Leurda este una dintre plantele mele preferate si raman parca in fiecare an cu sentimentul ca iar nu am reusit cumva sa profit suficient de sezonul extrem de scurt (pentru gustul meu). Primavara, am zile multe, cand mananc numai leurda cu avocado si masline. Si ma simt de fiecare data satula, multumita si fericita. Iar zilele in care am o activitate ce nu este compatibila cu leurda (din cauza mirosului - noua ne vine greu sa credem, dar de exemplu in Germania, mancatul usturoiului nu este nici pe departe asa de raspandit ca in Romania si multi oameni, care nu au mancat usturoi in copilarie, nu pot suporta deloc mirosul! - si soacra mea, a mancat usturoi pentru prima data la 50 de ani!), cand sunt obligata sa-mi limitez consumul de leurda la cina, ma intristeaza, caci simt ca ratez ceva important......
Leurda este atat de buna, de folositoare si de frumoasa, incat a devenit si una dintre plantele jefuite pur si simplu de om in ultimii ani, de cand multi "isteti" au descoperit ca se pot face bani seriosi cu ea. Este folosita in o multime de preparate culinare si farmaceutice, in special in produsele de detox. Caci are intr-adevar o putere de curatire a organismului iesita din comun. Si distrugerea continua masiva a mediului (oamenirea tot nu reuseste sa inceteze sa "taie" mai departe craca pe care sta!) duce la reducerea"stocului" natural de leurda (in multe locuri acest proces este din pcate deja destul de avansat). Dar leurda este o planta mult prea puternica ca sa se lase ingenunchiata de om, asa ca ne incanta si mai departe nu numai ochii (cat de minunat arata acum padurea, cand leurda inverzeste si infloreste) si burtile, ci si mintile si sufletele.
Dupa parerea mea, efectul cel mai mare il are leurda culeasa cu propria mana, in liniste si smerenie, cu grija, respect si multa iubire. Numai in aceasta leurda gasim toata puterea pusa de Dumnezeu - un preparat produs industrial, conservat, impachetat, plimbat prin toata lumea, tinut in lumina artificiala a lampilor cu neon, in caldura si aer inchis pe rafturile magazinelor samd. nu va reusi NICIODATA sa se ridice la acest nivel! Nu va mai lasati pacaliti de sloganurile comerciale si vanzatorii bine instruiti in nenumarate cursuri de marketing. VIATA tot nu se poate cumpara...... Iar NATURA NU poate fi egalata sau depasita!! Punct. Mai multe nici ca mai sunt de spus.
Cu siguranta ca cea mai repetata fraza de pe acest blog ramane in continuare aceasta: "Ca
în fiecare primăvară, reiau postarea despre plantele din flora spontană - este foarte important să înțeleagă cât mai multă lume, că
aceste plante trebuie să constituie principala componentă a
alimentației noastre, fără ele nu vom reuși să ne redobândim sănătatea
deplină.
În plantele sălbatice se află toată puterea naturii, ele sunt cu
adevărat un DAR DUMNEZEIESC, pe care este mare păcat să nu-l primim așa
cum se cuvine.
Cu ani în urmă, plantele din flora spontană erau foarte cunoscute şi apreciate de toate popoarele pămȃntului ca alimente şi medicamente foarte valoroase.
Plantele
din flora spontană au apărut cu mult înaintea oamenilor şi a
animalelor si ne-au demonstrat mereu ca sunt practic imposibil de
nimicit, reuşind să se perpetueze, fără probleme, pe o perioadă atât de
îndelungată de timp.
Şi
tocmai în zilele noastre, când oamenii sunt aşa de nemulţumiţi, de
bolnavi şi de sărăciţi, de ce să căutăm mereu în depărtare tot felul de
medicamente exotice miraculoase, în loc să ne recâştigăm pe gratis
sănătatea în natura înconjurătoare, cu ajutorul acestor plante
extraordinare, aflate la îndemâna oricui?" 
Trec acum iar la bucatarie, unde cica mi-ar fi locul (a comentat odata un domn nemultumit cu propria viata). Reteta de pesto de leurda este in continuare sus de tot pe lista mancarurilor mele preferate, dar leurda poate fi pusa in orice salata, in orice supa (cel mai bine la sfarsit, impreuna cu patrunjelul) si de fapt in orice alta mancare.
In ultimele zile, am mancat cu o pofta nebuna o salta de rosii (aduse direct din Sicilia), cu ardei iute, leurda, ceapa verde sau arpagic verde, seminte de floare soarelui, seminte de in si alge. Va garantez ca fiecare ingredient reprezinta o adevarata binecuvantare pentru organismul uman slabit de iarna lunga si grea. Haideti sa ne bucuram din plin, cu multa recunostinta, de primavara tarzie.....
Salata de leurda cu rosii
Ingrediente: rosii, ardei iute, ceapa verde/arpagic verde, seminte de floarea sorelui si de in, alge macinate sau sub forma de fulgi (eu prefer Wakamé sau Kombu). Putin ulei de in proaspat presat la rece (eu cumpar aici direct de la un taran, sticlele au etichetele cu data presarii scrisa de mana....), zeama de lamaie, sare si piper dupa gust.
Mod de preparere: se taie rosiile, ardeii, ceapa, leurda. Eu pun adesea si frunze de patrunjel, mi se pare ca acesta salata are un aer de Tabbouleh. Se macina semintele de floarea soarelui si in. Se amesteca totul si se mananca cu pofta si voie buna!
PS Tot nu reusesc sa ma adun si sa incep iar sa scriu pe blog in mod regulat. Si as avea atat de multe de povestit..... Viata mea este mai departe plina de lucruri bune si frumoase, dar si de ceva griji si lucruri mai putin dorite - asa cum este orice viata. Momentan merg iar la "scoala" (iubesc sa fiu studentul etern) si sunt inconjurata de atatia oameni exceptionali, incat timpul alocat lumii virtuale se reduce parca pe zi ce trece.....Incerc sa recuperez, sa raspund tuturor dragilor care mi-au scris, dar pur si simplu nu reusesc. Va cer iertare si sper sa ma bucur de intelegerea voastra!
Cu tot dragul,
Mimi
Cu tot dragul,
Mimi