Copiii nostri - despre ecografiile fetale

Astazi,  ajung  cumva  cu gandul la  o alta tema care nu-mi da mie deloc pace in ultimul timp: ecografiile fetale - ecografiile din timpul sarcinii. In Germania exista intre timp destul de multi medici, care NU le mai recomanda, deoarece prezinta totusi un anumit risc real pentru fat si pentru evolutia normala a sarcinii. De aceea, nu mai lasati sa vi se arunce cu nisip in ochi, NU EXISTA studii CU ADEVARAT DE LUNGA DURATA, nebunia asta cu ecografiile a inceput de numai  cca. 25-30 de ani (deci nu exista nici un copil ecografiat, care sa fi ajuns cu adevarat la o varsta inaintatata - exact asa a fost si cu Röntgen, de abia dupa 75 de ani a recunoscut si medicina alopata faptul, ca razele Röntgen sunt extrem de daunatoare sanatatii, asa a fost si cu amalgamul, s.a.m.d.). 

Dupa parerea mea,  ecografiile alunga in primul si in primul rand, linistea sufleteasca a viitoarei mame, ii strecoara in suflet indoiala si teama, si de aceea ele sunt de cele mai multe ori, direct raspunzatoare pentru moartea unor prunci nevinovati, copiii sacrificati de propriile mame, care nu-si pot concepe viata alturi de un copil bolnav! De ce trebuie sa avem toti numai copiii perfecti, frumosi, destepti, fara nici un "defect"? Suntem noi astfel de parinti fara nici o "pata"??? De ce nu putem primi un copil, asa cum ni-l trimite bunul Dumnezeu?? 

La primul copil nu mi-am facut din pacate nici un fel de astfel de ganduri, m-am dus, in prostia mea de atunci, la toate controalele de rutina, am facut toate investigatiile "necesare" (pentru cine sunt ele de fapt necesare?), am lasat pe altii sa hotarasca ce se intampla cu mine si cu copilul meu. Si asa am ajuns la o cezariana (cu toate neajunsurile si complicatiile ei), care mi-a lasat o cicatrice adanca nu numai pe burta, ci mai ales pe suflet..... La al doilea copil, capatasem deja cat de cat mai multa minte, medicul a incercat fara succes sa ma convinga sa-mi fac tot felul de investigatii, eu avand deja 35 de ani. Imi amintesc si acum mirarea din ochii sai, cand i-am spus ca eu sunt pregatita sa primesc copilul, exact asa cum este el, asa cum hotaraste Dumnezeu ca trebuie sa fie copilul meu...  De fapt, eu nu m-as fi dus la nici un doctor, mi-as fi cautat o moasa cu experienta care sa ma ajute la nastere si gata! Dar avand in vedere povestea anterioara cu cezariana, nu am gasit pe nimeni dispus sa-si asume riscul de a naste cu mine acasa, iar pe vremea aceea, nu m-as fi incumetat nici eu singura la asa ceva. 

Toate mamele care au facut o ecografie, stiu cat de nelinistit devine copilasul in burta, eu aveam senzatia ca daca baietelul meu ar fi putut fugi din burta mea, ar fi facut-o! Pentru mai multe amanunte referitoare la  posibilul efect daunator al ecografiilor, cititi in limba romana AICI, in germana AICI.

Il citez pe domnul profesor Ioan Vladuca: "Vreme de 2000 de ani, neamul nostru a avut prunci sanatosi si cuminti. Si nu a folosit nici ecografia fetala, nici alte investigatii. Numarul pierderilor de sarcina si al copiilor cu malformatii a crescut abia acum, in epoca necredintei, a ecografiei, a surselor de radiatii, a medicamentelor nocive, a alimentelor artificiale si a stresului. Bine ar fi sa ne intoarcem la vietuirea simpla, linistita, curata si evlavioasa, a inaintasilor nostri dreptcredinciosi, ca sa redobandim sanatatea trupeasca si sufleteasca a acestui neam!"

In ultimii ani, am inceput sa vad lumea dintr-un cu totul alt unghi de vedere. Am inceput sa simt iar bucuria de a ma trezi dis de dimineata si de a fi fericita ca m-am mai desteptat inca o data (dar inca nu am invatat sa fiu suficient de recunoscatoare pentru acest lucru), ca mai am o noua zi de viata in fata mea. Am invatat ca  NIMIC nu este de la sine inteles si ca nu avem nicio garantie. Si un copil perfect sanatos poate suferi un accident, care-l poate transforma intr-un copil grav bolnav. Si-atunci ce vom face ???

Zilele trecute, am citit urmatorul citat, care mi-a placut mult: "Fericirea incepe atunci cand intelegi, ca viata este un DAR si nu un DREPT, de la sine-inteles!". Si sa ne intrebam poate mai des, nu "De ce eu?", ci "De ce NU eu?".
De citit si urmarit  neaparat:
 http://www.youtube.com/watch?v=wIMPjHGrEdw
http://bbmic.ro/echografie.php