Intre Cer si Pamant

Am primit in ultimele saptamani o gramada de lectii mari. Aceeasi tema, profesori diferiti. Prima mare profesoara, tare micuta ca statura, foloseste un limbaj verbal pe care eu nici macar nu-l inteleg, si nici nu pot sa o urmaresc oricand as vrea, ci numai atunci cand vrea ea sa mi se arate. 

Numele i-l cunosteam demult, dar era pentru mine doar un cuvant, folosit din pacate, nu numai de catre ceilalti oameni, ci si de mine, in mod peiorativ, iar fiinta care intruchipeaza cuvantul imi era cu desavarsire necunoscuta. Si ajunsa la acest punct, trebuie sa repet un lucru: este de fapt o mare jignire pentru animale, atunci cand le dam semenilor nostri, care poseda insusiri sau fac fapte care ne deranjeaza, nume de animale: porc, vita, vaca, bou samd.

 

Pe noua mea profesoara o cheama GAIȚĂ (Garrulus glandarius). Ca este o pasare stiam deja, cum arata, habar nu aveam. Gaita era mai degraba pentru mine o persoana care vorbeste mult si fara rost.....

Dumnezeu ne vorbeste permanent, in toate felurile posibile. TOTUL este de fapt UN SEMN pentru noi. Ca noi nu pricepem, este o cu totul alta poveste si are are de-a face doar cu noi insine.

De o saptamana, hranesc o gaita. Ii pun nucile ramase de anul trecut in gradina si o urmaresc cum lucreaza neobosita, cu bucurie si pofta de viata. Am fi tentati sa credem, ca o face doar gandindu-se la propria burta si ca isi asigura proviziile pentru iarna ce se apropie cu pasi repezi. Dar adevarul este, ca ea face mult mai mult: isi indeplineste misiunea pe care a primit-o de la Dumnezeu. In cartea despre identificarea plantelor si animalelor din aceasta regiune, scrie la gaita, ca este raspunzatoare pentru raspandirea multor specii de plante, in special de copaci. Eu credeam ca ea doar manaca si cand colo, ea planta paduri..... In timp ce eu gandeam in termeni de cateva luni, ea gandeste in termeni de sute de ani.....

Si care este lectia invatata de mine? Sa ma adun si sa-mi fac iar partea mea de treaba. In ultimii trei ani am trecut prin schimbari masive in planul material, caci m-am mutat iar dintr-o tara in alta si totul a devenit parca o lupta: m-am luptat cu autoritatile din doua tari, care mai de care  mai birocratice, copiii s-au luptat putin cu noile scoli, parintii se lupta cu Alzheimerul si tot asa mai departe. Ma sparsesem parca in mii de cioburi incercand sa-i ajut pe toti, sa fiu peste tot, sa fac tot ceea ce asteaptau ceilalti de la mine. Ma pierdusem pe mine insami....

Desenele din aceasta postare au fost facute in 2014-2015-2016, in timpul si dupa terminarea cursului de consultant de vindecare holistica. Atunci mi s-au dat foarte multe informatii, pe diferite cai, pe care eu ar fi trebuit sa le dau de fapt mai departe. Caci atunci am inteles ca suntem meniti sa tinem si sa mentinem, legatura/fluxul energetic, dintre Cer (Tata) si Pamant (Mama). Asa cum o face (dupa parerea mea in mod constient!!) orice animal, orice insecta, orice planta, orice picatura de apa, orice pietricica samd. Daca energia nu poate curge prin mine de la Tatal din Cer la Mama Pamant si apoi inapoi, de la Mama Pamant la Tatal din Cer, creez un nod energetic, un morman enrgetic, care cu cat creste, cu atat impiedica mai tare curgerea energiei. Intru intr-un cerc vicios, care are un efect negativ nu numai asupra mea, ci asupra intregii lumi.

Traim timpul marilor transformari. Si eu zic ca este un mare privilegiu. Si ne putem  chinui singuri sau putem accepta in cel din urma ajutorul, ce vine permanent, din foarte multe parti.