Raman in continuare o adepta convinsa a simplitatii in bucatarie. In primul rand, pentru ca sa reusesc sa pastrez o parte cat mai mare din valoarea nutritiva a alimentelor (nu uitati nicio clipa, ca si orice prelucrari mecanice, de exemplu, mixarea sau deshidratarea, scad la randul lor mult valoarea nutritiva a hranei! - mai multe amanunte: AICI) - astfel, le fac mai inainte de toate tocmai copiilor mei un bine mult mai mare, decat daca as sta ore in sir in bucatarie, pregatindu-le stiu eu ce feluri pretentioase si costisitoare de mancare. In al doilea rand, ca sa castig timp pretios, pe care il pot folosi mult mai bine in alte domenii mai importante ale vietii, la urma urmei, nu traiesc si nu ma aflu aici pentru ca sa mananc... Si in al treilea rand, ca sa am cel mai mare castig pe planul sufletesc, caci asa imi arat mie insami cel mai bine, ca Dumnezeu imi ofera absolut tot ce imi este necesar pentru a trai o viata buna. Nu am de ce sa ma tem, totul este bine, sunt in siguranta. De aceea, nici nu este nevoie sa ma amestec eu prea mult, manevrand in fel si chip roadele pamantului. Creatia este perfecta asa cum este, eu trebuie numai sa o apreciez ca atare si sa ma bucur de ea!
Cu rosiile, care sunt pentru mine unele dintre cele mai minunate roade, este poate cel mai usor de demonstrat aceste lucruri. Asa ca astazi, fac cea mai buna mancare de rosii:
CURCUBEUL DE ROSII
Ingrediente: rosii de toate culorile (soiuri vechi de rosii).
Mod de preparare: se taie pe un fund de lemn rosiile. Sau si mai bine: le mancati ca atare!
Pofta foarte mare!
Buna Mimi,
RăspundețiȘtergererosioarele acela de toata culorile sunt ok?
iti amintesti de articolul tau de acum 3 ani cu uleiul de masline?vrem sa iti multumim deoarece datorita tie reusim sa ne vindem uleiul obtinut din propria recolta de masline....ba mai mult,ne-am extins cultura prin ,,adoptarea,, unor livezi abandonate,pe care le-am resuscitat.
Lucram la o pagina web cu ajutorul careia putem vinde in toata Comunitatea Europeana produse vegetale certificate ecologic,caracterstice Spaniei
Ce frumos ai scris si ce bine arata rosiile. Eu lupt sa pastrez semintele vechi, incet, incet se pierd, bunica nu mai are, la piata sunt cateva tanti unguroaice batrane (hostezence le zice pe aici) care mai au si de la care iau primavara rasaduri si acum rosii deosebit de gustoase. Dar cand ele vor muri? Pacat ca se pierd asa...
RăspundețiȘtergere