La cumpana de timp si vremuri

Dupa cum ati putut deja observa (si chiar nu de putine ori!), eu am o mare pasiune pentru bilanturile de viata: ale mele in primul rand, dar si ale altor oameni. Este o putere energetica nemaipomenita in astfel de povesti de viata, pe care din fericire am invatat sa o vad si sa o folosesc. De aceea, nu ratez prea des ocaziile de a observa, de a rememora, de a reflecta, de a analiza obiectiv (marea invatatura: renuntarea la judecata!), de a intelege si de a accepta. 

In ultimii ani, bilanturile mele se incheie mereu pozitiv, mereu in domeniul comparativ de superioritate, cu multe difuziuni in superlativ relativ, si cu o tendinta clara si sigura catre superlativ absolut. In ciuda faptului (sau ar trebui mai bine sa spun: tocmai pentru) ca viata mea NU mai este deloc linistita si asezata, asa cum mi-as fi dorit eu de fapt. Viata m-a tras in ultimul timp tot mai mult intr-un iures de nestavilit, care mi-a rupt toate planurile, si desi la inceput m-am impotrivit tare, incerc acum sa ma las in pace si cu multa liniste purtata de val. Mi-a placut mereu mult exemplul cu colacul de salvare: unui om care a cazut in apa si nu stie sa inoate, i se arunca un colac de salvare. Cu cat se agita mai tare, cu face valuri mai mari si cu atat se indeparateaza mai tare colacul de el. Cu cat sta mai linistit, cu atat poate veni colacul langa el si il poate prinde. Alta lectie mare la care voi lucra pana la ultima suflare, noroc ca am profesori exceptionali.....

Ne aflam intr-un timp magic cu mare putere energetica. Ce am mai scris, dar pentru ca este foarte important repet cu drag: zilele din preajma solstitiului de iarna sunt cu totul si cu totul deosebite, vechea credinta germanica le atribuia un potential transformator iesit din comun (de aceea ar fi si atat de important, sa le petrecem in liniste, in pace, fata-n fata doar cu propriul suflet,  retrasi in noi, departe de lume). Pana dupa Anul Nou, este timpul marilor schimbari, al luminii, al sperantei, al pacii, al iubirii neconditionate - profitati din plin de puterea lui pentru a va imbogati si imbunatati viata.
Cand soarele se opreste.... Caci asta inseamna solstitium: sol (soare)+ stitium ( de la sistere=a se opri, a ramane constant). In multe credinte, acesta este si timpul in care Dumnezeu si ingerii coboara tot mai des din cer, isi intensifica venirile pe pamant, aici, printre noi. Anul trecut, tocmai o cunoscusem pe Monika.

La mine se combina totul cu cel de-al 49-lea an de viata. Ati observat in vietile cator oameni se intampla schimbari majore in jurul varstei de 50 de ani (plus/minus x)? Multi se imbolnavesc grav, altii isi pierd slujba, casniciile se destrama ca o panza fina de borangic, multi chiar parasesc abrupt  aceasta lume...... 

Copacul vietii

Invatatura chakrelor are o explicatie logica:  cu al 49-lea an de viata se incheie primul ciclu de viata al oricarui om, ciclu format din 7 (pentru cele 7 chakre principale) x7ani. Fiecare chakra are un an pe care il marcheaza si-l influenteaza in mod deosebit, iar in al 49-lea an de viata se incheie primul ciclul al vietii cu chakra coroanei, cea de-a 7-a chakra, considerata ca fiind chakra constiintei pure. Ea este responsabila de eliberarea karmei, starea fizica de meditatie, reprezentand legatura cu Sursa Universala de Energie si Constiinta Colectiva (AICI  tema pe larg). Mda, in cazul meu pare sa fie adevarat, caci nu pot nega, ca lucrurile se leaga, se intrepatrund si se determina din ce in ce mai mult unele pe altele. Si daca cu ani in urma nu eram constienta de aceste legaturi si credeam ca exista ghinion si noroc, sansa si nesansa, astazi privesc totul cu alti ochi....

Sper ca ma intelegeti si ma puteti ierta  ca nu mai am timp sa scriu. Tocmai parasesc coconul si ma transform din omida de serie creata de familie, scoala si societate, in fluturele unic pe care Dumnezeu l-a gandit atunci cand m-a facut. Vestea buna: in cel de-al 50-lea an de viata, care pentru mine incepe aproape concomitent cu noul an, intru in al doilea ciclu de viata (iar 49 de ani) si trec in anul guvernat de chakra radacina. Si sper ca voi reusi ceea ce cezariana a impiedicat la nasterea mea cu 50 de ani in urma: sa ma inradacinez! Si poate ca atunci si timpul se va dilata din nou.....

 

Hrana vie si modul natural de viata raman si in continuare doua dintre axele principale ale vietii mele, caci fara ele, nu cred ca as fi ajuns astazi aici: in  Raiul de pe pamant, care nu are o pozitie geografica precisa, nu este undeva in cel mai frumos loc de pe globul pamantesc, ci este doar un loc in sufletul meu!

Va doresc sarbatori fericite si un an nou plin de lumina, pace si frumusete!

NB J.S.Bach avea o legatura deosebita cu Divinitatea: muzica lui vindeca TOTUL!!

Supa crema de dovleac

Mult timp, am considerat ca dovleacul este bun la gust numai copt sau fiert, deci practic el nu a fost pentru mine, aproape 40 de ani (!!!), comestibil in stare cruda. Exact la fel am fost convinsa si de sfecla, pe care am mancat-o in copilarie numai coapta la cuptor. Cand am mancat prima data la cursul de bucatarit al Dr. Bruker salata de sfecla cruda, am fost atat de surprinsa de gustul fantastic al ei, incat nu am inteles, nici pana in ziua de azi, cum de nu mi-a trecut si mie prin cap in atatia ani, sa incerc macar de curiozitate, sfecla si in stare cruda. Acelasi lucru mi s-a intamplat si cu dovleacul, noroc ca propria experienta mi-a demonstrat din nou, ce mare greseala este sa tii mortis la vechile convingeri si sa nu fii mereu deschis la nou..... 

Este toamna tarzie, timpul radacinoaselor, al dovlecilor, al verzelor si al altor bunatati ce se pastreaza mult timp, multe chiar si pana-n primavara, in pivnitele bune traditionale (cei care nu sunt binecuvantati cu o astfel de pivnita, pot cumpara insa linistiti de la piata, taranii au intotdeauna posibilitati foarte bune de depozitare). 
De sezon, numai din ingrediente organice regionale (cine este binecuvantat si cu o gradina, poate produce singur toate ingredientele!), o cupa crema super-rapida, ieftina si nemaipomenit de gustoasa:

Supa crema de dovleac

Ingrediente:

- o bucata de dovleac, o radacina mica de patrunjel, frunze proaspete de patrunjel, o bucata de radacina de telina, frunze uscate de telina, praz sau ceapa verde, putin ulei, seminte de dovleac proaspat macinate, sare, piper, optional putina pulbere de ardei iute.

Se curata dovleacul de coaja si se mixeaza cu radacinoasele (curatate si ele de coaja) si cu putina apa. Se adauga frunzele taiate fin si restul ingredientelor si se amesteca bine cu o lingura de lemn.
Pentru o nota exotica, puteti adauga si putin ghimbir ras si smantana de caju.

Imi pare tare, tare rau, ca nu am mai scris pe blog de foarte mult timp si ca nu am mai apucat sa raspund la atat de multe mesaje - rogu-va iar din tot sufletul sa ma iertati!
Viata mea este in continuare foarte frumoasa, insa tot cam furtunoasa si tare plina, timpul trebuie dramuit si mai departe cu o precizie farmaceutica. Si desi as avea atat de multe de povestit (parca mai mult ca oricand!), caci am avut privilegiul sa cunosc in ultimele luni extraordinar de multi oameni super-faini, si am adunat o gramada de povesti, care mai de care mai frumoasa, mai suprinzatoare si mai plina de invataturi, trebuie sa mai astept putin, pana se astern vremuri mai line si prin jurul meu - semnele vietii sunt din fericire promitatoare si imi dau speranta si incredere..... 
Pe curand, cu drag si din tot sufletul!

 

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am începu

t sã mã iubesc pe mine însumi

Dupa mine, nu se poate dobandi o sanatate buna si stabila, à la longue, atata timp cat ne ocupam numai de ce punem in farfurie. Sau cel mult, mai avem si grija sa ne miscam regulat. Cunosc multi raw food-isti care cred ca detoxul fizic (hidroterapia colonului, postul negru, sauna si toate celelalte "cure de detox" de care este plin Internetul)  reprezinta cheia sanatatii. Arhetipul acesta il cunoastem de altfel cu totii, sunt pline grupurile de pe Facebook de astfel oameni, in plina acidoza, care toata ziua nu fac decat sa-i desfiinteze pe ceilalti, calcandu-le sufletele si  inimile in picioare (unul dintre motivele pentru care m-am retras eu de pe multe din grupurile de pe FB - mult prea multa energie negativa comasata, recomand cu mare caldura!). Cine nu face insa un detox si la nivelele emotional, mental si spiritual, va bate mult si bine pasul pe loc, in ciuda hranei super-sanatoase pe care o mananca!

Intr-un anumit fel, tot o cina cea de taina.....

Acum un an, la Viscri, ascultam seara de seara cuvintele de suflet ale unor oameni frumosi. Intre textele alese de mine, a fost si poezia atribuita lui Charlie Chaplin, "De când am început sã mã iubesc pe mine însumi" (mai jos, traducerea exceptionala a Vioricai Juncan, pe blogul ei gasiti nenumarate si nepretuite comori pentru minte si suflet - totusi eu am inlocuit numai cateva cuvinte cu altele, care mi s-au parut mie mai potrivite pentru mine). 
Iubirea de sine este deosebit de importanta pentru starea de sanatate, cum subliniaza si Louise Hay mereu, in toate cartile ei: primul pas al calatoriei catre sanatate, este iubirea de sine. Iar cine nu se iubeste pe sine, nu va putea sa iubeasca in realitate pe nimeni si nimic....

 De când am început sã mã iubesc pe mine însumi

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înţeles că în orice circumstanţã,
eram la locul potrivit, în momentul potrivit,
si totul se întâmplã exact la timpul potrivit.
Şi atunci am putut să devin calm.
Astăzi numesc aceasta încredere în sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am aflat cã chinul şi suferinţa emoţională
nu erau decât semnale de avertizare
cã merg împotriva propriului meu adevãr.
Astăzi ştiu că aceasta este autenticitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat să vreau o viaţă diferită
şi am început să văd că tot ceae ce mã înconjura
era o invitatie la creşterea mea personală.
Astăzi numesc aceasta maturitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am înteles cât de ofensat poate fi cineva
din faptul de a forţa o persoană,
în singurul scop de a obţine ceea ce vreau eu,
ştiind bine că nu era momentul si cã nu era pregãtitã pentru aceasta,
chiar dacã aceastã persoanã eram eu.
Astăzi numesc aceasta respect..

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am început să mă eliberez de tot ce nu este bun pentru sãnãtatea mea:
alimente, oameni, lucruri, situaţii, tot ceea ce mã trage în jos
si departe de mine.
La început am numit aceasta egoism sãnãtos.
Astăzi ştiu că aceasta este iubire de sine.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
am încetat furtul din timpul meu
şi m-am oprit din a face planuri mari,
am abandonat mega-proiectele de viitor.
Astăzi, fac doar ceea ce îmi aduce bucurie si fericire,
lucruri pe care îmi place sã le fac si care îmi bucurã inima,
si le fac în felul meu şi în ritmul meu.
Astăzi numesc aceasta simplitate.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să caut să am întotdeauna dreptate
Si de atunci am gresit mai putin.
Astăzi am descoperit cã aceasta este modestia.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am încetat să trăiesc în trecut
şi să mă îngrijorez de viitor.
Astăzi, trăiesc în prezent,
acolo unde se petrece TOTUL.
Astăzi, trăiesc o singură zi odată.
Şi numesc aceasta împlinire.

De când am început sã mã iubesc pe mine însumi,
Am înţeles cum mintea mea putea să mă tulbure şi să mă îmbolnãveascã.
Dar dacă o pun în slujba inimii mele,
ea devine un aliat foarte preţios!
Astãzi numesc aceastã conectare întelepciunea inimiiIMII.

Nu mai trebuie să ne fie fricã de dispute, de confruntãri
sau de orice alt fel de probleme cu noi însine sau cu ceilalti.
Chiar si stelele se ciocnesc. Si din coliziunea lor
noi lumi se nasc...
Astãzi stiu cã Aceasta este Viaţa.

Maine plecam in vacanta, intr-o calatorie de inima si suflet, in care voi incerca sa scap macar de o parte dintre grijile din bagajul inimii si bolovanii de pe suflet, care s-au cam adunat si la mine in special in ultimii ani de viata, in ciuda tuturor lucrurilor pe care le stiu. Caci nu conteaza cat stii, ci cat transpui in propria viata. Indiferent despre ce este vorba....

Va doresc tuturor, sa va bucurati din plin de zilele de vara, de copiii vostri, ingerii pazitori pe care ni i-a trimis Dumnezeu, de frumusetea naturii si de puterea ei vindecatoare, de soare, de aer, de apa, de pamant - cu adevarat singurele lucruri fara de care nu putem trai ....  

Cu mare drag, pana in septembrie voi fi absenta, de aceea, am sa va rog sa nu va suparati, ca nu voi putea raspunde pana atunci. 

Cel mai bun aluat raw vegan EVER!

Sunt tot in mari, minunate si bune schimbari si transformari. Tot cam ingramadita de planuri mari si de un timp care nu vrea sa se lungeasca, dar fericita, sanatoasa tun si multumita. Imi cer iertare ca nu mai reusesc sa raspund la toate mesajele, voi incerca candva sa recuperez, deocamdata insa imi este absolut imposibil sa o fac.

Astazi revin, iar pe fuga si din scurt, cu cea mai buna reteta de aluat raw vegan. Ever, ever, ever!!! De atatia ani de cand ma ocup de hrana vie, am incercat multe retete de aluat raw. Niciuna nu m-a multumit 100%: prea uscate, prea complicate, prea costisitoare, prea mari consumatoare de timp, prea fade, prea neaspectoase, prea putin gustoase, cu prea mult gluten samd. Pana am descoperit la Cara Brotman reteta de mai jos. A inceput sa-mi ploua in gura numai de cum am vazut fotografiile..... Si intr-adevar, reteta este o adevarat capodopera culinara!! Cara Brotman, prietena lui Markus Rothkranz si sora lui Juliano Brotman (cu care a deschis si condus ani de zile unul dintre primele restaurante raw vegan din USA), este foarte, foarte talentata, are retete foarte faine, originale si usoare.   Si este foarte la locul ei, modesta (habar nu aveam pana de curand, ca a lucrat atatia ani cot la cot cu Juliano), draguta si cumsecade, mie imi este tare, tare simpatica (din pacate nu o cunosc personal).

La sfarsitul postarii, gasiti si filmele cu Cara si Markus, eu traduc aici reteta pentru cei care nu cunosc limba engleza si nici nu poseda aparatura raw vegan performanta.

Focaccia, pizza, bruschetta,  naan, chapati, wraps.....

Ingrediente aluat: 

- pulpa de nuca de cocos tanara (AICI cum se sparge nuca de cocos si inca o reteta fantastica);

- ceapa;
- optional seminte de chia, tarate de psyllium sau seminte de patlagina lata;

- putina apa de izvor.

Se mixeaza pulpa nucii de cocos cu apa si ceapa. Nu aveti nevoie de cine stie ce mixer de sute de  Euro, chiar si un mixer vertical ieftin reuseste sa faca acest aluat! Se intinde pe o foaie de copt, se adauga ulei, sare, piper, condimente, legume si tot ce va trece voua prin cap, in functie de ce produs final vreti sa obtineti.

Pentru focaccia: ulei, sare, piper, oregano uscat, ceapa taiata subtire, patrunjel verde, usturoi.

 Pentru diferite tipuri de bruschetta:

 Pizza, cu sos de rosii facut numai din rosii crude:

 Ca wraps, cu maioneza de migdale (reteta AICI) si sos de rosii si legumele si verdeturile preferate.

Pentru naan si chapati alegeti mirodenii specifice bucatariei indiene.

Se poate usca la soare (vara), pe calorifer (iarna) sau in cuptorul electric potrivit la 45°C, lasand usa intredeschisa. Se intoarce dupa 3-4 ore si se mai lasa o ora la deshidratat. Si vedeti iar, ca in realitate nici macar de aparat de deshidrata nu aveti nevoie, ca sa faceti adevarate vraji raw vegan.....

Reteta Carei Brotman: Garlic Naan recipe (raw vegan) Gluten-free, wheat-free:

Reteta lui Markus de pizza (el are un umor foarte placut, filmele lui sunt adevarate comedii):


Pofta mare!

Wilhelm Fiebiger (99 de ani), un om care nu poate fi decat iubit....

Am revenit de la Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" si as avea atat de multe comori de impartasit, dar domnul Timp, este de parere ca ar fi totusi mai bine sa ma limitez la esential.

Congresul a fost iar exceptional, asa de multi oameni faini adunati laolalta creeaza o energie cu totul dosebita. Cine este deschis, poate profita tare mult de astfel de evenimente si isi poate reincarca intr-un mod foarte placut si simplu "bateriile sufletesti"!  

Am mancat hrana vie de calitate, am ascultat muzica ingereasca (alaturi de Mozart, Strauss & Lehar, am avut privilegiul sa ascultam si un muzician cu totul iesit din comun: Ojas) si am supt pur si simplu vorbele unor profesionisti cu o experienta greu de egalat: Prof. Claus Leitzmann, Dr. Petra Bracht, Roland Liebscher-Bracht, Manfred Bruer, Elke Neu si Wilhelm Fiebiger (AICI programul pentru 2017, cand va avea loc un congres cu totul special: caci Willi implineste anul viitor 100 de ani!).

Bineinteles ca punctul culminat l-a constituit discursul lui Wilhelm Fiebiger (AICI articolul despre Willi). Si desigur ca nu a lipsit nici anul acesta  demonstratia live de stat in cap! Am facut multe fotografii, dar majoritatea sunt miscate, caci Willi nu se multumeste sa stea "numai" pasiv  in cap, ci isi antreneaza concomitent si alte parti ale corpului care nu ar fi altfel foarte solicitate de acest exercitiu (de exemplu, gambele si  labele picioarelor).

 

 Willi si-a citit notitele FARA ochelari si desi participa de 5 ani la congres, a fost si de data aceasta foarte emotionat. Caci el face totul din inima lui buna si curata ca apa de izvor, pentru a servi oamenilor, pentru a-i ajuta sa-si regaseasca santatea si sufletele,  pierdute cumva in valtoarea anilor si a evenimentelor din viata. Faima sau banii nu joaca pentru el absolut NICIUN rol!!  Willi a ramas in continuare un om simplu si modest, de exemplu, a fost o intreaga tevatura, ca sa fie convins sa accepte sa se faca un film cu  si despre el......

Este clar ca eu nu pot decat sa-l iubesc tare mult pe Wilhelm, de la suflet la suflet, si nu contenesc sa-i multumesc Cerului ca mi-a scos in cale astfel de oameni!

Si asa va doresc si eu astazi voua, cat mai multi purtatori de lumina si aducatori de pace pe calea vietilor voastre!

Cu tot dragul,

Mihaela Walter

Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi" in Bad Camberg, Germania - 6/7/8 mai 2016

 Astazi am putin timp de scris, caci am doi instalatori aici care tocmai demoleaza baia, iar dupa ce pleaca ei, va  trebui sa vad cum ma voi descurca cu potopul care ramane din urma lor si nu voi mai avea timp de altceva in afara de curatenie (din pacate nu vor termina astazi si vor reveni!!!). Asa ca profit de timpul acesta "liber" pentru a da un anunt important  mai departe: si anul acesta, va avea loc in Germania congresul "Alt werden - gesund bleiben" . Bineinteles ca si eu voi participa, prea bine m-am simtit, prea multe am invatat si prea tare mi-a placut anul trecut! Iar daca aveti chef si posibilitatea sa va faceti drum, ca sa vedeti o multime de oameni faini, va astept si eu cu mare drag (anul trecut au participat trei persoane din Romania, m-am bucurat foarte mult sa le cunosc!). Din pacate, anul acesta nu vom mai avea stand, dar sunt si eu in echipa de  organizatori si voi fi, intr-un fel sau altul, omniprezenta.

 

Congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi",

Bad Camberg, Germania - mai 2016

Vineri/sambata/duminica 6/7/8 mai 2016, va avea loc in localitatea Bad Camberg (Germania) congresul "Imbatranim - ramanem sanatosi". Organizatorul congresului, Manfred Bruer este preocupat de foarte multi ani de procesul imbatranirii, a scris o carte foarte faina pe aceasta tema si a adunat o experienta vasta, demna de impartasit.

Sursa foto: Manfred Bruer

 In zilele noastre, mentalitatea colectiva s-a schimbat foarte mult: tot mai multi oameni incearca sa impinga cat mai departe, undeva pe ultima latura din spatele vietii, momentul imbatranirii. Batranetea a capatat o conotatie negativa si aproape nimeni nu mai vrea sa fie batran. Vrem numai solutii simple si imediate. Si vrem sa depunem oricum cat mai putin efort posibil. Iar responsabilitatea o pasam cu mare drag altora..... Cei mai putini dintre noi sunt dispusi sa priveasca adevarul in fata si sa accepte realitatea: caci daca recunoastem si acceptam un fapt ca adevarat (de exemplu, faptul ca modul de viata si alimentatia au un rol hotarator in procesul de imbatranire), suntem inevitabil obligati sa suportam consecintele si sa actionam in consecventa. Adica, pentru a ramane la exemplul imbatranirii, vine momentul sa ne suflecam manecile si sa ne punem pe treaba: ne schimbam modul distructiv de viata si modul nesanatos de alimentatie; iesim din starea pasiva si incepem sa ne miscam in aer liber; ne reevaluam modul de gandire; urmarim cu multa disciplina, hotarare si consecventa telul propus; citim, studiem, ne informam temeinic, dar mai ales, SI aplicam permanent in practica tot ceea ce invatam teoretic  samd. Mda, iar vin eu cu astfel de solutii incomode. Probabil aceasta este si explicatia logica a popularatitatii destul de reduse. Noroc ca statisticile de blog ma lasa in continuare "rece": caci ca si pana acum, scriu acest blog doar pentru ca trebuie sa spun ceea ce stiu, vad totul ca pe o datorie de onoare fata de marii mei invatatori. Si pentru ca stiu ca in realitate nu exista nici scurtaturi, nici solutii comode, nici leacuri minune, suport la randul meu consecintele....

Chiar si deja bine-cunoscutul bunic fumator, bautor de rachiu, mare iubitor de fripturi si produse lactate, care a trait peste 90 de ani si a murit in liniste, perfect sanatos in propriul pat, nu face de fapt decat sa confirme corectitudinea teoriilor medicinei holistice. Caci BUNICUL (intr-un fel, bunicul nostru, al tuturor), a trait cu totul altfel decat traim noi astazi, in cu totul alt mediu de viata. El a mai baut inca apa curata si vie de izvor, a respirat aer curat si pur, a trait in armonie cu natura inconjuratoare, in pace cu sine insusi si cu ceilalti oameni, a muncit cu drag in bataia soarelui, a vantului si a ploii. Carnea pe care a mancat-o provenea de la animalele crescute in propria batatura, hranite cu hrana corespunzatoare speciei lor. Laptele si produsele lactate erau consumate in cea mai mare parte in stare cruda. Vinul baut era facut fara niciun fel de chimicale de el insusi, din strugurii adunatii din butasul de langa casa, de cele mai multe ori insirat de-al lungul pridvorului.  Bunicul nici nu a cunoscut cuvantul stress si nici s-a lasat presat de timp. In afara de cateva nunti si botezuri pe an, nu a facut din noapte zi. Cat despre vaccinuri, medicamente, operatii si alte lucruri similare nici nu mai este cazul sa vorbesc (mai mult despre nevasta bunicului, bunica noastra colectiva, la Cristela Georgescu).

Desigur ca medicina alopata ofera o explicatie mult mai comoda si mai usor de acceptat. Caci daca pornim de la ideea ca in primul rand genele sunt hotaratoare pentru starea noastra de sanatate si pentru durata vietii noastre (desi astazi nici macar teoria aceasta nu mai sta in picioare - multi cercetatori si oameni de stiinta, cum ar fi de exemplu Bruce Lipton, demonstreaza clar ca genele pot fi modificate, in primul rand de propriile ganduri!!), atunci ne putem incrucisa linistiti mainile pe piept si putem motai si vegeta mai departe in fata televizorului. Sau acceptam solutia si mai simpla si ne dam pe mainile chirurgilor: sa ne aranjeze ei din punct de vedere estetic, astfel incat macar fizic sa nu ne mai aratam varsta. Definitiv, eu nu scriu pentru acesti oameni, carora le doresc din inima multa sanatate, ci pentru oamenii care sunt hotarati sa-si reia responsabilitatea  pentru sanatatea lor in propriile maini.

Manfred Bruer a adunat de-a lungul si de-a latul lumii nenumarate date despre longevivi. A cautat informatii cat mai variate si mai complexe si a  reusit sa condenseze munca multor medici si oameni de stiinta. Pe coperta cartii sale, este trecut si omul caruia ii este dedicat un intrag capitol al cartii: Wilhelm Fiebiger (nascut in 1917), care desi a trait cel de-al doilea razboi mondial direct pe front, ca soldat, dupa o copilarie dificila, marcata de lipsuri, boala si suferinta, a reusit sa descopere "secretul" tineretii fara batarnete. Nu, domnul Fiebiger nici nu ia vreun medicament, nici nu cunoaste vreun leac minune, nici nu si-a operat ridurile. Solutia sa este cu totul alta: duce doar o viata simpla si modesta, in deplina armonie cu natura. Motto-ul vietii sale: "Eu sunt in Dumnezeu si Dumnezeu este in mine". Pe langa hrana vegana, in cea mai mare parte cruda, pace sufleteasca si procupari mentale, domnul Fiebiger este convins si de importanta miscarii: in afara de munca fizica in gradina sa, practica si programul "5Tibetani" si sta de 3 ori pe zi in cap - o demonstratie live poate fi vazuta in  aceasta emisiune.  In cadrul congresului, este organizata si o vizita in gradina domnului Fiebiger - pe 3000 m² si-a creat propriul paradis: cu pomii fructiferi (el reuseste sa cultive chiar si smochini, desi clima germana nu le este deloc favorabila), legumele si toate plantele din flora spontana care ii sunt necesare pentru hrana sa zilnica. Anul acesta, Wilhelm va vorbi la congres despre dragoste.......

Programul congresului este foarte bun, i-as mai aminti pe scurt numai pe profesorul Leitzmann (un corifeu al alimentatiei vegane/vegetariene - a fost ani de zile conducatorul Institutului pentru Nutritie din cadrul Universitatii Justus-Liebig Gieße, este continuatorul lucrarii prof. Kollath) si pe Elke Neu, proprietara unei pensiuni in care este oferita bolnavilor numai hrana vie, si care va prezenta chiar cativa fosti bolnavi (toti suferinzi de boli grave!), vindecati numai cu ajutorul hranei vii.

Adevarul este dupa mine clar si indiscutabil: fiecare om hotaraste singur cum traieste, cum imbatraneste si cum moare. Fiecare isi cauta modele de viata si fiecare decide cui ii da crezare - nimic nu ii este impus nimanui! 

Cu mare drag,
Mihaela

UPDATE: Pentru ca de anul trecut au intervenit ceva schimbari in infatisarea mea, o fotografie actuala de la aniversarea prietenei mele (ea a implinit 50 de ani, eu o urmez cu incredere: in un pic mai mult de un an si jumatate, ii calc pe urme!) - nu de alta, dar au trecut multi cunoscuti vechi pe langa mine si nu m-au recunoscut cu noua frizura.......

Eu sunt duduia din stanga, cu cea mai frumoasa si stralucitoare piatra la gat (cristal de munte)

Aproape totul (?) despre regina plantelor - Urzica si retete cu urzici

Numai despre urzica s-ar putea scrie o carte intreaga. Si eu am scris cu ani in urma despre ea, din pacate, mult prea pe scurt pe blog si de-a dreptul telegrafic in cartea "Plante comestibile din flora spontana". Dar urzica este o parte integranta a vietii mele, ma insoteste inca din copilarie, si m-a ajutat atat de mult in toti acesti ani, incat a devenit de fapt chiar o parte din mine. Si cateodata, se poate vedea usor aceasta legatura stransa a mea cu urzica, caci imi arat si eu din cand in cand partea intepatoare (coltii!?), de exemplu, atunci cand citesc lucruri false taman despre urzica!! De aceea revin astazi cu ceva mai multe amanunte, pentru a elimina (sper eu) definitv  neadevarurile  care tot circula in Internet.

 Urzicile se mananca si crude. Lista expertilor de specialitate (din Germania, Franta, Anglia, Spania, Rusia si USA) care demonstreaza acest lucru este lunga. De exemplu, sucul de urzici crude a facut adevarate minuni in cazul multor oameni care nu mai aveau nicio spernata de viata si-si asteptau numai moartea (Rudolf Breuß, Elena Nita Ibrian, Ovidiu Bojor, Maria Treben, Galina Schatalova). 
Nu mai credeti chiar tot ce cititi pe Internet, mai ales pe blogurile unor persoane care nici macar nu-si dau numele. Daca cineva are ceva de spus si o spune tare si raspicat, inseamna ca sta in spatele celor afirmate. Daca cineva are nevoie sa se ascunda in spatele unui pseudonim sau a unui blog fara autor, ce credibilitate ii putem acorda persoanei respective?!? Eu personal nu citesc astfel de bloguri! Iar ca la Wikipedia o sa gasiti si nenumarate prostii, nu incetez sa o tot repet de peste 6 ani..... Procurati-va mai bine cartile corifeilor, iar la noi in tara sunt, multumim lui Dumnzeu, destui. De exemplu, domnul farmacist Ovidiu Bojor sau doamna Elena Nita Ibrian!

Urzicile pot fi consumate la orice varsta, deci nu va mai temeti si nu va privati copiii de avantajele exceptionale ale urzicii! Este intr-un fel foarte ciudat, cum putini isi fac ganduri cand le dau copiilor bomboane, un borcan de iaurt sau alte produse industriale (adevaratele OTRAVURI!), dar se tem de o frunza de urzica.... Observati manipularea din "umbra"??

Urzicile se pot culege si fara manusi. Si nu sunt nicidecum daunatoare datorita dozelor mici de otrava continute in perisorii ei urticanti. Cine o cunoaste si o iubeste, poate sa o culeaga insa foarte bine si fara manusi. Si eu o culeg de ani de zile cu mainile goale, asa cum am invatat si de la multe taranci batrane din Romania, care cunosc natura nu din carti si de pe bloguri, ci din viata de zi cu zi, din propria lor experienta. Si care stiu ca si noi oamenii suntem la randul nostru o parte a naturii. Natura nu este niciodata impotriva noastra, noi nu o mai cunoastem si nu ii mai intelegem mesajele!! Si asa cum bine spunea Goethe: "Natura are intotdeauna dreptate! Numai omul greseste!"
Urzicile se apuca cu doua degete, cu grija, sub frunze, se pune mana pe ele intotdeauna de jos in sus (asa se "dezactiveaza" perisorii). De la preotul Sebastian Kneipp incoace, si-au alinat insa probabil deja milioane de bolnavi reumatici durerile cu urzici: daca se urzica locul dureros cu planta proaspata, durerea trece sau macar se diminueaza considerabil! Mare noroc ca la vremea respectiva nu se putea analiza totul, si oamenii nu aveau habar de acid formic, histamina samd.......

Urzica este buna, frumoasa si folositoare, un adevarat dar de la Dumnezeu. Nici nu vreau sa scriu aici epitetele pe care le-am citit pe diferite site-uri referitoare la urzica. Ma doare sufletul cand citesc asa ceva. Dar stiu ca ele de fapt se refera numai la persoana care le-a scris, caci nu reflecta deloc adevarul despre urzica. Urzica este unul dintre cei mai buni profesori ai omului. Ea ne arata cel mai bine ca si plantele sunt fiinte vii, ca daca vrem, putem comunica direct cu ele. Mie imi place sa cred ca eu pot sa culeg urzica cu mana libera, pentru ca ea stie ca o iubesc si am nevoie de ea, si atunci imi da voie sa-i adun frunzele si semintele. Se sacrifica pentru mine, ca o mama pentru copilul ei...... Lumea poate fi vazuta insa si pragmatic: multi autori de specialitate subliniaza ca si cu timpul, se capata un fel de imunitate si se reduce senisbilitatea la intepturile urzicii. 

Urzica este  o planta exceptionala, tipic antropofila, adica iubitoare de oameni ("este legata de asezarile omenesti sau de locuri in care a intervenit activitatea umana - pe langa case, garduri, magazii, in locuri gunoite" - Ovidiu Bojor  in "Farmacia naturii") - cine nu a priceput acest lucru, are numai de pierdut. Preotul german Künzle a pus foarte bine punctul pe "i"(cu aproape 100 de ani in urma): "Bunul Dumnezeu i-a dat aceastei plante focul, ca sa poate sa se apere: caci este iubita de aproape toate animalele, de la larva si pana la vaca. Daca nu ar fi fost protejata de perisorii ei usturatori, ar fi disparut deja de mult timp de  pe fata pamantului, atat de buna este ea pentru om, plante si animale."

Si Maria Treben avea mare incredere in urzica. Dupa parerea ei, nu se poate "lipi" cancerul de un om care consuma zilnic urzici! Iar Rudolf Steiner (scolile Waldorf, antropozofia si agricultura bio-dinamica in care urzica joaca un rol crucial!) avea la randul sau o mare admiratie si dragoste pentru urzica, pe care o numea regina plantelor. 

Lasati urzicile sa traiasca si in apropierea voastra: daca aveti gradina, dati-le un locusor al lor, daca nu aveti decat un balcon sau o terasa, faceti ca doamna Ibrian, care neavand o gradina mare,  avea urzicile in ghivece si avea astfel tot anul urzici la dispozitie. 

In gradina mea, eu am trei locuri cu urzici: primul, este locul cu urzicile vesnic tinere, de unde culeg practic in fiecare zi pentru smoothie, de aceea raman mici, nu apuca nici sa creasca, nici sa faca  flori si seminte; al doilea, este locul in care las plantele sa creasca si sa faca seminte, pe care le folosesc apoi tot la smoothie sau le usuc pentru iarna; iar al treilea loc, este locul naturii, de el nu ma ating deloc, le las sa creasca cum vor ele, nu recoltez  nimic, am invatat ca urzica este hrana principala pentru foarte multi fluturi, care imi incanta apoi, drept rasplata, ochii toata vara... 

 

Intr-o buna si frumoasa zi de vara, ne-am trezit cu niste musafiri cu totul neasteptati: langa usa de la terasa, 4 omizi....

Este primavara, este sezonul urzicilor. Marele avantaj este ca nu se poate nimeni otravi cu urzici. Caci nu avem cum sa le confundam: cine are dubii, pune mana pe frunza (de sus in jos) si atunci o sa-i simta oricine puterea! Si daca mancati zilnic urzici, va acoperiti numai cu ele, nici nu este mare nevoie sa cunoasteti multe alte plante, o mare parte a necesarului de nutrienti (AICI puteti vedea acest lucru negru pe alb).

Retetele de mai jos sunt vechi si arhicunoscute, dar sunt atemporale, vor fi mereu valabile. Fotografiile sunt insa noi, tocmai am venit de la padure cu urzici si leurda:

Pesto de urzici si leurda

Ingrediente pentru 1-2 porţii:

- 2 mâini bune de urzici si leurdǎ, care se toacǎ fin sau se mǎrunţesc în mixer;

- 2-3 linguri de seminţe  de floarea soarelui (sau alte seminţe sau nuci - reţeta de pesto tradiţionalǎ este pe bazǎ de seminţe de pin) mǎcinate (se ajusteazǎ cantitatea în funcţie  de consistenţǎ: daca iese prea moale se pun mai multe seminţe mǎcinate, daca din contra este prea tare, se mai adaugǎ puţinǎ apǎ sau zeamǎ de lǎmaie);

- 1-2 linguri de ulei, sare si piper dupa gust.

Cu flori de racovina

Pentru cei care sunt mai putin entuziasmati de atatea "verzaturi", se poate face si un pesto de urzici cu avocado:

Smoothie cu urzici

Ca sa faceti un smoothie cu urzici nu aveti nevoie de cine stie ce mixer performant, incetati sa mai ascultati ce spun persoanele care se ocupa cu vanzarea acestor aparate! Caci se poate face un smoothie foarte bun si cu un simplu mixer vertical.

Dintr-o mana de urzici, un mar, o banana si putina apa, faceti un adevarat elixir al sanatatii:

Cu ceva ghimbir si flori de primule salbatice (m-am mutat cu ele din Germania - mi-am luat atat de multe plante din gradina....)

Merele din gradina mea, fotografiate tot astazi. Si cum bate experienta proprie orice invatatura: am uitat  in toamna o lada cu mere afara, pe terasa. Cele din subsol (in toate cartile se recomanda pastrarea merelor in pivnite sau incaperi neincalzite) s-au incretit si s-au stricat multe, cele de pe terasa, desi au fost si in Belgia temperaturi sub 0°C, sunt frumoase si numai bune de mancat, cred ca am aruncat numai 3 din toata ladita!

 Pe blogul doamnei Elena Nita Ibrian  gasiti si reteta de mancare de urzici din bucataria creativa!

Pacem, pace, peace, paix, Frieden, saalam, shalom, shanti, vrede, paz......

Frica sau iubirea? Intrebarea capitala universala atemporala.......

Daca aleg iubirea, sunt fericita, sunt linistita, sunt buna, sufletul mi-e plin de pace. Nu pot face rau, caci sunt plina de intelegere si de compasiune. Sunt una cu cerul, pamantul, stelele si soarele, cu toate fiintele cuvantoare si necuvantatoare. Exista numai un TOT. Daca ranesc pe cineva, ma ranesc pe mine. Daca mint pe cineva, ma mint pe mine. Orice rau fac, ma afecteaza in primul rand pe mine insami! 

Cine se decide sa aleaga frica, este singur impotriva restului universului. Toti care nu sunt cu el sau ca el, sunt impotriva lui. Cel care face aceasta alegere, nu poate decat sa creada ca este inconjurat de dusmani si se simte in permanenta amenintat si in pericol. Nu poate fi nici fericit, nici linistit, nici bun, iar sufletul lui se gaseste in plin razboi de autodistrugere. Cel care a ales frica, este un om profund nefericit, o victima demna de compatimit, un puscarias in inchisoare propriilor ganduri, convingeri si credinte....

Insa decizia NE APARTINE. Fiecaruia dintre noi in parte. Iar eu ma decid si astazi sa aleg iar iubirea. Singurul lucru pe care  il pot face, este sa las in sufletul meu numai pacea si iubirea. Le permit oamenilor frumosi din viata mea sa ma ajute, cant cu Monika, Antje si Lex si va scriu voua. Va multumesc pentru grija voastra, pentru toate mesajele si pentru gandurile voastre bune - suntem, multumim lui Dumnezeu, bine, viata merge inainte, caci nimic nu o poate opri.....

Ma gandesc astazi mult si la bunul si inteleptul meu prieten Wilhelm Fiebiger si inteleg si mai bine cata dreptate are: "Dumnezeu este in mine si eu sunt in Dumnezeu". Mi-as dori sa pot vorbi cu el despre iertare, cheia portii raiului.......Dar el este departe, asa ca repet rugaciunea Sfantului Francisc din Assisi si imi imaginez cum ar arata lumea, daca toti oamenii ar gandi asa:
"Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura sa aduc iubire,
Acolo unde este ofensa  sa aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare sa aduc unire,
Acolo unde este greseala sa aduc adevar,
Acolo unde este neincredere sa aduc credint,
Acolo unde este disperare sa duc speranta,
Acolo unde este intuneric sa aduc lumina Ta,
Acolo unde este tristete sa aduc bucurie.
O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles...cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit... cat pentru a iubi.
Deoarece:
Dand...primesti,
Pierzand...gasesti,
Iertand...esti iertat,
Murind...reinvii la viata eterna!"

Si cant... Si cant... Si cant (va recomand cu cea mai mare caldura, CD-ul realizat de Monika Bürk-Finkbeiner, caci are o mare putere de vindecare):                             

"Pace in mine,

Pace in tine,

Pace fie-n noi,

Pace peste tot."

Bunica mea din Basarabia avea o vorba mare: "Draga bunicii, sa spui mereu, oriunde pleci si orice faci, asa: Cu Dumnezeu inainte! Si atunci ce rau ti se mai poate intampla?!?" Asa a trait si asa a murit linistita si in pace, in al 92-lea an de viata, in patul ei. O mare mostenire mi-a lasat cu vorbele ei intelepte, caci stiu astfel,  ca sunt oricand si oriunde in siguranta, in mainile Lui, orice s-ar intampla...... Caci unde as putea oare la urma urmei sa fug sau sa ma ascund?!?

"Alfabet - Frica sau iubire", un film epocal de Erwin Wagenhofer

Iubire sau frica. Zilnic decidem ce alegem. Fiecare dintre noi. Fara ca cineva sa ne poata forta in vreun fel. Si nu alegem numai pentru noi insine, ci si pentru copiii nostri. Le punem in fiecare zi in traista vietii lor si pachetelul cu celalalt fel de mancare: hrana spirituala. Ce ma decid sa le dau astazi la pachet? Pun iubire? Sau pun frica? Si oare sunt eu mereu constienta de ce le pun in pachet??

Erwin Wagenhofer este un regizor/producator de exceptie, un om cu coloana vertebrala si un mare iubitor al vietii. In 2007, cand ma aflam in plina schimbare, filmul lui Wagenhofer "We feed the world" mi-a dat, in adevaratul sens al cuvantului, aripi. Simplu si direct, aratandu-mi doar culisele industriei alimentare (pe parcursul intregului film, Wagenhofer nu a facut niciun comentariu, si-a lasat pur si simplu numai  protagonistii sa vorbeasca). Este definitiv "a must-see":

 In "Alphabet", ultimul sau film din 2013, Wagenhofer ia sub "lupa" o alta tema majora: educatia.Si ne da astfel posibilitatea, sa avem acces la ideile si convingerile unor experti de varf din domeniul educatiei alternative: André si Arno Stern, Prof. Gerald Hüther, Sir Ken Robinson si alti "spargatori" de vechi dogme si convingeri invechite si depasite. Traim timpuri noi si lumea are nevoie de oameni noi. Timpul micilor robotei, care executa ordinele primite fara sa comenteze sau sa gandeasca, a trecut. Fireste ca ne mai lovim inca de reminiscentele vremurilor apuse. Dar NOI, parintii constienti de astazi, suntem arhitectii si constructorii noii lumi. Si noi transformam cercul vicios in care s-au invartit strabunii nostri de mii de ani incoace intr-o spirala indreptata in sus. Caci noi ne-am hotarat sa ne crestem copiii in iubire..... 

 "98% dintre copii sunt supradotati cand vin pe lume. Dupa terminarea scolii, numai 2% mai sunt supradotati". 

Filmul este epocal si  TREBUIE vazut, caci este un mare sprijin moral pentru orice parinte care gandeste si actioneaza altfel. Mai jos, intregul film, din pacate, iar numai in limba germana (partial este insa si in engleza, iar de multe ori nici nu este nevoie de vorbe: de exemplu, povestea educatiei moderne a copiilor din China, care imi aminteste din pacate prea tare de povestea multor copii din Romania, care nu mai au astazi copilarie si pentru care viata inseamna numai scoala si invatatura). Asa am scris ieri. Din pacate, de ieri pana astazi filmul a fost scos de pe Youtube si nu mai poate fi vazut, aici numai trailer-ul:

Si ce fac eu? Astazi ma decid sa aleg iubirea....... Chiar daca frica va incerca mereu sa se inghesuie in fata, eu singura decid daca si cat de des ii permit sa o faca. La fel poti face si tu! Si atunci, vom schimba impreuna fata lumii......

Totul este bine. Suntem cu totii iubiti si suntem in siguranta.

Cu mare drag,

Mihaela

Salata de sfecla rosie cu nuci si alge

Pentru multe mame este poate cam greu de crezut, dar eu am fost un copil care  a iubit salatele. De multe ori, mama trebuia sa ma atentioneze in timpul mesei: "Acum mananca si mancare, nu numai salata!". Caci pentru mine, salata era clar "mancarea" si felul gatit era de fapt garnitura! Iar la noi acasa, aveam salata in fiecare zi. Chiar si iarna, mama gasea intotdeauna din ce sa faca salata: salata de cruditati (morcovi, telina si alte radacinoase), de sfecla, de varza alba, de ridiche neagra, de varza rosie, de varza murata -  nu imi amintesc sa-mi fi dorit vreodata salata si mama sa-mi fi spus ca nu are din ce sa-mi faca!

 In copilarie, am mancat foarte multa salata de sfecla, coapta la cuptor, cu ulei, sare si otet. O nebunie.... Mama, care este foarte inventiva si creativa, pune si in hreanul ras, care se oxideaza altfel foarte repede, sfecla taiata in cubulete mici, ca sa-i dea hreanului o culoare frumoasa. Cand am mancat prima data la cursul de bucatarit al Dr. Bruker salata de sfecla cruda, am fost atat de surprinsa de gustul fantastic, incat nu am reusit sa inteleg, nici pana in ziua de azi, cum de nu mi-a trecut oare si mie prin cap, in atatia ani, sa incerc sa mananca sfecla si cruda....

Cand m-am mutata in Germania (cu muuuulti ani in urma), mancam cu mare placere o specialitate nemteasca din sfecla: salata de sfecla cu peste marinat. Nemtii fierb sfecla, insa sfecla coapta are insa un gust mult mai intensiv, mai dulce si mai bun, eu coceam mereu sfecla, asa cum invatasem de la mama si bunica!

Astazi nu mai coc sfecla si nici peste nu mai mananc. Dar cu salata mea de sfecla, nu imi lipseste absolut nimic si pot dormi si mai bine: caci nu mai au nevoie saracii pesti sa plateasca cu viata lor poftele mele - pentru mine, solutia ideala.

De sezon, numai din ingrediente organice regionale, o salata super-rapida, ieftina, nemaipomenit de gustoasa, foarte satioasa si care poate fi luata foarte bine la birou:

SALATA DE SFECLA CU NUCI SI ALGE 

Ingrediente: o sfecla, o bucata de telina, optional un mar (multi nu amesteca fructele cu legumele - eu nu sunt asa de riguroasa, caci cine poate sti de afpt cu adevarat ceva atat de exact??? Dupa mine, numai Dumnezeu!), o ceapa (ideal ceapa verde sau arpagic verde), alge uscate sau la saramura (aici in Belgia, gasesc usor si alge proaspete si iarba sarata), nuci romanesti, ulei (alaturi de alge, si uleiul de in confera acestei salate un usor gust marin, care mie imi palce foarte mult - cine nu doreste acest efect, foloseste ulei de masline), otet de mere sau suc de lamaie.

Mod de preparare: sfecla, telina si marul se rad pe razatoare sau se prelucreaza cu robotul de bucatarie cu lama in S. Ceapa se taie marunt, algele se taie sau se mixeaza, nucile se maruntesc nu foarte fin, iar apoi se amesteca bine toate ingredientele.
Varianta: Si sosul de usturoi cu ghimbir se potriveste foarte bine la aceasta salata.

 De la Dr. Bruker, caruia ii sunt etern recunoscatoare, afisul care se afla pe usa frigiderului meu.

Dr. Bruker a întocmit pe baza experienţelor sale clinice şi a studiilor efectuate pe o perioada de peste 60 de ani de profesare a medicinei naturale, o listă a bolilor cauzate de o alimentaţie greşită după cum urmează:

1- Distrugerea aparatului dentar şi poziţionarea greşită a dinţilor (acest lucru se datoreşte alimentaţiei greşite din generaţiile precedente);

2- Bolile aparatulului locomotor, aşa numitele boli reumatice, artroza, artrita, hernia de disc şi bolile coloanei vertebrale;

3- Toate bolile metabolice (obezitatea, diabetul, formarea pietrelor la diferite organe, guta etc);

4- Majoritatea bolilor aparatului digestiv (constipaţia, bolile hepatice, renale şi intestinale etc.);

5- Bolile cardio-vasculare (infarctul miocardic, tromoboza, apoplexia etc.);

6- Slăbirea sistemului imunitar, fapt manifestat în îmbolnăvirea repetată a căilor respiratorii (răceli, gripe etc.) şi în apariţia infecţiilor renale şi urinare;

7- Majoritatea reacţiilor alergice, eczeme, neurodermita - aşa numitele alergii;

8- Apariţia cancerului este strâns legată de modul de alimentaţie.