A venit iarna!

In Germania, cel putin unde locuiesc eu, a venit deja cu adevarat iarna, a inceput de vineri sa ninga!  Si eu ma gandesc,  bineinteles cu multa nostalgie, la iernile minunate ale copilariei mele in Bucurestiul anilor ´70, la zapada mare din cauza careia se amana mai mereu inceperea scolii, la copiii multi din bloc si la bataile cu zapada, la intrecerile de la sanius, la concursurile de patinaj organizate de noi pe lac. Copiii prietenelor mele care locuiesc mai departe in bloc, nu mai au cu cine sa se joace, nu mai ies in parc decat insotiti de parinti sau bunici, trebuie luati de la scoala si supravegheati in permanenta, deoarece s-au intamplat multe rele in ultimii ani.....

Si desi eu locuiesc aici la tara, la marginea satului, nu este din pacate mult mai bine, copiii se joaca asa de putin afara, iar iarna, indiferent daca ninge sau nu, aproape nici nu-i mai vezi! Si sunt aici niste dealuri faine, de cele mai multe ori, copiii mei si cu mine suntem singurii care mai fac derdelusuri si care se bat cu zapada, avem totul la dispozitia noastra, nu trebuie sa impartim asa o minune cu nimeni!
Si ca sa va amintiti mai bine de vremurile trecute, il rog pe George Cosbuc sa va ajute putin!

Iarna pe ulita
de George Cosbuc

"A-nceput de ieri sa cada
Cate-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai razbunat
Spre apus, dar stau gramada
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Si pe rau e numai fum,
Vantu-i linistit acum,
Dar navalnic vuiet vine
De pe drum.

Sunt copii. Cu multe sanii
De pe coasta vin tipand
Si se-nping si sar razand;
Prin zapada fac matanii
Vrand-nevrand."

Eu mi-am inceput ziua cu un spalat pisicesc cu zapada pe balcon, dupa care mi-am facut runda de miscare fizica dand zapada, iar acum am trecut la calculator, ca tare dor mi-a fost iarasi de voi!!
Mie imi place si iarna foarte mult, de mica ma bucuram enorm mereu cand incepea sa ninga,  iubesc atat de tare jocul fulgilor de nea si linistea deplina care se lasa peste pamant.....Si nu ma pot abtine sa nu va spun, ca in Romania pana si ninsoarea e mai frumoasa! Aici bate de cele mai multe ori vantul, de aceea ninge in general de la stanga la dreapta (sau invers) si nu din cer, iar fulgii sunt mici, inghetati si teposi, numai in Alpi am mai  vazut asa o ninsoare cu fulgi mari si pufosi ca in Romania.

Dar si viata aici are partile ei frumoase, de exemplu imi amintesc cu mare placere de vremea cand aveam  si eu mai mult timp si mergeam la cor, iar inainte de Craciun se canta   mereu die Spatzenmesse / Missa Brevis de Mozart, iar in incheiere „Exsultate, jubilate”. Acum cant singura acasa cu CD-ul, si-mi pare totusi rau ca nu mai pot merge la cor, caci asa o voce buna ca acum, de cand am trecut la hrana vie, nu am avut  niciodata in viata mea. Va marturisesc foarte sincer, ca eu ma bucur ca imbatranesc, abia astept sa fiu pensionara si sa fac tot ce nu am fost in stare (din prostie sau  din lipsa de timp) sa fac la tinerete......

Ca sa nu uit insa nici hrana vie, la urma urmei este un blog raw nu numai cu numele, va fac (sper!) astazi pofta de o SALATA DE IARNA.

Ingrediente:
-varza taiata fin si frecata cu sare (la varza nemteasca nu merge deloc fara sare ca e prea tare),

-morcov, telina, patrunjel - date pe razatoarea mare;

-ardei rosu, dulce sau iute (mie imi place mult gustul pe care il da in combinatie cu varza);

-ceapa rosie (as da un regat pentru o ceapa de apa din Romania!);

-frunze de telina, de patrunjel si de papadie maruntite (dupa ce se topeste zapada, se poate culege iar papadie, rozetele plantei nu dispar peste iarna, daca ati retinut locurile unde creste, le regasiti cu usurinta);

-zeama de la o lamaie, eventual ulei (poate fi inlocuit cu sosul facut din seminte de floarea soarelui macinate si amestecate cu zeama de lamaie si putina apa, mai multe AICI).

Pofta buna!

Si pentru ca tot scriu asa de rar acum, hai sa va mai spun in loc de la revedere, inca o poveste frumoasa auzita la Anthony de Mello.

"Norocul este doar o chestiune de conceptie"

In China traia un taran batran, care avea un cal pentru muncile campului. Intr-o buna zi, calul disparu si toti vecinii il compatimira pe batranul taran de asa un mare ghinion. Taranul insa raspunse:"Ghinion? Noroc? Cine stie?"

Cateva zile mai tarziu, calul se intoarse cu mai multi cai salbatici dupa el. De data aceasta, vecinii il felicitara pentru norocul care daduse peste el. Raspunsul sau a fost insa: "Noroc? Ghinion? Cine stie?"

Fiul taranului incerca sa imblanzeasca pe unul din caii salbatic, cazu de pe cal si-si rupse un picior. Fiecare om din sat considera ca acest lucru  fusese un mare ghinion. Nu si taranul batran, care spuse numai: "Ghinion? Noroc? Cine stie?"

Cateva saptamani mai tarziu a intrat armata in sat si orice tanar apt de lupta a fost inrolat cu forta. Bineinteles ca pe baiatul taranului, care zacea inca in pat cu piciorul rupt, nu-l  putura lua. A fost noroc? Ghinion? Oare cine mai stie?"

Era sa uit ceva important, datorita Vioricai (iti multumesc mult de tot!) l-am descoperit pe Valerio Albisetti, un scriitor extraordinar, si culmea, in  romana sunt deja traduse cartile lui (si sunt si foarte ieftine), in germana inca nu....

Si AICI mai gasiti o petitie care trebuie neaparat semnata, pentru binele copiilor nostri si al tarii, locul copiilor este langa mamelor lor!

Va imbratisez cu drag si va doresc o multime de zile frumoase de iarna!

De toate pentru toti.....

Parafrazandu-l pe Ion Creanga, pot spune si eu la randul meu,  ca nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele......Mai ales inainte de Sarbatori mi se face asa un dor de tara, de simplitatea si sinceritatea vremurilor din copilaria mea, de lumina si de caldura din sufletele oamenilor de atunci, visez la ziua cand voi ajunge din nou in Romania de Craciun, undeva intr-un satuc uitat de lume, in mijlocul unor tarani simpli si cumsecade.
In Germania este o adevarata minunatie de Craciun, totul este proaspat curatat, decorat, luminat, la tot pasul te imbie tot felul de  targuri cu produse "specifice Craciunului", miroase peste tot imbietor a scortisoara si vanilie, din toate cotloanele rasuna numai colinde (colindele germane sunt intr-adevar foarte frumoase, din pacate, din ce in ce mai putini nemti mai stiu sa le cante).... Dar dupa primii ani in care esti (recunosc sincer, si mie mi s-a intamplat acest lucru) orbit de toata stralucirea asta,  incepi incet-incet sa vezi superficialitatea lucrurilor, incepi sa vezi ca totul este doar o poleiala superba, care insa la orice zgarietura incepe sa se decojeasca,  totul  este atat de comercial, de rece si de impersonal.....  Si probabil de aceea, ma intorc mereu in gandurile mele cu atata drag in copilarie, in satucul sarac din Romania in care mi-am petrecut cele mai frumoase vacante din viata mea....

Saptamana care a trecut a fost destul de neobisnuita, mi-a fost  tare dor de voi si de scrisorile voastre, mi-a fost dor de blog, mi-a fost dor de numarul curent al Formulei As, mi-am dat seama ca totul a devenit deja o particica din mine, pe care o iau deja peste tot cu mine si la care nu mai pot sa renunt asa de usor.
Ca sa fie macar cu folos timpul liber castigat  prin  abstinenta partiala la Internet  in perioada postului (va marturisesc, ca se adunau cateva ore bune intr-o saptamana, in care scriam pe blog si citeam in Internet), am luat hotararea sa incep deja  curatenia mare dinaintea Craciunului. Din pacate,  m-am impotmolit destul de repede in colectia revistei Formula AS, numerele revistei care erau tare ravasite in secretaire-ul meu, trebuiau puse in ordine cronologica, plus dosarul foare gros cu articolele pe care le-am  tot scos la imprimanta... si dintr-o data m-am trezit citind, ordinea devenise mai putin importanta, mi-am umplut sufletul de bucuria de a "reintalni" niste OAMENI nemaipomeniti. Si uitati  aici, o parte din "comorile" mele:

-minunatele cuvinte ale parintelui Arsenie Papacioc ("Indreptarea lumii e in functie de noi. Fiinta omeneasca e singura veriga dintre Dumnezeu si Creatie. Omului i s-a incredintat marea raspundere sa supravegheze  soarta Creatiei. Dumnezeu n-a dat aceasta ascultare, aceasta ingrijorare, n-a dat-o ingerilor, a dat-o omului. Nu o diploma, nu o functie sociala, nu un ciolan, astea sunt fleacuri. Omule, de tine depinde tot ce-i in afara de tine. Si nedreptatile, si saracia, si deznadejdea.") sau ale parintelui Teofil Paraian (rugaciunile populare din copilaria sa lumineza acum si sufletele noastre, ale copiilor mei si al meu, masa nu mai incepe fara rugaciunea taranului roman, rugaciune invatata de parintele de la mama sa si parca simtim acum cu adevarat "ingerii in jur de casa si pe Dumnezeu cu noi la masa") si ale parintelui Visarion  de la Manstirea Clocociov ("De Craciun, un crestin adevarat se naste inca o data").

-despre domnul profesor Sever Ursa nu se poate vorbi decat la superlativ, un dascal cu trup si suflet, asa cum ar trebui sa fie de fapt toti profesorii, iar pe deasupra si un mare patriot, un  roman adevarat, tare mult mi-as dori sa ajung sa-l intalnesc cu adevarat intr-o buna zi pe domnul profesor!

-cat despre Ina Ioana Todoran, o codana, o romancuta cum scrie la carte,  atat de tanara si atat de frumoasa, calda si buna la suflet si nemaipomenit de talentata, nici nu gasesc cuvintele, care sa exprime macar partial entuziasmul care m-a coplesit, o las cel mai bine pe ea sa va mangaie si voua sufletele cu vocea ei extraordinara:

M-am bucurat sa recitesc si articolele despre  parintele Radu Novacovschi si despre Manastirea Marcus, am reusit de fapt cu mare greutate sa ma opresc din citit si mi-a venit si mai greu sa fac aici  numai o selectie a articolelor mele dragi si sa nu le bag pe toate. Ma simt linistita si parca as fi iar acasa....Cuvintele lui Theodor Fontane mi se potrivesc mie ca o manusa: "De-abia strainatatea ne invata, ce avem noi in patria noastra."........

Insa inainte de a-mi lua ramas bun de la voi pentru saptamana asta, va mai invit cu drag  la "cafeluta" mea zilnica:

Va garantez, ca va remonteaza si va da mai multa energie decat orice alta cafea!
Se mixeaza urmatoarele ingrediente:
-o mana buna de buruieni (profitati de ele, acum cat timp se mai gasesc), eu culeg in fiecare zi frunze de urzica, de macris, de roinita si de papadie (aici fiind o clima tare blanda, am gasit deja si grausor);
-30-40 boabe de catina;
-o banana sau o para sau orice alt  fruct, care va place voua cel mai mult;
-putina apa (in functie de consistenta dorita).
Un mic dejun simplu, gustos, satios (da, incercati si-o sa vedeti ce bine tine de foame!), plin de vitamine si de minerale, care va aduce numai sanatate si vitalitate.
Va doresc o saptamana binecuvantata si luminata! Doamne ajuta!

Ganduri....

De multa vreme tot doream sa va povestesc despre Anthony de Mello. Probabil multi il cunoasteti deja, eu am am ajuns intamplator, pe cai tare intortocheate si minunate la el. O doamna nemaipomenita de la grupa mea de sanatate mi-a imprumutat in urma cu 2-3 ani o carte scrisa de Elisabeth Lukas, psiholog de profesie. Dupa ce am citit aceasta  prima carte, am imprumutat  sau chiar mi-am cumparat toate cartile scrise de ea pe care le-am gasit. A fost eleva  domnului Viktor E. Frankl, psihiatru si neurolog, intemeietorul celei de-a treia scoli vieneze de psihoterapie: logoterapia, terapia sensului - gasiti informatii nemaipomenite despre  aceasta tema (dar nu numai) pe site-ul doamnei Viorica Juncan, pe care il recomand cu mare caldura  (Frankl este deja tradus in romaneste, cartile doamnei Lukas din pacate inca nu). Am gasit  multe raspunsuri in cartile lor, teoria vacuumului existential m-a fascinat din prima clipa si sunt absolut convinsa de corectitudinea ei. Marele merit al doamnei Lukas, il reprezinta faptul ca a "tradus" cartile domnului Frankl pe intelesul tuturor, reusind astfel sa faca accesibila logoterapia si  oricarui om simplu (recomand de asemenea cu mana pe inima cunoscatorilor de limba germana TOATE cartile ei). Si doamna Lukas il citeaza  foarte des pe Anthony de Mello, un  calugar iezuit, nascut in India care a trait multi ani in America (tocmai am descoperit ca Viorica a scris si despre Anthony de Mello!), fapt care m-a determinat sa imprumut de la o biblioteca si o carte de-a lui, care  bineinteles ca m-a vrajit pe loc. Cartile parintelui Anthony de Mello sunt scrise intr-un context multi-religios si sunt adevarate "manuale de viata" pentru toti oamenii, indiferent de apartenenta lor religioasa, nu sunt in nici un caz scrise numai pentru credinciosii catolici. Va redau aici  una din povestirile mele preferate, care poarta titlul "Schimba-te pe tine, pentru a a schimba lumea!":

"Maestrul sufit Bayazid spunea mereu urmatoare poveste:
In tinerete eram un mare revolutionar si ma rugam asa: "Da-mi Doamne puterea sa schimb lumea!". Mai tarziu, cand am ajuns la jumatatea vietii si am constatat ca nu reusisem sa schimb nici macar un suflet, mi-am schimbat rugaciunea: "Doamne, ajuta-ma sa-i schimb pe cei apropiati mie, numai pe rudele si pe prietenii mei si sunt multumit!". Acum, la batranete, cand zilele imi sunt numarate, incep sa inteleg cat  am fost de natang. Singura mea rugaciune astazi suna asa: "Doamne, indura-te de mine sa ma pot schimba pe mine insumi!" Daca m-as fi rugat pentru acest lucru de la inceput, nu ar fi fost viata mea irosita!"

Desi vroiam sa raman in fata calculatorului numai foarte putin timp, am gasit la Natalia   si in Apostolat in Tara Fagarasului (trebuie neaparat citit, este cu adevarat o publicatie de exceptie), articolele scrise de parintele Marius Demeter, un preot plin de har, tanar si tare sufletist, articole care  nu mi-au dat pace pana nu le-am citit pe toate, gasind in ele si  cea mai buna incheiere, anume cuvintele parintelui Cleopa: "Pacatul cel mai mare e pacatul tau!"

Mustar si maioneza vegana de mustar

Am promis de mai multe ori ca scriu despre maioneza de mustar si uite ca ajung de abia acum sa recuperez. Eu in principiu nu uit, am inca o memorie buna, dar sunt mult mai multe lucruri pe care doresc sa le fac, ca lucrururile pe care POT sa le fac, problema timpului este din pacate si la mine majora....De aceea daca ati intrebat ceva si eu nu am raspuns, mai scrieti-mi pur si simplu inca o data....

La inceput eu nu am avut probleme cu aceasta maioneza, de aceea mi-a parut tare rau, ca unor fete dragute care au incercat-o, nu le-a iesit bine, intre timp am insa si eu chiar mai multe rateuri la activ, trebuie respectate  cu strictete regulile de la maioneza obisnuita (amestecat intr-o singura directie, ingredientele sa aiba aceeasi temperatura, uleiul picurat si nu turnat, etc.), rabdarea si timpul fiind cerintele absolut necesare pentru reusita (de aceea este pentru mine numai ceva de zile mari)....

Maioneza vegana
Ingrediente:
-1-2 linguri de mustar;
-zeama de lamaie;
-ulei presat la rece;

-usturoi, verdeturi si alte condimente care va plac voua (eu nu mai  pun sare, pentru mine este suficienta sarea din mustar, adaug insa cu pasiune usturoi, patrunjel, marar si frunze de ceapa verde).

Eu pun intr-un castron mustarul si-l amestec cu o lingura de lemn cu uleiul pus picatura cu picatura, mai tarziu alternez zeama de lamaie cu uleiul (daca se pune prea multa zeama de lamaie iese un sos si nu mai rezulta o maioneza care sa stea teapana, mi s-a intamplat si treaba aceasta, dar dupa ce se amesteca de exemplu cu ciupercile sau cu fasolea incoltita sau cu salata de cruditati, tot nu se mai vede, iar gustul este la fel de bun!!!).

Pentru cei care nu vor sa cumpere mustar din comert, acesta se poate face foarte usor si in casa (are insa un pic alt gust si alt aspect), si doar asa aveti marele avantaj, ca si stiti cu exactitate ce mancati..... 

Mustar de casa

Ingrediente:

- 4 linguri boabe galbene de mustar (cautati un soi mai putin iute!) sau faina galbena de boabe de mustar;

- 1 lingura de miere naturala, sirop de agave sau alt indulcitor care va place;

- 4 linguri otet de mere nepasteurizat;

 - optional o  lingura de ulei de masline;

- optional, dupa reteta minunatei Mimi Kirk, putin praf de curcuma;

- 1 varf de cutit de sare, eventual putin piper si apa (cantitatea variaza in functie de consistenta dorita).

Se amesteca faina de boabe de mustar cu 2-3 linguri de apa si se lasa 10 minute sa se "traga". Daca folositi boabe de mustar, acestea se inmoaie cel putin 12 ore in apa. Mimi Kirk are si ea in cartea "Raw around the World" o reteta de mustar, in care inmoaie boabele de mustar nu in apa, ci in otet de mere (ea le inmoaie 24 de ore, eu am pus cateva ore in apa, le-am spalat si apoi in otet de mere). Am incercat ambele variante si trebuie sa recunosc ca varianta cu otet este mai buna! 

Se adauga mierea, otetul, sarea, si piperul si apoi uleiul si se freaca ca maioneza. Se pune intr-un borcan cu capac si se consuma dupa 2 zile (unii spun ca trebuie consumat de abia dupa 2 saptamani, vedeti si voi ce va place voua cel mai mult), se poate pastra la rece in frigider 2-3 saptamani.

Declaratie de dragoste

Saptamana aceasta am primit de la Mihaela niste scrisori foarte frumoase, insotite de niste fotografii fantastice, care cu sigurata va vor placea si voua. Pe Mihaela am cunoscut-o in Internet, deci stiu dinaite ce vor spune cei mai multi despre asa o prietenie, si totusi.... Pentru mine, Mihaela este  o prietena minunata, mi-a adus atata bucurie de cand a intrat in viata mea, atata liniste si implinire sufleteasca, mi-a dat tare multa incredere in mine, datorita ei am simtit ca sunt pe drumul cel bun, ca e bine ce fac si ca se merita sa merg mai departe. Mihaela mi-a trimis poze cu ciorbele crude pe care le-a facut ea, inspirata de retetele de pe acest blog si pe care le consuma cu mare placere (ah, cum imi merge la inima), cu siguranta pozele va vor convinge, mie mi s-a facut automat foame:

Dar cel mai grozav lucru este, ca Mihaela nu este singura, sunt intre timp chiar foarte multi oameni extraordinari pe care i-am "intalnit" in mediul acesta  virtual si care ma inconjoara cu multa dragoste si bunatate. Este pentru mine o adevarata minune, am ajuns dintr-o data sa ma invartesc  intr-o lume plina de umanism si de minti luminate, in viata mea au intrat o multime de oameni deosebiti, care mi-au imbogatit tare mult mintea si mi-au luminat sufletul. Am invatat atat de multe de la voi toti .... Nu-mi ramane de fapt, decat sa-mi doresc din toata inima si sa ma straduiesc din rasputeri, sa devin si eu un om la fel de bun ca voi. Va multumesc din inima pentru toata bogatia pe care mi-ati daruit-o si va imbratisez cu toata dragostea in gandurile mele. Sa va ajute Dumnezeu pe  voi toti, sa aduceti lumina la cat mai multi oameni!

Un mare teolog german, Pater Anselm Grün a scris mai multe carti despre ingeri, in care subliniaza cat de important este sa ne despartim de imaginea exclusiva a ingerilor ca niste fiinte inaripate,  stravezii si stralucitoare, care zboara deasupra capetelor noastre. Ingerii pot lua pur si simplu  chiar si chipul oamenilor obisnuiti din jurul nostru (fara a-i considera insa pe acesti oameni drept ingeri), in sensul, ca de cele mai multe ori, prin intalnirile simple de fiecare zi, primim  adesea raspunsul sau ajutorul cerut, ni se arata clar calea pe care ar trebui sa o urmam, aflam asa de fapt, cat de aproape  ne este si cat de mult ne ajuta bunul Dumnezeu in fiecare clipa a vietii noastre.

Mie mi-a placut mult si mi-a facut tare bine aceasta interpretare a calugarului benedictin. Ma gandesc la voi toti  si  la toti oamenii deosebiti pe care i-am "cunoscut" in ultimii ani, in carti (multe primite in dar de la voi, va multumesc aici inca o data, o bucurie mai mare nici ca mi-ati fi putut face) sau in paginile revistei Formula As si ma simt asa de bine....Iar celelalte fotografii ale Mihaelei vorbesc pentru sine, nu-i asa?

Postul Craciunului

Mai este putin de tot si incepe Postul Craciunului.... Tot citind randurile extraordinare scrise de  Natalia (a sintetizat asa de bine principiile cele mai importanate care  ar trebui urmarite, mai clar si mai frumos ca la ea, nu am gasit nicaieri!) si in "Lumea Monahilor" cuvintele minunate ale parintelui Teofil Paraian despre post, care mi-au mers tot asa direct la inima,  am cazut tare mult pe ganduri. "Postul, disciplina sufletului si a trupului"...

"Postul presupune si o simplificare in general, adica sa nu mananci mancaruri de post foarte substantiale - de altfel, daca se tine seama de post, asa cum e randuit de biserica, miercurea si vinerea nu se foloseste nici macar undelemnul, uleiul. Sunt insa si mancari de post foarte bune, care nu-s oprite, dar care, totusi, intr-un fel ar trebui ocolite daca sunt prea substantiale sau daca sunt prea apetisante." (Cu avva Teofil Paraian despre cele 7 patimi si virtuti de Cristian Curte)

Deci, a venit momentul sa trag concluziile personale... Eu tin, ca sa zic asa, post permanent, in ultimii ani am tinut in perioadele de post in fiecare vineri post negru, ca sa marchez cumva ca este ceva special, in postul acesta insa, asi dori sa fac mai mult. Iar simplificarea mancarii la maxim este primul punct pe care doresc neaparat sa-i indeplinesc de data aceasta. Al doilea ar fi internetul....M-am gandit sa renunt in cele 40 de zile de post complet la Internet, dar mi-e tare teama ca se va narui toata munca mea de 6 luni incoace (incredibil pentru mine, dar maine 12 noiembrie, se implineste  deja  o jumatate de an de cand am infiintat blog-ul acesta), cred ca cel mai bine ar fi o solutie de compromis, adica ma voi uita la mail-uri si voi scrie scurt pe blog doar o singura data pe saptamana (martea sau joia, inca nu m-am hotarat). Si Irina m-a atins la un punct sensibil, mare dreptate are si ea...Dar mai sunt mult mai multe puncte din viata mea, pe care imi doresc din tot sufletul sa incerc macar sa le schimb mai mult in bine, pentru mine postul a fost si va ramane mereu, o perioada a marilor schimbari, a curateniei sufletesti si trupesti, a regasirii de sine.....

Poate ca pentru multi dintre voi ar fi de mare ajutor in perioada aceasta si cartea parintelui Ghelasie despre medicina isihasta  http://www.scribd.com/doc/3589808/Medicina-Isihasta-pentru-cei-grav-bolnavi-1 .

Interesant este cu siguranta  si punctul de vedere referitor la post al unui medic, dr. Cristian Boerescu .

Mie mi-au mai dat noi impulsuri si articolele despre Minunile Sfantului Calinic de la Cernica  si despre Parintele Macarie Ionita sau vorbele  parintelui Ion Popescu de la Biserica Icoanei . In general, in Formula As sunt atatea articole nemaipomenit de frumoase si tare folositoare, veti regasi in paginile acestei reviste minunate, pe toti marii preoti romani si sfaturile lor duhovnicesti nemaipomenit de folositoare pentru perioada de post, dar si in general pentru viata, mie imi vine intotdeauna asa de greu sa ma opresc din citit.....

Si nu pot sa nu ma intreb: oare cum am putea noi sa-i multumim indeajuns bunului Dumnezeu pentru toate minunile cu care ne inconjoara pe noi toti????

Sfintii Arhangheli Mihail si Gavril

In  revista Fomula AS, puntea mea de legatura cu Romania, am gasit  intr-un articol despre  Parintele Arsenie Boca, aceaste amintiri minunate ale preotului Ioan Sofonea:
"Imi amintesc ca in cadrul unei predici despre rugaciune, la un moment dat a zis: "Cine stie rugaciunea Sfantului Arhanghel Mihail sa o spuna, ca e foarte folositoare". Si s-a uitat fix la o femeie. Erau multe mame, dar privirea ii era atintita asupra uneia dintre ele: "Tu! Sa te rogi cum te-ai mai rugat la Sfantul Arhanghel!". Toata lumea s-a mirat cum de stia Parintele de rugaciunea ei. La sfarsitul slujbei, femeile care erau cu ea i-au zis: "Ce rugaciune stii, lele Ano? Ca Parintele tot la dumneata s-a uitat". Atunci ea le-a spus urmatoarea rugaciune:"Doamne, Dumnezeule, mare Imparat si fara de inceput, trimite, Doamne, pe Mihail Arhanghelul Tau in ajutorul meu, ca sa ma apere de vrajmasii cei vazuti si nevazuti.
O, Mihaile, mare Arhanghele, intai statator si voievod al puterilor ceresti, fii mie ajutor in toate: in boale, in strambatati, in mahnire, in pustiu, pe cale, pe apa, in calatorie, casatorie, serviciu, scoala, si ma izbaveste de toata inselaciunea cea diavoleasca. Iar cand ma vei auzi pe mine, robul tau, rugandu-ma tie si chemand numele tau, grabeste spre ajutorul meu si auzi rugaciunea mea.
Asa, mare Arhanghele, biruieste pe toti care se impotrivesc mie, ma apara si ma acopera de cel viclean cu puterea cinstitei Cruci si cu solirile marilor Arhangheli: Gavriil, Rafail, Uriil, Varahiil, Salatiil si Egudiil si ale puterilor ceresti, totdeauna, acum si pururi si in veci. Amin".
Acea femeie era soacra mea, Ana, mama preotesei mele."

Iar pe site-ul  PAGINI ORTODOXE , am gasit o predica foarte frumoasa a parintelui Cleopa la Sfntii Arhangheli Mihail si Gavril, sfarsitul predicii este poate mai actual ca niciodata.....


"Iubiţi credincioşi, Bun lucru este a lăuda pe îngeri, precum şi ei fără odihnă laudă pe Dumnezeu. Dar mai bun lucru am face dacă le-am urma şi petrecerea, printr-o trăire sfîntă, neîntinată, îngerească. Deci, dacă voim să primim mai mult ajutor de la sfinţii îngeri, să ne silim a-i imita prin fapte bune, după putere.
Sfinţii îngeri neîncetat slăvesc pe Dumnezeu; să ne rugăm şi noi neîncetat, lăudînd ziua şi noaptea pe Preabunul nostru Dumnezeu. Sfinţii îngeri sînt într-o veşnică mişcare, împlinind din dragoste voia lui Dumnezeu. La fel şi noi, să ne trezim din somnul nesimţirii, să alergăm mereu la Biserică, să facem voia lui Dumnezeu cu bucurie, iar nu din silă, nici cu cîrtire sau pentru răsplată. Sfinţii îngeri se iubesc desăvîrşit unii pe alţii. Ei iubesc şi pe sfinţii din cer şi pe noi cei de pe pămînt. La fel şi noi, să ne iubim ca nişte fraţi, lăsînd ura, mînia, bătăile, judecăţile, minciunile.
Sfinţii îngeri ascultă unii de alţii, cei mai de jos de cei mai de sus şi toţi de Dumnezeu. La fel şi noi să ascultăm de mai-marii noştri, de părinţii care ne-au născut, de cei ce ne învaţă şi ne ajută la mîntuire. Să ascultăm şi de glasul conştiinţei cînd ne mustră pentru păcate, cînd ne trimite la biserică, la spovedanie şi la cele bune. Să ascultăm şi de îngerii noştri păzitori. Să nu-i mai întristăm cu tot felul de păcate. Sfinţii îngeri se bucură de mîntuirea noastră (Luca 15, 10), ajută la îndreptarea noastră şi plîng cînd noi păcătuim sau sîntem aruncaţi în gheenă. La fel şi noi să facem. Să ne bucurăm pentru sporul aproapelui şi să plîngem pentru căderea lui. Să dăm sfat celui ce are nevoie de el. Să nu minţim pe nimeni. Să îndemnăm şi pe alţii la pocăinţă, la biserică, la post şi rugăciune.
Sfinţii îngeri nu se bîrfesc, nu se răzvrătesc, nu se mînie, trăiesc în bună rînduială. La fel şi noi, să nu ne mîncăm cinstea unul altuia, să avem răbdare în toate ispitele, să fugim de tulburare, de mînie, de ceartă, de pofte şi patimi trupeşti. Să trăim ca fraţii, în dragoste unii cu alţii, că sîntem fiii Tatălui ceresc.
De vom trăi în armonie, în iubire, în viaţă curată şi în rugăciune, vom imita pe îngeri şi vom deveni creştini adevăraţi, iar Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil ne vor acoperi cu acoperămîntul aripilor lor cele îngereşti de tot răul şi primejdia.
Să rugăm, deci, pe sfinţii îngeri şi Arhangheli să ne fie ajutători în viaţă şi izbăvitori de duhurile cele rele, iar înaintea Tatălui ceresc calzi rugători pentru mîntuirea sufletelor noastre. Amin."
Va doresc tuturor celor care se sarbatoresc astazi,  toate cele bune si la multi ani!!!
Doamne ajuta!

Dumnezeu sa-l odihneasca in pace pe Adrian Paunescu!

Poetul Adrian Paunescu a murit. La numai 67 de ani, in suferinta, chinuit de boala, in singuratatea unei camere dintr-un spital bucurestean..... Multi i-au iubit poezia, multi nu.... Multi l-au admirat si l-au incoronat cu lauri, multi l-au dispretuit si l-au improscat cu noroi.... Avem cu totii libertatea de a crede ce vrem, eu doresc doar sa va dau mai departe o intalnire epocala: Adrian Paunescu si Tudor Gheorghe si "Antiprimavara" lor.

RAW FOOD - BORS RUSESC

Cea mai buna vecina pe care am avut-o eu vreodata in Germania (si  m-am mutat deja de 4 ori de cand am ajuns pe meleagurile nemtesti!!!), a fost Lena, o ucrainianca tare cumsecade, asa de buna la suflet si primitoare, cum rar am intalnit, imi aminteste tare mult de Romania cu 30-40 de ani in urma, de mentalitatea  oamenilor din copilaria mea, pentru care musafirii erau o binecuvantare si nu o pacoste., lor li se dadea ce se gasea mai bun in casa....

La Lena am mancat foarte des, si ori de cate ori facea ceva, imi aducea si mie mereu,  ca si vecina noastra draga din Bucuresti doamna Ghetu, o farfurie plina, sa gustam si noi. La Lena puteam sa merg fara jena sa-i cer ceva, daca uitasem sa cumpar, la Lena puteam sa las linistita copiii si sa-mi fac si eu niste treburi, pe Lena stiam ca pot sa contez in fiecare situatie. Exact cum putea mama sa conteze pe doamna Ghetu!Si cred ca va imaginati, cine m-a ajutat ca o mama, gatind, facand curat si cumparaturi, ocupandu-se de copii,  cand cu 7 ani in urma, m-am imbolnavit  eu rau de tot, exact cand eram singura acasa cu copiii, sotul fiind intr-o delegatie peste mari si tari,  iar eu  alaptam, fetita avea  numai o luna si eu facusem 41°C si nu vroiam sa iau nimic (nici n-am luat, am rezistat cu bravura)......Intre timp, drumurile noastre s-au departit, Lena locuieste la Berlin, mai vorbim cand si cand la telefon si eu plang dupa ea tare des, ce bine este sa ai astfel de vecini, lucru rar in Germania, dar din pacate se raresc vecinii  buni  si in Romania....

Cel mai mult din tot ce gatea Lena (care am uitat sa va spun ca stia romaneste!!!), mi-a placut mie borsul rusesc cu sfecla rosie. Si pentru ca mi-era  adesea dor de el, m-am gandit sa-l incerc si in varianta raw, poate o iesi ceva. Si ce-a iesit!!! O minune nu altceva, care se prepara foarte repede, cu bani putini, contine numai produse autohtone si care garantat o sa va placa, l-am servit si rudelor mele germane (care sunt foarte dificile in ale mancarii, in special in ceea ce priveste hrana vie) si au fost foarte  incantate!!!

Bors rusesc crud cu sfecla rosie

Ingrediente:

-o sfecla rosie;

-un morcov;

-telina, radacina si frunze;

-patrunjel, radacina si frunze;

-o ceapa si niste usturoi;

-o mana de varza murata taiata fideluta;

-leustean si cimbru;

-o lingura de ulei de masline presat la rece;
-cui ii place ardei iute, piper si bors;

-apa plata sau de izvor.

Se taie mai intai radacinoasele, se pun intr-un vas si se acopera cu apa. Se lasa putin sa se traga, se taie apoi mai departe si celelalte ingrediente maruntite si ele, se amesteca totul si gata borsul! Se poate incalzi usor pana la 40°C, asa l-am servit eu soacrei si cumnatei mele, au scurs si ultima picatura in lingura!

Borsul poate arata asa:

Sau asa:

Mai de aproape:

 Doamna Elena Nita Ibrian isi facea supele sau ciorbele pentru mai multe zile, la mine va spun sincer ca nu rezista niciodata de pe o zi pe alta, oricum borsul poate fi  luat de asemenea  foarte bine la birou intr-un borcan cu capac! Se mai poate adauga si hrisca incoltita, pe post de crutoane, devenind astfel o mancare foarte satioasa! Eu imi fac acum aproape in fiecare zi acest bors, profit de ultimele frunze de leustean din gradina......

Pofta nemaipomenit de mare, e o idee buna poate si pentru postul Craciunului, care se apropie cu pasi repezi!

Romania si romanii

Astazi primesc de la o prietena tare draga mie acest videoclip. Eu m-am indragostit instantaneu de acest cantec, regret iar, ca eu NU stiu sa cant la vioara.....

Si alta prietena imi trimite link-ul unui baiat tanar si inimos, Cosmin Danila www.patrimoniuromanesc.ro, care m-a fermecat cu fotografiile lui dis de dimineata, dragostea lui pentru tara razbate din fiecare imagine, cate minuni a adunat el pentru noi toti! Ma uitam la poze si plangeam, de dor, dar si de bucurie ca exista astfel de oameni extraordinari....

Va doresc o zi minunata!