Una dintre cele mai dureroase postari pe care am scris-o vreodata. Si cu
siguranta cea mai grea. Caci ce se mai poate scrie cand pleaca un inger
din viata ta?
 |
| Toate fotografiile apartin Nataliei, mama Laurei |
Cu cateva saptamani in urma, mi s-a reprosat pe Facebook, pe buna dreptate, faptul ca la moartea Laurei nimeni nu a spus nimic. Toata lumea a tacut. De ce? Nu stiu, pot doar sa va spun de ce EU am tacut. Atunci, pe 3 martie de-abia, mi-a comunicat Ligia Pop si mie trista veste, precum si faptul ca familia Laurei nu doreste sa se faca zarva in jurul plecarii ei. M-am conformat desigur. Si nu am scris nimic.... Nu mai stiu acum ce-as fi scris atunci, caci ma aflam sub soc, tocmai trecusem printr-o comotie cerebrala si dintr-o data - caci desi stiam de la Laura ca boala revenise, nu ma indoisem totusi nicio clipa ca o va invinge inca o data - vestea ingrozitoare.
Pe Laura am cunoscut-o numai indirect, prin mesajele ei de pe mail. O iubeam ca pe fata mea, caci m-am gandit adesea ca mi-ar fi putut fi fiica, ii admiram optimismul debordant, puterea fantastica de lupta, curajul, bunatatea. Si era atat de tanara, nu numai ca numar de ani, ci mai ales ca prospetime si curatenie sufleteasca...... Caci ea iubea oamenii si dorea sa imparta cu toti bogatiile ei sufletesti, cum putini stiu sa o faca.
Si acum imi este greu sa scriu, este o sarcina coplesitoare, care, recunosc sincer, ma depaseste.
Natalia, mama Laurei a deschis pe Facebook o pagina in memoria Laurei si a inceput sa publice amintiri, notite, fotografii, aratandu-ne cu multa modestie de la cine mostenise Laura marea ei putere. Ca mama, cred ca pot intelege, cat de cat macar, ce este in sufletul ei...
"Laura - povestea
ei e simpla...A descoperit muzica tarziu, prin clasa a 7-a... A muncit cu
indarjire si a intrat la un liceu de muzica, apoi la conservator. A
obtinut o bursa Erasmus si in ajunul plecarii a fost diagnosticata cu
leucemie acuta limfoblastica - 4 sept 2009! A inceput o alta lupta - pentru
viata - nimeni nu ne-a dat vreo sansa! Dupa cateva luni de chimioterapie si
dexametazona a reusit sa intre in
remisiune,sustinuta de un regim alimentar sever si de voia
Domnului. Lunile petrecute in spital i-au daramat corpul, dar i-au intarit
spiritul. Ajunsese la 38 de kg, cu miopatie, o purtam in brate, dar gasea
puterea sa ajute pe toti din jurul ei, si pe noi care eram in prejma
ei. Dupa o cura crunta de citostatice (din care nu stiu cum a scapat cu
viata), a decis ca intrerupe tratamentul. Am plecat la Hippocrates in
Florida! A invatat sa manance crud, sa bea suc de iarba de grau, sa
traiasca armonios. Rezultatul a fost spectaculos. In numai cateva luni
si-a refacut corpul, si-a recapatat energia si a intrat din nou in
viata..si mai tumultuosa acum... A inceput scoala, a inceput sa creasca
vlastari, a inceput sa ajute multi oameni bolnavi - am subestimat boala si
rezultatul a fost o recadere crunta. Leucemia are evolutie rapida, nu-ti
da timp - cu tot efortul nostru pe 24 decembrie 2010 am ajuns la spital
.A inceput din nou chimioterapie, iar la a-2-a cura (foarte agresiva)
organismul ei a cedat. Ne-a lasat mostenire dorinta de a ajuta oamenii si
de a creste mai departe vlastari. Dupa recadere, le-a spus tuturor ca
mancarea este importanta, dar sa nu uitam ca organismul este un
tot - minte, trup, suflet. Doar armonia lor, luate ca un intreg, poate sa
aduca vindecarea!
Laura a venit printre noi la 6 nov 1988 si a plecat in 26 feb 2011! Ne-a invatat sa iubim, sa iertam, sa daruim celorlalti viata noastra!"
Laura ne-a lasat o mare mostenire: blogul ei "Calatorie spre o viata sanatoasa". Cititi-l cu atentie, caci sunt foarte multe de invatat din el. Urmariti si pagina de pe Facebook despre care Natalia scrie:
"Am deschis aceasta pagina in memoria Laurei. Imi cer iertare daca am provocat tristete, dar mi-as dori sa fie un loc unde sa depanam amintiri, sa ne aducem aminte de clipele frumoase, sa invatam unul de la altul. Am sa incerc sa transcriu din notitele ei si sper ca lumina sufletului ei sa ne aduca alinare si bucurie asa cum si-ar fi dorit! Natalia Popescu"
Si nu uitati sa aprindeti cand si cand o lumanare si pentru acest inger, care poate vegheaza acum si-asupra voastra! Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
"Sa inveti sa primesti pana si raul in iubire,
si sa-l convertesti. Sa-ti iubesti boala, suferinta, sa-ti iubesti
munca, sa-ti iubesti dusmanul." - Laura Popescu -
Acum este unde trebuie sa fie. In locul unde inima sa putea avea ceea ce era.
RăspundețiȘtergereOdihneasca-se in pace!
Dupa recadere, le-a spus tuturor ca mancarea este importanta, dar sa nu uitam ca organismul este un tot - minte, trup, suflet. Doar armonia lor, luate ca un intreg, poate sa aduca vindecarea. Frumos spus. Cred ca v-ar ajuta si asta: Tehnologia, comunitatile si Anastasia
RăspundețiȘtergereMultumesc mult pt. link, am mai fost pe blogul tau si mi-a facut bine si am luat ceva bun cu mine de fiecare data.
ȘtergereAnastasia este de foarte mult timp in inima mea, si tot incerc sa transpun in viata cat mai multe din invataturile ei - usor nu imi este insa. Am desigur, ca cei mai multi dintre noi, o lista lunga de scuze, de ce nu pot eu sa fac TOT ce as dori sa fac, dar acest lucru nu ma poate nici bucura, nici macar consola. Asa ca perseverez...
Dumnezeu sa-i odihneasca in liniste si pace sufletu-i frumos!
RăspundețiȘtergereAm aflat si eu acum putin timp vestea trista. Dumnezeu sa o odihneasca in pace!
RăspundețiȘtergereIntr-adevar, El este Cel ce da si Cel ce ia viata, si uneori, indiferent cat de mult ne-am stradui, indiferent cat de multe am face, nu ne putem impotrivi voii Sale. Un lucru sa avem mereu in minte, si anume ca El stie cel mai bine cum sa randuiasca lucrurile.
Dumnezeu nu ia si nici nu va lua vreodata viata. El a dat-o si este eterna. Va veni o vreme cand cat mai multi oameni vor scapa de virusul antiratiunii care le face viata amara si ii impiedica sa vada ce a visat El pentru copii Sai oamenii. O vreme cand oamenii vor realiza ca eul nu se rezuma la trupul fizic care e trecator, ca au o forta imensa numita gand si una si mai mare (capacitatea de a fi singura fiinta din univers care poate avea parte de energia iubirii). Sirul reincarnarilor in van se va opri si in plus vor reusi sa invinga tentatia diabolica a fortelor obscure catre autodistrugere, forte care nu fac decat sa imite perfectiunea creatiei Divine sau sa incerce in van sa o distruga.
ȘtergereAm cunoscut si eu acest inger. I-am scris un e-mail si am rugat-o sa vorbeasca si cu mine despre experienta ei. Am sunat-o si vocea ei cristalina imi rasuna si acum in minte. M-a sfatuit cu mare blandete sa incep sa beau suc de iarba de grau. La indemnul ei mi-am luat storcatorul manual de stors iarba de grau si am inceput sa cultiv cu mare drag lastarii de grau. Ea a fost cea care m-a convins ca merita - mi-a spus "mie scucul de iarba de grau imi da energie instantaneu - dupa ce il beau ma simt minunat". Mi-a dat mult curaj caci atunci cand am sunat-o tare ma mai durea mijlocul si tare bland m-a sfatuit sa ma rabdare si sa fac singura ce e mai bine pentru mine si sa nu mai astept mereu de la altii.
RăspundețiȘtergerePlecaciune in fata parintilor puternici si in fata ta Mimi care nu ne lasi sa uitam cat de norocosi suntem in preajma acestor minuni.
Mia
Foarte frumos articolul tau. Imi pare rau sa citesc lucruri triste si nu pot zice decat ca Dumnezeu sa-i odihneasca in pace.
RăspundețiȘtergere