Desi evit in general ingredintele exotice si ma straduiesc sa-mi pregatesc hrana cat mai regional si mai sezonier posibil, am si eu cateva alimente mai speciale la care nu sunt (inca) dispusa sa renunt. Ghimbirul este un astfel de ingredient: il iubesc tare mult si-l folosesc cu mare placere, este parte integranta din bucataria mea, astfel incat imi vine adesea greu sa cred, ca l-am intalnit doar cu aproximativ 13 ani in urma - parca ne-am sti noi doi, ghimbirul si cu mine, de cand lumea....
Diminetile de iarna isi pierd cumva raceala si-si schimba si diferitele nuante de gri, daca imi fac un ceai de lamaie si ghimbir (cu apa calda, nu fierbinte! - cateodata ii adaug si putina miere). Vara, limonada cu ghimbir, lamaie si frunze de menta si de roinita are deja un loc fix in viata mea. Dar chiar si simplul mujdei de usturoi se transforma cu ajutorul ghimbirului intr-un sos cu totul special, care este gustos cu absolut ORICE. Intr-un anumit fel, ghimbirul ii confera mujdeiului o noua dimensiune.
De exemplu, un aperitiv de mare clasa: sos de ghimbir si usturoi amestecat cu un avocado (pasat fin cu o lingura de lemn sau mixat) si seminte si frunze de urzici (taiate fin).
Dupa parerea mea, acest sos se potriveste ca dip in principiu pentru orice leguma. Si iata cum fac eu acest sos:
- pisez ghimbirul in mojar - eu caut sa folosesc in bucatarie cat mai putin metal si ma chinui de cativa ani buni sa elimin plasticul (inca nu am ajuns la 100%). De aceea, prefer intotdeauna sticla, portelanul si lemnul -
- ii adaug sare, ulei de masline si frunze de patrunjel si daca am rabdare si timp, mestec pana se face o maioneza. Daca nu dispun de timp, merge la fel de bine si ca sos "nelegat"-
