Aproape totul (?) despre regina plantelor - Urzica si retete cu urzici

Numai despre urzica s-ar putea scrie o carte intreaga. Si eu am scris cu ani in urma despre ea, din pacate, mult prea pe scurt pe blog si de-a dreptul telegrafic in cartea "Plante comestibile din flora spontana". Dar urzica este o parte integranta a vietii mele, ma insoteste inca din copilarie, si m-a ajutat atat de mult in toti acesti ani, incat a devenit de fapt chiar o parte din mine. Si cateodata, se poate vedea usor aceasta legatura stransa a mea cu urzica, caci imi arat si eu din cand in cand partea intepatoare (coltii!?), de exemplu, atunci cand citesc lucruri false taman despre urzica!! De aceea revin astazi cu ceva mai multe amanunte, pentru a elimina (sper eu) definitv  neadevarurile  care tot circula in Internet.

 Urzicile se mananca si crude. Lista expertilor de specialitate (din Germania, Franta, Anglia, Spania, Rusia si USA) care demonstreaza acest lucru este lunga. De exemplu, sucul de urzici crude a facut adevarate minuni in cazul multor oameni care nu mai aveau nicio spernata de viata si-si asteptau numai moartea (Rudolf Breuß, Elena Nita Ibrian, Ovidiu Bojor, Maria Treben, Galina Schatalova). 
Nu mai credeti chiar tot ce cititi pe Internet, mai ales pe blogurile unor persoane care nici macar nu-si dau numele. Daca cineva are ceva de spus si o spune tare si raspicat, inseamna ca sta in spatele celor afirmate. Daca cineva are nevoie sa se ascunda in spatele unui pseudonim sau a unui blog fara autor, ce credibilitate ii putem acorda persoanei respective?!? Eu personal nu citesc astfel de bloguri! Iar ca la Wikipedia o sa gasiti si nenumarate prostii, nu incetez sa o tot repet de peste 6 ani..... Procurati-va mai bine cartile corifeilor, iar la noi in tara sunt, multumim lui Dumnzeu, destui. De exemplu, domnul farmacist Ovidiu Bojor sau doamna Elena Nita Ibrian!

Urzicile pot fi consumate la orice varsta, deci nu va mai temeti si nu va privati copiii de avantajele exceptionale ale urzicii! Este intr-un fel foarte ciudat, cum putini isi fac ganduri cand le dau copiilor bomboane, un borcan de iaurt sau alte produse industriale (adevaratele OTRAVURI!), dar se tem de o frunza de urzica.... Observati manipularea din "umbra"??

Urzicile se pot culege si fara manusi. Si nu sunt nicidecum daunatoare datorita dozelor mici de otrava continute in perisorii ei urticanti. Cine o cunoaste si o iubeste, poate sa o culeaga insa foarte bine si fara manusi. Si eu o culeg de ani de zile cu mainile goale, asa cum am invatat si de la multe taranci batrane din Romania, care cunosc natura nu din carti si de pe bloguri, ci din viata de zi cu zi, din propria lor experienta. Si care stiu ca si noi oamenii suntem la randul nostru o parte a naturii. Natura nu este niciodata impotriva noastra, noi nu o mai cunoastem si nu ii mai intelegem mesajele!! Si asa cum bine spunea Goethe: "Natura are intotdeauna dreptate! Numai omul greseste!"
Urzicile se apuca cu doua degete, cu grija, sub frunze, se pune mana pe ele intotdeauna de jos in sus (asa se "dezactiveaza" perisorii). De la preotul Sebastian Kneipp incoace, si-au alinat insa probabil deja milioane de bolnavi reumatici durerile cu urzici: daca se urzica locul dureros cu planta proaspata, durerea trece sau macar se diminueaza considerabil! Mare noroc ca la vremea respectiva nu se putea analiza totul, si oamenii nu aveau habar de acid formic, histamina samd.......

Urzica este buna, frumoasa si folositoare, un adevarat dar de la Dumnezeu. Nici nu vreau sa scriu aici epitetele pe care le-am citit pe diferite site-uri referitoare la urzica. Ma doare sufletul cand citesc asa ceva. Dar stiu ca ele de fapt se refera numai la persoana care le-a scris, caci nu reflecta deloc adevarul despre urzica. Urzica este unul dintre cei mai buni profesori ai omului. Ea ne arata cel mai bine ca si plantele sunt fiinte vii, ca daca vrem, putem comunica direct cu ele. Mie imi place sa cred ca eu pot sa culeg urzica cu mana libera, pentru ca ea stie ca o iubesc si am nevoie de ea, si atunci imi da voie sa-i adun frunzele si semintele. Se sacrifica pentru mine, ca o mama pentru copilul ei...... Lumea poate fi vazuta insa si pragmatic: multi autori de specialitate subliniaza ca si cu timpul, se capata un fel de imunitate si se reduce senisbilitatea la intepturile urzicii. 

Urzica este  o planta exceptionala, tipic antropofila, adica iubitoare de oameni ("este legata de asezarile omenesti sau de locuri in care a intervenit activitatea umana - pe langa case, garduri, magazii, in locuri gunoite" - Ovidiu Bojor  in "Farmacia naturii") - cine nu a priceput acest lucru, are numai de pierdut. Preotul german Künzle a pus foarte bine punctul pe "i"(cu aproape 100 de ani in urma): "Bunul Dumnezeu i-a dat aceastei plante focul, ca sa poate sa se apere: caci este iubita de aproape toate animalele, de la larva si pana la vaca. Daca nu ar fi fost protejata de perisorii ei usturatori, ar fi disparut deja de mult timp de  pe fata pamantului, atat de buna este ea pentru om, plante si animale."

Si Maria Treben avea mare incredere in urzica. Dupa parerea ei, nu se poate "lipi" cancerul de un om care consuma zilnic urzici! Iar Rudolf Steiner (scolile Waldorf, antropozofia si agricultura bio-dinamica in care urzica joaca un rol crucial!) avea la randul sau o mare admiratie si dragoste pentru urzica, pe care o numea regina plantelor. 

Lasati urzicile sa traiasca si in apropierea voastra: daca aveti gradina, dati-le un locusor al lor, daca nu aveti decat un balcon sau o terasa, faceti ca doamna Ibrian, care neavand o gradina mare,  avea urzicile in ghivece si avea astfel tot anul urzici la dispozitie. 

In gradina mea, eu am trei locuri cu urzici: primul, este locul cu urzicile vesnic tinere, de unde culeg practic in fiecare zi pentru smoothie, de aceea raman mici, nu apuca nici sa creasca, nici sa faca  flori si seminte; al doilea, este locul in care las plantele sa creasca si sa faca seminte, pe care le folosesc apoi tot la smoothie sau le usuc pentru iarna; iar al treilea loc, este locul naturii, de el nu ma ating deloc, le las sa creasca cum vor ele, nu recoltez  nimic, am invatat ca urzica este hrana principala pentru foarte multi fluturi, care imi incanta apoi, drept rasplata, ochii toata vara... 

 

Intr-o buna si frumoasa zi de vara, ne-am trezit cu niste musafiri cu totul neasteptati: langa usa de la terasa, 4 omizi....

Este primavara, este sezonul urzicilor. Marele avantaj este ca nu se poate nimeni otravi cu urzici. Caci nu avem cum sa le confundam: cine are dubii, pune mana pe frunza (de sus in jos) si atunci o sa-i simta oricine puterea! Si daca mancati zilnic urzici, va acoperiti numai cu ele, nici nu este mare nevoie sa cunoasteti multe alte plante, o mare parte a necesarului de nutrienti (AICI puteti vedea acest lucru negru pe alb).

Retetele de mai jos sunt vechi si arhicunoscute, dar sunt atemporale, vor fi mereu valabile. Fotografiile sunt insa noi, tocmai am venit de la padure cu urzici si leurda:

Pesto de urzici si leurda

Ingrediente pentru 1-2 porţii:

- 2 mâini bune de urzici si leurdǎ, care se toacǎ fin sau se mǎrunţesc în mixer;

- 2-3 linguri de seminţe  de floarea soarelui (sau alte seminţe sau nuci - reţeta de pesto tradiţionalǎ este pe bazǎ de seminţe de pin) mǎcinate (se ajusteazǎ cantitatea în funcţie  de consistenţǎ: daca iese prea moale se pun mai multe seminţe mǎcinate, daca din contra este prea tare, se mai adaugǎ puţinǎ apǎ sau zeamǎ de lǎmaie);

- 1-2 linguri de ulei, sare si piper dupa gust.

Cu flori de racovina

Pentru cei care sunt mai putin entuziasmati de atatea "verzaturi", se poate face si un pesto de urzici cu avocado:

Smoothie cu urzici

Ca sa faceti un smoothie cu urzici nu aveti nevoie de cine stie ce mixer performant, incetati sa mai ascultati ce spun persoanele care se ocupa cu vanzarea acestor aparate! Caci se poate face un smoothie foarte bun si cu un simplu mixer vertical.

Dintr-o mana de urzici, un mar, o banana si putina apa, faceti un adevarat elixir al sanatatii:

Cu ceva ghimbir si flori de primule salbatice (m-am mutat cu ele din Germania - mi-am luat atat de multe plante din gradina....)

Merele din gradina mea, fotografiate tot astazi. Si cum bate experienta proprie orice invatatura: am uitat  in toamna o lada cu mere afara, pe terasa. Cele din subsol (in toate cartile se recomanda pastrarea merelor in pivnite sau incaperi neincalzite) s-au incretit si s-au stricat multe, cele de pe terasa, desi au fost si in Belgia temperaturi sub 0°C, sunt frumoase si numai bune de mancat, cred ca am aruncat numai 3 din toata ladita!

 Pe blogul doamnei Elena Nita Ibrian  gasiti si reteta de mancare de urzici din bucataria creativa!