Mi-a fost mereu tare drag sa repet pe acest blog, cat de important este pentru o stare buna de sanatate, sa se faca cat mai multe lucruri intr-un mod cat mai natural posibil. Ideal ar fi, sa se foloseasca cat mai putina tehnica (in general, aici nu ma refer numai la calculatoare, telefoane samd.) si sa se faca cat mai multe lucruri cu propriile maini.
TOTUL ESTE ENERGIE si desigur ca intr-un lucru facut manual este continuta si energia omului care a facut lucrul respectiv. Si tocmai de aceea, este atat de important sa facem singuri, cu toata inima, cat mai multe lucruri sau sa cumparam macar cat mai putin de la marile magazine si cat mai mult de la oameni care fac cu drag si pasiune lucruri putine, dar de calitate exceptionala. Eu sunt convinsa, ca in Lumea Noua, viitorul comertului va apartine micilor meseriasi si manufacturilor. Structurile vechi ne-au dovedit de foarte multi ani incoace, ca nu sunt nici viabile, nici etice, nici durabile, nici sustenabile, nici cu adevarat rentabile, caci TOATE vechile sisteme (economice, sociale, medicale, educationale, religioase, culturale samd.) sunt destructive si daunatoare (cu adevarat toxice) la toate nivelurile, ele fiind folositoare doar pentru o foarte mica parte a omenirii.
Structura traditionala economica si sociala a oricarei comunitati umane (independent de locul in care se afla, aceste structuri de baza se regasesc la toate vechile civilizatii, de jur imprejurul pamantului!), in care fiecare om isi avea locul si rolul lui, foarte bine definit, in functie de talentele si de interesale sale, este sfanta. Si desi pare acum o utopie, va garantez ca tocmai ne reindreptam exact catre acest punct.
Diferenta dintre mancarea facuta cu tot felul de aparate, pe aragaz electric (sau si mai rau, pe aragaz cu inductie), si cea facuta strict manual si pregatita pe foc este cam ca de la Cer la Pamant si-napoi. Desigur ca nu astept (si nici nu doresc) sa ma credeti, dar sper ca veti avea curiozitatea de a verifica personal aceasta afirmatie. Incercati sa gasiti diferenta dintre o paine framantata cu mana si coapta in cuptor cu lemne si o paine facuta in automatul de paine. Sau dintre o mancare fiarta pe plita cu foc de lemne si una facuta tac-pac intr-un aparat scump si sofisticat.
Cateva exemple ca tema de cugetare pe marginea acestei teme:
- in Medicina Traditionala Chineza se insista de exemplu foarte mult pe gatitul pe foc de lemne, iar daca tinem cont de studiile actuale despre electrosmog, nici nu este de mirare, ca gatitul electric nu este tocmai favorabil sanatatii;
- un italian maestru in pregatirea pesto-ului, va fi oripilat daca ii veti propune sa foloseasca un mixer in locul mojarului, caci el este constient de diferenta dintre cele doua moduri de pregatire;
- recent am vazut un film fain despre slow food, despre o branza vestita din Piemont, la care laptele trebuia sa fie musai muls cu mana si nu cu masina de muls, caci se pare ca si doar mulsul electric schimba deja gustul si calitatea laptelui. Si tot asa mai departe, exemplele sunt nenumarate.
In special in ultima suta de ani, s-a betonat cumva ideea de-a dreptul idioata ca este de dorit sa petrecem cat mai putin timp in bucatarie. Gatitul este privit ca un fel de corvoada, iar bucataria a devenit pentru multe femei un soi de camera de tortura. Si eu am fost desigur prinsa in capcana aceasta, caci si eu tot asa am fost crescuta si "hipnotizata". Si de aceea si mie mi se parea cu ani in urma, ca am neaparat nevoie de apartura cat mai multa si mai performanta, ca sa-mi scurtez timpul petrecut in bucatarie si sa-mi minimalizez munca, adica implicarea in pregatirea hranei. Mi-au trebuit multi ani ca sa inteleg ca aceste aparate ma indepartau de fapt de sfintenia procesului de pregatire a hranei pentru familia mea, adica pentru comorile mele cele mai mari pe pamant din aceasta viata...... Si (pre)gatitul este practic un act divin, caci poate incuraja si intretine viata sau o poate distruge. Eu stiu acum ca timpul petrecut in bucatarie nu este timp pierdut, ci timp bine investit in sanatatea si fericirea familiei mele. Si atunci ce interes as avea sa-l scurtez sau sa-l simplific cu orice pret? De ce TREBUIE sa mearga totul repede-repede si ce efect are energia lucrurlui facut in graba si fara chef? De ce ar trebui sa caut cai de a interactiona cat mai putin cu acest proces? De ce as avea nevoie sa dau acest lucru sfant in mainile unui strain (bucatar, bona, serviciu de catering samd)? Realizati cat de bine sau de rau va poate face o mancare pregatita de un om prost platit, obosit, chinuit, bolnav, cu griji si probleme?
 |
In ultimii ani, incerc sa pregatesc cat mai multe feluri de mancare cu tehnicile ancestrale si instrumentele consacrate inca din vremurile dinainte de descoperirea electricitatii: cutit, fund de lemn, razatoare, tel, mojar, pistil, furculita, lingura samd.
Stramosii nostri erau inca constienti de faptul ca indeplinesc un act sacru atunci cand pregatesc mancarea, de aceea, inainte de a se apuca de gatit, se rugau si aveau grija sa fie si curati fizic (maini spalate, haine speciale pentru bucatarie, parul prins sau imbrobodit samd.).
Dupa parerea mea, mai ales la pregatirea traditionalului fel de mancare mexican Guacamole se simte foarte bine aceasta diferenta. Sigur ca daca se prelucreaza avocado-ul in mixer iese mult mai rapid o compozitie mult mai fina, dar AROMA unui avocado pisat ori in Molcajete (un mojar tipic mexican), ori cu o furculita, este de neatins in mixer. La fel este o diferenta enorma intre o ceapa sau o rosie taiata fin si una mixata.
GUACAMOLE
 |
Ingrediente 1-2 persoane: 1-2 avocado, suc de lime sau lamaie (cel mai bine dupa gust), frunze verzi (in reteta originala sunt frunze de coriandru, pentru ca eu nu le suport, folosesc frunze de patrunjel, urzici, leurda si piciorul caprei), ardei iute (cel mai bine Chile Serrano sau Jalapeno), ceapa, rosii, sare si piper.
Veti gasi in internet multe variante, iar acum daca se punea traditional (inainte de invazia spaniola;)) si usturoi sau nu, nu mi se pare foarte important, dar majoritatea retetelor din internet contin ulei si asta mi se pare mie de-a dreptul un sacrilegiu si o suprasolicitare a bietului ficat. Avocado are atatea grasimi integrale faine, incat eu chiar nu inteleg de ce ar mai trebui adaugat si ulei.....
Desigur ca aceasta reteta pregatita in mod traditiomnal este si 100% in conformitate cu recomandarile lui Anthony William.
Restul ingredientelor se taie fin cu ajutorul unui cutit si al unui fund de lemn. se adauga sare si piper dupa gust. À propos, si diferenta dintre piperul proaspat mainat sau pisat si cel cumparat deja sub forma de pulbere este tot de ordinul unei calatorii intrastelare......
Se serveste aranjat cat mai frumos si apetisant pe farfurii sau in boluri.
Se poate consuma cu paine (raw sau coapta) sau cu betisoare de legume.
Subliniez ca ideea acestei postari nu este de a infiera tehnica si progresul tehnic. Mai degraba as dori sa va inspir sa incercati sa va gasiti echilibrul personal, unic pentru voi si familia voastra, si formula proprie a raportului dintre (pre)gatitul traditional si cel modern. Si am dorit si sa reabilitez (pre)gatitul hranei si sa-i restitui pozitia de cinste, de o importanta vitala, pe care ar trebui sa o aiba in orice familie si in orice societate.
Fa click AICI pentru o postare in care prezint multe alternative traditionale la aparatura performanta.
Da' mancarea simpla nici nu are nevoie de efort si timp mult in bucatarie. O salata ia 15-20min, o parte separ in frigider si mananc mai tarziu cand am chef. Fac muraturi o data mai multe borcane, 1-2 ore de efort si am cateva saptamani.
RăspundețiȘtergereSi eu ma bucur ca putem avea toata tehnologia asta - mi-am luat slow cooker si pun fasolea/nautul pre-inmuiat bine, timerul, si iaka asa in nici 5min am si parasit incinta (si mai economisesc si curent electric ca am plita electrica si slow cookerul imi consuma mai putin). Iar de cutitul de la ikea ce taie super fin legumele sau peeler-ul gasit la nu stiu ce magazin intamplator si ma salveaza la decojit ceva legume ... yeee, mare iubire aici, ma bucur ca le am si ca s-au inventat asa modernitatzi.
Cel mai important la mine ramane starea emotionala. Daca gatitul mi-ajunge la nivelul de corvoada, atunci pot pune eu in farfuria aia totul bio si adus de la mama lui din curtea producatorului din cele 4 colturi ale lumii si degeaba. Cand sunt obosita si nu am chef, ma bucur de o mozzarella de la supermarket, imi rad 2 morcovi alaturi (iau bio si nu mai ii epilez, nici capetele nu le mai tai), presor 3 frunze de busuioc/menta din ghiveci si un fir de ulei de tata lui Dimitrios si in 5 minute mananc senina si odihnita si cu un Tatal Nostru pe buze.
P.S. nu stiu sa fac sarmale/cozonac, nu am stiut niciodata, sunt rusinea fameliei, hahah, si nici nu imi mai pasa ca de 12 ani nu am racit niciunul in casa si ne simtim bine si fara asa mancaruri sofisticate si mancatoare de timp. Ba cred ca mancarurile prea sofisticate isi pierd din valorile nutritionale, intorsul la simplitate si cateva elemente intr-o farfurie si cat mai multe crude a fost una din cele mai bune decizii pentru mine.
Te felicit din inima ca ai gasit calea ideala pentru tine si familia ta. Postarile mele nu vor sa fie degete ridicate de tipul "asa trebuie facut", ci mai degraba inspiratii. Caci in general, eu aduc un unghi nou de vedere, iar lucrurile despre care scriu, NU le stiu, nu le discuta si nici nu le inteleg prea multi....
ȘtergereDa, prin tehnici complicate de preparare si prin folosirea excesiva a aparaturii tehnice, se reduce considerabil valoarea nutritionala a hranei.
Toate cele bune si frumoase!
exact, Mimi, in vremurile astea sunt asa de multe informatii si stimuli si alternative si factori time consuming incat ca e greu sa ne gasim echilibrul.
ȘtergereIar cand e vorba de viatza totala, e nevoie de compromisuri si nici astea nu sunt usor de vazut ca mintea umana nu e pregatita pt a lasa aici si castiga ceva in o parte nesigura. Mai exact, mancat mai simplu si mai neprelucrat merge pentru mintea mea dar nu stiu daca si altora. Mutat aproape de job si scoala pt a nu petrece timp si nervi si bani in trafic a fost iar ok pentru mine, dar multi nu sunt pregatiti sa renuntze la masina si sa se mute intr-o lucintza mica. A fost un moment cand aveam atat de multe aparate in bucatarie incat nu gaseam la indemana si ce aveam nevoie asa ca am vandut/donat ce imi era prea mult dar sa accept asta a fost un pas mare emotional. Gatesc prea mult - pierd nutrientii, gatesc prea putin, pierd din bucuria mancatului care e proprie si personala si unica. Comand de la restaurant - ia 5 min sa sun si ramane timp sa ma bucur de familie dar banii se duc si boala e garantata (in cazul meu, acum multi multi ani lasam juma de salariu pe la medici si farmacia). Si tot asa.
Unde e limita?
Unde e echilibrul?
Unde gasim curajul sa acceptam ca nu suntem in locul bun?
Unde gasim fortza de a renuntza, pentru ca, evident, o fost nevoie sa renuntz la ceva pentru a gasi loc si timp pt noua viata.
Si tot asa.
Ce frumos Mimi! Postarea ta ma dus cu gândul la bunica (Domnul sa o odihnească!) pregătea tot manual din Sfânta gradina, la fiecare sfârșit de săptămâna cocea în cuptorul cu lemne
RăspundețiȘtergereca duminică sa se ducă la bolnavii din sat cu o plăcintă, spala manual, a crescut nepoți și strănepoți, se trata cu o frunza de brusture, se ruga afara cu picioarele goale pe iarba, tot timpul voiosa, energica și plina de viata! De necomparat cu zilele care le trăim acum fugăriți, stresați și nemulțumiți...