Din nou despre doamna dr. Galina Schatalova

Despre doamna dr. Galina Schatalova am scris deja mai pe larg AICI, dar intre timp a ajuns povestea acestui medic si OM neobisnuit, la urechile mai multor oameni din Romania, interesul public a fost starnit si la noi in tara, de aceea m-am gandit sa mai aduc cateva informatii suplimentare. Si pentru ca am mai primit si niste fotografii de la Serban Vasile, via Cristina Sarbu (carora le multumesc mult!), m-am gandit ca o sa va faca cu siguranta  placere, sa o revedeti pe doamna Schatalova, eu una, gasesc ca este tare frumoasa.....

Mai intai, cateva fotografii primite tot de la doamna Christina Niederkofler, organizatoarea seminarelor cu doamna Schatalova in Germania, Austria si Italia, pentru a carui bunavointa nu stiu cum i-as putea multumi indeajuns vreodata!

La vizita facuta la comunitatea rusa din Meran, septembrie 2009 (Italia)

Remarcati faptul ca doamna Schatalova nu are evident nevoie de ochelari la scris si citit.....

Jogging dis-de-dimineata prin zapada......

Fotografie facuta de doamna Christina Niederkofler, in timpul vizitei la doamna Schatalova acasa, la Moscova (martie 2010)

Fotografii din "tinerete" - doamna Schatalova dansand la 75 de ani (fotografiile sunt facute dupa niste tablouri inramate, din pacate sticla deranjeaza putin)

In timpul unei expeditii de traversare a desertului

Galina Schatalova in timpul exepeditiei, la o familie din Turkmenistan

 Si fotografiile primite de la Serban si Cristina (sursa fotografiilor este http://de.rian.ru/), sunt ceva mai vechi, dar totusi de mare actualitate, aceasta este poate si punctul forte al teoriei doamnei Schatalova, spre deosebire de multi alti oameni de stiinta, domnia sa spune de zeci de ani de zile EXACT aceleasi lucruri, toate afirmatiile sale, s-au dovedit, de-a lungul timpului, din experienta cu zeci de mii de bolnavi,  a fi  absolut corecte si de necombatut.

Seminarele pe care le sustinea doamna Schatalova la casa sa de la tara

Din pacate, din cauza drepturilor de autor nu pot sa incep sa va prezint aici retete sau sa traduc din cartile scrise de doamna Schatalova (nu se gaseste niciun editor dornic sa le tipareasca in cele din urma si in limba romana??), dar am sa mai fac, pe scurt, un mic rezumat al catorva reguli de baza recomandate de domnia sa, a caror respectare, va va aduce cu siguranta o imbunatatire semnificativa a sanatatii si a calitatii vietii.

1. Nu se prajeste absolut nimic, totul se mananca crud sau se fierbe, uleiul se adauga in mancarea fiarta  dupa ce s-a stins focul si mancarea s-a racit putin. Nu se consuma paine, aceasta se inlocuieste cu terciurile din cereale.

2. Nu se face mai multa mancare decat se poate consuma la o masa, daca cumva ramane ceva, aceasta mancare se va consuma mai tarziu (dar numai in ziua respectiva) rece, neincalzita (exact asa procedeaza si populatia hunza).

3. Nu este permisa neglijarea miscarii fizice, doamna Schatalova este o adepta convinsa a efectelor benefice ale metodelor de intarire a organismului (sauna, spalat cu apa rece si zapada, etc.  - fotografia de mai sus, demonstreaza cel mai bine aceste principii), chiar si pentru batrani si pentru bolnavi (pentru cei gravi bolnavi, exista alte reguli individuale), este necesar un  minim de miscare zilnica.

4. Se consuma IN FIECARE ZI usturoi! Pentru obtinerea unui ulei aromatic deosebit de gustos, se pun intr-o sticla cu ulei nerafinat, extras la rece si cativa catei de usturoi.
5. Doamna Schatalova recomanda consumul zilnic de alge, pentru a minimaliza astfel efectele poluarii, de care suntem cu totii  foarte afectati (inclusiv poluarea radioactiva!).
6. Se mananca o data, de cel mult doua ori pe zi. Nu se mananca permanent, intre mese. Iar despre cantitatea zilnica de mancare si aportul caloric, este cred deja foarte clar, care este directia recomandata de doamna Schatalova, nu-i asa??? De multe ori nu conteaza atat de mult CE mancam, cat mai ales CAT mancam!!!

Cartile in limba germana ale doamnei Galina Schatalova le puteti cumpara  AICI, iar AICI puteti gasi chiar o editie a unei carti in limba  engleza.
Va doresc multa santate!

Adaugare 2012 - AICI am mai scris ceva la moartea doamnei Schatalova.

Multumim, Mos Nicolae!

Nu stiu cum este la voi, dar noi trebuie sa si fost foarte cuminti, Mos Nicolae ne-a adus niste daruri tare frumoase - probabil si pentru ca noi i-am cantat aseara mult de tot, pana am adormit ......

Si pentru ca eu sunt o mare iubitoare de folclor autentic, din Japonia si pana in Caraibe, din Groenlanda si pana in Africa de Sud (dupa parerea mea, absolut toate popoarele poseda in acest domeniu comori de nepretuit), si pentru ca locuind de atatia ani in Germania, am invatat sa iubesc din toata inima cantecele vechi germane, si pentru ca terapia prin muzica este o componenta foarte importanta a oricarei terapii naturaliste, m-am gandit sa va incant astazi sufletele cu niste cantece germane.

Mai intai de toate, un "Ausländer" celebru, care a stiut la randul sau, sa pretuiasca muzica traditionala germana:

Ca sa ramanem la tema anuntata in titlu, un cantec traditional foarte frumos pentru Mos Nicolae, din Hunsrück, regiunea in care locuiesc (inca) eu:

Si alte cantece germane de Craciun, tare dragi sufletului meu:

 Nu rezist tentatiei, de a va ruga din nou sa nu-l uitati pe Mozart, genialitatea sa este greu de rezumat in cateva cuvinte, poate fi numai inteleasa cu adevarat cu inima si cu sufletul,  incercati sa cantati si voi, chiar daca nu aveti vocea unei soprane de coloratura, veti simti ca puteti arunca (cel putin mie asa mi se intampla, cant si acum, in timp ce scriu aceste randuri) dintr-o data multe "poveri" de pe umerii si din sufletele voastre:

 La multi ani tuturor celor care se sarbatoresc astazi!

Dirk Riske si prabusirea mitului despre proteina animala

Povestea lui Dirk Riske am citit-o pentru prima data - deja cu mai multi ani in urma - in revista Aliantei pentru Sanatate din Germania "Natürlich leben", dar de atunci, am continuat sa aud numai lucruri bune despre el, in special datorita faptului, ca Dirk este un membru al aliantei deosebit de activ. 

Povestea lui este o poveste de-a dreptul infricosatoare si tare trista, dar in acelasi timp este si o poveste plina de optimism si de nadejde, ca de altfel toate celelate povesti ale oamenilor care au reusit sa scape de la moarte cu ajutorul hranei vii. Iar povestea lui Dirk, ar putea fi de fapt povestea multora dintre noi. 

Dirk Riske a inceput sa practice din pasiune culturismul inca din adolescenta. Desi era un tanar foarte talentat, antrenorii sai nu au fost totusi multumiti cu peformanta naturala pe care a reusit Dirk sa o atinga, astfel incat, sub presiunea psihica creata de cei din jurul sau, Dirk s-a decis la numai 17 ani, sa-si "ajute" corpul cu steroizi. Tot in aceasta perioada, Dirk incepuse si o calificarea in meseria de macelar, astfel incat avea posbilitatea sa consume zilnic cantitati enorme de carne. Intr-adevar, Dirk a reusit astfel, cu ajutorul medicamentelor (desigur substante interzise prin lege, dar cati sportivi nu se simt obligati sa apeleze la ele, pentru a face fata presiunii psihice extreme, care este exercitatata asupra lor!) si a consumului masiv de carne, sa inregistreze  o crestere a performantei sale - dar... cu ce pret? La nici 24 de ani, Dirk s-a imbolnavit grav - steroizii isi facusera "datoria", medicii au constatat deja prezenta tumorilor pe ficatul sau! Dirk s-a decis insa in aceasta situatie disperata, sa NU urmeze tratamentul medical clasic, ci sa incerce mai intai metodele medicinei alternative. A facut o cura de dezintoxicare, a eliminat complet carnea din alimentatia sa si a trecut pe un regim de viata cu hrana vie, care continea un mare procent de plante verzi din flora spontana. Si nu numai ca Dirk si-a redobandit astfel sanatatea pierduta, dar a reusit sa devina in acest mod, cel mai bun exemplu viu - si aceasta de peste 22 de ani - ca se poate face masa musculara si fara NICIUN fel de proteina animala!!!
Va rog sa va convingeti singuri, privind fotografiile facute de Veronica la Targul de Hrana Vie Rohvolution de la Speyer, in septembrie 2011:

 Dirk a reusit astfel sa se vindece de boala cumplita care il lovise, cu minimul de suferinta posibil (imaginati-va prin ce ar fi fost nevoit sa treaca, daca ar fi urmat chemoterapia sau celelelate terapii care se practica in medicina alopata intr-un astfel de caz), si si-a gasit asa si menirea vietii sale, devenind pentru sute de oameni bolnavi si disperati, aflati in cautarea unei solutii viabile pentru a-si redobandi sanatatea, o adevarata faclie, care reuseste sa destrame intunericul nestiintei,  fricii si nesigurantei.

Ce s-a mai intamplat pe aici

Va rog tare mult, sa ma iertati ca am devenit atat de "delasatoare" in ultimul timp, din pacate, mutatul in Belgia imi acapareaza toata forta fizica si morala, precum si putinul timp, pe care oricum il aveam numai la dispozitie. Nu am apucat din pacate sa trimit nicio samanta, voi fi nevoita sa aman toata actiunea pe anul viitor, cand voi fi reusit in cele din urma sa ma mut, am sa mai revin cu un anunt, pentru ca mi-e teama ca am zapacit in valtoarea ultimelor saptamani si ceva adrese! 

Aici ne bucuram inca de ultimele zile de toamna, magia diminetii din fata usii ma fascineaza mai departe zi de zi, exact la fel de tare ca in urma cu 7 ani cand ne-am mutat aici...

Mi-e tare greu sa-mi gasesc cuvintele in fata frumusetii si maretiei acestei lumi, daruite noua cu atata bunatate de Dumnezeu, las mai bine fotografiile mele sa vorbeasca pentru mine. Va doresc si voua, zile frumoase si binecuvantate!

Un cer desprins parca din picturile parintelui Arsenie Boca

Si cateva imagini  din Romania noastra, care mie imi taie pur si simplu rasuflarea, la fel ca si muzica minunata a Tatianei Stepa, Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

12 noiembrie, o zi memorabila pentru adeptii regimului de viata cu hrana vie din Romania

Pe 12 noiembrie 2011, doamna Elena Nita Ibrian, cel mai cunoscut reprezentant al hranei vii din Romania, ar fi implinit 90 de ani. Dupa parerea mea, ar fi mare pacat sa lasam sa treaca (iar) in liniste aceasta zi deosebita. Pe blogul dedicat memoriei doamnei Elena Nita Ibrian, ne-am adunat mai multi oameni (speram totusi sa ne inmultim, asteptam mai departe intariri!), care incercam din tot sufletul, sa ne opunem indiferentei si uitarii, si care incercam sa ducem mai departe lucrarea de o viata a doamnei Ibrian - pentru ca noi toti, ii datoram de fapt recunostinta si aprecierea cuvenita a meritelor sale cu totul deosebite.  Mai jos, o  alta poveste frumoasa despre doamna Elena Nita Ibrian, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, sper sa va placa....

"Ajunsa in urma cu cateva luni la un moment de rascruce si nestiind cum si ce as mai putea face cu slabele mele puteri, pentru a duce mai departe idealurile si munca doamnei Ibrian, m-am rugat intr-o seara disperata la Dumnezeu, dar in aceea zi, si direct la doamna Ibrian, sa ma ajute cu un semn de acolo de sus, pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fac pentru a reusi sa merg mai inainte. Si semnul, cutremurator pentru mine, de dincolo de moarte, l-am primit, nici doua zile mai tarziu..... Un domn foarte inimos, M.C. (domnul nu doreste sa i se publice numele complet), pe care boala l-a lovit foarte tare si care a cautat-o din aceasta cauza pe doamna Ibrian la domnia sa acasa la Piatra Neamt, mi-a trimis pe mail un mare dar: un fisier care contine cateva carti scrise de doamna Ibrian, o parte din ele publicate, o parte nepublicate! Cand M.C. a ajuns la doamna Ibrian, el se afla intr-o situatie foarte grea. Din cauza bolii grele care il lovise, M.C. nu mai putea sa munceasca, si cred ca fiecare dintre noi isi imagineaza cam cat primeste pensie de boala in Romania un om de nici  40 de ani..... Doamna Ibrian nu numai ca nu i-a cerut bani, ci l-a primit in casa sa, i-a oferit toate sfaturile cerute, dar si ceaiuri si alte leacuri, precum si un CD care continea cateva carti, dandu-i voie sa le foloseasca asa cum crede el de cuviinta. Iar bunatatea lui M.C., l-a facut sa nu incerce sa transforme acest CD in bani, ci l-a indemnat sa caute sa-i multiplice de mii de ori valoarea, oferind toate aceste informatii tuturor oamenilor care ar putea avea nevoie de ele. Si asa s-a facut, ca intr-o buna zi, am primit si eu pe mail aceste carti, pe care la randul meu, doresc sa le dau mai departe, in speranta ca vor ajuta cat mai multor oameni, asa cum si-a dorit doamna Ibrian intotdeauna sa faca.

Din pacate, din cauza nebuniei cu drepturile de autor, nu  ne putem permite sa punem pe blog  una din cartile nepublicate ale doamnei Ibrian, asa cum am intentionat initial, precum un dar de dincolo de moarte direct de la buna doamna catre noi toti......

Dar din fericire, AICI puteti citi on-line doua dintre cartile  scrise de doamna Ibrian, iar celelalte carti, le-as putea trimite, eventual personal, pe mail - bineinteles ca nu astept nicio plata, recompensa cea mai mare, este raspandirea la scara cat mai larga  a bogatiilor fantastice adunate de buna doamna in intreaga sa viata, sunt absolut sigura, ca daca doamna Elena Nita Ibrian ar fi cunoscut avantejele internetului, ar fi procedat astazi exact la fel!

Mai jos, cateva fotografii inedite (calitatea fotografiilor lasa din pacate putin de dorit, dar cred ca, sunt si asa suficient de interesante pentru a fi publicate pe blog!), primite de la doamna Valeria Lazar Podaru, cea mai apropiata colaboratoare a doamnei Ibrian, si de la domnul  Alexandru Iacob, primul editor al doamnei Ibrian:

Sursa foto: Valeria Lazar Podaru

Fotografia din mijloc, este realizata cu cateva saptamani inainte de plecarea doamnei Ibrian, la ziua de nastere a doamnei Valeria

Sursa foto: Alexandru Iacob

Sper ca doamna Ibrian se bucura acolo de sus, printre ingeri, pentru toti oamenii, care datorita sfaturilor sale, oferite cu atata generozitate, au reusit sa-si regaseasca sanatatea pierduta si bucuria de a trai!

12 noiembrie 2011 - doamna Elena Nita Ibrian ar fi implinit 90 de ani.....

De foarte multe ori mi-am facut reprosuri, pentru ca in vara anului 2009 nu am facut totusi efortul mare de a  ajunge la Piatra Neamt la doamna Elena Nita Ibrian, care ma astepta atunci cu bratele deschise, dupa ce planuisem noi doua vizita, pana in cel mai mic detaliu. Nu a fost insa sa fie asa... Acum, dupa ce au trecut de atunci peste doi ani, ma gandesc, ca intr-un fel, poate ca a fost mai bine asa. Faptul ca eu nu am reusit sa o cunosc personal pe doamna Ibrian, nu este neaparat o pierdere pentru mine, as putea spune chiar, ca din contra, ar putea fi totul vazut ca un mare castig. Pentru mine este ca si cum doamna Ibrian nu ar fi plecat deja dintre noi, de multe ori am senzatia, ca as avea nevoie doar sa pun iar mana pe telefon si sa o sun, ca sa-i aud iar glasul bland si graiul dulce moldovenesc. Este ca si cum as avea nevoie numai sa apas cele cateva butoane ale telefonului si asi primi direct raspunsurile intrebarilor mele..... As avea nevoie numai sa-mi fac seara putin timp, ca sa aud iar cele mai frumoase povesti despre hrana vie..... Doamna Elena Nita Ibrian va ramane asa pentru totdeauna, fiinta buna si ireala care a fost mereu pentru mine, vocea blajina de departe: de la telefon, din carti, din ziare, din cer.....
Pe 12 noiembrie doamna Ibrian, Dumnezeu sa o odihnesca in pace, ar fi implinit 90 de ani. Impreuna cu Luciana, Mia si Irena, am luat hotararea de a nu lasa sa treaca aceasta zi memorabila pur si simplu in tacere. Noi patru ne vom lupta si mai departe sa tinem vie amintirea bunei doamne si nu vom inceta sa incercam sa-i ducem munca mai departe, cat de bine putem noi, cu slabele noastre puteri.
Dupa parerea mea, s-ar putea spune, ca domna Ibrian a reusit prin cartile scrise si prin viata sa exemplara sa demonstreze, ca se poate realiza cu adevarat visul vechi al omenirii, vis pe care multi contemporani isi inchipuie ca-l pot atinge cu ajutorul bisturiului, medicamentelor, cosmeticelor si a altor mijloace vremelnice: "Tinerete fara batranete si chiar.... viata fara de moarte"! Caci, pentru multi dintre noi, este ca si cum doamna Elena Nita Ibrian nu ar fi murit, este ca si cum domnia sa s-ar afla in continuare printre noi si ne-ar da mai departe ajutorul sau, noua tuturor oamenilor aflati la nevoie, exact la fel ca si atunci cand mai era in viata, invataturile sale reusind astfel cu usurinta sa treaca granitele spatiului si timpului!

Si asa se face, ca incepand de astazi si pana pe 12 noiembrie, va vom astepta AICI, pe blogul creat in memoria doamnei Ibrian, cu foarte mult drag si cu o postare noua in fiecare zi!

Bogatiile toamnei

Postarea aceasta o incepusem cu cateva saptamani inainte, pentru ca mi-a placut tare mult, cum ne-au lasat Angy, Laura si Angi sa patrundem in gradinile lor de vis (chiar daca Angi are numai un balcon de bloc la dispozitie!). Intre timp insa, viata mea a devenit - foarte abrupt si aproape dintr-o data - mai incurcata si mai incarcata ca niciodata, sunt in mijlocul unor schimbari foarte mari (se pare ca voi fi nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara straina....), de aceea, va rog sa ma scuzati, ca nu mai reusesc sa va raspund cum trebuie, nici pe mail si nici la comentarii, candva se va termina si nebunia aceasta si voi incerca sa recuperez. In concluzie, haideti repede la mine acasa, cat mai sunt inca pe aici.... Si asa suna postarea mea din 4 octombrie 2011 (am mai adugat numai cateva notite actuale):

Astazi, doresc sa va invit la mine acasa in Germania. Eu sunt - cum ar fi putut fi altfel??? - un gradinar autodidact, am citit, am cascat bine ochii pe la unul, pe la altul, am intrebat in stanga si-n dreapta, am vizitat zeci de gradini  si m-am pus, fara prea multe ezitari, pe treaba. Unele lucruri mi-au iesit, altele nu, am invatat enorm din propria experienta si mai ales din propriile greseli, completand asa multe dintre lacunele cartilor de gradinarit, de aceea, rezultatul este pentru mine o adevarata minune.

Deci, poftiti va rog mai intai in pridvorul casei mele (facuta in mare parte numai din materiale naturale - aici in Germania, cele mai scumpe case, sunt cele ecologice, construite numai din lemn, paie si lut - in Romania, lumea nu stie cum sa demoleze mai repede casele batranesti si cum sa-si tranteasca in loc monstri de beton), pridvor adaugat casei anul acesta, dupa un proiect realizat de mine:

Baiatul meu a facut un tort de fructe, sper ca o sa va placa aspectul, din pacate, nu am gasit inca metoda, de va oferi sa si gustati:

Dupa care va invit cu mare drag, sa-mi admirati minunatii mei "copii verzi":

Catinele mele cele frumoase si dragi, care ma hranesc in fiecare dimineata (sper sa le aprecieze si urmatorul proprietar)

Marul (am trei, dar unul e plantat pe un loc prost si s-a stricat) era atat de frumos inflorit in primavara si mirosea atat de imbatator, incat nu am rezistat sa nu ma bag si eu in el (copiii s-au catarat in el, mie mi-a fost frica sa nu-l rup, caci este tare mic si pricajit)

Fructele erau aici inca mici, in toamna crengile se sprijineau din cauza greutatii direct pe pamant, dar nu s-a rupt nicio creanga (eu nu tai pomii, ii las sa creasca asa cum considera ei ca este bine, sunt sigura ca ei stiu mult mai bine ca mine, cum trebuie sa creasca!!)

Nu am cantarit, dar apreciez ca cei doi pomi care rodesc au avut peste 30kg de mere - am baut suc, am facut prajituri, am hranit animalele cu ele, am daruit o gramada, etc.

Al doilea rand de zmeura in septembrie

Superbii napi (topinambur) - nu uitati sa memorati acum locurile in care creste, ca sa stiti la iarna de unde puteti sa-l recoltati

Afinele de cultura, cele de padure n-au vrut sa se prinda....

Nucul este inca mic, dar este plantat de copiii mei, care abia asteaptau sa faca si nuci (copiii sunt acum foarte tristi ca va trebui sa parasim tot ce am facut noi cu atat dragoste, dar... asa e viata).

Unde au fost niste rosii care s-au stricat (vremea nemteasca nu este tocmai favorabila rosiilor), am mai pus repede rucola si varza verde (kale)

Via

Dintr-un singur butuc, am adunat anul acesta peste 15kg de struguri, dar am lasat si foarte multi neculesi, pentru pasari

Si gradina de pe balcon, din pacate, cat am fost noi trei saptamani si jumatate in Romania, nu le-a udat nimeni, de aceea multe plante nu au rezistat......

Salata, cimbrul, busuiocul si multe altele, nu au aici nicio sansa in gradina din cauza melcilor Limax, nu se pot cultiva decat pe balcon

Busuioc si racovina

In spate, leusteanul care depaseste in fiecare ani 2 metri inaltime. In fata, timianul care ramane verde toata iarna.

Si plantele otravitoare au in gradina mea un loc de cinste, exact ca si plantele comestibile. Copiii le cunosc si le iubesc si pe ele la fel de mult, sunt foarte importante pentru echilibrul ecologic.

Sunt sigura ca multi sunt de parere ca am o gradina oribila, plina de "buruieni" si de tot felul de "jivine" (de la urechelnite, omizi, fluturi, paianjeni, gandaci de tot felul, melci, lacuste, soareci, soparle, pasari, cartita, etc. - toate fiintele sunt la noi bine venite), dar pentru mine, gradina mea este un colt de Rai, pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu!

O floare intre flori....

Am uitat sa va spun, ca avem aici numai 750 m², pe care mai sunt trantite si casa, intrarea enorma in garaj, drumul pana la casa, o alee care inconjoara casa (totul e pavat cu pietre), casuta de lemn din gradina, leganul copiilor, cotetele animalelor, cisterna de apa de ploaie, garduri, etc. Deci spatiul nu este mare, si totusi cate se pot face.....

Va doresc o toamna minunata!