HRANA VIE - MENIU ROMANESC

Am promis ca voi povesti ce am pregatit cand am fost la Nelly si panele pe care le-am trait in ziua aceea, acum ma distrez, atunci am fost insa destul de stresata.  Nelly ma intrebase daca as putea pregati ceva romanesc, sufletul meu de roman a inflorit imediat si i-am promis ca voi  face mancaruri  crude tipic romanesti. Pana aici toate bune si frumoase, DAR.....

M-am hotarat sa fac sarmalutele cu nuci si painea pustniceasca dupa retetele doamnei Elena Nita Ibrian, icrele de linte cu alge, ciupercile cu marar si maioneza vegana si o crema-maioneza-sos de salata din seminte de floarea soarelui, dupa reteta bunicii si a mamei mele. Si asa a aratat rezultatul final:

Pana aici insa, a fost cale luuuuuunga! In Germania nu se gaseste varza murata intreaga, nemtii o taie fasiute subtiri si asa o pun la murat (prinde asa cu totul alt gust), deci daca vroiam sa fac sarmale, a trebuit sa ma apuc mai intai  sa pun varza la murat  (imi aduc mereu cand vin din Romania, dar bineinteles ca nu ajunge mult timp, nu am gasit inca modalitatea de a transporta un butoi cu totul!!). Asa ca mi-am cumparat varza,  ca sa pun la borcan dupa reteta Sandei Marin, frunze de varza si intre ele varza taiata, ca ca sa se faca mai repede (bineinteles ca nu  mai aveam timp suficient la dispozitie sa murez varza intreaga, dupa toate regulile!). Varza nemteasca este insa, ca si multe alte legume de altfel, o catastrofa. Frunzele sunt foarte tari si batoase, iar capatanile de varza sunt foarte indesate,  e o mare problema sa desprinzi frunzele intregi! A fost o munca sisifica, am desfacut 2 capatani de varza, ca sa reusesc sa obtin suficiente frunze intregi, cea mai mare parte am fost nevoita sa o tai fasiute, deoarece mi se rupsesera frunzele in bucati prea mici.  Dupa aceea s-au mai rupt frunzele si la impachetat, asa ca am reusit cu chiu cu vai sa fac 20 de sarmalute! Dar chinul s-a meritat, nemtii s-au dat in vant dupa sarmalutele romanesti crude, le-au laudat si le-au mancat cu drag!

Nu mai scriu aici reteta, se gaseste in toate cartile doamnei Elena Nita Ibrian sau  la VALI (aici mi-a placut mie cel mai mult). Sarmalele mele din varza nemteasca au aratat asa:

 

Despre faptul ca rosiile nu erau suficient de coapte, desi le tinusem trei zile la soare pe pervazul ferestrei, in bucatarie,  nici nu va mai povestesc....Din fericire, nemtii NU STIU ce gust trebuie sa aiba o rosie adevarata, asa ca nu a fost prea important nici aspectul acesta.

Dar asta nu a fost totul! Maioneza vegana pentru ciupercile  cu marar mi s-a taiat (Adina, Mariana, daca ati sti ce m-am gandit la voi!), nu stiu de ce, pana acum nu mi s-a intamplat niciodata acest lucru,  in ultimul timp insa am patit-o chiar de doua ori! Timpul alerga (ma sculasem de la 4 dimineata ca sa fac totul proaspat), nu am reusit deloc sa mai dreg maioneza, asa ca hai sa ma apuc sa fac alta, ocazie cu care am constat ca lamaile bio erau  dedesubt stricate, cu alte cuvinte, m-am trezit duminica la 5 dimineata in Germania (unde e totul inchis), ca nu am suficiente lamai!!!! M-am repezit in gradina si m-am apucat sa culeg catina, am facut maioneza cu lamaie, dar la icre, a trebuit sa pun jumatate suc de lamaie, jumatate suc de catina....

Reteta de icre o gasiti AICI (icrele le-au placut cel mai putin, in afara de Nelly, nu fusese nici unul dintre ei iubitor de caviar, iar icre de crap sau de alt peste, nici nu cunosteau),  iar reteta de ciuperci este AICI (le-au mancat cu mult spor si si-au scris reteta, combinatia cu marar nu o cunosteau si le-a placut mult).

Iar reteta de maioneza-sos de salata-crema de pus pe paine minune (borcanul cu crema alba), o voi posta alta data, cand voi fi in criza de inspiratie....

Va doresc o duminica minunata si binecuvantata!