Copiii nostri nu au nevoie nici de haine de marca, nici de ultimul tip de mobil sau de cel mai nou joc de calculator. Ma ingrozesc de multe ori, tot vazand fotografii cu bebelusi impopotanati cu tot felul de zorzoane si pampoane, imbracati cu lucruri imposibile in care nici macar nu se pot misca dupa voia lor, am adeseori senzatia, ca unii parinti (cateodata fete de la care chiar as fi asteptat mai mult!) isi vad copiii ca pe niste papusi vii sau bibelouri de pus in vitrina.... Si mi se rupe sufletul, vazand ce eforturi ingrozitoare fac unii oameni, doar pentru a procura banii necesari, ca sa le cumpere copiilor niste carpe (haine de marca) sau niste lucruri care le omoara de fapt sufletul si mintea (telefon mobil, TV, calculator, etc.)....
Copiii au in primul rand nevoie de parintii lor langa ei, banii trimisi din Spania, Italia sau SUA nu pot inlocui nicio imbratisare, nicio mangaiere, niciun sfat parintesc. Singurele valori eterne pe care le putem da noi copiilor nostri, si care rezista si trecerii timpurilor si tuturor crizelor economice sau financiare, nu sunt de natura materiala. Exemple avem destule, ganditi-va putin numai, cati dintre copiii nostri vor povesti oare atat de frumos despre parintii lor, cum a facut-o Ion Creanga. Cu toate ca parintii lui au fost oameni modesti si nu i-au putut oferi nici vile, nici distractii la Disneyland, nici haine scumpe, nici abundenta de mancare sofisticata, au stiut sa-i lase o altfel de mostenire, de valoare mult mai mare.
"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca si alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! Si Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii si surorile imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata, si copiii si copilele megieselor erau de-a pururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!"
........
"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat, cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ocii ei cu drag! Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat. Iar intelepciunea de la Dumnezeu, cand vine vremea de a pricepe omul ce-i bine si ce-i rau."
Neaparat de citit, doua articole "in tema":
Despre copilul Albert Einstein
"Copilul, un talant incredintat mamei"
Si interviul cu parintele Iustin Parvu:
http://atitudini.com/parintele-justin-viata-tehnica-naste-monstri/
Si "vizitati-le" neaparat pe Andreea si pe Ananda!
Astazi iau in cele din urma si copiii mei vacanta (dar numai pentru 6 saptamani, asa de scurta este vacanta de vara in Germania!), deci implicit, intru si eu in vacanta. Sambata plec cu copiii in Romania (duminica dimineata sunt la prima ora in piata, mor deja de pofta!), sunt in mari impachetari si pregatiri, o data pentru noi trei calatori si o data pentru sotul meu, care ramane acasa.... De aceea o sa fiu mai "rara" in urmatoarea perioada pe net, partial probabil chiar si absenta, nu voi avea mereu acces la internet.
Va doresc tuturor o vara frumoasa si binecuvantata, numai bine si multa sanatate, asa cum imi spunea bunica mea mereu: "Da-mi Doamne sanatate, ca-i mai buna decat toate!".
