Salata de nuca de cocos - o reteta din Maldive

Peste tot pe unde am ajuns in lumea aceasta minunata, mi-a placut intotdeauna tare mult sa descopar si mancarurile traditionale ale regiunii respective. Aproape in toate tarile in care am fost, am vizitat pe langa monumente, muzee, palate, ruine si celelalte minunatii pe care orice tara le are, de fiecare data si pietele cu produse autohtone. Caci cumva, mi se pare mie, ca acolo se pot invata cele mai multe lucruri despre o tara si despre oamenii ei. 

Mi-a placut  sa incerc sa cunosc mai indeaproape oamenii, sa vorbesc cu ei si mai ales sa-i ascult, m-a interesat cu adevarat sa descopar cum traiesc, ce vise si ce viziune asupra vietii au. Si mi-a placut sa iau cu mine, ca o amintire sufleteasca de mare valoare, cateva dintre retetele lor traditionale.

Exact asa a fost si in Maldive, unde eu m-am simtit precum Eva - nici mai mult si nici mai putin! Am trait un timp fara de inceput si fara de sfarsit, intr-o liniste desavarsita si o pace plina de armonie. Asa ca nu este de mirare, ca doua saptamani cat am stat eu acolo, am mers parca pe ape si am plutit prin vazduh (in ultmul timp mi se intampla foarte des acest lucru...)! Am venit din Maldive cu un suflet burdusit de minunile pe care le-am trait la fiecare pas si cu un corp care stia de-acum prea bine ce inseamna cu adevarat "sa fii liber ca pasarea cerului".... Caci dupa doua saptamani de umblat numai in picioarele goale, cand mi-am incaltat iar cizmele, ca sa ma sui in avionul ce trebuia sa ma aduca in iarna de acasa, am inteles dintr-o data, in ce inchisoare imi arunc benevol in fiecare zi trupul.

Reiau ce am scris mai demult despre Maldive, gandindu-ma in continuare cu aceeasi mare ingrijoarare la lumea pe care NOI TOTI tocmai o distrugem - mai jos, cateva amintiri si fotografii personale.

In hidroavion, cand ne-am ridicat de pe pamant si am avut aceste imagini in fata ochilor, eu nu am mai reusit sa-mi retin lacrimile - am inceput sa plang din adancul sufletului la vederea acestor peisaje. Este aproape ireal, ca un vis minunat.....

O fumusete atat de fragila si de delicata, care iti taie pur si simplu respiratia

Ca si cum intreaga lume ar fi un sevalet imens, pe care Dumnezeu a pictat cu mana Sa maiastra, luand numai din culorile raiului....

Plaja la sosirea noastra

O furtuna puternica se apropia amenintator de repede

Dupa furtuna: insula este de jur imprejur un morman urias de saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna permanent nisip - de ochii turistilor.....

Diguri de protectie

Bineinteles ca dupa furtuna (dimineata cand am deschis usa, am constatat ca apa ajunsese in timpul noptii pana in fata bungalow-ului), am devenit dintr-o data mult mai sensibila la problemele de mediu ale insulelor Maldive si am discutat intens pe aceasta tema cu o multime de bastinasi. Si toti mi-au povestit acelasi lucru: schimbarile masive, in special  cele referitoare la nivelul apei, care au intrevenit in regiune, s-au petrecut in principiu in ultimii 10-15-20 ani, de atunci a devenit procesul vizibil cu "ochiul liber"! De aceea, aproape toate insulele sunt protejate de diguri (dar la Tsunami din 2004, insula pe care am fost noi a fost acoperita de apa, pe o inaltime de peste 1 m!!!), au de jur imprejur saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna permanent nisip - ca sa nu fie vazuti de turisti. Iar presedintele Maldivelor a inceput sa cumpere pamant in Sri Lanka si India - in caz de forta majora....

Personal, am ajuns de mai multa vreme la concluzia ca de fapt, am trait tot timpul si traim mai departe cu totii in mijlocul RAIULUI, ORIUNDE ne-am afla pe lumea aceasta, asa am simtit eu peste tot pe unde am fost eu: si in Maldive si in Germania si  in Romania s.a.m.d. Daca  suntem atenti si deschidem bine ochii sufletului, ai inimii si ai mintii, putem recunoaste cu mare usurinta acest lucru. Dar noi ne batem joc de natura, am distrus, trecand cu brutalitate cu tavalugul nechibzuintii noastre peste toata aceasta imensa comoara pe care  ne-a incredintat-o Dumnezeu. Stiu ca eu nu pot face mult, nu am nici puterea politica, nici financiara, nu dispun de nicio posibilitate reala pentru a "misca" lumea. Dar sunt absolut sigura, ca Dumnezeu nu doreste ca eu sa stau doar cu mainile in san si sa plang numai de mila minunatului Pamant. Si  uite asa, incerc si eu sa fac, macar putinul care imi sta in putere sa-l fac......

 In pielea Evei....

Despre consumismul care tulbura deja profund si acest colt de lume voi povesti poate mai bine alta data. Astazi, o reteta de zile mari: 

"Maldivian young coconut salad"

Nuca de cocos este unul dintre cele mai complete alimente din lume. Poate fi consumata exclusiv un timp indelungat fara ca sa apara carente in organism. Despre multitudinea substantelor vitale pe care le contine nuca de cocos, nu are rost sa mai scriu si eu, caci este plin internetul (de exemplu AICI). Eu as insista mai mult pe faptul ca am fost probabil  programati genetic sa mancam  acest aliment, de aceea, as recomanda sa-l consumati cu incredere, macar din timp in timp. Am citit de mai multe ori, ca in al doilea razboi mondial, medicii americani din Filipine, ramasi fara plasma, au folosit sucul nucii de cocos ca inlocuitor - nu stiu daca este o poveste adevarata sau nu, caci din pacate nu am gasit o sursa credibila care sa ofere date exacte. 

Pentru oamenii din Maldive, cocotierul reprezinta o comoara nationala, caci ei folosesc absolut TOATE partile sale: nuca de cocos (care nu este de fapt o nuca) este o componenta de baza a alimentatiei traditionale; lemnul sau este folosit la constructiile caselor, mobilelor si al barcilor; din crengile si frunzele lui se fac acoperisurile caselor si tot felul de accesorii casnice. Chiar si din cojile nucilor se fac o multime de lucruri utile, as aminti in primul rand saltelele si vasele de bucatarie. Iar cand se lovesc sau se ranesc, isi dezinfecteaza si isi trateaza ranile tot cu laptele nucii de cocos!

Desigur ca valoarea nucii de cocos este maxima atunci cand este consumata ca atare, fara a fi prea mult preparata - lucru valabil pentru orice fruct, leguma, cereala sau samanta! 

Unul dintre cei trei ochi ai nucii (de fapt sunt doi ochi si o gura) este moale si se poate strapunge foarte usor, chiar si cu un betisor. Se bea sucul cu un pai, si apoi se sparge coaja (se sparge foarte usor, daca este trantita cu putere de o piatra sau de o strada pietruita!) si se consuma "carnea" nucii. 

Puteti vedea ochii si gura?

Mai rar chipuri atat de frumoase.....

Cand am insa multe nuci de cocos la dispozitie (in Maldive de exemplu,  imi aducea gradinarul in fiecare zi cate 5 nuci), imi fac si salata din Maldive sau folosesc carnea la diferite prajituri din bucataria fara foc.

Gradinarul hotelului se suia fara niciun ajutor in cocotier!Am incercat si eu, dar nu am fost in stare sa ajung prea sus....

Si in cele din urma si reteta mult-promisa:

Salata de nuca de cocos

Ingrediente: nuca de cocos tanara ("carnea"  nucii trebuie sa fie inca moale si subtire), suc de lamaie sau de limeta, ceapa, ardei iute, putin piper. Se maruntesc ceapa, ardeiul iute si carnea nucii de cocos (care se desprinde usor cu o lingurita de pe coaja) si se amesteca cu restul ingredientelor. Reteta originala era desigur si cu sare si am mancat si varianta cu frunze de coriandru, pe care eu insa nu le pot suferi, asa ca renunt cu usurinta la ele. Adaug insa, in varianta pe care am creat-o dupa gustul meu, plante din flora spontana. Si mai ales acum in primavara, salata de nuca de cocos cu frunze proaspete de leurda, papadie si usturoi salbatic este o adevarata creatie divina!

Si cand in Europa de Vest ploua si nu se mai opreste, si cand frigul umed te patrunde pana la oase, si cand soarele se ascunde in nori zile-n sir, atucni imi fac aceasta salata si ma vad parca iar la malul marii de cristal, mangaiata de un soare de aur....