Artroza, artrita, reumatismul

Celor mai multi oameni le vine greu sa creada, insa TOATE bolile reumatice si articulare sunt strict legate de modul de viata si de alimentatie. Toti marii medici care au tratat pacientii prin metode naturale de tratament au demonstrat din plin acest lucru, vindecand zeci de mii de cazuri, declarate de medicina alopata ca fiind "incurabile"! Si atunci de ce medicina alopata nu vrea sa accepte aceasta realitate nici in ziua de azi??? Raspunsul e simplu ca buna-ziua: banul conduce lumea (dar v-ati intrebat deja, oare cine conduce banul?). Pacientul care este tratat prin metode alopate, este legat practic de maini si de picioare: trebuie sa mearga regulat la medic, sa-si fac permanent analize, sa ia medicamente - o viata intreaga! Industria farmaceutica castiga anual o avere de pe urma unui astfel de pacient. Si desigur ca nu poate vedea cu ochi buni medicii care le spun pacientilor lor ca nu au nevoie de niciun medicament, ci numai de o schimbare drastica a modului de viata si de alimentatie. Si atunci, acesti medici sunt urmariti si haituiti o viata intreaga, se incerca denigrarea lor cu orice pret - mai multe puteti citi si AICI.

Mie mi s-a pus diagnosticul "inceput de artroza" la numai 25 de ani, intr-o dimineata rece si umeda de toamna, cand  nu am mai reusit sa ma dau jos din pat din cauza unor dureri atroce la genunchiul drept (seara nu avusesem absolut nimic!). Cu greu m-am tarat pana la medicul de casa, care m-a trimis mai departe la specialist, care dupa ce mi-a facut radiografii din toate unghiurile, mi-a spus ca am artroza, ca  boala e incurabila si ca trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu voi mai putea schia niciodata, ca nu voi mai putea alerga, s.a.m.d, si ca va trebui sa invat sa traiesc de-acum cu boala.

Pentru ca la acel moment nu eram infomata cum trebuie, am crezut mult timp aceste lucruri: asa ca m-am limitat sa iau medicamentele prescrise (desigur si cortizon!) si sa fac fizioterapie. Din fericire, dupa un timp, ajunsa in Germania, am avut norocul sa intalnesc oameni minunati, care mi-au aratat ca artroza nu trebuie sa fie soarta mea pecetluita. Si ca pot sa fac chiar EU insami ceva impotriva ei.

Desi mi-a venit greu sa cred, m-am hotarat sa incerc macar, caci la urma urmei, ce aveam de pierdut? Si sub presiunea si a dermatitei atopice de care suferea intre timp si fiica mea (pe care eu o alaptam), ascultand sfaturile dr. Bruker si ale lui Franz Konz, m-am hotarat sa incep sa-mi schimb DRASTIC modul de alimentatie. Deja nu mai mancam de mai multi ani carne decat rar (cand eram mica, mama trebuia sa-mi spuna mie mereu la masa: "Dar mananca si mancare, nu numai salata!"), si numai de la tarani bio pe care ii cunoasteam personal si cu care aveam legaturi stranse, si desi nu mai consumam E-uri si alimente fabricate industrial, mi-a devenit tot mai clar faptul, ca mai am inca foarte multe de facut cu alimentatia mea.

Sa renunt la carne nu a fost nicio problema, nu ma omorasem niciodata dupa ea, si acum pot de exemplu sa vomit numai la mirosul de grasime incinsa.... Nici renuntarea la oua si lapte nu a fost chiar atat de grea, in schimb renuntarea la paine s-a intins pe mai multi ani de zile. Cu cca.10 ani in urma am inceput sa fac eu TOTUL in casa, inclusiv painea, nici faina nu cumparam (si tot nu cumpar nici acum, pentru familia mea fac in continuare in fiecare saptamana paine si gatesc pentru familia mea asa cum gateau si mama si bunica, numai cu produse proaspete si integrale - caci in afara de faptul ca faina are voie sa se numeasca "integrala" daca contine 89% faina integrala, chiar si fainii bio i se adauga aditivi, pentru ca altfel s-ar rancezi in rafturile magazinelor!),  ci imi luam graunte (si iau si acum, merg inca in acest scop de doua ori pe an in Germania, pana la taranul in care am eu incredere totala), pe care le macinam eu cu o moara electrica, intotdeauna numai strict cantitatea de care aveam o data nevoie. Mi-am marit treptat procentul de cruditati si am reinceput sa ma misc. Dar pasul hotarator l-a constituit pentru mine renuntarea totala la cereale (fie ele si germinate), dr. Seignalet (rezultatele sale le puteti vedea AICI si AICI) a demonstrat in foarte multe cazuri influenta  negativa a cerealelor in bolile reumatice si auto-immune (a fost specializat cumva in  tratarea poliartritei reumatoide, a artrozei si a reumatismului).

Tot dupa ce am renuntat la lapte si la cereale, am inteles si ce insemana sa respiri cu adevarat, dintr-o data mi s-a desfundat nasul, dupa 35 de ani de viata: eu trebuia sa am mereu in geanta batiste, caci nasul imi curgea tot timpul anului, iar sinuzita care ma chinuia din adolescenta, era mai agresiva ca niciodata, eram obligata sa fac tratament medicamnetos cu antibiotice de 3-4 ori pe an din cauza ei (pentru parintii copiilor cu polipi, astma, sinuzita, eczeme, etc., inainte de a-i opera sau trata cu cortizon, incercati neaparat o dieta stricta, rezultatele foarte bune obtinute de dr. Seignalet in aceste domenii le puteti vedea AICI)!

Culmea este, ca spre deosebire de prietenele mele (care nu au fost diagnosticate cu 20 de ani in urma cu artroza!!), eu sunt in continuare foarte mobila si flexibila, ma pot catara in pomi, alerg, schiez, fac genoflexiuni, pot sa ma asez pe iarba, neavand nevoie de o mana de ajutor pentru a ma ridica, si tot asa mai departe. Nu iau in continuare nici medicamente, nici vitamine sintetice.  Nu mai am niciun fel de dureri, si nici nu mi s-a mai intamplat in ultimii ani sa raman intepenita. Dar in afara de regimul alimentar pe care incerc sa-l respect cu destul de multa strictete, nu neglijez sub nicio forma miscarea fizica, incercand sa fac ZILNIC "sport" (chiar daca cateodata acest lucru inseamna numai sa merg rapid 5-6 km...) - si Franz Konz atrage mereu atentia, ca mai bine se face o exceptie la macare, decat o exceptie la miscare!

Mai jos cateva exercitii din programul meu "contorsionist", pentru a  va demonstra "pe viu", cat de mobile sunt inca articulatiile mele, in al 46-lea an de viata (priviti insa cu atentie si degetele deja deformate):

Fetita mea, care mi-a facut fotografiile si care este inzestrata cu un simt deosebit de critic, mi-a atras atentia ca nu sunt totusi sincera: eu port adesea si ochelari (incerc sa-i tin cat mai putin pe nas - sunt la randul lor o cauza a carentei de vitamina D!! - dar sunt multe situatii in care sunt din pacate dependenta de ei...), dar va arat numai fotografii FARA ochelari. Asa ca ma conformez...

Mainile mele noduroase (si muncite, am boala de a nu putea lucra in gradina cu manusi...), imi amintesc ca la un moment dat, cand a venit mama la mine in vizita, a inceput sa planga vazandu-mi mainile. Mie mi se pare ca arata acum ceva mai bine, pacat ca nu am facut fotografii inainte-dupa....

Natura este cel mai bun medic. Nu aveti nevoie nici de tratamente scumpe, nici de medicamente sofisticate de ultima generatie, nici de cure in statiuni cu nume rasunatoare. Sta in puterea fiecaruia dintre voi sa-si recapate sanatate pe cale NATURALA, fara sa fie nevoie sa se cheltuiasca o avere in acest scop, alegerea este numai a voastra!

Si desigur ca eu nu-mi neglijez nici mintea, nici sufletul: imi iubesc copiii si invat zilnic de la ei, ma bucur de fiecare clipa pe care o traiesc, ca de un dar de mare pret, citesc, scriu, cant, desenez, descopar iar si iar, in fiecare zi, maretia naturii.... Viata este atat de frumoasa, oare cum pot eu sa-i multumesc indeajuns lui Dumnezeu?



Si cand se intalnesc doua genii, noi avem numai de castigat si de invatat: nu lasati sa fie iarna pe vecie in sufletele voastre!



Antiprimavara
de Adrian Paunescu

"Ce dacă vine primăvara
Atâta iarnă e în noi
Că martie se poate duce
Cu toţi cocorii înapoi.
În noi e loc numai de iarnă,
Vom îngheţa sub ultim ger,
Orbecăind pe copci de gheaţă
Ca un stingher spre alt stingher.

Şi vin din patriile calde
Cocorii toamnei ce trecu
Şi cuiburi şi-au făcut la streşini
Şi lânga mine nu eşti tu.
Ninsori mai grave decât moartea
Au fost şi sunt şi vor mai fi
La mine-n suflet este vifor
Şi vin nebuni să facă schi.

Şi ninge pâna la prăsele
Ninsoarea-mi intră-n trupul tot
Un dans de oameni de zăpada
Ce îmbrăţisarea n-o mai pot
La noi e iarnă pe vecie
Doi foşti nefericiţi amanţi
Ia-ţi înflorirea, primavară
Şi toţi cocorii emigranţi.

Primavară, care-ai fost
Nu veni, n-ai nici un rost
Poţi să pleci suntem reci
Iarnă ni-i pe veci."