Sunt convinsă că marile schimbări, marile revoluții încep întotdeauna de jos. De la oamenii obișnuiți. De la mine. Căci eu sunt singura persoană de pe lumea aceasta asupra căreia am cu adevărat influență. Eu sunt singura persoană care poate pune în practică tot ceea ce își doresc inima și sufletul meu. Sunt singura persoană pe care pot să o schimb. Și numai așa pot schimba lumea.
Am scris de mai multe ori despre Anthony de Mello, călugărul iezuit. Cărțile lui sunt scrise într-un context multi-religios și sunt adevărate "manuale de viață" pentru toți oamenii, indiferent de apartenența lor religioasă, nu sunt în nici un caz scrise numai pentru credincioșii catolici. Mai jos, una dintre poveștirile mele preferate, care poartă titlul "Schimbă-te pe tine, pentru a a schimba lumea!":
"Maestrul sufi Bayazid spunea mereu următoare poveste:
În tinerețe eram un mare revoluționar și mă rugam așa: "Da-mi Doamne puterea să schimb lumea!". Mai târziu, când am ajuns la jumătatea vieții și am constatat că nu reușisem să schimb nici măcar un suflet, mi-am schimbat rugăciunea: "Doamne, ajută-mă să-i schimb măcar pe cei apropiați mie, pe rudele și pe prietenii mei, și sunt mulțumit!". Acum, la bătrânețe, când zilele îmi sunt numărate, încep să înțeleg cât am fost de nătâng. Singura mea rugăciune astăzi sună așa: "Doamne, îndură-te de mine să mă pot schimba pe mine însumi!" Dacă m-aș fi rugat pentru acest lucru de la început, nu ar fi fost viața mea irosita!"
Am scris de mai multe ori despre Anthony de Mello, călugărul iezuit. Cărțile lui sunt scrise într-un context multi-religios și sunt adevărate "manuale de viață" pentru toți oamenii, indiferent de apartenența lor religioasă, nu sunt în nici un caz scrise numai pentru credincioșii catolici. Mai jos, una dintre poveștirile mele preferate, care poartă titlul "Schimbă-te pe tine, pentru a a schimba lumea!":
"Maestrul sufi Bayazid spunea mereu următoare poveste:
În tinerețe eram un mare revoluționar și mă rugam așa: "Da-mi Doamne puterea să schimb lumea!". Mai târziu, când am ajuns la jumătatea vieții și am constatat că nu reușisem să schimb nici măcar un suflet, mi-am schimbat rugăciunea: "Doamne, ajută-mă să-i schimb măcar pe cei apropiați mie, pe rudele și pe prietenii mei, și sunt mulțumit!". Acum, la bătrânețe, când zilele îmi sunt numărate, încep să înțeleg cât am fost de nătâng. Singura mea rugăciune astăzi sună așa: "Doamne, îndură-te de mine să mă pot schimba pe mine însumi!" Dacă m-aș fi rugat pentru acest lucru de la început, nu ar fi fost viața mea irosita!"
Cei mai mulți oameni au impresia că nu pot face
prea multe, se simt ca și cum le-ar fi "mâinile" legate, dar eu sunt de părere că noi toți nu suntem doar niște simple
victime, niște mici pioni în jocul de șah al marilor puteri și al intereselor
bănești, ci eu afirm cu tărie și hotărâre,
că suntem cu toții creatori și
înfăptuitori ai lumii de mâine. Noi decidem astăzi,
acum și aici, ce viață vom duce mâine. Și mai ales ce viață vor duce copiii
noștri. Noi schimbăm "macazul lumii", adevărata putere se află de fapt în mâinile
noastre. Noi decidem de exemplu ce
sa va produce mâine, prin simplele deciziile pe care le facem zilnic la
cumpărături. Fiecare dintre noi decide în fiecare clipă, aparent numai pentru sine, dar împreună suntem o putere imensă și chiar am putea îngenuchea orice concern, societate, guvern sau armată! Căci dacă nimeni nu va mai cumpăra alimentele chimizate și puternic
prelucrate (practic otrăvite) din marile magazine, producătorii vor fi obligați să caute o soluție
pentru a nu da faliment și atunci ne vor oferi produsele naturale și proaspete
pe care noi dorim de fapt să le cumpărăm. Dacă refuzăm să mai cumpărăm
produsele rezultate din industria care
trăiește pe seama animalelor chinuite și batjocorite, atunci și acești
producători vor găsi în cele din urmă de cuviință să schimbe condițiile
îngrozitoare în care cresc și trăiesc cele mai multe dintre animalele folosite
pentru carnea, laptele, ouăle sau blana lor. Adevăratele alegeri nu mai au de mult timp loc la
urna de vot, ci mai degrabă la piață, în magazine, în propriile cămine, în propria bătătură, în viața noastră de
zi cu zi.
Sigur că pot participa la întruniri politice, demonstrații sau proteste, pot semna zeci de petiții, pot crea partide politice, asociații, organizații neguvernamentale șamd. Dar totuși, în toate aceste acțiuni, schimbarea nu vine în mod obligatoriu, căci ea depinde mai ales de deciziile altora, alții hotărăsc de fapt dacă se întâmplă ceva sau nu, decizia mea joacă așa doar un rol secundar.
Și totuși, eu pot face ceva concret. Ceva care depinde NUMAI de mine. Pot face un lucru, pe care nimeni nu mă poate împiedica să-l fac. Căci adevărata revoluție începe în primul rând în mintea mea și în sufletul meu, în casa mea și mai ales, în propria grădină. Sau pe micul meu balcon de la etajul "x". Dacă vreau EU, se poate!
Ideea mea simplă și ieftină: grădina din lădiță. O alternativă practicabilă pentru fiecare dintre noi. Și o mare bucurie pentru copiii noștri.
Aveți nevoie doar de o lădița de fructe sau legume (la super-market-uri sau la piață găsiți ușor gratuit o astfel de lădiță), niște carton, pământ de flori, semințe (sau alternative) și bunăvoință. Bucuria, mulțumirea și plăcerea vin de la sine. Soarele, aerul și apa vi le dă Dumnezeu.
O astfel de lădiță ține fără probleme o vară întreagă, chiar dacă stă în ploaie. Pentru că în Belgia nu se poate planta salată în grădină (din cauza melcilor Limax), avem de ani de zile astfel de grădinițe pe terasă sau pe balcon. Și chiar dacă nu pot să consum doar ceea ce cultiv eu, fac totuși un pas înainte, care poate părea la prima vedere mic și neînsemnat, dar este în realitate foarte mare. Mult succes!
Fotografiile de mai sus sunt din anii trecuți, cele de mai jos sunt din această primăvară. De ieri. Am pus iar în lădițe și ghivece, salată, lobodă, leuștean, cimbru și toate cepele și toți cățeii de usturoi care încep deja acum să încolțească. Aș putea parafraza: nimic nu se pierde, totul se transformă. Și se folosește cu drag.....