Și mie mi s-au spus astfel de poveşti despre hrana vie, primele le-am auzit ȋn urmă cu peste 10 ani, le-am ascultat la ȋnceput cu neȋncredere şi poate chiar cu suspiciune. Mă aflam ȋn plin razboi, ȋntre două tabere şi fiecare işi apăra vehement propria părere, aflată ȋn totală contradicţie cu părerea taberei adverse. Pe de o parte, medicina alopată şi teoriile clasice despre o alimentaţie sănătoasă (care conţine carne, lapte, ouă, etc.), pe cealaltă parte, un grup mult mai restrȃns de medici şi de terapeuţi alternativi şi vederile lor, absolut noi pentru mine, despre hrana adecvată fiinţei umane, o hrană fără proteine animale, naturală, simplă şi foarte puţin prelucrată. Mai ȋntȃi m-am simţit tare derutată, atȃţia ani crezusem ȋn nişte lucruri, care se dovedeau acum a fi complet false?!? Pe cine trebuia să cred, cine avea dreptate? Ce-mi rămȃnea de făcut pentru a afla adevărul? Dintr-o dată, am ȋnţeles că singura cale ar fi, ȋn primul rand, să mă informez şi să mă documentez temeinic mai departe, iar ȋn al doilea rȃnd, să ȋncerc eu ȋnsămi totul şi să urmăresc pe propria piele ce se va ȋntȃmpla. Uşor de spus, mai greu de aplicat ȋn practică. Și totuşi.....
Am ȋnceput citind. Am citit peste 300 de cărţi din domeniul sănătăţii (şi citesc mai departe, nu mă voi mai opri probabil niciodată, este mereu ceva nou de ȋnvăţat- ȋntre timp am depăşit 500 de cărţi! - N.B. actualizare ianuarie 2012), ajungȃnd pȃna şi la biblioteca universitaţii din Trier, am vizionat filme, am participat la cursuri de nutriţie, seminare, congrese şi tȃrguri. Am consultat medici, care practicau medicina naturală sau homeopatia. Încet-ȋncet, am ȋnceput să renunţ la cȃte un obicei nesănătos şi de fiecare dată am putut consemna un mare pas ȋnainte ȋn ȋmbunătăţirea stării personale de sănătate. Am descoperit că istoria medicinii universale este plină de medici, ce au demonstrat, teoretic şi practic, că hrana este cel mai important “medicament” pentru fiinţa umană, avȃnd capacitatea de a vindeca chiar şi boli foarte grave sau incurabile. Am cunoscut la Alianţa pentru Sănătate din Germania, sute de oameni (dar exista sute de mii ȋn toată lumea!) care trăiesc cu hrana vie de ani de zile, demonstrȃnd astfel, că “profeţiile” (care şi pe mine m-au speriat tare rău la ȋnceput) despre carenţele ce apar de la acest regim de viaţă, nu se confirmă de fapt ȋn practică, majoritatea acestor oameni, urămȃnd o alimentaţie cu hrana vie, fără probleme, de-a lungul a mai multor decenii.
Dintr-o dată, mi s-au deschis larg uşile către o cu totul altă lume, mai armonioasă, mai bună, mai frumoasă, mai liniştită. Și am paşit ȋn lumea asta nouă, iar portiţa ce ducea ȋnapoi, la viaţa mea de dinainte, am ȋncuiat-o demult, iar cheia am aruncat-o cu nepăsare! Și de atunci nu mă mai chinuie nici sinuzita cronică şi nici infecţiile urinare, parodontoza şi artroza au ȋncetat să mai evolueze, tensiunea arterială s-a reglat de la sine, pȃna şi neurodermita şi psoriazisul nu mai ȋmi provoacă probleme, fiind ȋn prezent, dupa 3 ani de hrană vie, aproape complet vindecate. Desele răceli, bronşite şi chiar pneumonii aparţin şi ele de domeniul trecutului, iar diferitele dureri, ce m-au ȋnsoţit permanent, ani de zile, chiar şi ȋn tinereţe, s-au spulberat la rȃndul lor ȋn neant.
Deci, tabăra aflată ȋn inferioritate numerică avusese totuşi dreptate: există o viaţă fără boli, fără dureri, fără suferinţa, fără frică, o viaţă liniştită şi frumoasă, plină de bucurii, ȋn deplină armonie cu tot ceea ce ne ȋnconjoară, iar ceea ce este cel mai frumos, această viaţă se află la ȋndemȃna fiecăruia dintre noi!
