vineri, 11 februarie 2011

Doamna Elena Niţă Ibrian în presa germană

Cineva, din păcate nu mai ştiu  exact cine,  scria că România este ca cerşetorul care moare de foame şi stă cu mâna întinsă,  cocoţat însă pe un sac de aur. Şi nu sunt deloc lipsite de adevăr cuvintele acestea teribil de dezarmante.... Deci, de ce ar sta altfel lucrurile în domeniul hranei vii??? În România, doamna Elena Niţă Ibrian s-a vindecat de o boală cumplită (cancer în stadiu final) şi a reuşit să trăiască peste 60 de ani cu hrana vie. A scris nenumărate cărţi pe această temă, majoritatea retetelor create de buna doamnă, fiind perfect aplicabile de către orice român, indiferent de mijloacele sale finaciare sau de pregătirea sa profesională. Dar din păcate, tocmai în România,  numele doamnei Ibrian nu este nici pe departe mediatizat şi popularizat ca cel al promotorilor mişcării raw food din lume, în special al celor din SUA. Încercările mele de a schimba ceva în acesta direcţie, nu s-au soldat până acum decât cu un succes destul de modest. Dar nu suntem singurii..... În Germania de exemplu, nemţii au fost foarte impresionaţi de povestea doamnei Ibrian, au publicat articolul scris de mine şi trimis  la redacţia revistei naturiste "Natürlich leben", şi  la numai o zi după apariţie, am  început deja să primesc mesaje pozitive de la cititori, neaşteptat de multe şi de pline de entuziasm......Deoarece m-am preocupat mult timp de studierea istoriei medicinei naturale universale,  vă spun sincer, că nu există mulţi oameni în lume care să fi reuşit să ducă acest mod de viaţă pe o perioadă aşa de lungă de timp şi cu un succes atât de mare, aşa se explică probabil de fapt şi interesul pe care am reuşit să-l trezesc în Germania (recordul german este de aproximativ  40 de ani cu hrana vie). Germanii au un proverb: "Nimeni nu este profet în ţara sa", trist, însă teribil de adevărat. Şi se potriveşte tare bine şi în România, nu credeţi?
 
Mai jos, traducerea în limba română a articolului din numărul 1/2011 al revistei "Natürlich leben", pentru cititorii acestui blog din păcate numai foarte puţine lucruri noi, sper însă să nu vă plictisesc prea tare. 
Mă gândesc, cât s-ar fi bucurat buna doamnă Ibrian, Dumnezeu să o odihnească în pace, de această apariţie...

O viaţǎ cu hrana vie, pentru hrana vie
Doamna Elena Niţǎ Ibrian
(1921-2009)

Am fost întotdeauna fascinatǎ de universalitatea temporalǎ, spaţialǎ şi interprofesionalǎ a hranei vii. Din Japonia şi pânǎ în America, din Danemarca şi pânǎ  în Australia, au existat dintotdeauna şi peste tot, oameni, medici sau persoane  cu altǎ pregatire profesionalǎ, care au descoperit, de cele mai multe ori întâmplǎtor prin propria experienţǎ, hrana vie şi efectul ei tǎmǎduitor fantastic. Ne putem însa imagina foarte  uşor, cǎ cei mai mulţi au rǎmas necunoscuţi. Obervǎm acest lucru şi astazi, în epoca Internetului şi a abundenţei mijloacelor de comunicaţie, cât de greu este sǎ se rǎspândeascǎ adevǎrul  despre hrana vie, cum ar fi putut cei care au trǎit cu mulţi ani în urmǎ, sǎ reuşeascǎ mai bine sǎ popularizeze aceste lucruri?
În România, în familia mea şi în cercul meu de cunoştinţe, nu am auzit mare lucru despre hrana vie, de abia dupa ce am ajuns in Germania, am descoperit pentru prima data cu adevǎrat  HRANA VIE.  Iar de când am trecut şi eu, în urmǎ cu aproape 4 ani, la regimul de viaţǎ cu hrana vie, gândul la eventualii români, care poate au cunoscut şi aplicat la rândul lor  hrana vie, nu mi-a mai dat pace deloc, asa cǎ am început sǎ caut în Internet şi…. bineînţeles cǎ am descoperit cǎ şi în România, au existat şi existǎ în continuare oameni, care au integrat perfect hrana vie în viaţa lor. Între timp, ma angajez foarte tare pentru rǎspândirea ideiilor despre hrana vie în România, mi-am creat în acest scop 3 pagini de Internet, dar cel mai important lucru  pentru mine a fost,  cǎ am reuşit sa ne adunǎm la un loc, mai mulţi români care promoveazǎ hrana vie, reuşind chiar creearea unui portal de informare despre hrana vie, pentru totii românii, atât din România, cât şi din strǎinǎtate!
        Bineînţeles cǎ nu se poate vorbi despre hrana vie în România, fǎrǎ a o pomeni pe extraordinara doamnǎ Elena Niţǎ Ibrian, autoare a peste 40 de cǎrţi din domeniul sǎnǎtǎţii, care a trǎit peste 60 de ani cu regimul de viaţǎ cu hrana vie. Şi de aceea, doresc sǎ vǎ spun povestea ei, o poveste deosebit de impresionantǎ si de interesantǎ.
        Doamna Elena Niţǎ Ibrian s-a nǎscut pe 12 noiembrie 1921, într-o familie simplǎ de ţarani români. Dupa moartea timpurie a parinţilor sǎi, a fost nevoitǎ sǎ se ocupe de cei 8 fraţi mai mici ai sǎi, pâna a ajuns fiecare la casa lui. De la bunica ei, doftoroaia satului, a învaţat sǎ cunoascǎ şi sǎ iubeascǎ natura, “a moştenit” de la ea, cunoştinţe vechi şi tainice despre plantele din flora spontanǎ şi despre puterea lor nemaipomenitǎ de vindecare. De la mama sa, a învǎţat ţesutul la rǎzboiul de  ţesut şi vopsirea lânei cu ajutorul plantelor. Şi-ar fi dorit foarte mult sǎ studieze biologia, din pacate în acele timpuri, comuniştii ajunseserǎ în România la putere, tatǎl sǎu fusese declarat chiabur, de aceea i s-a permis  sǎ urmeze doar o şcoalǎ superiorǎ de menaj. A devenit apoi tapiser, îşi creea singurǎ din plante vopselele pentru covoarele şi tapiseriile sale. Din pǎcate, fixarea culorilor nu se putea face fǎrǎ chimicale, iar doamna Ibrian lucra fǎrǎ mascǎ, ceea ce a fǎcut, ca la numai 25 de ani, sǎ i se sǎlǎşluiascǎ deja cancerul în gâtul şi în plǎmânii sǎi. A fost tratatǎ fǎrǎ succes în spital, iar apoi a fost trimisǎ de medici, care nu mai ştiau cum sǎ o ajute mai departe, sǎ moarǎ acasǎ. Scuipa deja sânge, era imobilizatǎ la pat, nu mai putea sǎ mai mǎnânce ceva, soţul sǎu era pregatit pentru moartea iminenta, cumpǎrase deja sicriul. Şi în aceastǎ situaţie disperatǎ, aude soţul sǎu de la o cunoştinţǎ venitǎ din Canada, despre o terapie a cancerului cu ajutorul sucurilor de legume şi de fructe. Doamna Elena Niţǎ Ibrian se decide sǎ încerce şi acest tratament, în situaţia în care se afla, nu mai avea oricum nimic de pierdut. La inceput, soţul sǎu era nevoit sǎ-i administreze sucurile  cu pipeta, dupǎ puţine zile însǎ, doamna Ibrian reuşea deja sǎ bea sucurile cu linguriţa, iar dupǎ numai 6 sǎptǎmâni se vindecase în mod miraculos, putea iar sǎ mǎnânce şi sǎ mergǎ!!!! Doamna Niţǎ Ibrian începu sǎ studieze toate carţile şi toate articolele despre hrana vie pe care  reuşea sǎ şi le procure, începu sǎ cerceteze  aprofundat puterea terapeuticǎ a plantelor din flora spontanǎ, începu sǎ adune şi sǎ dea mai departe toate informaţiile despre hrana vie, încercand sa  aducǎ  la urechile câtor mai mulţi oameni, dovezile despre puterea tǎmǎduitoare ieşitǎ din comun a hranei vii.  Doamna Elena Niţǎ Ibrian a scris peste 40 de cǎrţi şi  nenumǎrate articole, s-a angajat foarte mult pentru pǎstrarea valorilor culturale tradiţionale, înfiinţând la vârsta de 85 de ani un muzeu etnografic. Şi pentru cǎ în România, în special bǎtrânii au fost foarte greu loviţi de saracie,  a pus cu banii câştigaţi de pe cǎrţile sale bazele unui azil pentru persoanele în etate, sǎrǎcite la bǎtrâneţe, dupǎ o viaţǎ de muncǎ. Nici un om nu a plecat de la buna doamnǎ cu mâinile goale, fiecare a primit sfaturile, plantele, reţetele sau leacurile pentru care o cǎutase  – şi totul fǎrǎ ca doamna Ibrian sǎ fi aşteptat vreo rǎsplatǎ. A facut totul, din marea ei dragoste pentru Dumnezeu şi pentru creaţia divinǎ, pentru oameni, pentru naturǎ şi pentru toate fiinţele acestei lumi.
Doamna Elena Nita Ibrian a plecat dintre noi pe 9 septembrie 2009, cu aproape numai douǎ sǎptǎmâni înainte de împlinirea vârstei de 88 de ani. Cu câteva sǎptǎmâni înainte de moartea sa, mai organizase o demonstraţie de hranǎ vie pentru câteva zeci de persoane cu handicap din Piatra Neamţ, fiind ajutatǎ de numai   6 persoane. Tot în vara anului 2009, a mai acordat un interviu extraordinar (a vorbit aşa de liniştitor despre moarte, de parca ar fi ştiut ca în curând urma sǎ pǎrǎseascǎ aceastǎ lume) revistei  Formula AS şi a lucrat pânǎ în ultima clipǎ la cǎrţile şi la articolele sale.
Povestea doamnei Ibrian este dupa pǎrerea mea foarte dǎtǎtoare  de speranţǎ, întǎrindu-i în special, pe cei care s-au decis la rândul lor, sǎ urmeze regimul de viaţǎ cu hrana vie. Aceast om,  s-a îmbolnǎvit atât de grav, la o vârstǎ atât de fragedǎ şi totuşi a reusit sǎ se vindece şi sǎ trǎiascǎ mai departe peste 60 de ani, numai cu simpla hranǎ neprelucratǎ termic, nu a mai cunoscut durerile, disperarea  şi frica, pe care orice boalǎ gravǎ le aduce cu sine,  reuşind dimpotrivǎ sǎ ducǎ o viaţǎ minunatǎ şi binecuvântatǎ, în slujba oamenilor bolnavi, bǎtrâni şi sǎraci. Fiecare zi din  viaţa acestei doamne, este un exemplu de necontestat, cǎ hrana vie nu este doar un mod de alimentaţie, doar o simplǎ dietǎ, ci este o metodǎ infailibilǎ de tratament şi  reprezintǎ  un adevǎrat mod de viaţǎ. Iar prin viaţa sa exemplarǎ, ne-a demonstrat tuturor, ce înseamnǎ sǎ fii un  OM cu adevǎrat bun,  un om, aşa cum ne-a gândit de fapt Dumnezeu pe noi toţi, atunci când ne-a creat.

Bibliografie:
Toate cartile doamnei Elena Nita Ibrian 
Interviul din  Formula AS - „Elena Nita Ibrian  - Mancati crud si curat si veti fi sanatosi" de Otilia Teposu   



18 comentarii:

  1. Buna Mimi,
    ce frumos ai scris!
    Desi am citit tot pana acum nu ai reusit sa ne "plictisesti" ci dimpotriva sa ne faci mai buni, mai cuminti, mai intelepti.
    Multumim din suflet draga minune.
    Te imbratisez cu foc,
    Mihaela ta

    RăspundețiȘtergere
  2. Draga mea Mihaela,
    Iti multumesc mult, tu esti mereu asa de buna cu mine si ma "incalzesti" mereu cu razele de lumina ale sufletului tau frumos si bun! Ca si pana acum, nu pot decat sa ma rog sa se intoarca bunatate inmiit la tine.
    Te imbratisez cu drag,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  3. Draga Mimi,

    Faptul ca incerci din rasputeri sa faci cunoscut numele d-nei Ibrian este nemaipomenit. Ai mare dreptate! Americanii stiu sa isi promoveze toti "guri" de raw-foodisti numai noi care avem asa un mare OM - un adevarat exemplu de urmat - nu stim. Mare pacat! Asa ca nu pot decat sa zic jos palaria pentru tu esti printre putinii oameni care au inteles munca acestui OM minunat si care lupta sa obtina acel loc de cinste pe care il merita din plin aceasta adevarata doamna.Succes in continuare si fie ca sa reusesti ceea ce ti-ai propus!

    RăspundețiȘtergere
  4. Multumesc draga Mimi.. Ma bucur ca promovezi in Germania, un om asa deosebit si roman pe deasupra. Am sa caut si eu cartile dansei sa le citesc.
    Imbratisari:)

    RăspundețiȘtergere
  5. Dragele mele Alina si Adriana,
    Va multumesc mult, nu stiu daca va puteti imagina, cat ma ajuta cuvintele voastre bune!!!
    Draga Adriana,
    Daca vrei, pot sa-ti trimit eu, cu drag si din toata inima, o carte de-a bunei doamne Ibrian, sunt absolut sigura ca o sa-ti placa!

    RăspundețiȘtergere
  6. Subscriu si eu la cele zise mai sus si sa stii draga Mimi ca sunt si eu cu inima alaturi de tine, in incercarea ta de promovare a acestor OAMENI.Mai ales ,noi cei plecati de acasa simtim lucrurile astea mult mai profund,dorul de casa spunandu-si cuvantul.Citesc cu mare interes tot ceea ce postezi tu si te simt deja ca pe o veche prietena.Iti multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  7. Si eu iti multumesc mult, draga mea Angela! Si eu ma simt foarte aproape de tine, avem atat de multe in comun....

    RăspundețiȘtergere
  8. Buna,

    De ceva vreme am inceput sa "studiez" si sa experimentez cateva retete raw. Tare ma tenteaza si pe mine sa ma apuc de raw de tot :).

    Vreau sa va intreb daca imi puteti recomanda cateva carti despre bucataria raw, stilul de viata, modul de a combina alimentele, cateva principii de urmat cand esti raw sau alte carti care ar fi de citit si care sa ne ghideze modul de a gati si de a trai raw.

    De curand mi-am achizitionat o carte de-a doamnei Elena Niţă Ibrian, cea cu peste 2000 de retete :). Mi se pare foarte utila, dar as vrea sa citesc mai mult, ceva legat de modul de combinare al alimentelor, reguli de urmat etc.

    Va multumesc !

    RăspundețiȘtergere
  9. Buna dimineata draga Ralu,
    Asa este cel mai bine, sa te informezi temeinic, te felicit din toata inima pt. ideea ta f. buna!
    Daca apesi mai sus butonul "Carti,articole si filme despre hrana vie" o sa gasesti si cateva carti online, cu multa teorie.
    Pentru partea practica este f. buna cartea Ligiei Pop si filmele de pregatire a diferitelor feluri de raw food de pe site-ul ei: www.ligiapop.com.
    Pe site-ul medicului roman Marian Paraschiv http://www.cesan.ro/index.php vei gasi adunata o adevarata comoara, nu cred ca-ti va ramane o intrebare fara raspuns, domnul doctor a cercetat f. bine istoria alimentatiei naturale si a prezentat stiintific absolut toate teoriile sale (de ex. de ce omul este vegetarian si nu carnivor, etc).
    Eu sunt mai nationalista si in domeniul hranei vii, deoarece sunt de parere ca avem in Ro absolut tot ce ne trebuie, dar totusi, au si strainii meritele lor, de aceea din America ii recomand pe Markus Rothkranz si familia Boutenko, in Germania sunt multi, daca stii germana, da-mi de stire!!
    Si tot la capitolul teorie, mai este f bun si site-ul medicului francez Seignalet www.seignalet.com
    Ma opresc ca sa nu te zapacesc prea tare, eu iti stau mai departe cu mare placere la dispozitie, daca ai intrebari, nu ezita sa mi le pui!
    Tinandu-ti pumnii si dorindu-ti multa sananate si mult succes,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  10. Multumesc mult pentru raspunsul promt si detaliat :).

    Nu m-ati zapacit deloc si probabil voi mai reveni cu intrebari.

    O zi cat mai buna !

    RăspundețiȘtergere
  11. Buna draga si scumpa Mimi.Iti scriu dupa cateva zile mai grele, fetita mea a fost racita si se pare ca a fost la un pas de encefalita,cu ajutorul lui Dumnezeu trecem si peste asta cu bine.
    Doamne ajuta sa primim cat mai multe de la tine!Cred ca nici nu-ti dai seama cat bine ne faci, pentru ca incerci sa ne aduci pe o cale mai buna. Cati mai fac asta in ziua de azi?!
    Draga Mimi am o rugaminte.MA lupt de multa vreme cu o anemie feripriva groaznica si nu mai vreau sa mananc carne. Imi poti spune te rog niste plantute bogate in fier, stiu de sfecla rosie si spanac, dar sigur mai sunt si altele.
    Multumesc! Cu drag Myshi

    RăspundețiȘtergere
  12. Draga mea Myshi,
    Doamna ajuta, bine ca ati scapat cu bine!
    Cel mai mare continut de fier il are macrisul, care mai este pe deasupra si deosebit de gustos, dar se mananca totul fara a exagera (din cauza acidului oxalic), in momentul cand ti se strapezesc dintii sau apare alta senzatie neplacuta, corpul iti da semnale sa te opresti (limita mea este pe la 20-25 de frunze, dar la fiecare om este altfel). Urzica nu trebuie iar sa lipseasca si acum primavara trebuie oricum consumate si frunze de leurda si de papadie.
    Si scoate neaparat complet faina alba si treci pe produsele integrale.
    Aici ai tabelul cu datele negru pe alb:
    http://hrana-vie.blogspot.com/2010/06/plantele-din-flora-spontana.html
    Te imbratisez cu drag si va doresc, si tie si fetitei tale, multa, multa sanatate,
    Mimi

    RăspundețiȘtergere
  13. Mimi, ce frumos ai scris...mulţumesc!
    Te îmbrăţişez cu drag!

    RăspundețiȘtergere
  14. Draga Mariana,
    Eu iti multumesc si tare mult ma bucur ca ti-a placut!
    Abia astept sa ne revedem in vara, de data asta poate ceva mai pe indelete ca anul trecut....
    Cu drag,
    mimi

    RăspundețiȘtergere
  15. Draga Mitzule, Cu o bucurie adinca am citit cuvintele si comentariile tale. Cu o bucurie profunda am studiat citeva paragrafe. Cu mindrie, caci te-am vazut crescind asa de minunat. Regret ca nu am realizat mai de mult intensa ta procupare cu raw food miscarea. Am inceput si fiu interesata acum multi ni in urma raw food din directia mai ales a plantelor autohtone in America (sigur ca destul de multe au fost aduse in saculete cu seminte. Desigur ca in multe cazuri erau mai pretioase decit grauntele de aur). Plantele, grinele, flori care sunt la baza ceaiurilor, solutiilor. Este o traditie foarte bogata in istoria Indienilor locali (care au folosit bogatia pamintului si a cerului) si a Colonistilor. In marea majoritate (mai ales in literatura care se adreseaza Indinilor) Dumnezeu nu are nici un loc, nu se mentioneaza deloc. In legatura cu partea locala , care aici s-a dezvoltat ca o categorie a raw food ma bucura mult consumul de miere. Mierea pe care o am de obicei o cumpar la piata de la niste apicultori locali. SAU de la o COOPERATIVA locala , exact ca o Cooperativa in Romania , numai ca ei au in inventar local, organic, etc foods (printre altele si miere, plante cum ar fi taragon, ceaiuri cum ar fi camomile. NB Nu ma uita cand faci mucenicii sa iimi spui cum i-ai facut. La nivelul creierului nu reusesc sa vad cum ii faci (adica coca fara sa o fierbi) Partea cu restul imi este clara. Cu cea mai mare mindrie posibila te imbratisez cu drag si cu mindrie pe tine si pe pustimea ta. Tante Helene

    RăspundețiȘtergere
  16. Draga mea tante Helene,

    Multumesc mult, m-am bucurat atre mult de comntarul tau! Si ma tot gandesc, ce frumos ar fi sa ne reintalnim in Romania, ca in vremurile de demult....

    RăspundețiȘtergere
  17. Buna Mimi, ai cumva idee unde gasim cartile d-nei?
    Multumesc,
    Giorgiana

    RăspundețiȘtergere
  18. Draga Giorgiana,
    Cartile se gasesc la orice librarie din tara, precum si la librariile online, iar aici gasesti si 2 carti pe care le poti citi in Internet:
    http://elena-nita-ibrian.blogspot.com/p/carti-hrana-vie.html
    Ma bucur din toata inima ca doresti sa citesti cartile doamnei Ibrian, sunt sigura ca nu vei regreta!
    Multa sananate,
    mimi

    RăspundețiȘtergere