Despre Alexander Sutherland Neill nu s-a scris prea mult in limba romana, desi teoria creata de el (pornind de la experienta si studiile lui Homer Lane) reprezinta in fapt, baza mai tuturor conceptelor moderne de educatie. Cine nu l-a citit inca pe A.S. Neill, a pierdut enorm. Culmea este, ca o singura carte de-a lui cuprinde informatii mai valoroase si mai complete ca intrega opera a multora dintre autorii "moderni". Neill va va raspunde la absolut toate intrebarile legate de cresterea si educatia copiilor pe care le aveti, ba mai mult, va va ajuta sa va cunoasteti si sa va intelegi cu adevarat nu numai copiii, ci si pe voi insiva, pe parintii vostri, pe oamenii de langa voi. Caci toate cartile lui nu sunt numai simple teorii, tesute si elaborate in mintea sa si experimentate cu cativa copii. Nu, nici vorba de asa ceva! De-a lungul intregii sale vieti, prin mana lui Neill au trecut mii de copii; iar Neill a fost un adevarat dascal, un invatator in sensul originar al cuvantului, un om care a cautat sa actioneze numai in interesul copiilor, numai spre binele lor si de aceea, a activat toata viata sa ca profesor, pana la moartea sa, la varsta de 90 de ani.
Gasesc ca cea mai potrivita pentru a-l cunoaste pe A.S. Neill, este cartea "Summerhill. A Radical Approch to Child Rearing", Hart Publishing Co, N.Y. - 1960, care a fost tradusa in foarte multe limbi, devenind astfel accesibila multor oameni.
Desigur ca nu pot sa nu fiu teribil de trista, ca astazi, in Romania, sunt traduse si publicate atatea carti (tare multe inutile si numai cu valoare de maculatura), si tocmai asa un mare pedagog este trecut sub tacere - in special, tocmai de cei care-l copiaza cu nerusinare.
Asa ca am sa incerc in continuare, sa vi-l aduc pe A.S. Neill mai aproape: astazi, la 130 de
ani de la nasterea sa.... Traducerea si adaptarea unor scurte citate imi
apartin, din pacate nu posed drepturile de autor pentru a face o traducere
cum s-ar cuveni. Dar poate cunoaste cineva un editor curajos, cu viziuni
largi si care si-ar putea permite sa-l traduca si sa-l publice pe Neill
si in limba romana???
A.S. Neill s-a nascut in Scotia pe 17 octombrie 1883 si a devenit dupa terminarea universitatii profesor
la o scoala de stat (ca si tatal sau). Dar fiind un mare iubitor de
oameni, el nu a rusit sa se impace cu sistemul de dresura practicat in
scolile oficiale. Astfel incat, in 1921 infiinteaza celebra
scoala-internat Summerhill, pe care o conduce pana la moartea sa in anul 1973.
Neill este absolut convins de natura buna a copilului. Convingerea sa de neclintit este ca toti copiii nu vin pe lume ca hoti, lasi sau roboti lipsiti de suflet, ci toti copiii au capacitatea de a iubi viata si de a fi interesati de ea. Scopul educatiei, de fapt scopul vietii, este de a face totul cu bucurie, pentru a deveni un om cu adevarat fericit. Pentru Neill, a fi fericit inseamna a fi interesat de viata - si numai un om fericit isi poate trai viata din plinul personalitatii sale. De aceea, nu este suficient sa fie dezvoltate in scoli numai capacitatile intelectuale, ci ar trebui neaparat cultivate si sustinute si capacitatile emotionale. Neill atragea intotdeauna atentia, ca in societatea moderna, se mareste tot mai mult prapastia dintre intelect si sentimente. Omul din ziua de astazi percepe din ce in ce mai mult ceea ce traieste doar prin intermediul puterii sale de intelegere, in loc sa reactioneze direct prin ceea ce ii dicteaza inima sa, prin ceea ce vad ochii sai sau aud urechile sale. Ne invatam de mii de ani copiii sa faca numai ceea ce trebuie sa faca ca sa fie pe placul adultilor si nu ceea ce simt ei cu adevarat si ceea ce considera ei ca este corect!
Neill considera ca pentru ca orice copil sa devina intr-o buna zi un adult sanatos si fericit, el trebuie sa invete sa fie un individ independent, care sa se descurce singur cu lumea din jurul sau, in orice situatie. El trebuie sa dezvolte capacitati care sa-l ajute sa perceapa lumea mental, emotional si artistic, fara a fi nevoit sa apeleze la ajutorul altor oameni. Neill a privit foarte critic societatea, subliniind mereu faptul ca societatea nu cauta sa creeze indivizi cu o personalitate proprie, ci mai degraba o multime, o masa. Si de aceea Neill nu a incercat niciodata sa educe copiii pentru a-i face sa se adapteze la regulile existente: el a dorit ca ei sa devina "oameni fericiti, a caror scala de valori nu se bazeaza in primul rand pe ´a avea mult` sau ´a consuma mult`, ci mai degraba pe ´a fi mult`".
Citate extrase din cartea "Summerhill":
"Caci nu exista copii cu probleme. Exista numai parinti cu probleme. Sau mai bine spus: exista numai o omenire cu probleme!"
"Ma adresez parintilor, pentru ca dupa parerea mea, un copil dificil a devenit dificil doar prin cresterea sa gresita. Un copil dificil este un copil nefericit. Acelasi lucru este valabil si pentru adultii dificili. Un om fericit nu a comis niciodata un furt sau un omor. Crimele, jafurile, ura, razboaiele apar numai din nefericirea oamenilor."
"Trebuie sa cream o scoala adaptata copiilor si nu copii adaptati scolii."
"Copiii crescuti in libertate nu se lasa asa de usor influentati. Caci lor nu le este frica. Si acesta este cel mai bun lucru care-l putem dori unui copil."
"Scopul existentei copilului este de a-si trai propria viata - si nu viata pe care considera parintii ingrijorati ca ar trebui sa o traiasca, o viata care sa corespunda dorintelor parintilor, care cred ca stiu mai bine care sunt cele mai potrivite lucruri pentru copil. Astfel de interventii din partea adultilor au ca urmare numai o generatie de roboti.
Copiii nu pot fi fortati sa invete un instrument sau orice altceva, fara a-i transforma intr-o anumita masura in adulti lipsiti de vointa. Ii transformam astfel in conformisti - un lucru bun pentru societate, care are nevoie de servitori ascultatori, care merg mecanic in fiecare dimineata cu trenul de 8.30 din suburbii in oras, ea fiind o societate care se sprijina pe umerii bietului omului total infricosat si usor de manipulat. "
"Studentii care nu sunt interesati de obiectul studiului lor si care isi trec examenele invatand din greu, doar prin constrangere, vor deveni apoi profesori necreativi, medici mediocri si juristi incompetenti, desi ar fi putut deveni poate zidari exceptionali, buni tehnicieni sau politisti de prima mana."
"Multi dintre asa-numitii pedagogi sunt convinsi ca nu conteaza ce invata copilul, important este sa i se predea ceva. Si ce mai poate atunci profesorul sa faca, decat sa predea ceva si sa vada in predare principala sarcina a scolii, atata timp cat scolile raman ceea ce sunt: fabrici, in care se produce ´material uman`?"
"Nu am nimic importiva invatatului, dar joaca este dupa parerea mea mult mai importanta. Caci invatatura este importanta, dar nu pentru oricine. Intr-o biografie a lui Nijinsky, este mentionat faptul ca acesta nu a reusit sa treaca examenul de bacalaureat la liceul din St. Petersburg, dar fara acest examen nu ar fi putut fi primit la Academia de Stat de Balet. Nijinski nu putea insa sa invete ce ar fi trebuit sa stie pentru acest examen, deorece gandurile sale erau in alta parte. Asa ca a fost inscenat pentru el un examen: rezultatele i-au fost direct inmanate cu foile de examen...... Va imaginati ce pierdere ar fi fost pentru intreaga lume, daca Nijinski ar fi trebuit sa treaca cu adevarat acest examen?"
"Fiecare copil are in el un Dumnezeu. Incercarile noastre de a modela copilul, il vor transforma pe acest Dumnezeu intr-un diavol. Copiii vin la scoala mea ca niste mici diavoli, care urasc lumea: sunt destructivi, lipsiti de maniere, mincinosi, hoti, violenti. Dupa 6 luni, ei devin copii fericiti, sanatosi, care nu pot face niciun rau."
Aici, Anthony de Mello (de la care am auzit si eu pentru prima data de Summerhill) despre A.S. Neill, asa cum marturisea si in cartea "Awareness": "Aceasta carte este cu adevarat demna sa fie citita! Mie mi-a schimbat cursul vietii si modul de a privi oamenii. Am inceput de-atunci sa vad MINUNI."
"Sunt convins ca scopul vietii este fericirea - adica interesul de a trai. Educatia trebuie sa fie o pregatirea pentru viata. Societatea actuala insa nu are prea mult succes in acest domeniu. Sistemele noastre educationale, politice si economice duc la razboaie. Stiinta medicala nu a reusit sa invinga bolile. Religiile nu au reusit eradicarea nici a hotiei, nici a crimei.
Hai sa ne punem cateva intrebari incomode! De ce sufera oamenii de mai multe boli decat animalele? De ce se urasc oamenii si se omoara in razboaie, in timp ce animalele nu fac asa ceva? De ce mor din ce in ce mai multi oameni de cancer? De ce se sinucid atatia oameni? De ce exista atatea infractiuni sexuale? De ce exista antisemitism? De ce exista discriminare rasiala?"
"Teama parintilor de viitor este o baza proasta pentru sanatatea copilui. Un filistin ar spune: Considerati deci ca este un succes daca un copil ajunge numai un sofer de camion? Criteriul dupa care eu judec succesul unui om, este capacitatea lui de a lucra cu bucurie si de a duce o viata implinita."
"Asteptam sinceritate de la politicienii nostri (atat de departe merge optimismul omenesc), de la judecatori, profesori si medici. Si totusi, ne crestem copiii astfel incat ei nu vor indrazni sa fie sinceri. Societatea este dusmana libertatii. Societatea - marele morman - este conservativa si uraste gandirea noua. Moda intruchipeaza cel mai bine aceasta aversiune a societatii fata de libertate. Masa cere uniformitate - astazi cei mai putini oameni mai indraznesc sa nu se preocupe de hainele corecte."
"Copiii se gasesc pe sine insisi, daca li se permite sa fie ei insisi!"
Asa cum spunea si Erasmus von Rotterdam: "Conditia esentiala pentru a fi fericit este dorinta de a fi cel care esti cu adevarat."
"Daca ati folosit vreodata propozitia: "Cand eram eu de varsta ta, eram...", atunci faceti o nemaipomenita greseala. Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie. Motto-ul meu pentru educatia de acasa: Lasati in numele lui Dumnzeu oamenii sa-si traiasca propria viata! Aceasta atitudine se potriveste in orice situatie!"
Cum putem face copiii sa devina fericiti? Raspunsul meu este: renuntati la orice constrangere. Dati-i copilului posibilitatea sa fie el insusi! Nu incercati sa-l invatati permanent ceva! Nu-i tineti predici!! Nu-l obligati sa faca ceva! Nu-l situati pe un piedestal! Poate ca nu sunteti de acord in totalitate cu mine. Daca refuzati raspunsul meu, nu va mai ramane decat sa gasiti dumneavoastra unul mai bun."
A.S. Neill a pornit de la cuvintele lui Khalil Gibran, pe care ar trebui de fapt sa le cunoasca orice parinte:
"Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii, de ea
însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi,
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu sunt şi gân-
durile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor. Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei
de mâine, pe care voi n-o puteţi vizita nici
chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi
să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici ză-
boveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca
nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi.
Pe drumul nesfârşirii, Arcaşul vede ţinta
şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca
săgeţile-I să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului,
să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare,
tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic."
Fragment din "Profetul" (1923) de Khalil Gibran, traducerea Radu Cârneci.
Si ca de obicei in incheiere, pe scurt si din experienta personala. Copiii mei sunt deja mari, au 14 si 10 ani. Am facut in toti acesti ani greseli cu carul, care in parte nu mai pot fi corectate. Dar asa este in viata, trecutul nu se mai poate niciodata schimba. Astfel incat nu-mi mai ramane decat sa privesc totul cu multa ingaduinta si intelegere: caci atata am stiut eu la momentul respectiv.... Important este sa NU mai repet iar si iar acele greseli si cel mai bine este sa raman mereu deschisa si in cautarea adevarului. Acelasi lucru este valabil si pentru parintii mei, care au facut toate greselile numai din marea lor dragoste si din grija pentru mine: caci in spatele fiecarei decizii pe care au luat-o, s-a aflat numai gandul la fericirea mea si la binele meu. Atata au stiut ei si atata au facut. Sigur ca le-as putea purta pica vesnica, dar eu m-am hotarat sa le accept si sa le iert greselile si asa am reusit sa am acum, la batranete, o relatie sufleteasca cu parintii mei mai buna ca niciodata. Va recomand din tot sufletul aceste exercitii de gandire, s-ar putea sa va deschida cu totul si cu totul noi cai.
Si inca o poveste foarte noua, despre cum am reusit eu sa pun, cat de cat, in practica lucrurile invatate de la A.S. Neill.
"Fiica mea are la scoala un nou profesor de vioara, Daniel, un slovac cu un talent muzical iesit din comun si cu insusiri perfecte de dascal. Toti copiii au facut progrese enorme de cand a inceput el sa lucreze cu ei. Pe mine m-a luat deoparte la scurt timp dupa ce a inceput sa lucreze cu fetita mea, si mi-a spus ca a constatat ca ea are un talent muzical iesit din comun si ca daca ar exersa ar putea deveni o mare violonista, caci are toate atributele care sunt absolut necesare pentru aceasta (de ce credeti ca desi multi copiii nu fac decat sa exerseze toata ziua un instrument - obligati de parinti, desigur - nu ajung totusi cu totii mari muzicieni?). Eu, care nu am fost in stare sa devin pianista de exceptie care mi-ar fi placut sa devin in copilarie, m-am simtit foarte fericita si plina de entuziasm si i-am spus acasa copilului:
- Daniel mi-a spus, ca esti foarte talentata si ca daca incepi sa exersezi serios, poti ajunge o mare violonista.
Raspunsul primit, direct, fara nicio ezitare, m-a pus foarte tare pe ganduri si, de ce sa nu recunosc, la grea incercare:
- Stiu, Daniel mi-a spus si mie, dar eu NU vreau.
Povestea se incheie foarte simplu: de atunci, am incetat sa o mai oblig sa exerseze atunci cand ea nu vrea, cand ea considera ca are altceva, mult mai important pentru ea, de facut..."
Am spus de mai multe ori, ca nu mi-a venit deloc usor si mi-a luat tare mult timp sa inteleg toate aceste lucruri. Si eu gandesc cu adevarat acum, ca e absolut indiferent daca copiii mei vor face o facultate sau nu: important este sa o faca pentru ei, pentru ca ei doresc sa invete ceva pentru viata lor si nu pentru mine, ca sa ma pot fali eu cu acest lucru!! In viata mea, am cunoscut oameni care au atins pozitii incredibil de inalte in cariera lor - dar au ramas niste oameni complet nefericiti. Si am cunoscut si oameni care nici nu au iesit din satucul lor de cateva sute de locuitori, nici nu au facut mai mult de cele cateva clase ale unei scoli primare: lucruri care nu i-au impiedicat insa sa aiba o viziune mai larga asupra lumii ca multi alti oameni umblati si invatati nevoie mare, cateodata si cu 2-3 facultati. Si iar apelez la exemplul meu favorit - Cat conteaza toate lucrurile materiale pe care le dam copiilor, daca noi nu ii ajutam sa
inteleaga adevaratul sens al vietii, daca nu le dam lectiile cele mai
importante de viata cum ar fi: omenia, bunatatea, iubirea aproapelui,
toleranta, acceptanta, dragostea si respectul pentru tot ceea ce ne
inconjoara, recunoasterea maretiei creatiei lui Dumnezeu, s.a.m.d.? La
ce-ti foloseste frumusetea, la ce-ti ajuta milioanele de la banca,
masinile din garaj, casele din toate colturile lumii, succesul
international, daca tu nu stii sa fii fericit si multumit cu tine insuti
si sa traiesti in pace si armonie cu tot ceea ce te inconjoara? Viata ne-a dat si continua sa ne dea o multime de triste
exemple: Marilyn Monroe, Elvis Presley, Romy Schneider, Madalina Manole
si multi altii - lista oamenilor fumosi, bogati, cu o cariera de succes
si profund nefericiti este de-a dreptul interminabila.
Eu cred in cu totul alte valori, si de aceea, daca copiii mei vor fi fericiti ca gunoieri, agricultori sau cine stie ce vor ajunge, eu voi fi la randul meu foarte multumita si mandra de ei. Si sunt pregatita, din tot sufletul, sa-i sprijin sa mearga pe drumul lor, oricare ar fi el - caci sunt absolut convinsa, ca nu conteaza CE faci, atata timp cat faci lucrul respectiv cu bucurie si entuziasm.
"Vorba lunga, saracia omului: trebuie sa acceptati copilul asa cum este el si sa nu incercati sa-l formati dupa propria conceptie." - A.S. Neill
Andreea (care deplangea la randul ei inca din 2010 faptul ca Neill nu a fost tradus in limba romana) a tradus mai multe texte si pe blogul "Dezvaluiri!" veti mai gasi multe alte lucruri interesante.
Aici si un scurt documentar despre Summerhill:
Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis si link-ul filmului artistic (eu as fi spus, ca am vazut o varianta cu subtitrare in limba romana, dar s-ar putea sa ma insel...):
