 |
| Farmecul deosebit al unui loc, de la zi la zi, si in diferite momente ale zilei...... |
Avem marea sansa de a trai intr-o lume de vis. Zilele trecute, chiar m-am chinuit sa ma gandesc, unde am fost eu pana acum si NU mi-a placut. Nu mi-am amintit un astfel de loc.
De cativa ani buni incoace, am inceput sa ma bucur de fiecare rasarit de soare, de fiecare apus, de fiecare pasarica care isi povesteste dorul, de palele de vant si picurii de ploaie, de orice floare, orice copac, orice fir de iarba, de bolovani, pietricele si fire de nisip, de ...... Suntem inconjurati de adevarate minunatii si toate sunt daruri nepretuite. Ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot.
.......
Cu 31 de ani in urma, pe 5 august 1982,
Lily Teodoreanu (sotia lui Ionel Teodoreanu, dupa poetul Stefan
Nenitescu " cea mai talentata dintre Teodoreni") ii scria de la Manastirea Varatec prietenei sale
Nelli Pillat, adunand parca toata vara in cele cateva randuri scrise pe o carte postala:
"Iti scriu de pe cerdacul meu, din coasta bisericii, unde ma bucur de primele ceasuri ale zilei, chiar si cand ploua si se amesteca soaptele ploii cu glasul mare al clopotelor si toate se imbraca in matase si sclipesc florile, nu se stie din ce picaturi de raze, cand soarele e dincolo de peretele de puf al cerului si toate se boteaza din nou. Am avut si zile de soare si alte, mai multe, de ploi de toate soiurile, si de cele care rup malurile si apoi se caiesc si stralucesc de-ti iau ochii si uiti de toate.
Intr-o zi chiar a poposit un nour in incinta, opalin, mladios, pana la florile cerdacului, care se gudurau, rosii, de haina lui moale, si incet, foarte incet au rasarit zidul bisericii, gemuletele, prin care zumzaie slab corul, acoperisul, turlele, apoi s-au risipit....".
In prefata cartii "Minunea timpului trait", in care Monica Pillat a adunat minunatele scrisori scrise de Lily Teodoreanu, Horia-Roman Patapievici nota: "Cred ca in tot anul 1982 nu s-a intamplat nimic mai important decat acest "nour" care s-a evaporat sub razele soarelui, lasand sa se iveasca, dintre stropii sai pe cale de a se transforma in aer, zidul si turlele bisericii. Iti trebuie geniu ca sa vezi lucrurile cu adevarat importante."
"Iti scriu de pe cerdacul meu, din coasta bisericii, unde ma bucur de primele ceasuri ale zilei, chiar si cand ploua si se amesteca soaptele ploii cu glasul mare al clopotelor si toate se imbraca in matase si sclipesc florile, nu se stie din ce picaturi de raze, cand soarele e dincolo de peretele de puf al cerului si toate se boteaza din nou. Am avut si zile de soare si alte, mai multe, de ploi de toate soiurile, si de cele care rup malurile si apoi se caiesc si stralucesc de-ti iau ochii si uiti de toate.
Intr-o zi chiar a poposit un nour in incinta, opalin, mladios, pana la florile cerdacului, care se gudurau, rosii, de haina lui moale, si incet, foarte incet au rasarit zidul bisericii, gemuletele, prin care zumzaie slab corul, acoperisul, turlele, apoi s-au risipit....".
In prefata cartii "Minunea timpului trait", in care Monica Pillat a adunat minunatele scrisori scrise de Lily Teodoreanu, Horia-Roman Patapievici nota: "Cred ca in tot anul 1982 nu s-a intamplat nimic mai important decat acest "nour" care s-a evaporat sub razele soarelui, lasand sa se iveasca, dintre stropii sai pe cale de a se transforma in aer, zidul si turlele bisericii. Iti trebuie geniu ca sa vezi lucrurile cu adevarat importante."