În ultimii
ani, viața naturală și alimentația sănătoasă
au devenit din ce în ce mai mult
adevărate afaceri. De multe
ori, doar niște afaceri, ca oricare alte afaceri. Așa că, nu este de mirare că
internetul este plin de site-uri, bloguri, platforme şi magazine on-line
specializate pe o alimentație sănătoasă.
Din păcate, de multe ori în spatele acestora se ascunde doar interesul pecuniar. Mulți
dintre reprezentanții acestor site-uri, blog-uri, platforme și magazine încerca
să ne convingă că este imposibil să ne alimentăm sănătos dacă ne lipsesc
anumite produse. Și tot ei ne
și pun la dispoziție și toate aceste produse ”indispensabile”: aparatură
cât mai modernă și mai perfecționată (robot de bucătărie, mixer, deshidrator,
germinator și tot așa mai departe)
și alte nenumărate produse alimentare și
nealimentare, care mai de care mai sofisticate și mai exotice, al căror preț ne provoacă, brusc și direct,
dureri de cap. Și așa se transformă unul dintre procesele cele mai simple și
mai naturale ale vieții într-un proces artificial, complicat și de cele mai
multe ori inaccesibil material celor mai mulți dintre noi. Alimentația sănătoasă
devine încet-încet tot mai mult un obiect de lux, un apanaj al unei clase
sociale care are la dispoziție venituri cu mult peste media obișnuită.
Tocmai din
acest motiv, doresc să dau astăzi mai departe, cu mână pe inimă și conștiință
perfect curată și liniștită, o veste
bună: așa cum au demonstrat în România Elena Nită Ibrian și Valeriu Popa în zeci de ani de viață
naturală cu hrană vie, așa cum se poate învăţa din experiențele adunate, de asemenea de-a lungul a mai multor decenii, de miile de membri ai Alianței pentru Sănătate din Germania și așa cum mi s-a confirmat și mie în experiența
mea modestă de peste 7 ani cu hrana vie, adevărul este cu totul altul. Căci nu ne
trebuie mai nimic pentru ca să ne hrănim sănătos. Nu ne trebuie nici aparatură
high-tech, nici nuci, semințe și alte mirodenii și prafuri de peste mari și
țări. Absolut necesare și suficiente
pentru a trăi și a mânca sănătos sunt de fapt doar două lucruri, de cu totul altă natură: dorința și hotărârea de a o face.
Cunosc foarte
mulți oameni care și-au adunat acasă atâta aparatură, încât ar putea deschide
chiar și un magazin de specialitate. Oameni care au au câteva rafturi ale
bibliotecii ocupate de cărțile despre o alimentație sănătoasă, iar nenumăratele
cărți de bucate și de reviste cu rețete
le umplu până la refuz dulapurile bucătăriei. Dar de cele mai multe ori, tocmai acești
oameni sunt cei care NU reușesc să mănânce sănătos. Tocmai ei nu sunt capabili
să fie consecvenți și nu sunt în stare să urmeze un stil de viață sănătos decât intervale foarte scurte de timp. Căci cine nu a înțeles principiile de
bază ale unei vieți santoase nu va reuși să găsească puterea de a rezista
tentațiilor care ne ademenesc în viață la tot pasul. Cine nu este convins (și
convins poate fi numai cel care a testat totul,
un timp suficient de lung, pe propria piele) că numai o viață naturală este cheia unei
sănătăți perfecte, nu va reuși să iasă din cercul vicios al obiceiurilor
nesănătoase.
Așa cum au subliniat mereu
mulți medici și terapeuți naturaliști,
alimentație sănătoasă este mult mai mult decât un simplu mod de a ne hrăni, ea este pur și simplu un
adevărat mod de viață. Nu faptul că nu avem rețete sau un anumit aparat la
dispoziție ne va împiedica să ne hrănim sănătos. Nu lipsa banilor, deci
implicit accesul la ingredientele scumpe și la evenimentele în vogă, ne va influența în mod defavorabil starea de
sănătate. Doamnă Elena Nită Ibrian s-a vindecat de cancer și a trăit încă 60 de
ani cu hrana vie, iar cei mai mulți ani au fost în vremurile când și o mașină
de tocat era un mare lux. Cum ea s-a descurcat atunci cu o răzătoare, un fund
de lemn și un cuțit, oare nu am putea și noi să o facem astăzi?
Parcă ne folosim de fapt de toate aceste
lucruri pe care NU le avem pentru a ne justifica și scuza lipsa de voință. Căci dacă
vrem cu adevărat să devenim sănătoși, dacă vrem să mâncăm numai mâncare sănătoasă, dacă vrem să
renunțăm la toate obiceiurile dăunătoare, PUTEM să o facem. NIMENI și NIMIC nu
ne barează calea. Totul este să vrem și atunci vom și reuși să o facem. Să avem
încredere deplină, că Dumnezeu nu a dat tuturor ființelor din lumea aceasta
hrana necesară pentru a le asigura supraviețuirea și perpetuarea speciei (nu
uitați că fiecare animal este perfect adaptat la mediul său de viață!) și a
lăsat tocmai omul fără hrana potrivită.
Să nu uităm nicio clipă că nicio viețuitoare nu are nevoie de suplimente nutritive, doar omul consideră că hrana lăsată lui de Dumnezeu nu este
suficient de bună și trebuie îmbunătățită.
Nicio ființă nu are nevoie să-și spele, să-și curețe, să-și tăie, să-și
fiarbă, să-și prăjească s.a.m.d. hrana, omul este singura ființă care crede că
nu mai reușește să supraviețuiască altfel....
Să nu ne mai
lăsăm influențați și derutați de sloganurile medicilor alopați (care la drept
vorbind, nu au avut probabil niciodată ocazia, în toată carieră lor, să studieze
un om cu adevărat sănătos) și ale industriei farmaceutice (care este una din
cele mai înfloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea să fie oamenii
sănătoși?!).
Să încercam să ieșim din iureșul vieții și să ne tragem iar puțin
sufletul. Așa cum spunea dr. Bruker, "sănătatea este în primul rând o
problemă de informație”. Să ne informăm de aceea temeinic, să aprofundăm teoria
(trebuie mereu alocat un timp de gândire
asupra unui material citit, de cel puțin de 10 ori mai mare ca timpul necesar
citirii materialului respectiv), să ne folosim la maxim logica și
bunul-simț, să trecem totul prin ciurul propriului discernământ. Și cel
mai bine, să pornim singuri un experiment personal, care poate ne va schimba
viața: să încercam să mâncăm pentru o perioadă dinainte prestabilită de timp
numai hrană vie. Să ne păstrăm un timp de liniște și pace în fiecare zi. Să
încercam să ne adunăm puterile în mijlocul naturii, căci ea este adevărată
noastră casă. Și poate că o să-l regăsim
așa pe omul pe care Dumnezeu l-a creat de fapt
la nașterea noastră, după chipul și asemănarea Sa și pe care părinții,
societatea, condițiile moderne de viață, lumea etc. l-au prefăcut și l-au
schimonosit după chipul și asemănarea lor. Viața de la Dumnezeu
este cea mai mare minune și cel mai de preț bun pe care îl avem, nu este atunci un mare păcat să irosim fără rost un
astfel de dar?
Și acum partea practică: pentru exemplificare, câteva variante simple și ieftine ale unor produse scumpe, pe care probabil că cei mai mulți dintre voi le aveți deja la dispoziție în casă sau le puteți procura cu mare ușurință, și care pot fi folosite pentru prepararea unor mâncăruri din bucătăria fără foc.
Pentru laptele de semințe sau nuci - aveți nevoie numai de un tifon (pentru niște prieteni, am făcut într-o vacanță la București, punga de lapte dintr-un prosop de bucătărie nefolosit, pe care l-am cusut de mână), pe care o puteți folosi ca atare sau o puteți coase în formă de săculeț. Bunica mea făcea brânza în bucata de tifon necusută, punea laptele și strângea pur și simplu colțurile la un loc.
Pentru laptele de semințe sau nuci - aveți nevoie numai de un tifon (pentru niște prieteni, am făcut într-o vacanță la București, punga de lapte dintr-un prosop de bucătărie nefolosit, pe care l-am cusut de mână), pe care o puteți folosi ca atare sau o puteți coase în formă de săculeț. Bunica mea făcea brânza în bucata de tifon necusută, punea laptele și strângea pur și simplu colțurile la un loc.
In loc de aparat de deshidratat de cateva sute bune de lei: caloriferul, soba sau maretul soare.
Pentru chiftelute raw vegan sau sarmale crude, puteti face precum stramosii nostri dacii, maruntind semintele si cerealele inmuiate cu un lemn, sau puteti folosi o masina normala de tocat.
Pentru fulgii de cereale sau de seminte (pentru Müsli sau crema Budwig, de exemplu), cautati in bucataria parintilor sau a bunicilor vostri, sigur veti gasi rasnita din fotografiile de mai jos (eu am cumparat-o in Romania, caci nu am vrut sa i-o iau pe a mamei, de la un om la o margine de piata si m-a costat 15 lei - sigur ca daca ma tocmeam, as fi obtinut-o mai ieftin, dar eu cred ca nu se face sa ne tocmim cu oameni mai saraci ca noi). Se poate modifica finetea cu care se doreste sa se macine si astfel se poate face chiar si faina cu ea. Si va dati seama ca faceti simultan si sport?
Iar AICI, gasiti un video demonstrativ, cum puteti face fulgi de cereale fara aparate sau dispozitive speciale.
Pentru germinare va ajunge un simplu borcan si o bucata de tifon (mai multe amanunte AICI):
Ca mixer, nu este neaparat nevoie sa investiti prea mult, puteti face treaba suficient de buna si cu un mixer mic (sigur ca sunt anumite créations de haute cuisine crue pentru care un mixer performant este indispensabil, dar in rest, face fata si un mixer normal):
OTET DE MERE
Foarte mult conteaza calitatea alimentelor folosite in alimentatia noastra, de aceea, ideal ar fi sa producem noi insine macar o parte din alimentele pe care le consumam.
Eu incerc sa cumpar cat mai putine lucruri de la magazine (cumpar de la super-market doar apa minerala, prosoape de bucatarie, chibrituri si alte lucruri similare, in rest cumpar numai de la magazinul bio, piata si de la "taranul meu") si ma straduiesc sa fac cat mai multe produse cu propriile maini.
Un exemplu concret, otetul de mere (cel din magazin este de cele mai multe ori pasteurizat si daca nu este bio, are adaugati si aditivi!).
Se lasa sucul de mere (cu pulpa) intr-un borcan, iar bacteriile, care sunt principalul ajutor in bucatrie, rezolva restul si-l transforma in cel mai bun otet. Iar daca merele au fost din propria gradina si stiti ca nu au fost tratate in vreun fel, obtineti astfel, practic gratis, un produs de o calitate exceptionala!
Despre avantajele consumarii nucilor romanesti si a produselor regionale, am scris mai pe larg AICI.
Migdalele si nucile se cumpara si se pastreaza cel mai bine in coaja, se
sparge de fiecare data numai strict cantitatea care trebuie direct
folosita (altfel se oxideaza mult mai repede).
Eu am mostenit de la o matusa un spargator de nuci foarte simplu si foarte bun. Are peste 100 de ani si de aceea, spartul nucilor este pentru mine si un timp de meditatie: ma gandesc mereu cu drag si recunostinta, de fiecare data cand il folosesc, la mestesugarul indemanatic care l-a facut si la toate celelalte maini harnice prin care a trecut deja.
Eu am mostenit de la o matusa un spargator de nuci foarte simplu si foarte bun. Are peste 100 de ani si de aceea, spartul nucilor este pentru mine si un timp de meditatie: ma gandesc mereu cu drag si recunostinta, de fiecare data cand il folosesc, la mestesugarul indemanatic care l-a facut si la toate celelalte maini harnice prin care a trecut deja.
Va doresc pace si liniste in suflet!