Intre Cer si Pamant

Am primit in ultimele saptamani o gramada de lectii mari. Aceeasi tema, profesori diferiti. Prima mare profesoara, tare micuta ca statura, foloseste un limbaj verbal pe care eu nici macar nu-l inteleg, si nici nu pot sa o urmaresc oricand as vrea, ci numai atunci cand vrea ea sa mi se arate. 

Numele i-l cunosteam demult, dar era pentru mine doar un cuvant, folosit din pacate, nu numai de catre ceilalti oameni, ci si de mine, in mod peiorativ, iar fiinta care intruchipeaza cuvantul imi era cu desavarsire necunoscuta. Si ajunsa la acest punct, trebuie sa repet un lucru: este de fapt o mare jignire pentru animale, atunci cand le dam semenilor nostri, care poseda insusiri sau fac fapte care ne deranjeaza, nume de animale: porc, vita, vaca, bou samd.

 

Pe noua mea profesoara o cheama GAIȚĂ (Garrulus glandarius). Ca este o pasare stiam deja, cum arata, habar nu aveam. Gaita era mai degraba pentru mine o persoana care vorbeste mult si fara rost.....

Dumnezeu ne vorbeste permanent, in toate felurile posibile. TOTUL este de fapt UN SEMN pentru noi. Ca noi nu pricepem, este o cu totul alta poveste si are are de-a face doar cu noi insine.

De o saptamana, hranesc o gaita. Ii pun nucile ramase de anul trecut in gradina si o urmaresc cum lucreaza neobosita, cu bucurie si pofta de viata. Am fi tentati sa credem, ca o face doar gandindu-se la propria burta si ca isi asigura proviziile pentru iarna ce se apropie cu pasi repezi. Dar adevarul este, ca ea face mult mai mult: isi indeplineste misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. In cartea despre identificarea plantelor si animalelor din aceasta regiune, scrie la gaita, ca este raspunzatoare pentru raspandirea multor specii de plante, in special de copaci. Eu credeam ca ea doar manaca si cand colo, ea planta paduri..... In timp ce eu gandeam in termeni de cateva luni, ea gandeste in termeni de sute de ani.....

Si care este lectia invatata de mine? Sa ma adun si sa-mi fac iar partea mea de treaba. In ultimii trei ani am trecut prin schimbari masive in planul material, caci m-am mutat iar dintr-o tara in alta si totul a devenit parca o lupta: m-am luptat cu autoritatile din doua tari, care mai de care  mai birocratice, copiii s-au luptat putin cu noile scoli, parintii se lupta cu Alzheimerul si tot asa mai departe. Ma sparsesem parca in mii de cioburi incercand sa-i ajut pe toti, sa fiu peste tot, sa fac tot ceea ce asteaptau ceilalti de la mine. Ma pierdusem pe mine insami....

Desenele din aceasta postare au fost facute in 2014-2015-2016, in timpul si dupa terminarea cursului de consultant de vindecare holistica. Atunci mi s-au dat foarte multe informatii, pe diferite cai, pe care eu ar fi trebuit sa le dau de fapt mai departe. Caci atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem, legatura/fluxul energetic, dintre Cer (Tata) si Pamant (Mama). Asa cum o face (dupa parerea mea in mod constient!!) orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic, un morman enrgetic, care cu cat creste, cu atat impiedica mai tare curgerea energiei. Intru intr-un cerc vicios, care are un efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.

Traim timpul marilor transformari. Si eu zic ca este un mare privilegiu. Si ne putem  chinui singuri sau putem accepta in cel din urma ajutorul, ce vine permanent, din foarte multe parti.

Tante Victoria si gradina ei fermecata

Privita prin ochii mei de copil, cu sufletul inca impletit strans in coroana divina, cea mai frumoasa gradina dintre toate era cea a Tantei Victoria. Nu numai de pe strada ei, ci din tot targul din provincia moldoveneasca a copilariei mele. De fapt, cred ca asa gandeau si femeile din jurul ei, caci tare multe lucruri mai putin frumoase aveau ele mereu de spus despre ea..... 

Rosa damascena

Imi amintesc si-acum  cu mare drag de Tante Victoria si de gradina ei fermecata: Tante Victoria fusese profesoara si evita, chiar si acum  la varsta pensiei, sa lucreze prea mult in gradina, ca sa nu-si strice mainile, coafura sau hainele. Ea prefera sa sta la  umbra, la masa din cerdac, cu o pisica-n poala, sa bea cu nesat cafele turcesti, sa fumeze si sa citeasca. Si totusi reusea cu usurinta sa creeze  an de an o alta lume in curtea ei. Cand deschideai poarta casei, nu intrai intr-o gradina, ci direct intr-un basm, cu culori, parfumuri si sunete rupte din Rai, in care timpul statea in loc si se minuna la randul lui de atata frumusete. Casuta parinteasca de lut, fiind atat de mica, parca se pierdea printre trandafiri, condurasi, craite si multe alte flori, in toate nuantele posibile, printre mirodenii, plante de leac si  copaci cu crengile plecate pana la pamant de-atatea fructe. Si-n lumea  asta, ce pare astazi aproape ireala,  domnea Tante Victoria. Mantia ei domneasca era un capot -  caci erau timpurile  capoatelor de matase grea, imprimate cu florile si pasarile celuilalt capat al lumii, iar supusii sai erau pisicile batute de soarta, pe care numeni nu le putea vedea cu ochi buni. Avea adesea ceva bun de rontait in buzunarele capotului (nuci, seminte, caise sau prune uscate) si mirosea intotdeauna ametitor a parfum de trandafir.

 

45 de ani mai tarziu, imi dau seama cat de mult m-a influentat, desi nu a facut nimic special ca sa ma impresioneze. Noi, toti nepotii ce-i umpleam gradina cu viata, simteam intuitiv iubirea si bucuria pe care le punea in tot ceea ce facea. Eram cu drag acolo si stiu astazi, ca atunci STIAM ca este un loc bun si sfintit. 

Daca ma gandesc bine, Tante Victoria facea un fel de permacultura modoveneasca, reusind totul doar cu minimul de munca posibil: florile perene reveneau in fiecare an cu drag, iar celelelate se replantau de la an la an singure, pomii si trandafirii nu-i taia (la  trandafiri doar le rupea florile trecute), iar la poalele lor le punea condurasi, galbenele si alte flori sau plante aromatice, care tineau pamantul umed si daunatorii la distanta. Pana si fasolea si castravetii se catarau singure in pomi, si-mi amintesc ca uda doar pe seceta mare.

Tante Victoria a plecat de mult in alte lumi, se bucura sigur acum de florile Raiului, impreuna cu doamna Ibrian, Maria Treben si alte femei minunate. 

Iar eu fac ulei de trandafir, usuc flori de trandafiri, imi umplu casa si sufletul cu parfumul cerului si ma gandesc cu drag la vremurile de odinioara.

Hrisca batuta si o alta varianta de hummus raw

Primavara nu mai poate fi clar  oprita, trebuie sa mai avem numai “putintica rabdare“. Pana atunci, ne mai bucuram acum de cateva mancaruri de iarna minunate: hrisca batuta si hummus raw.
Cu hrisca asta batuta ne-a innebunit Mirela la Viscri, vorba bunicii mele, “de s-au batut lupii la gura noastra“.... Este aproape incredibil ce iese doar din hrisca inmuiata si alte putine ingrediente, dupa parerea mea, ORICINE, indiferent de inclinatiile alimentare, va manca hrisca astfel preparata cu placere.

Am facut intai o varianta de hrisca batuta, care mi s-a parut insa un pic cam “palida“. Asa ca la a doua  varianta am adaugat si boia de ardei (nu mai tin minte daca reteta Mirelei era cu boia, eu gatesc rar dupa reteta, cel mai des gatesc dupa gust, aspect, aroma, consistenta, textura ). 

Hrisca batuta raw vegan

Ingrediente: hrisca (150g pentru o portie buna), zeama de lamaie cu putina apa (eu pun multa lamaie, ca-mi place acreala), de aceea puneti cel mai bine dupa gustul vostru, usturoi, sare, piper, cimbru uscat, boia de ardei, ulei de masline. Topping: ceapa, eventual si arpagic verde si ardei iute

Hrisca inmuiata cel putin 6  ore (daca este si germinata este desigur si mai bine, dar pentru varianta rapida merge si asa), clatita si scursa se proceseaza in mixer cu restul ingredientelor. Ceapa taiata felii subtiri se freaca cu putina sare, se lasa 10 minute la scurs si apoi se amesteca cu ulei si boia (o alta varianta de imitare a cepii prajite este si sosul japonez de soia) si/sau se deshidrateaza.

 

Varianta de hummus raw din hrisca

In mod normal, fac hummusul raw din naut incoltit si celelalte ingrediente originale din  reteta traditionala. Problema este ca de cand mi se face pofta de hummus pana pot sa-l mananc, trec 2-3 zile, timp in care de cele mai multe ori mi-a trecut deja pofta de hummus. Si stau si ma intreb de fiecare data: Oare de ce am pus  (pun mereu 500g, ca mananca toata familia, dar partea leului este totusi a mea) atata naut la incoltit??

De aceea, m-am gandit sa incerc cu hrisca, ca nu necesita un timp atat de mare de inmuiere/germinare. A iesit foarte bun, diferenta este destul de mica, caci oricum aromele vin in cea mai mare parte de la restul ingredientelor/mirodeniilor folosite: chimion, tahin, usturoi, curcuma, boia.

Pofta mare!

 

Bruno Gröning - Un lanţ de lumină în întreaga lume

Am auzit prima data de  Bruno Gröning in 2015. Povestea lui m-a fascinat si  am ramas ca lovita de trasnet, caci nu mi-a mai iesit de atunci din cap intrebarea: Cum reusea el, in acele vremuri de saracie lucie, boala si disperare pe toate planurile, sa adune atatea mii de oameni in jurul lui (cateodata erau si 30.000 de oameni!), intr-o singura zi, si asta zi de zi? Cum era  posibil sa i se duca asa vestea, in conditiile in care cei mai multi nu aveau atunci nici macar telefon, erau saraci lipiti pamantului si cei mai putini aveau masini la dispozitie? Pentru ca nu are sens sa povestesc si eu aici pe larg, s-a scris si s-a spus destul despre el, urmariti ca rog linkurile din postare si veti afla tot ceea ce poate ati vrut dintotdeauna sa stiti despre adevarata vindecare. 

Suntem iar in fata unui portal energetic cu totul special. De aceea, daca vreti sa cunoasteti un om minunat, daca vreti sa regasiti speranta si increderea, daca vreti sa patrundeti in cele mai adanci hauri ale sufletului vostru, deveniti o veriga in lantul de lumina, care tocmai face inconjurul lumii loc in aceste zile. 

Documentati-va  cu mare atentie mai departe AICI, dar nu inainte de a-i pune mintii botnita. Cititi, urmariti si ascultati numai si numai cu inima, eu sunt absolut sigura ca nu veti regreta.....

Cele mai dragi citate mie:

"Dumnezeu este cel mai mare medic." 

"Nu există incurabil."

Premiza vindecarii: Crede si ai incredere!

Pe 26 ianuarie 2019 (ziua marii lui plecari) va rula la Bucuresti, Brasov, Sibiu, Arad si Tragoviste filmul despre Bruno Gröning (AICI este in josul paginii o harta cu orele si locurile din intreaga lume unde ruleaza filmul). 

Filmul il mai puteti vedea inca si in internet, eu recomand insa cu convingere vizionarile organizate de Cercul de Prieteni - Bruno Gröning, caci aici se creaza o energie de grup  exceptionala, care face minuni pentru sufletul, mintea si trupul oricarei fiinte. Dar numai pentru acele fiinte care-si pot deschide inimile, ca sa si primeasca acest dar...

Pentru cei care nu au cum sa ajunga la film, pe YouTube puteti viziona filmul cu subtitrare in limba romana: 

The PHENOMENON BRUNO GROENING – documentary film – PART 1

https://youtu.be/6gfdXvE0lQg

Timpul fermecat - 21 decembrie 2018

Am in continuare aceeasi mare pasiune pentru bilanturile de viata: ale mele in primul rand, dar si ale altor oameni. Exista un potential energetic enorm in povestea oricarei vieti, pe care  am invatat, din ce in ce mai des, sa il vad si sa il implementez in propria viata. De aceea, incerc sa nu ratez prea des ocaziile de a observa, de a rememora, de a reflecta, de a analiza obiectiv (marea invatatura: renuntarea la judecata!), de a intelege si de a accepta.  

 

In ultimii ani, bilanturile mele se incheie de cele mai multe ori pozitiv, tot mai des in domeniul comparativ de superioritate, cu multe difuziuni in superlativul relativ si cu o tendinta clara si sigura catre superlativul absolut. In ciuda faptului (sau ar trebui mai bine sa spun: tocmai pentru), ca viata mea NU mai este deloc linistita si asezata, asa cum mi-as fi dorit eu de fapt. Viata ma trage in continuare tot mai mult in iuresul ei de nestavilit, care imi distruge toate planurile, si desi la inceput m-am impotrivit tare, incerc (invat, invat, invat!) sa ma las cu incredere purtata de val. Mi-a placut mereu mult exemplul colacului de salvare: unui om, care a cazut in apa si nu stie sa inoate, i se arunca un colac de salvare. Cu cat se agita mai tare, face valuri mai mari si cu atat se indeparteaza mai tare colacul de el. Cu cat sta mai linistit, cu atat poate veni colacul mai aproape de el, astfel incat sa-l poata prinde si sa se salveze. Alta lectie mare la care se lucreaza pana la ultima suflare.....

 

Si iar a venit decembrie, timpul fermecat, vremea zilelor scurte si reci, pline de taine si de liniste. Fiecare dintre noi poate hotara pentru el insusi, daca se hotaraste sa fie deprimat, infricosat sau descurajat sau daca prefera sa profite din plin de puterea transformatoare si purificatoare a acestor timpuri. De asemenea, tot fiecare in parte va hotara daca lucreaza iar peste program, pentru a castiga niste bani in plus, cu care sa le cumpara copiilor, cine stie ce "minuni" tehnologice de ultima ora sau alte lucruri inutile de fapt, sau daca alege sa petreaca timpul acesta extrem de valoros si de scurt alaturi de copii, daruindu-le in locul cadourilor frumos ambalate, mai degraba valori stravechi, fara forma materiala, dar imuabile in timp si spatiu.

De aceea, daca doriti sa celebrati timpul fermecat al solstitiului de iarna din acest an, intr-un loc cu o energie cu totul speciala, va recomand din toata inima Sarbatoarea Jul de la ferma Demeter (cea mai inalta treapta a agriculturii ecologice/organice/biologice) Riegenhof  (Riegenhof 4, 74535 Maihardt, Germania - aici descrierea exacta a traseului: http://www.demeterhof.info/index.php?id=36). 

Desi citisem multe despre aceasta sarbatoare, de-abia anul trecut am luat si eu, pentru prima data, parte la ea. A fost pentru mine de fapt o intoarcere la radacinile stramosesti, pentru ca solstitiul de iarna marca nu numai pentru popoarele nordice, ci si pentru strabunii nostri geto-daci, un moment foarte important al anului, ce era sarbatorit cu foc, cantece, dans si multe alte ritualuri religioase. Caci in noaptea cea mai lunga a anului se naste noul Soare... Este un moment foarte potrivit pentru a ne  purifica, pentru a ne reCULEGE, pentru a renunta la toate "vechiturile" si "greutatile", care nu ne mai sunt de folos si care pot fi atat de bine aruncate in focul mare, pentru a indrazni sa o pornim, intr-un fel sau altul, iar de la inceput.

Programul incepe la ora 16 cu o plimbarea meditativa cu Sabine Rücker prin padure (adulti5€, copii 2,50€). Anul trecut a plouat cu galeata, fapt care dupa mine insa doar a sporit efectul, pe drept cuvant, magic al plimbarii - padurea are in orice anotimp un farmec aparte si o putere caracteristica speciala. Iar faptul ca ploaia s-a oprit exact atunci cand a avut loc astronomic solstitiul, m-a fermecat cu totul.... 

De la ora   18, are loc masa de seara (Doris Braun, proprietara fermei, este si o bucatareasa deosebit de talentata, care foloseste in primul rand produsele proprii si regionale) si un concert al formatiei ARoMa2, care lasa sa sune instrumente muzicale din intreaga lume. 

Iar de la ora 19, se aprinde marele foc. Anul trecut nu s-a dansat si nu s-a sarit, asa cum se face traditional, peste foc, sper insa, ca anul acesta se vor gasi suficienti oameni interesati sa o faca.

Si pentru ca am vrut toata vara sa ofer o plimbare in gradina de plante medicinale a fermei, la care lucrez din aceasta primavara, alaturi de o echipa exceptionala, dar pana acum nu am reusit sa o si fac, voi organiza, de la ora 14,  excursia "Plantele salbatice pe timpul  iernii" (25€ adulti/gratuit pentru copiii sub 12 ani - inclusiv o bautura, o gustare si un fel principal raw vegan cu plante din flora spontana). Inscrierile se fac pe mail: heilberatung@gmail.com. 

Deoarece cei mai multi gandesc in mod fals, ca iarna "nu se gaseste nimic", imi face o deosebita placere sa demonstrez contrariul. Daca pe 21 decembrie 2018 va fi zapada, va fi ceva mai dificil, dar tot vom mai gasi ceva, caci Mama Natura nu ne lasa in niciun anotimp sa murim de foame.....

Inchei iar cu cateva fotografii personale, facute pe 7 decembrie 2018, si care ilustreaza cel mai bine abundenta naturii:

 

Papadie, luminita noptii, urzici, patlagina, verbina, nuci.

Rotunjoara

"Lan" de urzici

Noile urzicute sunt deja aparute

Racovina

O "recolta" bogata

Usturoita