa fiu racita!).
    Iti doresc multa sanatate si ar fi grozav sa ne mai "auzim"!

    RăspundețiȘtergere
  3. Mihaela pot sa confirm ce ai scris cu cea ce am trait si eu in practica pana la varsta asta.Canii latra caravana trece, fiecare se poate convinge sau nu doar practic .

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc, Mimi, pentru raspuns.
    Acum, daca-mi permiti, uite ce aspect iti ridic: am incercat sa mananc dimineata fructe, dar m-au balonat atat de puternic, cu dureri de burta din aceasta cauza, incat am renuntat, iar fructele le mananc dupa amiaza si seara (iubesc fructele si legumele). In acelasi timp, nu-mi plac cerealele cu iaurt, sub nicio forma. Ma refer la cerealele naturale, nu la cele procesate si acoperite cu tot felul de siropuri. Deci, a doua varianta de mic dejun a cazut (stiu ca nu se folosesc lactatele, dar eu iubesc iaurtul si branza). Prin urmare, ma gandeam sa incerc sa combin din retetele pe care le-am gasit pe blogul tau, cu seminte pentru mic dejun. O sa fac experimente la inceput, sa vad ce-mi place la gust si ce nu. O sa caut pe net cartea sotilor Diamond (sper ca este in l. engleza). Iti multumesc inca o data si te rog sa-mi spui daca imi permiti sa te mai intreb diverse, chiar daca poate intrebarile mele iti vor parea nepotrivite. Irena.

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Mircea,
    Cata dreptate ai, din pacate, prea putini reusesc sa faca acest lucru....
    Draga Irena,
    Cu mare placere, sigur ca poti sa ma intrebi tot ce vrei sa stii, daca nu vrei sa o faci aici, poti sa-mi scrii si pe mail: hranaviero@googlemail.com, am incercat intotdeauna sa raspund cat pot (sau cat stiu) eu de detaliat tuturor.
    Cu fructele ai putea sa incerci sa mananci intr-o dimineata numai un singur fel de fructe, normal nu ar trebui sa mai ai probleme daca nu faci combinatii. Si evita mai bine si fructele cu un continut mare de zahar.
    Daca stii germana, ti-as putea pune cu drag cartea la dispozitie.

    RăspundețiȘtergere
  6. Draga Mimi,
    De multa vreme vin pe blogul tau, care imi place cel mai mult din bloguri de acest fel in limba romana. Eu cred ce spui, dar fiecare trebuie sa se convinga singur.
    Maninc hrana vie in proportie de cam 50%, frica mea daca ar fi sa trec pe 100% ar fi ca daca intr-o zi m-as reintoarce la alimentatia gatita, cu proteine animale, m-as imbolnavi. Si cum eu sunt foarte pofticioasa, prefer sa ramin asa.
    Cu drag,
    Elena

    RăspundețiȘtergere
  7. Buna Mimi,

    Felicitari pentru ce faci! Comentariile negative le poti ignora linistita, n-are rost sa-ti pierzi energie aiurea.
    Vroiam sa-ti spun ca am reusit sa vorbesc cu Dr. Morse si mi-a zis si el sa nu vaccinam copilul si sa ii dam fructe cat de multe. O saptamana buna!
    Cristina

    RăspundețiȘtergere
  8. Draga Mimi, eu vreau sa-ti spun ca noul meu regim de viata merge binisor, mananc crud in proportie de 80 % aproape zilnic, doar ieri am mancat mai mult din ceva gatit. Ceea ce remarc este ca nu mi-a mai fost greata, dar in schimb astazi m-am simtit rau, practic si acum am dureri crunte de picioare, probabil date de reumatism (da, si eu sufar de reumatism din copilarie si ma straduiesc sa-l ignor, slava Domnului ca inca mai pot!).
    Sunt totusi convinsa ca cel putin pe mine, aceasta schimbare ma va ajuta sa-mi rezolv problemele de sanatate (cat tine de mine, restul voia Domnului!) si sa pot posti mai usor (consumul de carne imi ingreuna foarte tare posturile, din cauza carnii deseori postul meu devenea un chin, mi se parea ca nimic nu are gust daca nu are carne! Sunt sigura ca nemaimancand carne nu voi mai simti nici pofta sau nevoia de a o manca, mai ales in timpul posturilor lungi. E ca o educatie a gustului). In plus, in ultima vreme starea mea de sanatate cerea o schimbare radicala a stilului de viata (deja calea de mijloc nu mai functioneaza, eu nu am exagerat niciodata la masa si totusi alunec usor catre o sanatate subreda, sa spun asa) si am experienta sotului meu care si-a normalizat analizele de sange (proaste, colesterolul atinsese valoarea de 400, trigliceridele mari, analizele pentru ficat erau proaste, etc.)consumand timp de o luna dimineata un pahar de suc de morcovi si alte radacinoase si 3 oua crude de prepelita. Convingerea mea este ca daca doar cu un pahar de suc pe zi (mancand la fel ca inainte in rest) a slabit 10 kg/o luna, iar la final analizele lui erau mai bune decat ale mele cu mult, inseamna ca a fost foarte important acel pahar de suc. Cruditatile sunt foarte bogate in nutrienti si adaosul lor in alimentatie (prin inlocuirea unei parti din alimentele procesate)nu poate fi decat un mare castig pentru sanatate. Spiritual vorbind, postul este extrem de important alaturi de rugaciune(asta pentru cei care aleg postul ca stil de viata impreuna cu practicarea celorlalte virtuti, marii duhovnici recomanda nu numai bolnavilor sa posteasca ci tuturor crestinilor dupa putere), iar simpla intoarcere la stilul de viata simplu, la hrana cat mai apropiata de ceea ce ne-a daruit Dumnezeu spre sustinerea vietii ajuta omul sa se mai rupa putin de ideea de lux, de viata desarta guvernata de consumerism, pe care o ducem. Iata deja ca am expus o dimensiune a problemei, sunt multe aspecte care pot fi discutate. Doamne ajuta!

    RăspundețiȘtergere
  9. Acuma am vazut ca m-am lungit asa de mult in comentariul anterior si tot nu ti-am zis tot ce am vrut.. :)
    E bine ca ai adus completari in postarea asta despre tine si viata ta. Stiu ca e greu sa te justifici insa ptr unii care chiar cauta raspunsuri, sau sunt nehotarati e chiar necesar.
    Vreau sa te felicit ptr consecventa. eu una nu reusesc. Cred ca marea mea bariera este faptul ca sunt o mare pofticioasa. Si imi place sa si gatesc. Iar fara branza si kefirul care le fac chiar eu nu stiu cum mi-ar fi.
    Vroiam sa-ti mai spun si despre diferenta dintre copii. Gloria mea n-a mancat niciodata carne, mezeluri, dulciuri (in afara de prajiturile sau torturile mele)conserve, pateuri sau orice alt aliment semipreparat sau procesat din comert invre-un fel, sau alt lapte decat din sanii mei. Nu numai ca e sanatoasa dar nici nu pofteste la alimntele astea cand le vede iar cand i s-a dat sa guste nu s-a aratat interesata. In schimb, fiul meu care a mancat si din cele mentionate mai sus, e foarte pofticios cand vine vorba de carne sau dulciuri.
    Dar am vazut ca exemplul personal face mult. Copiii mananca ce vad la noi adultii. Daca ne vad pe noi ca manancam conopida, dovlecei si gogosari cu bucurie fac si ei la fel.
    Dumnezeu sa ne dea sanatate si intelepciune.
    Te imbratisez draga mea. Fi binecuvantata.

    RăspundețiȘtergere
  10. Draga Elena,
    Iti multumesc mult! De convins pe cineva nu mai incerc, simt insa ca este de datoria mea sa spun aceste lucruri, ce fac cei care le aud cu ele, nu mai este treaba (sau problema) mea.... Ai sesizat f. corect, trebuie sa mentionez intr-o noua postare si acest lucru, hrana vie este un drum cu sens unic, nu este un lucru pe care sa-l consumi o perioada de timp, dupa care sa fii sanatos pt. tot restul vietii, este un nou mod de viata! Am cunoscut la Alianata pt. Sanatate f. multi oameni care s-au vindecat de boli grave cu hrana vie, in momentul in care s-au intors insa la alimentatia normala, s-a intors si boala....
    Iar eu incerc sa respect decizia fiecaruia, de aceea le si gatesc mai departe toate minunile copiilor si sotului meu.
    Iti doresc multa sanatate, calea de mijloc pe care ai ales-o, este pt. un om sanatos in orice caz o buna alternativa!
    Draga Cristina,
    Multumesc si va tin pumnii. In Germania sunt multi copii nevaccinati, iti dai seama ce-ar urla presa, daca s-ar intampla ceva cu unul dintre ei, dar pana acum nu a existat, in atatia ani, niciun caz....

    RăspundețiȘtergere
  11. Draga Cristina,
    In orice caz informeaza-te bine, uita-te si pe site-ul doamnei dr. Christa Todea-Goss, este f. bine documentat! http://www.pentruviatacluj.ro/vaccinuri-inutile-si-periculoase

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga Marilena,

    Ai toata admiratia mea si-ti multumesc mult ca impartasesti si cu noi aici experienta sotului tau, este dupa parerea mea tare datatoare de speranta, cum spui si tu, daca cu numai un pahar de suc, s-au atins asemenea rezultate.....
    Citeste tot ce gasesti despre reumatism, asa o sa-ti vina mai usor sa intelegi ce se intampla in corpul tau si sa reusesti si sa faci schimbarile in directia dorita de tine.
    Cunosc multi bolnavi de reumatism care au dobandit rezultate bune cu argila (si in cazul durerilor acute), poate e interesant sa citesti ce scrie domnul Bocan: http://www.formula-as.ro/2011/973/medicina-populara-77/tratamente-cu-argila-afectiunile-aparatului-locomotor-13830
    Iar ultimele randuri ale comentariului tau mi-au mers drept la suflet! Asa sa ne ajute Dumnezeu!

    RăspundețiȘtergere
  13. Imi place tare mult cum scrii, draga Mimi. Ai reusit si de data asta sa ma impresionezi cu coerenta ta si cuvintele bine alese.
    Si eu am fost foarte suferinda de reumatism, nu am fost niciodata la vreun control insa si de aceea nu stiu exact ce forma reumatica am avut, dar si eu aveam probleme cu genunchii, de abia urcam scarile iar unele dimineti nu ma puteam da jos din pat, si asta se intampla pe la 20 de ani.Ma gandeam cu groaza ce voi face la batranete cu astfel de probleme si, cu 2 ani in urma,pentru a scapa de aceasta boala am ales sa nu mai consum carne, intelesesem ca este foarte grav consumul ei de catre persoanele cu astfel de probleme, carnea producand mult acid in incheieturi. Si de atunci nu am mai avut crize reumatice de nici un fel, care se instalau mai ales ininte de venirea ploilor.Deci pe mine simplul fapt de a nu mai manca carne m-a scapat de aceasta boala. Si mai vreau sa adaug ca pana in urma cu 9 ani am facut balet si aveam unele figuri care imi solicitau articulatiile umerilor sau ale soldurilor foarte mult si pe care nu le puteam executa bine datorita durerilor.Acum nu mai am aceste dureri. Mamei mele care are si ea probleme reumatice ii tot spun acest lucru, dar nu ma crede, nici macar nu crede ca am fost atat de bolnava.
    Imi place ca ai scris toate aceste lucruri despre tine si mai am cateva intrebari: Tie cat timp ti-a luat pana ai reusit sa mananci in totalitate raw. Si cand iti era pofta de ceva mancai si apoi te intorceai la dieta sau rezistai?
    Pentru mine e important sa stiu asta caci nu reusesc sa scap de pofta de mancare vegana gatita, si poate se intampla asta ca am luat-o prea repede? Eu am renuntat la carne acum aproape doi ani si la oua si lactate acum vreo 10 luni. Dupa 2-3 luni de mancare cruda am inteles ca inca nu pot rezista si fara ceva gatit. As vrea sa spui la tine cum a fost, ar fi incurajator pentru mine. Cateodata cred ca nu voi putea renunta niciodata la tocanitele mele.
    Pupici!

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Mimi, nu sunt raw suta la suta, asa mai pe la-nceputuri,vegetariana vreo 75 la suta (mananc peste si rar pui, da scap eu si de-asta).Nu prea as avea ce face pe-aici:)
    Insa, imi place f mult felul in care scrii, faptul ca vii mereu cu argumente din toate mediile si mai ales lasi omul sa se convinga singur, sa ajunga singur la concluziile la care au ajuns si altii.
    Ce-as putea sa aduc ca argument in favoarea hranei vii? Din fericire, nu am avut probleme de sanatate (cand eram mica pana pe la vreo patru ani poate).Insa ce-am remarcat, toata vara mi-o petreceam la tara, in aer liber (in casa intram doar ptr dormit atat), mancare e drept gatita dar cu legume proaspete atunci culese, fructele luate direct din pomi, nici vorba de dulciuri poate cand si cand invartite,si de Sf. Maria, cozonac.Iar carne, de pui-crescut la tara, si cred nu mai mult de doua ori in trei luni!
    Ei bine, cat timp am fost la scoala nu ma-mbolnaveam deloc. Aveam colege care mereu erau racite, aveau febra,faceau injectii peste injectii, antibiotice,etc. Eu, nimic!
    Dar, ca sa raman oarecum in tema,am avut perioade multe si dese cand nu puneam gura pe nici un fel de carne, peste.Mancam in schimb grau germinat cu miere (nu stiu de-o fi combinatia ideala)si ma simteam minunat.
    De ceva ani,incerc sa aplic (atat cat pot) combinatii alimentare, si hrana vie.
    Cert este ca intr-o perioada in care efectiv simteam ca nu mai pot, atat eram de terminata fizic, am hotarat sa beau dimineata sucuri de fructe, legume,chiar si la pranz cand oboseala ma-ncerca prea tare.Am fost f surprinsa sa vad efectele imediate ala unui astfel de suc (nu mai stiu ce-am pus in el dar sigur erau si rosii).
    N-am adus multe argumente pro, si nici multe exemple.
    Eu insa sunt convinsa de beneficiile hranei vii.
    Atat doar ca, personal, nu fortez nimic (bun nici nu am boli,etc,etc, cel putin nu le stiu de-or fi ele acolo ascunse)las organismul putin cate putin sa se adapteze. Cu timpul o sa-mi ceara singur un anumit gen de alimentatie si-o sa refuze altul.
    Incerc sa-mi obisnuiesc si copilul.
    Cel mai mult folosesc sucurile (e cel mai simplu), laptele vegetal,grau incoltit,ceva dulciuri si....sper sa progresez.
    Nu mi-am stabilit un barem cat la suta sa fiu crudivora, cat nu.Las sa vina de la sine.
    A, da, am avut recent o perioada in care mancam doar o data pe zi gatit. In schimb beam sucuri, smoothies,etc,etc, mancam fructe, legume crude.E drept ca la suc adaugam clorofila din orz verde (o fi contat si aceasta?!ei uite ca am totusi o boala, ulcer duodenal si cum refuz tratamentele obisnuite, tot incerc ba una ba alta.printre altele citisem ca orzul verde ar fi f bun). Oricum nu eram lesinata de foame,si nici lesinata de oboseala! e drept ca seara mancam normal da nu carne!
    Cam asta e!
    Nu am contribuit cu mai nimic la acest subiect controversat, poate doar cu faptul ca desi nu practic suta la suta, sunt adepta a acestui stil de alimentatie.

    Ps: e de-ajuns sa ma gandesc la ce e-n spitale si-n policlinici ca sa ma motiveze si mai mult!

    Vu urez la toti, succes.

    Asa ca-ncheiere, fiindca mi-am amintit si vroiam sa tot spun, cred ca-i un gest f frumos si generos din partea ta Mimi, sa ne impartasesti din cunostintele tale si din experienta ta.Apreciez extraordinar de mult, mai ales ca, atunci cand avem familie, copii, timpul liber e mai putin. sau mai putin al nostru, atunci cand e, si mai mult al lor, al copiilor, ceea ce e si normal.

    Cu drag
    Daniela

    RăspundețiȘtergere
  15. Nu știu dacă e locul aici pentru experiența mea...

    În Romania medicii au depistat (la un control de rutină pentru angajare) că am o problemă cu inima. Și mi-au prescris betablocante pentru tot restul vieții.

    Am luat pastilele respective timp de câțiva ani. Între timp am emigrat în canada și pastilele mi s-au terminat. în consecință m-am prezentat la un medic pentru a-mi prescrie în continuare pastilele cu care mă obișnuisem. Surpriza a fost că medicul mi-a spus că nu e cazul să le mai iau. Am rămas surprinsă pentru că cei din românia au făcut mare caz de problema mea, m-au trimis la tot soiul de analize, m-au tratat chiar și pentru o asa zisă hiper tiroidie (care probabil că mi-ar fi influențat pulsul).

    Nu am mai luat pastilele (că nu le mai aveam :) ). Au trecut cam 10 ani de atunci și nu pot să nu-i dau dreptate medicului canadian. Nu mai aveam nevoie.

    Abia zilele trecute am înțeles de ce.

    În cei 10 ani de canada nu mai mâncasem mezeluri românești. Până săptămâna trecută, când soțul a vizitat un magazin românesc și s-a întors cu o pungă mare de mezeluri din care am mâncat și eu. Consecința? Inima mea a început să bată neregulat și aveam senzația că e gata să-mi sară din piept. Nu înțelegeam ce s-a întâmplat, dar după 3 zile în care simptomele au persistat mi-a trecut prin cap ideea că această aritmie ar putea fi o alergie la aditivii din mezelurile respective. Ziua următoare n-am mai mâncat și inima și-a revenit la normal.

    Oare nu de multe ori ajungem să fim dependenți de medicamente doar pentru că acestea au capacitatea să contracareze efectele secundare ale alimentelor pe care le consumăm?

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga Angy,
    Eu te-am admirat pe tine intotdeauna, pentru hotararea ta si pt. consecventa cu care ai pus tu totul in practica intr-un timp atat de scurt, eu am avut nevoie de mult mai mult timp pana am ajuns la 100%.....
    Stai linistita, aculta cu atentie ce-ti spune organismul si lasa-i timpul necesar!
    Draga Daniela,
    Iti multumesc mult, comentariul tau este foarte incurajator si plin de logica si dupa parerea mea, asa este corect sa faci, totul numai dupa cum iti dicteaza tie inima, sufletul si constiinta, indiferent de ce spun altii (medici, profesori, mari specialisti, etc.). Daca esti informat si-ti folosesti capul nu ai cum sa dai gres, iar sugestia cu uitatul la ce e prin spitale este nemaipomenita!!!
    Draga Mihaela,
    Foarte, foarte interesant si foarte pertinenta observatia ta, multumesc mult! Comentariile tale sunt intotdeauna f. bine-venite si dorite!
    Trebuie sa-ti povestesc si eu, ca tatal meu, care are probleme cu prostata, a primit la randul lui betablocante, mai intai intr-o doza prea mare de la care a inceput sa AIBA probleme cu inima (el altfel nu are nimic la inima), i s-a redus doza, dar cand a venit aici si am fost cu el la medic, doctorita a fost indignata cand a auzit ca el ia betablocante de atatia ani de zile si intr-o doza atat de mare (daca cea redusa i s-a parut prea mare, ma intreb ce-ar fi zis de doza initiala?)....

    RăspundețiȘtergere
  17. Draga Sakura,
    Acum observ ca nu am raspuns decat la comentariul de la postarea precedenta, te rog sa ma ierti!
    Nu pot decat sa ma alatur rugii tale, sa ne dea Dumnezeu la toti sanatate si intelepciune! Iti multumesc mult!

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga Mimi,
    Ai un blog foarte bun si util. Si eu citesc foarte mult despre nutritie si in general tot ce inseamna un mod de viata sanatos. Sunt de acord cu tot ce scrii pe blog si am aflat si lucruri noi, despre plante, retete, experiente personale, ale tale si ale cititorilor...mi-am amintit sau mi-am dat seama de multe lucruri...E pozitiv si luminos blogul tau! Felicitari!
    Cu drag,
    Tania

    RăspundețiȘtergere
  19. Draga Mimi, am si eu plombe cu amalgam de la 16 ani, azi avand aproape 36. O gramada de vreme... Tu cum ai procedat, se pot scoate acestea si inlocui cu plombe normale?!

    RăspundețiȘtergere
  20. Draga Tania,

    Iti mutlumesc mult pentru vorbele tale, te astept mereu cu drag aici!
    Draga Anamaria,
    Plombele de amalgam se pot inlocui fara probleme cu plombe din alte materiale (cele mai inofensive sunt cele din ciment, nu tin insa asa de bine), la indepartarea lor trebuie insa avut grija CUM se realizeaza acest lucru (trebuie cautat un medic care sa se priceapa in acest domeniu).
    Mult succes si multa sanatate!

    RăspundețiȘtergere
  21. Draga Mimi,

    Spune-mi te rog cum ai procedat tu dupa ce ai scos plombele de amalgam? Ai luat chlorella in cantitate mai mare ulterior sau cum?

    Multumesc.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Am luat la recoamndarea medicului copiilor (care a constatat ca sunt si ei saracutii plini de Mercur!!) toti trei o cutie mare de tot de Chlorella (crde ca ne-a ajuns peste o luna). Cat a folosit, nu as putea sa-ti spun, pararile sunt f. impartite, dupa unii se pare ca nu se vor putea elimina niciodata metalele grele din corp. Acum ce sa mai facem - cu Dumnezeu inainte, cum spunea bunica mea, speram ca o sa fie bine!

      Ștergere
    2. Tu cate plombe ai schimbat deodata, Mimi?! Eu am doua si as vrea sa le schimb in aceeasi zi, dar nu stiu daca e o idee buna. Ma gandesc ca ma expun dintr-odata la prea multi vapori de mercur.


      Uite ce am gasit pe net, desi poate stii si tu detoxifierea asta. Am inteles ca in loc de capsule de usturoi se poate folosi tinctura de leurda. Poate mai e interesat cine citeste blogul tau. :)

      http://customers.hbci.com/~wenonah/new/9steps.htm

      Ștergere
    3. Mie mi le-au schimbat pe toate (si au fost multe, nici nu mai stiu cate!!!) intr-o singura sedinta, ca pe vremea aia nu eram eu asa de bine informata ca acum. Bine ca a facut-o macar cum trebuie, cu gura izolata total, cu aspiratorul f. puternic, etc. Multumesc pt. link, eu sunt de parare ca o parte din metalele grele se pot elimina, cu o parte insa va trebui sa ne obisnuim pana la sfarsitul vietii....

      Ștergere
    4. Imi poti spune, te rog, ce inseamna "cu gura izolata total"? Ca sa stiu ce sa intreb la clinici. Habar nu am daca aici exista protocol special pentru indepartarea plombelor de amalgam.

      Multumesc mult.

      Ștergere
    5. Da, exista un protocol exact, ti se pune printre altele pe fata un cearceaf special, de numai gura ramane libera si inca multe alte lucruri, cauta pe net ca o sa gasesti cum se indeparteaza plombele de amlgam in siguranta.

      Ștergere