Am adus din vacanta tare multe daruri cu mine. Caci am primit un cufar intreg de daruri si-mi sare inima de bucurie sa le impart acum si cu voi. Si pentru ca tot nu am timp prea mult la dispozitie, rastorn pur si simplu aici cufarul cu fundul in sus si va las sa va alegeti fiecare lucrurile care va plac cel mai mult.
Nu pot sa spun prea multe, sunt atat de entuziasmata si atat de patrunsa de descoperirile facute, incat imi vine greu sa vorbesc deja despre ele - chiar nu as sti sa spun acum care este comoara cea mai de pret pentru mine, dar viata mea a facut parca o cotitura brusca, si cumva, deja de cateva zile bune, am chiar senzatia ca nu mai merg, ci ca mai mult plutesc deasupra pamantului.
Andre Stern este numele primului om care m-a marcat extraordinar in ultima saptamana, de duminica si pana azi, i-am citit deja doua carti, i-am urmarit toate conferintele si interviurile pe care le-am gasit: caci m-a fascinat teribil, de la prima silaba. Un om fericit. Si intalnind un astfel de om, ne dam seama cat de putini oameni cu adevarat fericiti sunt de fapt in jurul nostru.
Dar cine este André Stern? As spune pe scurt, ca André este dovada vie a adevaratului potential uman, ne arata negru pe alb (sau in culori), cate se pot realiza in viata FARA SCOALA. Andreea tot ne explica de o buna bucata de timp cum sta treaba cu metoda unschooling, expunandu-se astfel de buna voie intolerantei si orizontului limitat al multor oameni - comentariile acide si rautatile gratuite sunt si pe blogul ei la ordinea zilei - asa ca ma bucur extraordinar ca am reusit sa cunosc un astfel de om, un bun exemplu, care cu siguranta va linisti multe constiinte de parinti devotati, care au ales o alta cale fata de cea batatorita de stramosii lor: caci cu totii suntem, mai mult sau mai putin, cazuti in hipnoza generala in care se complace societatea moderna, cu totii suntem supusi presiunii de grup din partea familiei, colegilor, a tuturor celor din jur. Si putini avem curajul si puterea de a decide sa fim "altfel": sa nu ne mai vaccinam copiii, sa nu le mai dam medicamente de sinteza, sa nu-i mai includem in sistemul scolar clasic, sa-i hranim altfel, sa-i crestem in libertate, s.a.m.d.
Dar Andre Stern nu ar fi existat fara tatal sau, Arno Stern. Si intalnindu-l pe Arno Stern, s-a mai daramat un zid ce-mi limita orizontul. Unul mare de tot. "Semiologia expresiei", "Formulation", educatia creatoare, memoria organica, amintirile intrauterine - sunt inca ramasa cu gura casacata, sunt inca orbita de lumina ce s-a facut deodata in fata mea. Parca mi-a cazut o mare greutate de pe suflet si s-a mai rupt un lant gros din jurul piciorului meu - aici este de studiat enorm, nu-mi ramane decat sa va rog DIN SUFLET sa incercati sa va documentati mai departe: pentru binele vostru si al copiilor vostri, pentru binele tuturor celor din jurul vostru, pentru binele planetei minunate care ne este casa.
Duminica trecuta ma aflam in fata unui stand enorm de carti si, ghidata doar de instinct, mi-am ales doar trei carti (desi as fi cumparat aproape tot standul): prima cartea a fost a lui Scott Peck despre comunitati (la urma urmei, ma deplasesem sute de kilometri pana la o comunitate ecologica bazata pe teoriile lui), cartea lui Andre Stern, pe care nu am mai lasat-o din mana de cum am vazut-o (nu auzisem nimic despre el pana in acea clipa), si o carte a unui mare om de stiinta, un neurobiolog, cu numele Gerald Hüther: "Ce suntem si ce am putea fi"..... De-abia acasa, am constatat ca profesorul Hüther a dovedit stiintific corectitudinea teoriilor legate de avantajele metodelor home- sau unschooling, si a subliniat la fiecare ocazie efectele dezastroase ale sistemului scolar actual asupra dezvoltarii armonioase a copiilor, am descoperit cu mare bucurie ca are legaturi stranse cu familia Stern si va marturisesc sincer, ca m-am bucurat mult, ca pot sa ma las linistita si de un savant..... Un alt cerc se inchisese cumva atat de armonios, facandu-ma sa devin iar si iar constienta de faptul ca sunt pe maini bune, ca nu trebuie sa-mi fac griji inutile, ca este pacat sa-mi pierd timpul cu nimicuri.....
Lista celor carora ar trebui sa le multumesc acum este tare lunga: André Stern, Arno Stern, Scott Peck, Gerald Hüther, Andreea, oamenilor de la Schloss Tempelhof, si nu in ultimul rand Tinei Oestreich, care mi-a dat posibilitatea sa-mi trag sufletul in casa ei minunata de vacanta din Hohenlohe:
"Nu-ti visa viata, ci traieste-ti visul"..... Parca special pentru mine, mi-a prins oricum tare bine sa dorm cu capul sub astfel de vorbe intelepte.
Seara, stateam in balansoar in fata focului din soba, citind impreuna cu copiii, intr-o liniste si o pace de inceput de lume - ei, cum mai poti sa nu fii fericit?
Dar cine este André Stern? As spune pe scurt, ca André este dovada vie a adevaratului potential uman, ne arata negru pe alb (sau in culori), cate se pot realiza in viata FARA SCOALA. Andreea tot ne explica de o buna bucata de timp cum sta treaba cu metoda unschooling, expunandu-se astfel de buna voie intolerantei si orizontului limitat al multor oameni - comentariile acide si rautatile gratuite sunt si pe blogul ei la ordinea zilei - asa ca ma bucur extraordinar ca am reusit sa cunosc un astfel de om, un bun exemplu, care cu siguranta va linisti multe constiinte de parinti devotati, care au ales o alta cale fata de cea batatorita de stramosii lor: caci cu totii suntem, mai mult sau mai putin, cazuti in hipnoza generala in care se complace societatea moderna, cu totii suntem supusi presiunii de grup din partea familiei, colegilor, a tuturor celor din jur. Si putini avem curajul si puterea de a decide sa fim "altfel": sa nu ne mai vaccinam copiii, sa nu le mai dam medicamente de sinteza, sa nu-i mai includem in sistemul scolar clasic, sa-i hranim altfel, sa-i crestem in libertate, s.a.m.d.
Dar Andre Stern nu ar fi existat fara tatal sau, Arno Stern. Si intalnindu-l pe Arno Stern, s-a mai daramat un zid ce-mi limita orizontul. Unul mare de tot. "Semiologia expresiei", "Formulation", educatia creatoare, memoria organica, amintirile intrauterine - sunt inca ramasa cu gura casacata, sunt inca orbita de lumina ce s-a facut deodata in fata mea. Parca mi-a cazut o mare greutate de pe suflet si s-a mai rupt un lant gros din jurul piciorului meu - aici este de studiat enorm, nu-mi ramane decat sa va rog DIN SUFLET sa incercati sa va documentati mai departe: pentru binele vostru si al copiilor vostri, pentru binele tuturor celor din jurul vostru, pentru binele planetei minunate care ne este casa.
Duminica trecuta ma aflam in fata unui stand enorm de carti si, ghidata doar de instinct, mi-am ales doar trei carti (desi as fi cumparat aproape tot standul): prima cartea a fost a lui Scott Peck despre comunitati (la urma urmei, ma deplasesem sute de kilometri pana la o comunitate ecologica bazata pe teoriile lui), cartea lui Andre Stern, pe care nu am mai lasat-o din mana de cum am vazut-o (nu auzisem nimic despre el pana in acea clipa), si o carte a unui mare om de stiinta, un neurobiolog, cu numele Gerald Hüther: "Ce suntem si ce am putea fi"..... De-abia acasa, am constatat ca profesorul Hüther a dovedit stiintific corectitudinea teoriilor legate de avantajele metodelor home- sau unschooling, si a subliniat la fiecare ocazie efectele dezastroase ale sistemului scolar actual asupra dezvoltarii armonioase a copiilor, am descoperit cu mare bucurie ca are legaturi stranse cu familia Stern si va marturisesc sincer, ca m-am bucurat mult, ca pot sa ma las linistita si de un savant..... Un alt cerc se inchisese cumva atat de armonios, facandu-ma sa devin iar si iar constienta de faptul ca sunt pe maini bune, ca nu trebuie sa-mi fac griji inutile, ca este pacat sa-mi pierd timpul cu nimicuri.....
Lista celor carora ar trebui sa le multumesc acum este tare lunga: André Stern, Arno Stern, Scott Peck, Gerald Hüther, Andreea, oamenilor de la Schloss Tempelhof, si nu in ultimul rand Tinei Oestreich, care mi-a dat posibilitatea sa-mi trag sufletul in casa ei minunata de vacanta din Hohenlohe:
 |
| Photo: Tina Oestreich |
 |
| Photo: Tina Oestreich |
Seara, stateam in balansoar in fata focului din soba, citind impreuna cu copiii, intr-o liniste si o pace de inceput de lume - ei, cum mai poti sa nu fii fericit?
bravo pentru toti cei ce stiu, pot, vor, reusesc sa-nfrunte sistemul.chiar ma gandeam sa-mi comand una din cartile lui Andre Stern.
RăspundețiȘtergereeu cred ca multi din parintii de azi, de ieri si de maine au simtit la un moment dat ca scoala te face handicapat, iti limiteaza posibilitatile, talentele, iti inabusa aspiratiile naturale ale fiintei tale.ne reduce efectiv la o turma de oi.
bine-nteles ca si eu am fost la scoala,iar in liceu efectiv m-apuca groaza, pur si simplu era un loc unde ma duceam ca sa am de unde veni inapoi acasa. bun nu asta-i important.
e bine ca asemenea oameni ca andre, andreea, fac cunoscut si alte fatete ale educatiei.
ei putin cate putin ne-om trezi cu totii.daca nu pentru unschooling, macar sa schimbam sistemul de invatamant, printre multe altele.
ca de obicei un articol pertinent si cum nu se poate mai clar.
multumesc
daniela
Draga mea,
ȘtergereCumva se pierduse o parte din postare, am refacut astazi totul (porecla mea e Sisif), sunt sigura ca o sa-ti placa si tie la fel de mult si Arno Stern si prof. Hüther (care din pacate poate fi citit numai in germana...). Iar la Tempelhof am cunoscut o romanca cu o poveste care ar trebui sa ne scoale si din morti: la nici 30 de ani, directoare de vanzari la un mare concern cu o viata in toate hotelurile din lume impartita numai intre conferinte si sedinte, face atac cerebral: trebuie sa invete din nou sa mearga , sa vorbeasca, sa gandeasca..... Acum, a renuntat la tot, locuieste intr-o mica locuinta in comunitatetea Tempelhof si are grija de capre: le mulge, le face curat, le ingrijeste daca sunt bolnave, face branza si alte produse din laptele lor. Si e fericita, linistita, implinita, radiaza ca un soare.....
M-am gandit mult la tine, la inceput nu mi-am dat seama cate avem in comun, intre timp, ma gandesc ca parca am fi gemene.....
Te imbratisez cu tot dragul,
mimi
Multumim pentru daruri.
ȘtergereAndre Stern cam rastoarna caruta cu prejudecati :)
Ioan Nedisan
superb, "nu-ti visa visul ci traieste-ti visul". asa ar trebui sa facem toti, atat cat putem.
RăspundețiȘtergeremi-amintesc de spusele unei actrite algeriene cred (era un reportaj despre ea, acu vreun an)"e important sa visezi si sa ai si cu cine sa-ti implinesti visul".
o sa-mi comand cartea lui andre stern si cea a lui gerald huther, in speranta ca copilul meu o va citi, nepotii,etc.
interesant cazul doamnei de la tempelhof.
cred ca de-aia suntem nebuni cu totii (poftim majoritatea ca sa nu exagerez),nervosi,etc,etc probabil ca sufletul sufera de toate piedicile puse cu/fara voie in evolutia lui.
vrea sa se elibereze.
de-abia astept sa citesc cartile, o sa-i fac lectura si sotului, si copilului, si nepotilor si cui vrea.cititul da roade intotdeauna, daca nu pe moment, in timp, da tot nu-i degeaba.
daniela
inca o data multumesc pentru aceasta minunata descoperire.
Ce greu ne vine sa acceptam ca am luat-o pe un drum gresit de vreun secol doua incoace si ce greu e sa ne luptam ca sa iesim din norma actuala.
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru articol!
Numai bine,
Gabi
Ce ne facem cu cei care nu au parinti sau rude care sa se ocupe de educatia lor?
RăspundețiȘtergereMultumim frumos de daruri, am devorat cartea lui André Stern despre cum nu a facut scoala, am reusit sa o gasesc la biblioteca(stau in zona pariziana) si o sa mai caut cartile tatalui lui. Dar ma intreb daca nu si felul lui de fi, si inteligenta lui l-au facut sa ajunga ce e acum.
RăspundețiȘtergereAm vazut cu mare bucurie ca inca exista atelierul lui Arno Stern la Paris.
Oricum mi se pare ca e foarte greu sa trecem peste tot felul de prejudecati si sa incercam sa fim liberi, dar ma gindesc ca avansam, chiar daca pasii pe care-i facem deocamdata sunt foarte mici.
Cu mult drag si multumiri pentru toate ,
Elena
Draga Mimi,
RăspundețiȘtergereCunosti un naturopat bun aproape de Mainz? Intr-un oras din apropiere? Am nevoie de unul neaparat pentru ca sunt cu sanatatea la pamant. Unul care vorbeste engleza ar fii si mai bine :)
Multumesc,
Alexandra
Draga Alexandra,
ȘtergereCel mai bine te duci la dr. Birmanns (nu stiu insa daca vorbeste engleza...), urmasul dr. Bruker in Lahnstein http://www.ggb-lahnstein.de/sprechstunden.0.html.
Multa sanatate,
mimi
Multumesc Mimi! Sa speram ca o sa fie bine. Iti scriu sa iti spun cum a fost :*
RăspundețiȘtergereSuperba povestea doamnei de la Tempelhof. Am mai citit despre comunitatea respectiva in articolul acesta: Comunitatea – locul ideal pentru copii. Acum am descarcat si cartea lui Scott Peck. Sunt curios sa aflu si de la tine mai multe detalii legate de ei daca se poate. In cazul in care reusesti sa faci chiar un articol dedicat ar fi superb. Multumesc.
RăspundețiȘtergereFoarte frumos articolul, dar nu am inteles cine este Andrei???
ȘtergereLa Tempelhof sunt 2 romance, din pacate am aflat ac. lucru f. tarziu (in ziua cand plecam de acolo) si nu am apucat sa vorbesc decat cu una dintre ele.
Am sa incerc sa ma mobilizez sa scriu ceva, in mai, ma mai duc inca o data la Tempelhof, de data asta pt. mai multe zile, asa ca voi fi atunci mai bine documentata.
Si inca nu am terminat nici eu cartea lui Scott Peck....
Andrei este o persoana din Romania care a vizitat Tempelhof si Tonndorf. A trecut si pe la ultima noastra intalnire, dar a ramas un pic dezamagit, probabil pentru ca inca n-am ajuns la nivelul celor din comunitatile respective. Deh, noi am inceput de vreo 3 luni, abia ne organizam... :)
ȘtergereAm dat un mail si unei romance din Tempelhof, am gasit contactul ei pe site. Sa vad daca imi raspunde...
Si ce face Andrei acum? Alexandra o cheama pe romanca care se ocupa acum de capre.
ȘtergereN-am idee, poate mai cauta, poate mai asteapta pana ne luam noi terenul.. :)
Ștergere