luni, 12 iulie 2010

Cea mai dulce planta din flora spontana - Barba caprei

Barba caprei este cea mai dulce planta din flora spontana pe care am mancat-o eu vreodata (foarte interesanta poate, pentru toti cei carora papadia li se pare prea amara - asta  se intampla insa numai la inceput,  dupa un timp, dupa ce papilele gustative s-au obisnuit cu gustul papadiei, nu mai pare asa de amara),  o recomand cu deosebita caldura!
Planta creste in abundenta pe pajistile romanesti - fotografie facuta la Viscri in iulie 2011
Planta se cheama pe germana Wiesen-Bocksbart, iar denumirea in latina este Tragopogon pratensis. 
*Fotografiile si informatiile sunt preluate de pe pagina Federatiei de Santate din Germania www.bfgev.de
Familie: Korbblütler
Inaltime: 30 - 70 cm
Marimea florii: 40 - 60 mm

Raspandire:
Prefera campiile cu pamant bun si marginea drumurilor.

Weitere Infos: Floraweb
Blütenfarbe
 gelbNicht geschützt oder keine Angabennicht Heilpflanze oder keine Angabennicht 
giftig oder keine AngabenV - VII
Blüte des Wiesen-Bocksbart
Blüte des Wiesen-BocksbartBlatt des Wiesen-BocksbartWiesen-BocksbartBlüte des Wiesen-Bocksbart
Fotos: H. Jülicher 



12 comentarii:

  1. Nu am vazut-o deloc in zona noastra. As fi tare curioasa s-o incerc. Uite ce am gasit pe net:

    http://dexonline.ro/definitie/%C8%9B%C3%A2%C8%9B%C4%83

    Deci tzatza caprei sau barba caprei. Ce inseamna simbolurile de deasupra pozelor?

    RăspundețiȘtergere
  2. Multumesc mult de tot pt. link, draga Raluca, as inclina spre tata (barba)caprei (b). Imi pare tare rau, ca eu in tinerete aveam multi fluturi in cap si am pierdut multe, as fi putut invata asa de multe de la bunica si de la oamenii de la tara din Romania...
    In Germania am facut 4 seminare de plante comestibile din flora spontana, stiu o gramada de plante, dar la cele mai multe nu le cunosc numele in romaneste. Trist rau de tot! Vad ca tu esti bineinteles f. bine informata si in acest domeniu, asa ca am sa mai bag si alte plante, ar fi o minune daca m-ai ajuta mai departe, ti-as ramane recunoscatoare!
    Daca vrei iti aduc seminte, de duminica sunt in Ro, ti le-as pune intr-un plic si ti le-as trimite, se inmulteste f. usor, eu am acum gradina plina - scrie-mi cel mai bine pe hranaviero@googlemail.ro.
    Simbolurile inseamna ca nu se afla sub protectia naturii, ca nu e folosita ca planta medicinala si ca nu e otravitoare.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Buna Mimi, sunt Aura, în Bucovina se numește Iarba dulce și îmi placea în copilărie, e dulce într-adevar. Acum locuiesc în Maramureș din toamna și încă nu știu dacă aici voi găsi aceasta planta.. Mulțumim pentru ca nformatiile utile

      Ștergere
  3. Mimi, o voi intreba intai pe mami :D daca nu cumva este si la noi planta, sa nu te incarc fara rost. Iti multumesc tare mult, am ramas profund impresionata! :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Raluca, cu mare, mare placere! De fapt asa ceva nu e o problema sa trimit nici din Germania, asa ca ai timp sa te gandesti si pot trimite si cand vin inapoi. Neaparat sa o intrebi pe mami, ca am vazut ca se pricepe bine de tot!!

    RăspundețiȘtergere
  5. Draga Mimi, nu ai spus ce anume mananci de la planta...florile?mi-ar placea si mie sa gasesc in blogul tau mai multe plante din flora spontana care sunt comestibile....eu locuiesc in zona de munte si sunt f multe plante....dar din pacate nu le cunosc.....asa ca fii draguta si impartaseste din cunostintele tale!

    RăspundețiȘtergere
  6. Cele mai bune sunt florile, se manaca cu tija cu tot (apare ca si la papadie un suc alb in momentul in care se rupe planta) si frunzele tinere (sunt subtiri si lungi). Ma bucur tare mult ca te intereseaza tema, am sa incep sa scriu despre toate plantele pe care le cunosc, tot asa insa cu rugamintea sa ma ajutati cu numele romanesti (sambata vin insa in Ro si ma voi pune la punct si cu carti cu plante in romaneste).

    RăspundețiȘtergere
  7. Nu ti-am mai spus nimic, chiar daca am ajuns la concluzia ca nu avem floricica aici. Dar mi s-ar fi parut un efort mult prea mare pentru tine sa trimiti seminte. Mai ales ca nu pot zice ca am ajuns la capatul imaginatiei cu ce as putea manca din gradina.

    Oricum, iti multumesc mult si m-ai impresionat profund!

    RăspundețiȘtergere
  8. Esti tu o draguta! Eu ma aflu pe drumul spre Romania, poate voi mai intarzia zilele astea cu raspunsurile, va rog pe toti sa ma scuzati!

    RăspundețiȘtergere
  9. Drum bun si sedere placuta in Romania! Te pup!

    RăspundețiȘtergere
  10. uite aici toate speciile de tragopogon http://www.clima.md/files/CercetareSC/Publicatii/Mediul%20Ambiant%20nr%201%20Februarie%202009%20Boian.pdf

    RăspundețiȘtergere
  11. Da Mimi , ai dreptate , aceasta este hrana cea mai potrivita fiintei umane , o gasim recomandata de insasi Creatorul nostru in Sfinta Scriptura, capitolul I versetul 29 din Cartea Facerii sau a Genezei : " APOI A ZIS DUMNEZEU : IATA , VA DAU TOATA IARBA CE FACE SAMINTA DE PE TOATA FATA PAMINTULUI SI TOT POMUL CE ARE ROD CU SAMINTA IN EL. ACESTEA VOR FI HRANA VOASTRA." Cu alte cuvinte draga Mimi(apropos , daca Mimi vine de la MARIA atunci este mai de dorit sa-ti spui Maria , care in varianta ebraica, Miriam , inseamna doamna , stapina , si este numele pe care-l poarta Maicuta Domnului , care este si protectoarea ta..)suntem indemnati sa mincam plante din familia gramineelor , din care evident fac parte si cerealele , precum si asa numitele zarzavaturi , si nu numai , precum si fructe, deci cam ce maninci tu. In finalul versetului Dumnezeu ne atrage atentia ca doar aceasta mincare ne va hrani ( hrana este echivalentul romanesc al sanscritului " prana " , care inseamna energia vietii ). Deducem ca orice alte alimente ne-ar putea dauna ,cu mentiune speciala carnea , care desigur se obtine prin uciderea unei vietati , indiferent cum s-ar numi ea , si deci ne pune si in situatia incalcarii Poruncii a VI-a din Decalog: " Sa nu ucizi ! ". In concluzie trebuie neaparat ca in demersul nostru gastronomic , si nu numai , sa avem in vedere in permanenta aspectul ezoteric al intregii noastre existente , deoarece ceea ce ne hraneste trupul este cel putin la fel de important ca ceea ce ne hraneste sufletul , care nadajduim sa dainuie si dupa moartea trupului.

    RăspundețiȘtergere