Pe NELLY nu cred ca mai am nevoie sa o prezint, am scris deja de atea ori despre ea, dar admiratia mea pentru ea nu s-a micsorat deloc, din contra, devine din ce in ce mai mare. Cand ma gandesc, cat de modest a inceput cu cativa ani in urma cu targul de hrana vie (a fost ideea lui Nelly intre timp a preluat sotul ei firma Rohvolution) si cand vad ce succes extraordinar are acum, nu pot decat sa ma plec adanc in fata ei. Nelly si-a prezentat noua carte cu specialitati frantuzesti de hrana vie si a avut un stand imens cu mancare raw, cu tot felul de bunatati.
Pe domnul Ion Dragan din judetul Valcea m-am bucurat tare mult sa-l cunosc, deci dupa cum vedeti exista DEJA romani care participa la targul de hrana vie ca expozanti (am mai intalnit insa inca un roman la targ - ce mica e cateodata lumea)!! Copiii stateau roi in jurul lui si erau asa de interesati, el a lucrat permanent si si-a demonstrat foarte frumos mestesugul.
Foarte interesanta pentru romani este poate povestea Terezei Havrlandova (Cehia), nascuta in 1981 la Praga, care la numai 24 de ani si-a deschis propria firma de produse de hrana vie, la inceput numai ca sa-si finanteze studiul de stiinte juridice, vanzand iarba de grau la magazinele bio din Praga (Laura sa stii ca la tine ma gandesc!!), mai tarziu incepand insa sa-si mareasca sortimentul, ajungand in prezent la o multitudine de ciocolate, bomboane, biscuiti, paini si multe altele, iar pentru ca piata in Cehia ea devenit deja prea mica pentru ea, s-a extins si in Germania si Anglia, are intre timp 12 angajati in Cehia (in Germania produsele sunt comercializate printr-un distribuitor german firma Lifefood Deutschland AG).
Si acesta este standul imens al Terezei, a fost tare greu sa fotografiez din cauza inghesuielii care domnea in permananta!!!
Dragii mei, sper sa nu va plictisesc, dar asta nu a fost tot, va mai asteapta si partea a III-a (sau poate si a IV-a?)!
Ieri am ajuns totusi la Targul de Hrana Vie de la Speyer, total nesperat, asa pe ultima 100 de metri, eu anuntasem de fapt pe toata lumea, ca din pacate nu pot veni....Si pentru ca am enorm de multe de povestit, voi scrie totul in mai multe parti, sper sa va placa!.
Bineinteles ca nu pot sa incep altfel povestirea, decat cu cea mai importanta persoana a acestei editii a targului si anume Markus Rothkranz din SUA. M-a impresionat atat de tare, incat nici nu am mai reusit sa dorm ca lumea, acum cand va scriu aceste randuri este ora 2 noaptea si eu stau in fata calculatorului deja (adica m-am trezit cu mai mult de 2 ore mai devreme ca de obicei!!!).
Markus nu este absolut deloc cum poate multi (care i-au citit deja pagina de internet) s-ar asteapta, este un om nemaipomenit de cald si de sufletist, radiaza atata bunatate, liniste si pace....Am luat parte la workshop-ul lui (Markus´ Mystery Workshop)si nu am regretat nici o clipa decizia luata, a fost o ora plina, plina. Markus ne-a luat pe toti cei in jur de 100 de participanti in lumea lui minunata, eu m-am simtit ca si cum ne-ar fi intins la fiecare o mana sa ne ajute sa trecem peste un prag, dandu-ne apoi la despartire fiecaruia si o "faclie" mare sa ne lumineze drumul mai departe. A vorbit asa de frumos despre soarta, despre sensul vietii, despre ce conteaza de fapt cu adevarat in viata....Eu m-am simtit permanent, ca si cum ar fi vorbit pentru mine personal, ca si cum eu i-as fi pus dinainte niste intrebari, carora el apoi le-a dat, la toate pe rand, un raspuns Si tocmai pentru ca Markus ne-a spus de la inceput, ca nu a pregatit nimic special, ca el vorbeste intotdeauna liber, in functie de publicul pe care il are, ne-a demonstrat asa din plin talentul sau, este un orator neintrecut, ne-a prins nemaipomenit de tare pe toti in mrejele sale...
La randul meu, pot sa confirm absolut tot ce a spus Markus. Si eu am aflat ce inseamna sa fii cu adevarat fericit si multumit, ce inseamna sa te scoli dimineata si sa te bucuri pur si simplu ca te-ai mai trezit o data si ca te mai asteapta o zi minunata, sa te bucuri, nu pentru ceea ce ai, ci pentru ceea ce esti... Si eu am invatat sa traiesc azi, acum si aici si nu ieri sau maine...Si eu stiu acum, ca nu poti schimba lumea, decat schimbandu-te pe tine insuti...Si eu am descoperit candva, ca mancarea nu este ceea ce conteaza cel mai mult, dar fara hrana vie totusi, nu cred ca as fi ajuns niciodata aici unde ma aflu astazi...
Ar fiinca foarte multe de spus despre Markus, timpul si spatiul ma obliga insa sa ma opresc aici, nu inainte de a va mai spune inca o data, cat de extraordinar, fantastic, fenomenal (astept sugestii le voastre pentru alte superlative!) arata acest om, care in curand implineste 50 de ani!!! Si cand ma uit in jurul meu, la prietenii mei si la rudele mele aflate la aceasta varsta, primesc dintr-o data ca de la sine raspunsul la intrebarea: "Hrana vie, da sau nu?"...
Si inca o poza de grup cu (de la stanga la dreapta): Heike (Germania) de la www.germanygoesraw.de, Megumi (Spania) de la www.vivirdivinamente.es, Markus (USA) si Mimi Walter (Romania), iar despre asta voi scrie mai tarziu, sunt insa inca intr-o stare asa de euforica, probabil voi continua sa va povestesc chiar maine!
Cand am fost in vara in Romania, am fost invitati la masa la Ligia, care si-a dat foarte mare silinta sa impace toate gusturile, oferindu-ne o masa nemaipomenit de copioasa si de gustoasa. A servit paine raw si spaghetti de dovlecel cu sos de rosii, iar pentru familia mea ne-raw, a facut special si ardei umpluti (gatiti). Ca desert ne-a oferit o minunata inghetata cruda de fructe de padure si un tort raw cu fructe romanesti de sezon, toate au fost o nebunie, ne-am lins toti pe degete. De ce nu am facut poze, ma intreb si in ziua de azi, dar ce sa-i faci, stiti vorba - ma caracterizeaza teribil - cu mintea cea de pe urma, nu-i asa? Minunea cea mai mare a fost insa, ca ai mei copilasi-dragalasi, care acasa se stramba la felurile mele de mancare de hrana vie, AU MANCAT la Ligia din toate, chiar mai bine felurile crude, ca felurile gatite!!!! Mamele care citesc aceste randuri, vor intelege cred cel mai bine morala acestei povesti...
Si pentru ca intre timp nu mai mananc aproape nimic fara sa fotografiez mai inati, spre disperarea sotului si a copiilor, farfuriile cu felurile crude de mancare, m-am gandit sa abordez tema spaghetti si sa va prezint mai multe variante tare gustoase, usor de pregatit si care merg foarte bine si la persoanele care manaca normal (de atunci am facut de mai multe ori, pentru sotul meu le-am incalzit usor, cred ca nici nu si-a dat seama ce mananca). Plus ca se pot prepara foarte bine acasa si apoi se pot lua intr-un borcan cu capac la sevici, la picnic sau pe drum.
Cea mai cunoscuta si mediatizata reteta este cea de spaghetti de dovlecel cu sos de rosii. Simplu, ieftin, rapid, sanatos, gustos!!
Se taie dovlecelul sub forma de spaghetti (eu am acest dispozitiv, ca o ascutitoare), iar sosul de rosii se face cel mai bine dupa gustul propriu. Eu am mixat rosii cu ardei capia, am adaugat ceapa si usturoi taiate fin, orgeano proaspat din gradina si ciuperci taiate cubulete. Sare, piper, ulei de masline, ardei iute dupa gustul fiecaruia, iar rezultatul a aratat asa:
Sau asa:
La Nelly am mancat o salata cu spaghetti de alge kelp, a fost gustoasa si e tot asa foarte usor si rapid de preparat. Ieftin insa nu este, aceste spaghetti de alge costa in Germania destul de mult.
Nelly a mai pus in afara algelor, frunze de salata, ardei, ceapa si a oferit alaturi si boabe de mazare si frunze de busuioc si de coriandru taiate marunt. Asa arata salata facuta de Nelly:
Mai de aproape:
Iar pentru ca eu am iubit intotdeauna cel mai simplu fel de mancare din lume, adica spaghetti cu ulei de masline, oregano, usturoi, sare si piper (mie nu-mi trebuia nici branza, nici altceva), am facut acelasi lucru, de data asta insa cu spaghetii de alge kelp si a iesit destul de asemanator, mie mi-a placut in orice caz tare mult, voi incerca aceeasi poveste si cu spaghetti din dovlecel (va tin la curent).
Vali are retata ei, Angi a facut o varianta cu un sos mov si legumele taiate cu mandolina, Ina are si ea varianta ei, Ramona de asemenea, deci sunt sigura ca veti gasi ceva si pe gustul vostru. Pofta buna!
Acest mesaj l-am primit de la o prietena din Romania si mi-a placut tare mult. Desi personal ma indoiesc putin de exactitatea cifrelor (in Germania de exemplu, oamenii cu venit mediu isi permit poate sa cheltuie in jur de 500€ pentru mancare PE LUNA si nu pe saptamana!!!), ideea care sta insa in spatele acestui mesaj, este foarte interesanta si m-a pus mult pe ganduri.
Daca suntem cu adevarat sinceri, recunoastem poate, ca cei mai multi dintre noi avem mult mai mult decat ne trebuie pentru a supravietui, de zeci sau sute de ori mai mult ca cei mai multi oameni din lumea asta, posedam mai multe lucruri ca niciodata si totusi ne aflam cu totii mai departe intr-o goana nebuna dupa agonisire! Adunam bani, proprietati, imbracaminte, aparate de tot felul, diplome, functii, titluri...
Si nu stiu cum e in cazul vostru, dar in jurul meu cel putin, sunt asa de putini oameni multumiti si cu adevarat fericiti....
O comparatie interesanta...
GERMANIA :
Fam Melander din Bargteheide - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $500.07
SUA:
Fam Revis - North Carolina - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $341.98
JAPAN :
Fam Ukita - Kodaira - 2 adulti , 2 adolescenti
Costul mancarii pentru o saptamana: $317.25
ITALIA:
Fam Manzo - Sicilia - - 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $260.11
MEXIC:
Fam Casales - Cuernavaca - 2 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $189.09
POLONIA:
Fam Sobczynscy - Konstancin,Jeziorna - 4 adulti , 1 adolescent
Costul mancarii pentru o saptamana: $151.27
EGIPT:
Fam Ahmed - Cairo - 7 adulti , 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana : $68.53
ECUADOR :
Fam Ayme - Tingo - 3 adulti , 1 adolescent, 5 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $31.55
BHUTAN - ASIA
Fam Namgay - Shingkhey Village - 7 adulti , 6 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $5.03
CIAD:
Fam. Aboubakar - Breidjing Camp - 3 adulti , 3 copii
Costul mancarii pentru o saptamana: $1.23
La mine tocmai s-a mai copt, cu chiu cu vai, al doilea rand de fragi, iar barba tapului infloreste in continuare (pentru ca o culeg mereu, tot infloreste, unde nu am cules-o, s-a terminat demult). Asa ca am mai facut ultimul smoothie cu fragi si plante din flora spontana din anul acesta:
- fragute;
-o banana:
-o mana de frunze de urzica, papadie, menta, roinita si florile de la barba tapului;
-putina apa, se mixeaza totul in blender sau cu un mixer vertical obisnuit.
In Germania a venit deja toamna, este frig, ploua mult, de ieri am inceput sa fac focul la soba (dar sa stiti, ca l-am mai facut si in mijlocul lunii august, cand voi va topeati in Romania!!). Frunzele au inceput sa se coloreze si sa cada si eu constat in fiecare zi, cat de mult iubesc iubesc eu totusi toamna.... Ce frumoasa si ce calda este lumina soarelui intr-o zi insorita de octombrie, iar despre padurea in sute de culori, nu cred ca mai trebuie sa mai spun nimic, pentru mine aceste zile au o valoare cu totul deosebita. Toamna, pentru mine anotimpul belsugului si anotimpul in care bunul Dumnezeu mi-a trimis cei doi ingerasi.......
La mine in curte au inceput sa se coaca strugurii, merele de vara le-am mancat deja de mult timp, am inceput de peste doua saptamani sa recoltez catina, de saptamana viitoare incepem sa adunam (copiii si cu mine) nuci si mere pentru iarna (de pe niste terenuri abandonate). Am bagat deja rosiile (pentru una dintre plante cred ca a fost insa deja prea tarziu) si busuiocul de pe balcon in casa si am inceput sa plantez, niste salate de iarna nemaipomenite (Feldsalat si Postelein - cresc iarna, ninge peste ele, dupa ce se topeste putin zapada se pot culege iar, si tot asa, pana in primavara), pe care bineinteles ca eu le-am cunoscut de-abia in Germania. Daca stiti care e numele lor romanesc, luminati-ma va rog din suflet si pe mine!
Semintele mi le-am pastrat din primavara, dar in general eu cumpar de la www.dreschflegel-saatgut.de, este o organizatie care se ocupa de pastrarea si inmultirea soiurilor vechi de plante, este o intreaga filosofie nemaipomenita in spatele acestor oameni minunati, e destul de greu de prezentat asa ceva in doar cateva randuri!
Nu pot insa sa termin aceasta postare, inainte de a va mai arata cateva poze, care scot in evidenta frumusetea inconfundabila a toamnei.
Rasarit de soare la sfarsitul lui octombrie, in fata casei mele.
Apus de soare in noiembrie.
Si alt rasarit de soare in septembrie, padurea in ceata si deasupra mea un cer de vis......
Am promis ca voi povesti ce am pregatit cand am fost la Nelly si panele pe care le-am trait in ziua aceea, acum ma distrez, atunci am fost insa destul de stresata. Nelly ma intrebase daca as putea pregati ceva romanesc, sufletul meu de roman a inflorit imediat si i-am promis ca voi face mancaruri crude tipic romanesti. Pana aici toate bune si frumoase, DAR.....
M-am hotarat sa fac sarmalutele cu nuci si painea pustniceasca dupa retetele doamnei Elena Nita Ibrian, icrele de linte cu alge, ciupercile cu marar si maioneza vegana si o crema-maioneza-sos de salata din seminte de floarea soarelui, dupa reteta bunicii si a mamei mele. Si asa a aratat rezultatul final:
Pana aici insa, a fost cale luuuuuunga! In Germania nu se gaseste varza murata intreaga, nemtii o taie fasiute subtiri si asa o pun la murat (prinde asa cu totul alt gust), deci daca vroiam sa fac sarmale, a trebuit sa ma apuc mai intai sa pun varza la murat (imi aduc mereu cand vin din Romania, dar bineinteles ca nu ajunge mult timp, nu am gasit inca modalitatea de a transporta un butoi cu totul!!). Asa ca mi-am cumparat varza, ca sa pun la borcan dupa reteta Sandei Marin, frunze de varza si intre ele varza taiata, ca ca sa se faca mai repede (bineinteles ca nu mai aveam timp suficient la dispozitie sa murez varza intreaga, dupa toate regulile!). Varza nemteasca este insa, ca si multe alte legume de altfel, o catastrofa. Frunzele sunt foarte tari si batoase, iar capatanile de varza sunt foarte indesate, e o mare problema sa desprinzi frunzele intregi! A fost o munca sisifica, am desfacut 2 capatani de varza, ca sa reusesc sa obtin suficiente frunze intregi, cea mai mare parte am fost nevoita sa o tai fasiute, deoarece mi se rupsesera frunzele in bucati prea mici. Dupa aceea s-au mai rupt frunzele si la impachetat, asa ca am reusit cu chiu cu vai sa fac 20 de sarmalute! Dar chinul s-a meritat, nemtii s-au dat in vant dupa sarmalutele romanesti crude, le-au laudat si le-au mancat cu drag!
Nu mai scriu aici reteta, se gaseste in toate cartile doamnei Elena Nita Ibrian sau la VALI (aici mi-a placut mie cel mai mult). Sarmalele mele din varza nemteasca au aratat asa:
Despre faptul ca rosiile nu erau suficient de coapte, desi le tinusem trei zile la soare pe pervazul ferestrei, in bucatarie, nici nu va mai povestesc....Din fericire, nemtii NU STIU ce gust trebuie sa aiba o rosie adevarata, asa ca nu a fost prea important nici aspectul acesta.
Dar asta nu a fost totul! Maioneza vegana pentru ciupercile cu marar mi s-a taiat (Adina, Mariana, daca ati sti ce m-am gandit la voi!), nu stiu de ce, pana acum nu mi s-a intamplat niciodata acest lucru, in ultimul timp insa am patit-o chiar de doua ori! Timpul alerga (ma sculasem de la 4 dimineata ca sa fac totul proaspat), nu am reusit deloc sa mai dreg maioneza, asa ca hai sa ma apuc sa fac alta, ocazie cu care am constat ca lamaile bio erau dedesubt stricate, cu alte cuvinte, m-am trezit duminica la 5 dimineata in Germania (unde e totul inchis), ca nu am suficiente lamai!!!! M-am repezit in gradina si m-am apucat sa culeg catina, am facut maioneza cu lamaie, dar la icre, a trebuit sa pun jumatate suc de lamaie, jumatate suc de catina....
Reteta de icre o gasiti AICI (icrele le-au placut cel mai putin, in afara de Nelly, nu fusese nici unul dintre ei iubitor de caviar, iar icre de crap sau de alt peste, nici nu cunosteau), iar reteta de ciuperci este AICI (le-au mancat cu mult spor si si-au scris reteta, combinatia cu marar nu o cunosteau si le-a placut mult).
Iar reteta de maioneza-sos de salata-crema de pus pe paine minune (borcanul cu crema alba), o voi posta alta data, cand voi fi in criza de inspiratie....
In America si in Germania, se organizeaza in mod regulat intalniri de raw food, asa numitele potluck. Cineva isi pune casa sau o sala la dispozitie, face invitatiile, iar fiecare dintre persoanele inscrise pentru intalnirea respectiva, aduce un fel de mancare preparat dupa regulile din bucataria fara foc, care sa ajunga pentru mai multe persoane. Pe 29 august, m-am hotarat sa ma duc la intalnirea organizata de NELLY (era sa uit sa va spun, ca Nelly se bucura de mesajele voastre, trebuie insa sa-i scrieti in germana, engleza sau franceza), doream de foarte mult timp sa o cunosc personal (pana atunci vorbisem de multe ori la telefon si ne scrisesem o gramada de mails), deci m-am sculat la ora 4 dimineata si m-am chinuit (o sa revin cu amanunte, atatea pane ca in ziua asta, nu am avut niciodata la pregatirea unor retete din bucataria fara foc) cu pregatitul unui meniu crud romanesc, iar la ora 10 ne-am suit in masina si am pornit 160 km spre Speyer!
Nelly este o fiinta nemaipomenita, foarte calda si primitoare, m-am simtit foarte bine la ea acasa, am cunoscut 13 persoane foarte interesante, am aflat si multe lucruri noi si interesante, mi-am facut cumparaturile (Nelly are un online-shop) si bineinteles ca am mancat o gramada de minuni. Din pacate, voua va pot pune numai cateva poze la dispozitie....
Din stanga: o salata de ciuperci si praz, chiftele de nuci (excelente, asa de pufoase, trebuie sa-mi procur neaparat reteta), salata de rosii si linte si salata de gulie si mar.
In poza de sus, coltul romanesc si coltul Evei cu o salata de rosii negre cu morcovi, o crema pe baza de nuca de cocos (cea frumos decorata cu mazare) si un amestec de frunze si condimente iute ca focul, dar buuuuun...
Si inca o data Romania: sarmalutele de nuci cu sos de rosii si turtitele pustnicesti facute dupa retetele doamnei Elena Nita Ibrian, salata de ciuperci cu marar, maioneza-pate-sos de salata din seminte de floarea soarelui si icrele de linte cu alge:
Salata facuta de Nelly cu "spaghetti" de alge kelp:
Masa cu deserturile:
Si inca o data, mai de aproape, pralinele lui Saunya (USA), dupa cum au povestit ceilalti - the highlight a fiecarei intalniri!
Deci.....Eu va promit aici, in mod solemn, cand vin data viitoare la Bucuresti (oare de ce nu mi-a venit ideea asta cand am fost acum in vara????), organizez un potluck, deci daca e cineva interesat, m-as bucura tare mult, dati-mi de stire!
Si ca sa va mai ajut poate putin, m-am alaturat si eu lui MARKUS ROTHKRANZ si prietenilor lui din toata lumea si am creat un blog ROMANIA GOES RAW, unde voi incerca sa ajung la cat mai multi romani, din tara si din strainatate, romani care au un punct comun: HRANA VIE (indifernet daca practica regimul de hrana vie sau sunt numai interesati de el). Va astept cu drag!
Dintre sutele de cărţi din domeniul sănătăţii citite de mine în decursul ultimilor ani, a fost o autoare care m-a impresionat în mod deosebit şi care m-a marcat foarte tare: doamna doctor Galina Sergheevna Schatalova (Rusia).
Doamna doctor Schatalova s-a născut pe 13 octombrie 1916 în Aşgabat; din 1932 şi-a început studiul la Facultatea de Medicină din Rostow, specializându-se în chirurgie. Din 1939 a fost înrolată ca medic militar şi trimisă pe front, iar după terminarea războiului a lucrat la Academia Sovietică de Ştiinţe. Din 1960 a preluat conducerea Direcţiei de Selecţie şi Calificare a Astronauţilor Sovietici de la Institutul de Cercetări Spaţiale din Moscova, iar din 1970 a început să lucreze ca medic independent. Între 1983 şi 1990 a făcut o serie de experimente, prin care a urmărit stabilirea necesarului zilnic de hrană pentru fiinţa umană. În acest scop, a condus mai multe expediţii-maraton prin deşerturile şi munţii Uniunii Sovietice, pe distanţe de sute de kilometri, în condiţiile asigurării numai unui necesar zilnic minim de hrană.
La primul maraton din 1983, pe o distanţă de 500 de kilometri, li s-a asigurat participanţilor aflaţi sub conducerea doamnei Schatalova o hrană cu un conţinut de numai 800 pâna la 1200 de calorii pe zi. Hrana consta din fructe uscate, legume, salate şi diferiteplante verzi, lipii de secară, fasole fiartă, nuci şi miere şi deşi temperaturile în deşert erau foarte ridicate pe timpul zilei, se consuma numai 1 litru de apă. Grupa condusă de doamna Schatalova s-a aflat sub controlul unei comisii medicale, iar datele astfel înregistrate au fost comparate permanent cu cele ale unei grupe de control (s-a efectuat un studiu dublu), formată din participanţi care se hrăneau absolut normal, aceştia primind o raţie zilnică de hrană cu un conţinut de 6000 calorii. Membrii comisiei medicale şi-au exprimat încă din prima seară dinaintea startului, temerile referitoare la pericolele care îi aşteaptă pe membrii grupei Schatalova, dacă nu li se va da carne, brânza şi sare, încercând sa o faca să renunţe la planurile ei. Dar aşa cum povesteşte doamna Schatalova, încă din a doua seara s-a schimbat total atmosfera în tabăra expediţiei, membrii comisiei fiind nevoiţi, ca urmare a datelor concrete consemnate, să-şi revizuiasca din temelii părerile. Membrii grupei de control ajunseseră la finalul expediţiei epuizaţi şi pierduseră greutate corporală, în ciuda hranei foarte consistente pe care o primiseră, iar membrii grupei Schatalova erau foarte vioi si bine dispuşi, activi şi nu pierduseră deloc greutate corporala.
În anii următori, doamna Schatalova a mai condus mai multe astfel de expediţii, scăzând în final conţinutul caloric al hranei administrate participanţilor ce trăiau deja de mai mult timp după metoda dezvoltată de ea, până la numai 600 de calorii pe zi, la ultima expediţie pe care a condus-o prin deşertul Karakum (Asia Centrală), pe o distanţă de 500 de kilometri, distanţă ce a fost parcursă in numai 16 zile, la temperaturi de peste 50°C, doamna Schatalova avea deja 75 de ani, iar între participanţi se mai aflau şi 7 foşti pacienţi ai ei, care se vindecaseră prin metoda Schatalova de cancer şi care erau acum capabili de o astfel de performanţă fizică!
În toţi aceşti ani, doamna Schatalova a dezvoltat pe baza datelor adunate de ea, o metoda de vindecare şi de reîntinerire, numită de ea sistemul de însănătoşire naturală, acest system fiind bazat pe trei coloane: sănătate fizică, psihică şi sufletească.
Bazându-se pe studiile mai multor oameni de ştiinţă, dr. Schatalova afirma că durata medie de viaţă a omului ar fi de minim 120 de ani (la toate animalele exista un raport între perioada de ajungere la maturitate şi durata medie de viaţă de 1/7 până la 1/17), iar faptul că în realitate oamenii trăiesc mult mai puţin, în medie doar 60-70 de ani, se datorează ignorării legilor naturii. Dr. Schatalova a ajuns, după studiile şi experimentele efectuate pe parcursul a mai multor decenii, la concluzia că teoria caloriilor, conform căreia un om ar avea nevoie de o hrană cu un conţinut de 1200-1700 calorii pe zi, ar fi complet falsă, în urma calculelor proprii, doamna Schatalova a stabilit acest necesar zilnic la numai 250-400 de calorii.
Regimul alimentar recomandat şi practicat de doamna Schatalova este adaptat la anotimpuri şi conţine alimente cât mai naturale şi cât mai puţin prelucrate termic şi mecanic, recomandă renunţarea totală la carne, la produsele lactate, la prăjeli, chiar şi la pâine (deoarece temperaturile de coacere sunt prea mari), pâinea fiind înlocuită cu terciuri de cereale şi seminţe, mai ales iarna. Vara se pune accentul pe legumele şi fructele proaspete de sezon, primavara pe buruienile proaspăt rasărite, se consumă numai uleiuri nerafinate presate la rece, se usucă din bogăţia verii fructe şi legume pentru iarnă, se recomandă să nu se depăşească în nici un caz la gătit temperatura de 100°C. Nu se consuma nici cafea, nici alcool, nici sare, se renunţă în totalitate la alimentele produse industrial şi la legumele şi fructele stropite cu îngraşăminte chimice.
Sistemul de însănătoşire naturală cuprinde şi exerciţii fizice şi de respiraţie, precum şi exerciţii spirituale de curăţire şi purificare a sufletului.
Doamnei Schatalova i-au fost puse la dispoziţie de către statul sovietic toate mijloacele necesare cercetărilor sale, i-au fost încredinţaţi pe lânga astronauţii sovietici şi mari sportivi, cum ar fi de exemplu campioanele internaţionale Anna Charitovna şi Raissa Smechnova, a avut şansa să acumuleze astfel o experienţă inestimabilă.
Toate aceste lucruri se pot citi în cărţile doamnei Schatalova sau se pot învăţa in cadrul seminarelor pe care le susţine in continuare, în ciuda vârstei înaintate, cu mare ascuţime intelectuală şi vioiciune fizică, în toata Europa, nu numai la Moscova, unde locuieşte în prezent.
Doamna Schatalova însăşi, este şi cea mai bună dovadă a corectitudinii sistemului de însănătoşire naturală. Doamna Christine Niederkofler (oragnizatoarea seminarelor) mi-a pus cu multă bunavoinţă la dispoziţie câteva poze de la seminarele susţinute de doamna Schatalova în vara anului 2009 în Germania şi in Italia, la vârsta de 92 de ani. Las fotografiile să vorbească singure pentru doamna Schatalova:
Bibliografie:
“Wir fressen uns zu Tode” Goldmann Verlag 2002, traducerea cărţii “Vybor puti” aparută la KSP Eben&Co, Moscova 1996
“Philosophie der Gesundheit“ şi „Heilkräftige Ernährung“ ambele apărute la Goldmann Verlag în limba germană.
Nu se poate vorbi despre urzica, fara sa se pomeneasca patlagina, deoarece ea este intr-un fel "antidotul" urzicii, in caz ca va urzicati, nimic nu ajuta mai bine ca patlagina! Eu foloseam inainte patlagina numai in ceaiul si in siropul de tuse, dar aceasta planta este un adevarat multi-talent, poate fi folosita in mult mai multe domenii. Poate ca cei mai multi dintre voi cunosc deja toate aceste aspecte - pentru mine de-a dreptul inedite, personal a trebuit sa ajung in Germania ca sa aflu lucrurile acestea - voi scrie totusi aici, pentru cei care nu le stiu, sper sa nu-i plictisesc prea tare pe cunoscatori!
Frunzele tinere de patlagina, lata sau ingusta, sunt comestibile (nemtii descriu gustul ca similar cu cel de nuca, pentru mine au gust de.....patlagina!), floarea este o nebunie primavara, cand se aduna bobocii tineri, iar acum in pragul toamnei, se aduna semintele coapte, asemanatoare unor mini-alunele, sunt si ele deosebit de gustoase.
Eu am fost insa cel mai puternic impresionata de efectul benefic al patlaginei asupra pielii. Dupa cum am scris de la inceput, in caz ca va urzicati, luati cateva frunze de patlagina pe care le frecati circular intre palme, pana iese sucul din ele, suc pe care il aplicati apoi pe suprafata de piele urzicata (sau se poate freca pielea afectata si direct cu frunzele). Nu o sa va vina sa credeti, cat de repede inceteaza si mancarimea si durerea. Acelasi efect extraordinar l-am inregistrat si in cazul intepaturilor de insecte. Se aplica mai intai sucul din frunzele proaspete de patlagina pe intepatura, cel mai bine direct (cu cat aplicati frunzele mai repede, cu atat este efectul mai bun si mai rapid), dupa care frunzele din care s-a scos sucul se mai tin o perioada pe intepatura (se pot fixa cu un leucoplast). Dupa ceva timp, se inlocuiesc aceste frunze cu altele proaspete, metoda functioneaza cu un succes nemaipomenit (durerea inceteaza in cateva clipe, nu se mai umfla locul decat foarte putin, nu se mai inroseste asa de tare), chiar si la intepaturile de viespe. Eu reactionam foarte urat, acum cativa ani, cand m-a intepat o viespe in laba piciorului, mi s-a umflat asa de tare, incat nu mai incapeam in nici un pantof, la medic (care mi-a prescris o crema cu coritzon) am fost nevoita sa merg in ciorapi, acum cu patlagina, imi ramane cel mult ceva ca o intepatura de tantar!
Si inca un domeniu mai putin cunoscut, in care eu am adunat, multumita celor doi copilasi-ingerasi ai mei, o experienta foarte bogata cu patlagina, sunt ranile usoare. Sucul proaspat de patlagina curata si dezinfecteaza, fara sa provoace usturime sau durere (cand ma gandesc la spirt sau la iod, aaahhhh!!!!!), ranile nu se mai infecteaza si se vindeca mult mai repede. Cand mai cad copiii mei acum, incep plangand sa-si caute patlagina si-si pun singuri frunzele pe rana, iar mai nou, isi trateaza acum si prietenii accidentati la joaca!
Patlagina ingusta (Plantago lanceolata)
Familie:
Wegerichgewächse
Inaltime:
5 - 50 cm
Marimea florii:
10 - 20 mm
Raspandire:
Foarte mare - pajisti, gradini, la margimea drumurilor si a padurilor, patlagina este prezenta peste tot.
Weitere Infos: Wikipedia
