HRANA VIE

Ulei de masline natural in Romania si Targul mierii, 24-26 februarie, Campina

2012-02-11T06:49:00.000+01:00

In perioada 24-26 februarie, va avea loc o noua editie a Targului Mierii la Campina. Marcel si Alyna vor fi de asemenea prezenti cu standul lor cu bunatati de hrana vie, iar in acest an, ei vor prezenta si ceva inedit in Romania: ulei de masline natural, direct de la producatorul din Spania. Povestea acestui ulei imi este mie foarte draga, nu pot sa nu o impartasesc si aici. Dupa ce am publicat postarea despre masline, Elena, o romanca stabilita in Spania, a trimis mai multe comentarii din experienta ei personala in domeniu, aduncand astfel mai multa lumina in intortocheata problema a maslinelor naturale netratate termic. Marcel si Alyna, care sunt mereu foarte vigilenti, au si intrat in legatura cu ea pentru a aduce maslinele si uleiul Elenei si in Romania. Elena cultiva si aduna maslinele si obtine uleiul numai prin metodele traditionale spaniole, asa cum a invatat ea de la localnicii satului in care locuieste in prezent, oameni care prelucreaza maslinele de mii de ani, fara adaugare de aditivi, fara niciun procedeu chimic, totul este absolut natural. Elena a oferit si un pret foarte bun (transportul este insa scump!), cei care doresc sa incerce acest ulei, pot lua legatura cu Marcel si Alyna sau pot lasa aici un comentariu cu o adresa de contact, unde ar putea Elena sa va contacteze direct!

Romania, altfel

2012-01-31T12:50:00.004+01:00

Asa s-a numit o postare scrisa de Irina, care mi-a placut mie mult de tot. O postare despre oameni care s-au hotarat sa nu se mai invarta in cerc, batandu-si numai capul cu tot felul de "minuni", ci s-au decis sa-si suflece manecile si sa se puna pe treaba. Mie mi s-a reprosat de multe ori, ca eu pot teoretiza bine din strainatate, unde am tot ce-mi trebuie si nu am nicio grija (?????), argument pe care cu greu il pot contracara, de aceea, ma bucur mult, ca daca tot nu pot completa lista Irinei cu propria mea experienta, macar pot sa va dau totusi si eu si alte exemple - si va garantez, ca cei mai multi dintre acesti oameni, nu au nici venituri de parlamentari romani, nici au primit cine stie ce mosteniri, nici nu au dat vreo lovitura la bursa. In general in Romania, sunt foarte putini cei au reusit sa primeasca subventii sau un sprijin de la stat, cei mai multi s-au putut baza numai pe munca lor si pe nadejdea in ajutorul lui Dumnezeu.

Incep cu Anca din Galati, care mi-a scris pe mail asa:

"Eu am o gradina de 2500 m patrati pe care ne am facut o casuta - sper sa ne mutam in vara - si o muncim impreuna cu sotul meu. Nu-ti mai spun ca am toi copacii de pe lume in livada si toate legumele, leguminoasele , vie, coacaze, zmeura, mure, mazare, naut, dovleci, pastai, ceapa...etc aproximativ nimic nu mai cumpar din piata. Desigur ca am si beci si toata iarna mancam din productia noastra chiar daca sunt cateodata mai zbarcite."
Va las in compania fotografiilor Ancai, care mie mi-au facut o mare bucurie:

Despre Angy, Laura, Alina si Angi am mai scris de neunumarate ori, eu le admir enorm, ele sunt cu adevarat oamenii ca noi, fara cine stie ce mijloace financiare sau sponsori, si care reusesc totusi sa faca minuni, numai prin munca mainilor lor.

Iar astazi, am mai descoperit cu foarte multa bucurie si Raiul Gratielei si al lui Paul - de foarte mult timp nu am mai vazut asa o gradina frumoasa ca a lor (iar casuta lor este o minunatie, cand ma gandesc la monstrozitatile de beton ale noilor imbogatiti, chiar nu stiu daca trebuie sa rad sau sa plang..), parca m-am regasit astazi pentru cateva minute, in gradina maicutelor de la Agapia, unde mi-am petrecut eu in copilarie niste vacante de vis. Si la fel erau si gradina bunicii sau a tantei Victoria sau a cumatrei Anica.... Sau chiar gradina blocului in care am locuit eu, pastrez si acum in suflet parfumurile si culorile nemaipomenite ale florilor si copacilor care inconjurau blocul - este inutil sa va povestesc, cum arata astazi aceeasi gradina...

Imi amintesc ca eu, copil fiind, stiam toti pomii fructiferi pe o raza de 5 km in jurul blocului nostru (din pacate nu ceream voie sa culegem, va spun sincer ca nu ne-a dat prin cap niciodata la niciunul dintre noi - si eram multi, de varsta mea erau peste 20 de copii in bloc!! - ca totusi nu este nevoie sa furam si ca am putea intreba, daca am putea culege si noi fructe....) si poate de aceea ma bucur sa citesc acum postarile scrise de Sakura, care reuseste sa le ofere copiilor sai, ceva mult mai de pret decat orice mostenire materiala de pe lumea asta!

Quod erat demonstrandum!! Sau tot nu credeti ca se poate si altfel?

Pseudo-orez indian

2012-01-16T12:51:00.002+01:00

Datorita Andreei Lazarescu si echipei sale de la Casa Raw.z, am descoperit aceasta reteta minunata, una dintre retetele mele preferate de hrana vie!

In vara anului 2011, am fost in vacanta In Romania trei saptamani si jumatate, iar cat am stat in Bucuresti, am probat, cu foarte mult entuziasm, aproape tot sortimentul Casei Raw.z - iar de aceasta mancare m-am indragostit pur si simplu pe loc, de la prima inghititura! Retetea nu era pe atunci inca pe blog, astfel incat a trebuit sa-mi pun capul la contributie si sa o refac, ca de obieci, mai mult sau mai putin dupa propriul gust (acum puteti citi reteta originala AICI). Mai recunosc foarte sincer, ca am mancat aceasta mancare ZILNIC, aproape o luna, in fiecare zi cu aceeasi pofta nemaipomenita! Si nu trebuie sa uit sa subliniez, ca este o reteta si foarte simpla si ieftina si satioasa si se si poate lua perfect intr-un simplu borcan cu capac la birou!

Pseudo-orez indian

Ingrediente pentru 2 portii:

- o conopida;

- o jumatate de ardei rosu,

- o ceasca de boabe de mazare si de porumb (iarna pun ori mai mult ardei, ori renunt chiar si la ardei);

- o ceasca de seminte de floarea soarelui, susan si stafide (jumatate stafide, jumatate seminte);

- o ceapa sau o legatura de ceapa verde;

- o bucata de ghimbir;

- 1-2-3-x catei de usturoi;

- o legatura de patrunjel;

- pentru sos: zeama de la 1/2 - 1 lamaie, optional 2 linguri de ulei, mirodenii: putin piper, curry (indian), chimion (Cuminum cyminum) din belsug, putina nucsoara - eu nu pun sare deloc, cel mai bine insa isi pune fiecare dupa cum ii dicteaza propriul gust! Daca se pun ingredientele pentru sos in mixer, impreuna cu cateva stafide, iese un sos dulce-acrisor deosebit de gustos!

Modul de preparare:

Conopida se poate marunti in mixer (pana capata aspectul de orez) sau se poate da pe razatoarea mare (am incercat, iese perfect!). Ghimbirul se rade fin; ceapa, ardeiul, usturoiul si patrunjelul se taie cu cutitul; semintele se pot marunti in mixer sau se pot pune intregi. Stafidele ar trebui inmuiate in apa, mie insa imi plac nehidratate, caci sunt mai dulci! Se adauga sosul, se amesteca si gata o mancare fantastica!

Fotografii: Maria

Pofta buna!

Impresii belgiene.....

2012-01-13T11:25:00.001+01:00

Am trecut, multumesc lui Dumnezeu, cu bine mutatul (cu numai cateva cioburi), dar pana ajunge fiecare lucru din nou la locul lui, mai dureaza din pacate mult si bine!

Fotografii din Belgia inca nu am, timp nici atat, vroiam de aceea acum, numai sa ma scuz pentru restantele de la raspunsuri si sa va spun repede si pe scurt, ca revin (sper ca in forta) in curand!

Aici este primavara in toata puterea cuvantului, gradina e plina de branduse si de alte floricele minunate, inclusivi niste trandafiri mici care au reusit sa-si pastreze florile din vara...... Copiii sunt entuziasmati de scoala Montessori (eu de asemenea - este fantastic cum sunt copiii aici tratati, mare pacat ca nu au avut posibilitatea sa mearga de la inceput la o astfel de scoala), proprietarul are in gradina pana si un smochin (ce nu aveam nici macar eu in gradina mea minune....), cum as putea fi in aceste conditii nemultumita si nerecunoscatoare????

Va doresc un an bun de tot, cu multe bucurii si multa liniste sufleteasca!

Cu drag,
Mimi
PS - Cateva fotografii mai vechi, dar asa de frumoase .....


Hrana cea mai naturala din lume	Foto: Maria

Din nou despre doamna dr. Galina Schatalova

2011-12-17T07:06:00.003+01:00

Despre doamna dr. Galina Schatalova am scris deja mai pe larg AICI, dar intre timp a ajuns povestea acestui medic si OM neobisnuit, la urechile mai multor oameni din Romania, interesul public a fost starnit si la noi in tara, de aceea m-am gandit sa mai aduc cateva informatii suplimentare. Si pentru ca am mai primit si niste fotografii de la Serban Vasile, via Cristina Sarbu (carora le multumesc mult!), m-am gandit ca o sa va faca cu siguranta placere, sa o revedeti pe doamna Schatalova, eu una, gasesc ca este tare frumoasa.....

Mai intai, cateva fotografii primite tot de la doamna Christina Niederkofler, organizatoarea seminarelor cu doamna Schatalova in Germania, Austria si Italia, pentru a carui bunavointa nu stiu cum i-as putea multumi indeajuns vreodata!

La vizita facuta la comunitatea rusa din Meran, septembrie 2009 (Italia)

Remarcati faptul ca doamna Schatalova nu are evident nevoie de ochelari la scris si citit.....


Fotografie facuta de doamna Christina Niedrkofler, in timpul vizitei la doamna Schatalova acasa, la Moscova (martie 2010)

Fotografii din "tinerete" - doamna Schatalova dansand la 75 de ani (fotografiile sunt facute dupa niste tablouri inramate, din pacate sticla deranjeaza putin)

In timpul unei expeditii de traversare a desertului

Galina Schatalova in timpul exepeditiei, la o familie din Turkmenistan

Si fotografiile primite de la Serban si Cristina (sursa fotografiilor este http://de.rian.ru/), sunt ceva mai vechi, dar totusi de mare actualitate, aceasta este poate si punctul forte al teoriei doamnei Schatalova, spre deosebire de multi alti oameni de stiinta, domnia sa spune de zeci de ani de zile EXACT aceleasi lucruri, toate afirmatiile sale, s-au dovedit, de-a lungul timpului, din experienta cu zeci de mii de bolnavi, a fi absolut corecte si de necombatut.

Jogging dis-de-dimineata prin zapada......

Seminarele pe care le sustinea doamna Schatalova la casa sa de la tara

Din pacate, din cauza drepturilor de autor nu pot sa incep sa va prezint aici retete sau sa traduc din cartile scrise de doamna Schatalova (nu se gaseste niciun editor dornic sa le tipareasca in cele din urma si in limba romana??), dar am sa mai fac, pe scurt, un mic rezumat al catorva reguli de baza recomandate de domnia sa, a caror respectare, va va aduce cu siguranta o imbunatatire semnificativa a sanatatii si a calitatii vietii.

1. Nu se prajeste absolut nimic, totul se mananca crud sau se fierbe, uleiul se adauga in mancarea fiarta dupa ce s-a stins focul si mancarea s-a racit putin. Nu se consuma paine, aceasta se inlocuieste cu terciurile din cereale.

2. Nu se face mai multa mancare decat se poate consuma la o masa, daca cumva ramane ceva, aceasta mancare se va consuma mai tarziu (dar numai in ziua respectiva) rece, neincalzita (exact asa procedeaza si populatia hunza).

3. Nu este permisa neglijarea miscarii fizice, doamna Schatalova este o adepta convinsa a efectelor benefice ale metodelor de intarire a organismului (sauna, spalat cu apa rece si zapada, etc. - fotografia de mai sus, demonstreaza cel mai bine aceste principii), chiar si pentru batrani si pentru bolnavi (pentru cei gravi bolnavi, exista alte reguli individuale), este necesar un minim de miscare zilnica.

4. Se consuma IN FIECARE ZI usturoi! Pentru obtinerea unui ulei aromatic deosebit de gustos, se pun intr-o sticla cu ulei nerafinat, extras la rece si cativa catei de usturoi.
5. Doamna Schatalova recomanda consumul zilnic de alge, pentru a minimaliza astfel efectele poluarii, de care suntem cu totii foarte afectati (inclusiv poluarea radioactiva!).
6. Se mananca o data, de cel mult doua ori pe zi. Nu se mananca permanent, intre mese. Iar despre cantitatea zilnica de mancare si aportul caloric, este cred deja foarte clar, care este directia recomandata de doamna Schatalova, nu-i asa??? De multe ori nu conteaza atat de mult CE mancam, cat mai ales CAT mancam!!!

Cartile in limba germana ale doamnei Galina Schatalova le puteti cumpara AICI, iar AICI puteti gasi chiar o editie a unei carti in limba engleza.
Va doresc multa santate!

Multumim, Mos Nicolae!

2011-12-06T09:32:00.001+01:00

Nu stiu cum este la voi, dar noi trebuie sa si fost foarte cuminti, Mos Nicolae ne-a adus niste daruri tare frumoase - probabil si pentru ca noi i-am cantat aseara mult de tot, pana am adormit ......

Si pentru ca eu sunt o mare iubitoare de folclor autentic, din Japonia si pana in Caraibe, din Groenlanda si pana in Africa de Sud (dupa parerea mea, absolut toate popoarele poseda in acest domeniu comori de nepretuit), si pentru ca locuind de atatia ani in Germania, am invatat sa iubesc din toata inima cantecele vechi germane, si pentru ca terapia prin muzica este o componenta foarte importanta a oricarei terapii naturaliste, m-am gandit sa va incant astazi sufletele cu niste cantece germane.

Mai intai de toate, un "Ausländer" celebru, care a stiut la randul sau, sa pretuiasca muzica traditionala germana:

Ca sa ramanem la tema anuntata in titlu, un cantec traditional foarte frumos pentru Mos Nicolae, din Hunsrück, regiunea in care locuiesc (inca) eu:

Si alte cantece germane de Craciun, tare dragi sufletului meu:

Nu rezist tentatiei, de a va ruga din nou sa nu-l uitati pe Mozart, genialitatea sa este greu de rezumat in cateva cuvinte, poate fi numai inteleasa cu adevarat cu inima si cu sufletul, incercati sa cantati si voi, chiar daca nu aveti vocea unei soprane de coloratura, veti simti ca puteti arunca (cel putin mie asa mi se intampla, cant si acum, in timp ce scriu aceste randuri) dintr-o data multe "poveri" de pe umerii si din sufletele voastre:

La multi ani tuturor celor care se sarbatoresc astazi!

Dirk Riske si prabusirea mitului despre proteina animala

2011-11-28T08:22:00.001+01:00

Povestea lui Dirk Riske am citit-o pentru prima data - deja cu mai multi ani in urma - in revista Aliantei pentru Sanatate din Germania "Natürlich leben", dar de atunci, am continuat sa aud numai lucruri bune despre el, in special datorita faptului, ca Dirk este un membru al aliantei deosebit de activ.

Povestea lui este o poveste de-a dreptul infricosatoare si tare trista, dar in acelasi timp este si o poveste plina de optimism si de nadejde, ca de altfel toate celelate povesti ale oamenilor care au reusit sa scape de la moarte cu ajutorul hranei vii. Iar povestea lui Dirk, ar putea fi de fapt povestea multora dintre noi.

Dirk Riske a inceput sa practice din pasiune culturismul inca din adolescenta. Desi era un tanar foarte talentat, antrenorii sai nu au fost totusi multumiti cu peformanta naturala pe care a reusit Dirk sa o atinga, astfel incat, sub presiunea psihica creata de cei din jurul sau, Dirk s-a decis la numai 17 ani, sa-si "ajute" corpul cu steroizi. Tot in aceasta perioada, Dirk incepuse si o calificarea in meseria de macelar, astfel incat avea posbilitatea sa consume zilnic cantitati enorme de carne. Intr-adevar, Dirk a reusit astfel, cu ajutorul medicamentelor (desigur substante interzise prin lege, dar cati sportivi nu se simt obligati sa apeleze la ele, pentru a face fata presiunii psihice extreme, care este exercitatata asupra lor!) si a consumului masiv de carne, sa inregistreze o crestere a performantei sale - dar... cu ce pret!!!! La nici 24 de ani, Dirk s-a imbolnavit grav - steroizii isi facusera "datoria", medicii au constatat deja prezenta tumorilor pe ficatul sau! Dirk s-a decis in aceasta situatie disperata, sa NU urmeze insa tratamentul medical clasic, ci sa incerce mai intai metodele medicinei alternative. A facut o cura de dezintoxicare, a eliminat complet carnea din alimentatia sa si a trecut pe un regim de viata cu hrana vie, care continea un mare procent de plante verzi din flora spontana. Si nu numai ca Dirk si-a redobandit astfel sanatatea pierduta, dar a reusit sa devina in acest mod, cel mai bun exemplu viu - si aceasta de peste 25 de ani - ca se poate face masa musculara si fara NICIUN fel de proteina animala!!!
Va rog sa va convingeti singuri, privind fotografiile facute de Veronica la Targul de Hrana Vie Rohvolution de la Speyer, in septembrie 2011:

Dirk a reusit astfel sa se vindece de boala cumplita care il lovise, cu minimul de suferinta posibil (imaginati-va prin ce ar fi fost nevoit sa treaca, daca ar fi urmat chemoterapia sau celelelate terapii care se practica in medicina alopata intr-un astfel de caz), si si-a gasit asa si menirea vietii sale, devenind pentru sute de oameni bolnavi si disperati, aflati in cautarea unei solutii viabile pentru a-si redobandi sanatatea, o adevarata faclie, care reuseste sa destrame intunericul nestintei, fricii si nesigurantei.

Ce s-a mai intamplat pe aici

2011-11-25T19:45:00.004+01:00

Va rog tare mult, sa ma iertati ca am devenit atat de "delasatoare" in ultimul timp, din pacate, mutatul in Belgia imi acapareaza toata forta fizica si morala, precum si putinul timp, pe care oricum il aveam numai la dispozitie. Nu am apucat din pacate sa trimit nicio samanta, voi fi nevoita sa aman toata actiunea pe anul viitor, cand voi fi reusit in cele din urma sa ma mut, am sa mai revin cu un anunt, pentru ca mi-e teama ca am zapacit in valtoarea ultimelor saptamani si ceva adrese!

Aici ne bucuram inca de ultimele zile de toamna, magia diminetii din fata usii ma fascineaza mai departe zi de zi, exact la fel de tare ca in urma cu 7 ani cand ne-am mutat aici...

Mi-e tare greu sa-mi gasesc cuvintele in fata frumusetii si maretiei acestei lumi, daruite noua cu atata bunatate de Dumnezeu, las mai bine fotografiile mele sa vorbeasca pentru mine. Va doresc si voua, zile frumoase si binecuvantate!

Un cer desprins parca din picturile parintelui Arsenie Boca

Si cateva imagini din Romania noastra, care mie imi taie pur si simplu rasuflarea, la fel ca si muzica minunata a Tatianei Stepa, Dumnezeu sa o odihneasca in pace!

12 noiembrie, o zi memorabila pentru adeptii regimului de viata cu hrana vie din Romania

2011-11-14T09:00:00.000+01:00

Pe 12 noiembrie 2011, doamna Elena Nita Ibrian, cel mai cunoscut reprezentant al hranei vii din Romania, ar fi implinit 90 de ani. Dupa parerea mea, ar fi mare pacat sa lasam sa treaca (iar) in liniste aceasta zi deosebita. Pe blogul dedicat memoriei doamnei Elena Nita Ibrian, ne-am adunat mai multi oameni (speram totusi sa ne inmultim, asteptam mai departe intariri!), care incercam din tot sufletul, sa ne opunem indiferentei si uitarii, si care incercam sa ducem mai departe lucrarea de o viata a doamnei Ibrian - pentru ca noi toti, ii datoram de fapt recunostinta si aprecierea cuvenita a meritelor sale cu totul deosebite. Mai jos, o alta poveste frumoasa despre doamna Elena Nita Ibrian, Dumnezeu sa o odihneasca in pace, sper sa va placa....

"Ajunsa in urma cu cateva luni la un moment de rascruce si nestiind cum si ce as mai putea face cu slabele mele puteri, pentru a duce mai departe idealurile si munca doamnei Ibrian, m-am rugat intr-o seara disperata la Dumnezeu, dar in aceea zi, si direct la doamna Ibrian, sa ma ajute cu un semn de acolo de sus, pentru ca nu stiu ce ar trebui sa fac pentru a reusi sa merg mai inainte. Si semnul, cutremurator pentru mine, de dincolo de moarte, l-am primit, nici doua zile mai tarziu..... Un domn foarte inimos, M.C. (domnul nu doreste sa i se publice numele complet), pe care boala l-a lovit foarte tare si care a cautat-o din aceasta cauza pe doamna Ibrian la domnia sa acasa la Piatra Neamt, mi-a trimis pe mail un mare dar: un fisier care contine cateva carti scrise de doamna Ibrian, o parte din ele publicate, o parte nepublicate! Cand M.C. a ajuns la doamna Ibrian, el se afla intr-o situatie foarte grea. Din cauza bolii grele care il lovise, M.C. nu mai putea sa munceasca, si cred ca fiecare dintre noi isi imagineaza cam cat primeste pensie de boala in Romania un om de nici 40 de ani..... Doamna Ibrian nu numai ca nu i-a cerut bani, ci l-a primit in casa sa, i-a oferit toate sfaturile cerute, dar si ceaiuri si alte leacuri, precum si un CD care continea cateva carti, dandu-i voie sa le foloseasca asa cum crede el de cuviinta. Iar bunatatea lui M.C., l-a facut sa nu incerce sa transforme acest CD in bani, ci l-a indemnat sa caute sa-i multiplice de mii de ori valoarea, oferind toate aceste informatii tuturor oamenilor care ar putea avea nevoie de ele. Si asa s-a facut, ca intr-o buna zi, am primit si eu pe mail aceste carti, pe care la randul meu, doresc sa le dau mai departe, in speranta ca vor ajuta cat mai multor oameni, asa cum si-a dorit doamna Ibrian intotdeauna sa faca.

Din pacate, din cauza nebuniei cu drepturile de autor, nu ne putem permite sa punem pe blog una din cartile nepublicate ale doamnei Ibrian, asa cum am intentionat initial, precum un dar de dincolo de moarte direct de la buna doamna catre noi toti......

Dar din fericire, AICI puteti citi on-line doua dintre cartile scrise de doamna Ibrian, iar celelalte carti, le-as putea trimite, eventual personal, pe mail - bineinteles ca nu astept nicio plata, recompensa cea mai mare, este raspandirea la scara cat mai larga a bogatiilor fantastice adunate de buna doamna in intreaga sa viata, sunt absolut sigura, ca daca doamna Elena Nita Ibrian ar fi cunoscut avantejele internetului, ar fi procedat astazi exact la fel!

Mai jos, cateva fotografii inedite (calitatea fotografiilor lasa din pacate putin de dorit, dar cred ca, sunt si asa suficient de interesante pentru a fi publicate pe blog!), primite de la doamna Valeria Lazar Podaru, cea mai apropiata colaboratoare a doamnei Ibrian, si de la domnul Alexandru Iacob, primul editor al doamnei Ibrian:

Sursa foto: Valeria Lazar Podaru

Fotografia din mijloc, este realizata cu cateva saptamani inainte de plecarea doamnei Ibrian, la ziua de nastere a doamnei Valeria

Sursa foto: Alexandru Iacob

Sper ca doamna Ibrian se bucura acolo de sus, printre ingeri, pentru toti oamenii, care datorita sfaturilor sale, oferite cu atata generozitate, au reusit sa-si regaseasca sanatatea pierduta si bucuria de a trai!

12 noiembrie 2011 - doamna Elena Nita Ibrian ar fi implinit 90 de ani.....

2011-11-02T06:44:00.005+01:00

De foarte multe ori mi-am facut reprosuri, pentru ca in vara anului 2009 nu am facut totusi efortul mare de a ajunge la Piatra Neamt la doamna Elena Nita Ibrian, care ma astepta atunci cu bratele deschise, dupa ce planuisem noi doua vizita, pana in cel mai mic detaliu. Nu a fost insa sa fie asa... Acum, dupa ce au trecut de atunci peste doi ani, ma gandesc, ca intr-un fel, poate ca a fost mai bine asa. Faptul ca eu nu am reusit sa o cunosc personal pe doamna Ibrian, nu este neaparat o pierdere pentru mine, as putea spune chiar, ca din contra, ar putea fi totul vazut ca un mare castig. Pentru mine este ca si cum doamna Ibrian nu ar fi plecat deja dintre noi, de multe ori am senzatia, ca as avea nevoie doar sa pun iar mana pe telefon si sa o sun, ca sa-i aud iar glasul bland si graiul dulce moldovenesc. Este ca si cum as avea nevoie numai sa apas cele cateva butoane ale telefonului si asi primi direct raspunsurile intrebarilor mele..... As avea nevoie numai sa-mi fac seara putin timp, ca sa aud iar cele mai frumoase povesti despre hrana vie..... Doamna Elena Nita Ibrian va ramane asa pentru totdeauna, fiinta buna si ireala care a fost mereu pentru mine, vocea blajina de departe: de la telefon, din carti, din ziare, din cer.....
Pe 12 noiembrie doamna Ibrian, Dumnezeu sa o odihnesca in pace, ar fi implinit 90 de ani. Impreuna cu Luciana, Mia si Irena, am luat hotararea de a nu lasa sa treaca aceasta zi memorabila pur si simplu in tacere. Noi patru ne vom lupta si mai departe sa tinem vie amintirea bunei doamne si nu vom inceta sa incercam sa-i ducem munca mai departe, cat de bine putem noi, cu slabele noastre puteri.
Dupa parerea mea, s-ar putea spune, ca domna Ibrian a reusit prin cartile scrise si prin viata sa exemplara sa demonstreze, ca se poate realiza cu adevarat visul vechi al omenirii, vis pe care multi contemporani isi inchipuie ca-l pot atinge cu ajutorul bisturiului, medicamentelor, cosmeticelor si a altor mijloace vremelnice: "Tinerete fara batranete si chiar.... viata fara de moarte"! Caci, pentru multi dintre noi, este ca si cum doamna Elena Nita Ibrian nu ar fi murit, este ca si cum domnia sa s-ar afla in continuare printre noi si ne-ar da mai departe ajutorul sau, noua tuturor oamenilor aflati la nevoie, exact la fel ca si atunci cand mai era in viata, invataturile sale reusind astfel cu usurinta sa treaca granitele spatiului si timpului!

Si asa se face, ca incepand de astazi si pana pe 12 noiembrie, va vom astepta AICI , pe blogul creat in memoria doamnei Ibrian, cu foarte mult drag si cu o postare noua in fiecare zi!

Bogatiile toamnei

2011-10-23T05:38:00.000+02:00

Postarea aceasta o incepusem cu cateva saptamani inainte, pentru ca mi-a placut tare mult, cum ne-au lasat Angy, Laura si Angi sa patrundem in gradinile lor de vis (chiar daca Angi are numai un balcon de bloc la dispozitie!). Intre timp insa, viata mea a devenit - foarte abrupt si aproape dintr-o data - mai incurcata si mai incarcata ca niciodata, sunt in mijlocul unor schimbari foarte mari (se pare ca voi fi nevoita sa incep o noua viata, intr-o alta tara straina....), de aceea, va rog sa ma scuzati, ca nu mai reusesc sa va raspund cum trebuie, nici pe mail si nici la comentarii, candva se va termina si nebunia aceasta si voi incerca sa recuperez. In concluzie, haideti repede la mine acasa, cat mai sunt inca pe aici.... Si asa suna postarea mea din 4 octombrie 2011 (am mai adugat numai cateva notite actuale):

Astazi, doresc sa va invit la mine acasa in Germania. Eu sunt - cum ar fi putut fi altfel??? - un gradinar autodidact, am citit, am cascat bine ochii pe la unul, pe la altul, am intrebat in stanga si-n dreapta, am vizitat zeci de gradini si m-am pus, fara prea multe ezitari, pe treaba. Unele lucruri mi-au iesit, altele nu, am invatat enorm din propria experienta si mai ales din propriile greseli, completand asa multe dintre lacunele cartilor de gradinarit, de aceea, rezultatul este pentru mine o adevarata minune.

Deci, poftiti va rog mai intai in pridvorul casei mele (facuta in mare parte numai din materiale naturale - aici in Germania, cele mai scumpe case, sunt cele ecologice, construite numai din lemn, paie si lut - in Romania, lumea nu stie cum sa demoleze mai repede casele batranesti si cum sa-si tranteasca in loc monstri de beton), pridvor adaugat casei anul acesta, dupa un proiect realizat de mine:

Baiatul meu a facut un tort de fructe, sper ca o sa va placa aspectul, din pacate, nu am gasit inca metoda, de va oferi sa si gustati:

Dupa care va invit cu mare drag, sa-mi admirati minunatii mei "copii verzi":

Catinele mele cele frumoase si dragi, care ma hranesc in fiecare dimineata (sper sa le aprecieze si urmatorul proprietar)

Marul (am trei, dar unul e plantat pe un loc prost si s-a stricat) era atat de frumos inflorit in primavara si mirosea atat de imbatator, incat nu am rezistat sa nu ma bag si eu in el (copiii s-au catarat in el, mie mi-a fost frica sa nu-l rup, caci este tare mic si pricajit)

Fructele erau aici inca mici, in toamna crengile se sprijineau din cauza greutatii direct pe pamant, dar nu s-a rupt nicio creanga (eu nu tai pomii, ii las sa creasca asa cum considera ei ca este bine, sunt sigura ca ei stiu mult mai bine ca mine, cum trebuie sa creasca!!)

Nu am cantarit, dar apreciez ca cei doi pomi care rodesc au avut peste 30kg de mere - am baut suc, am facut prajituri, am hranit animalele cu ele, am daruit o gramada, etc.

Al doilea rand de zmeura in septembrie

Superbii napi (topinambur) - nu uitati sa memorati acum locurile in care creste, ca sa stiti la iarna de unde puteti sa-l recoltati

Afinele de cultura, cele de padure n-au vrut sa se prinda....

Nucul este inca mic, dar este plantat de copiii mei, care abia asteaptau sa faca si nuci (copiii sunt acum foarte tristi ca va trebui sa parasim tot ce am facut noi cu atat dragoste, dar... asa e viata).

Unde au fost niste rosii care s-au stricat (vremea nemteasca nu este tocmai favorabila rosiilor), am mai pus repede rucola si varza verde (kale)

Via

Dintr-un singur butuc, am adunat anul acesta peste 15kg de struguri, dar am lasat si foarte multi neculesi, pentru pasari

Si gradina de pe balcon, din pacate, cat am fost noi trei saptamani si jumatate in Romania, nu le-a udat nimeni, de aceea multe plante nu au rezistat......

Salata, cimbrul, busuiocul si multe altele, nu au aici nicio sansa in gradina din cauza melcilor Limax, nu se pot cultiva decat pe balcon

Busuioc si racovina

In spate, leusteanul care depaseste in fiecare ani 2 metri inaltime. In fata, timianul care ramane verde toata iarna.

Si plantele otravitoare au in gradina mea un loc de cinste, exact ca si plantele comestibile. Copiii le cunosc si le iubesc si pe ele la fel de mult, sunt foarte importante pentru echilibrul ecologic.

Sunt sigura ca multi sunt de parere ca am o gradina oribila, plina de "buruieni" si de tot felul de "jivine" (de la urechelnite, omizi, fluturi, paianjeni, gandaci de tot felul, melci, lacuste, soareci, soparle, pasari, cartita, etc. - toate fiintele sunt la noi bine venite), dar pentru mine, gradina mea este un colt de Rai, pentru care ii multumesc in fiecare zi lui Dumnezeu!

O floare intre flori....

Am uitat sa va spun, ca avem aici numai 750 m², pe care mai sunt trantite si casa, intrarea enorma in garaj, drumul pana la casa, o alee care inconjoara casa (totul e pavat cu pietre), casuta de lemn din gradina, leganul copiilor, cotetele animalelor, cisterna de apa de ploaie, garduri, etc. Deci spatiul nu este mare, si totusi cate se pot face.....

Va doresc o toamna minunata!

Orice calatorie incepe cu primul pas

2011-10-10T19:49:00.005+02:00

Desigur ca acest blog va ramane un blog despre hrana vie si ca eu sunt in continuare absolut convinsa de binefacerile fara egal pe care le aduce un astfel de regim alimentar, dar orice calatorie, fie ea lunga sau scurta, incepe intotdeauna cu primul pas. Important nu este sa deveniti raw 100% in 24 de ore, ci mai degraba sa incepeti sa faceti mici schimbari, dar in punctele esentiale ale vietii voastre. Greu este pana va decideti sa faceti primul pas, din acest moment, restul vine ca de la sine....

Cum am mai scris si cu ceva timp in urma, si eu ma alatur din toata inima campaniei inceputa in revista Formula As: SPRIJINITI OFERTA ECOLOGICA A TARANILOR NOSTRI! CUMPARATI PRODUSELE ROMANESTI! NU E NUMAI O OPTIUNE DE SANATATE, DAR SI UN GEST PATRIOTIC. TOTI LA UN LOC PUTEM OFERI SATULUI NOSTRU SANSA DE A RAMANE IN ISTORIE. Si de aceea, sunt cateodata foarte consternata, cand citesc pe diferite bloguri culinare, ca in Romania sunt oameni care-si cumpara busuiocul, nucile sau patrunjelul de la supermarket si nu de la piata!!!

Foarte frumos a dezvoltat Marilena tematica sanatatii, cititi neaparat articolul ei, este o relatare spusa din toata inima, cu foarte mult bun simt, sunt sigura ca cei mai multi dintre voi, va veti recunoaste in povestea ei.

Si tot Marilena, ne aduce o mare rugaminte AICI, un articol de suflet, peste care nu pot sa trec pur si simplu, va rog la randul meu, sa facem tot ce putem si sa-i ajutam pe copilasii de la Manastirea Marcus:

Asa sa ne ajute Dumnezeu pe toti!

Fagul (Fagus silvatica) - un aliment mai putin cunoscut

2011-10-06T18:36:00.002+02:00

Marti am fost cu copiii (desi au vacanta, copiii au inceput deja sa-si faca un program independent de al meu, astfel incat am totusi timp si pentru blog, asa ca va scriu repede, ca sa profitati poate de sfarsitul de saptamana!!!) la padure sa adunam alune. Veveritele si celelalte animalute ale padurii au fost insa mai harnice ca noi, astfel incat nu am mai gasit decat foarte putine alune, in schimb mi-am umplut o traista cu fructe de fag, mai bine cunoscute sub numele de jir (ani de zile, eu am crezut, ca in spatele acestui nume se ascund fructele stejarului...). Toata lumea cunoaste fagul, cei mai multi dintre noi insa, ii stiu doar intrebuintarea ca lemn de foc sau ca materie prima pentru mobile si constructii, putini stiu din pacate, ca fagul este de fapt si o sursa de hrana deosebita, aflata - culmea!- la indemana oricui.

Primavara, frunzele proaspete de fag sunt de-a dreptul o nebunie, fragede si usor acrisoare, o delicatesa pentru salatale sau smoothie-urile voastre! Iar acum toamna, pamantul padurilor este acoperit pur si simplu de jir; gustul l-as descrie ca ceva intre alune de padure si seminte de floarea soarelui, deci deosebit de gustos, mai greu este pana curatim micile alunele de coaja - lucru care insa iar nu este rau deloc, deoarece consumate in cantitati mari, se pare ca ar provoca dureri de cap (http://www.formula-as.ro/2005/691/forma-maxima-19/silvoterapie-fagul-6473 - eu mananc mereu destul de multe, caci imi plac mult, nu am avut insa niciodata dureri de cap, se pare ca am ramas totusi intodeauna in limitele bunului simt....).

Foto Wikipedia

Daca gandul sa stati chirciti pe vine, cel putin o ora, nu va sperie (eu mi-am cautat un loc cu soare, vantul imi mangaia parul si chipul, si facea padurea sa-si cante cantecul ei de o frumusete inegalabila, pasarelele ciripeau vesel, bucurandu-se de ultimele zile frumose si calduroase, iar in jurul meu "picura", parca in tactul muzicii padurii, cu frunze ruginii si jir - am plecat de acolo atat de linistita si cu sufletul atat de plin de pace si de impacare), luati-va atunci cu drag pe sus copiii, partenerii, prietenii, parintii, cateii, s.a.m.d. si faceti neparat o iesire la padure, nu veti avea decat de castigat!

Va multumesc din toata inima!

2011-10-05T08:45:00.007+02:00

De cand am inceput acest blog, au fost mai multe momente in care m-am gandit serios, daca se merita sa scriu mai departe sau nu. Si va spun sincer, ca de fiecare data cand m-am aflat in cumpana, mi-a fost intinsa cu mare bunatate o mana de ajutor, care mi-a confirmat faptul, ca nu am gresit calea si ca pot merge linistita mai departe.

Si uite asa ma bucur eu enorm cand imi scrie de exemplu Ioana de la Zürich, ca sa-mi multumeasca pentru cartea pe care i-am trimis-o eu din biblioteca mea personala si ca sa-mi spuna ca a reusit sa amane (datorita reformelor radicale aplicate in viata ei dupa ce a citit cartea trimisa de mine) o operatie grea si ca rezultatele analizelor sunt mai bune ca niciodata, cu totul neasteptat, mai ales pentru medicii curanti.... Sau cum pot sa-mi exprim eu aici mai bine bucuria, pe care mi-o face Gabriela din Bucuresti, povestindu-mi cat de bine reuseste ea sa tina scleroza multipla in sah???? Cum sa povestesc mai bine cat de multumita ma simt eu, cand Diana imi povesteste fericita din Germania, ca a reusit in cele din urma sa slabeasca? Si credeti-ma, ca exemplele ar putea continua aproape la nesfarsit.

Iar nu stiu daca va puteti imagina, cat de bine trebuie sa ma simt, cand primesc si eu la randul meu in dar carti, de la oameni care nici nu ma cunosc in realitate si care nu asteapta nimic de la mine, dar care au gasit de cuviinta sa ma ajute la randul lor, pentru ca li se pare bine ceea ce fac... Nu trebuie sa uit aici nici mesajele fantastice pe care le primesc pe mail, am intalnit in Internet atatea suflete inrudite, cum nici nu mi-as fi inchipuit ca ar fi vreodata posibil....

Am oferit in primavara gratis seminte. Mi-a luat ceva timp sa le selectez (am 2 cutii de ambalaje, pline cu seminte adunate de mine), dupa care sa pun totul in pliculete mici improvizate de mine, sa respect cat de cat "comanda" fiecaruia, sa merg la posta, etc. Am trimis aproximativ 30 de plicuri, in toata lumea. Toti mi-au multumit atunci (numai vreo 2 scrisori nu au ajuns la destinatie), dar cum sa va explic eu voua, cum m-am simtit totusi, cand am primit in aceasta toamna scrisoarea de la Alina Nicoleta - asa o scrisoare este mai ceva ca orice record al numarului de vizualizari sau al persoanelor care imi urmaresc blogul!!!! Alina mi-a trimis din Italia cele mai calduroase multumiri si urari, precum si o descriere detaliata a rezultatelor experientelor ei "gradinaresti", pe care va las sa le apreciati singuri:

Si asa mi-a scris Alina:

"A trecut ceva timp de cand nu ti-am mai scris. Iti multumesc pentru semintele pe care mi le-ai trimis. Au dat roade foart bogate. Ti-am trimis si niste poze cu minunatele rosii. Chiar acum am tavile cu rosii care le usuc la soare si ti-am trimis poze ca sa vezi. Deja am mai uscat o tura si au iesit foarte bine. Nu imi venea sa cred cat de bine s-au uscat si ca aratau ca cele pe care le cumparam inainte doar ca acestea sunt si mult mai gustoase. Dupa ce mi-ai trimis semintele in martie, in mai am gasit si o bucata de gradina si noroc ca deja aveam vlastarii de rosii pe care ii pusesem sa se prinda in balcon si am mutat totul in gradina. Leuseantul trimis de tine are un parfum demential, doar sa il atingi si iti ramane mirosul impregnat pe maini. A crescut mare si l- am tot folosit in painicile mele si grinisinele raw. Da un gust super si acum astept sa faca floare sa pot culege seminte pentru la anul doar ca nu da nici un semn de inflorire...In plus, am reusit sa salvez seminte de galbenele si de loboda pentru la anul din cele pe care mi le-ai trimis tu."

Si daca cumva mai aveam oarecare dubii, daca mai este cazul sa trimit seminte si la anul, Alina mi le-a spulberat definitiv! Deci, fac deja anuntul oficial: TRIMIT GRATIS SEMINTE BIO, doritorii sa-mi trimita un mail!

Sunt miscata de fiecare data, de cele mai mult ori pana la lacrimi, de mesajele de multumire ale unor oameni, care au reusit sa-si imbunatateasca enorm starea de sanatate cu ajutorul hranei vii si care simt nevoia sa ma lase sa fiu partasa la bucuria lor, din simplul motiv ca au citit despre aceste lucruri si la mine pe blog. Primesc fotografii minunate, cu copii frumosi si zambitori, cu bucate nemaipomenit de apetisante din bucataria fara foc, de cele mai multe ori de la niste fete tinere si inimoase, ale caror chipuri reflecta insa in primul rand toata bunatatea si pacea din sufletele lor frumoase.

Numai cateva, foarte putine, exemple - fotografii de la Diana, Irena, Mihaela, Raluca (pe Irena si Mihaela le gasiti si AICI), dar sunt mult mai multe, din pacate, in zecile de mesaje pe care le primesc zilnic, nu mai reusesc sa pastrez ordinea cum trebuie, multe s-au ratacit si nu le mai gasesc.......

Foto Diana

Irena mi-a trimis mereu si retele exeprimentelor ei din bucataria fara foc, vi le dau mai departe: un desert din 3 mere verzi, o mana de stafide, o mana de migdale neinmuiate. Am zdrobit totul cu blenderul vertical, iar crema rezultata am ornat-o cu mere uscate si cu banane cu cacao (inspirata de la tine).

Foto si reteta Irena: Saptamana trecuta am facut o salata pe care am creat-o eu, asta daca nu cumva s-au mai gandit si altii : morcov ras, conopida procesata ca pentru orez, patrunjel, 3 linguri de seminte se floarea soarelui inmuiat in apa 8 ore, 2 linguri hrisca, si 1 lingura arahide, si acestea inmulate 8 ore in apa. 3 linguri ulei de masline, zeama de lamaie, o lingura de fulgi de drogdie inactiva si putina sare

Foto/reteta Irena: Am inceput de ieri sa beau smoothie pe care l-am preparat asa:

vineri - o banana, cateva boabe de smeura, o lingurita de boabe de catina, o para, o mama buna de frunze de salata, zeama de la o lamaie si un pahar cu apa. A iesit foarte bun pentru primul meu smoothie, dar cam dulce. Asa ca azi, sambata, l-am facut asa: o banana, trei lingurite cu boabe de catina, putina zmeura, o jumatate de legatura de patrunjel, o mana de frunze de salata verde, zeama de la o jumatate de lamaie si un pahar cu apa. A iesit foarte bun, dar inca simt ca e prea dulce. Maine voi folosi si frunze rosii de loboda si mai multa catina.

Foto Mia: Mai multe din minunatiile Mihaelei, le gasiti AICI si AICI

Foto: MIA

Foto Raluca

Si am totusi un mare regret: ca nu reusesc sa castig cumva mai mult timp, pentru a citi mai pe indelete multimea de bloguri scrise din suflet de niste oameni nemaipomenit de inimosi, toate blogurile si site-urile la care sunt eu abonata (va spun cu mana pe inima, ca le citesc pentru ca sunt grozave si ca nu am mers niciun moment pe principiul "eu ma abonez la tine si tu la mine, ca sa avem mai multi urmaritori"!), de multe ori nu gasesc nici timpul necesar pentru a trimite un mic comentar. Nici timpul pentru diacritice nu-l mai gasesc, am zeci de postari in cap, ajung insa sa le finalizez pe cele mai putine dintre ele. Greselile de ortografie se inmultesc ingrijorator. Calitatea postarilor lasa cateodata mult de dorit. Uit multe lucruri si ce este mai grav, am inceput chiar sa fac si unele confuzii. De aceea, pentru ca nu reusesc sa-l amintesc pe fiecare in parte si sa-i multumesc fiecaruia, am tinut neaparat sa va multumesc tuturor aici, pentru tot soarele pe care l-ati trimis cu atata bunatate in sufletul meu!

Cu drag,

A voastra Mihaela-Mimi
PS Nu este un mesaj de adio, va dati seama ca in conditiile prezentate mai sus, nici nu ma pot gandi sa abandonez bloguletul....

Maslinele crude in alimentatia cu hrana vie

2011-10-03T08:17:00.001+02:00

Internetul este o sursa nemaipomenita de informare, din pacate este o sabie foarte periculoasa, cu doua taisuri, de foarte multe ori se intampla sa citim informatii eronate (Internetul este la urma urmei si mai rabdator ca hartia, fiecare are dreptul si poate sa scrie aici ce vrea...), pe care multi dintre noi le luam din pacate de "bune", sursa lor fiind adeseori de "incredere". Dar, "errare humanum est" (chiar si in cazul meu), de aceea, este foarte bine sa verificam in limita posibilitatilor informatiile gasite, dar cel mai bine ar fi poate, sa ne folosim cat mai mult propriul cap si sa judecam de fiecare data logic, absolut tot ce citim!

Si cel mai bun exemplu, este cazul maslinelor. Spre marea mea surprindere, am citit de mai multe ori in Internet (chiar pe paginile deja renumite, ale unor persoane care locuiesc in tari din jurul Marii Mediterane), ca maslinele nu se pot consuma nici crude si nici fara sare, avand asa un gust absolut imposibil!! Noroc ca in acest caz fericit, nu este nevoie nici de studii stiintifice, nici de citate din lucrari de doctorat, nici de rezultatele unor experimente clinice, simpla experienta a unor bastinasi din tarile in care maslinele "sunt la ele acasa", este dupa parerea mea suficienta....

Experienta mea cu maslinele crude se bazeaza in primul rand pe datele aflate de la la Orkos, firma care comercializeaza fructe si legume crude de peste 20 de ani, inclusiv masline crude, de diferite soiuri si din diferite tari de origine, deci se poate porni direct de la premiza, ca ei totusi stiu exact despre ce vorbesc. Maslinele se pot consuma foarte bine coapte (prietenii mei raw-food-isti, care isi petrec iernile in Spania si Portugalia, povestesc ca cele mai bune, sunt maslinele adunate de pe jos, in lunile ianuarie si februarie...), dar mie personal imi plac si proaspete, inca carnoase, gasesc gustul amar al lor de fapt, ca fiind chiar foarte placut (mie imi plac insa cu adevarat si frunzele de papadie - gustibus non disputandum....).

Masline uscate din Spania - Orkos vinde si masline proapsete si semi-uscate si complet usacte, au ceva pentru fiecare gust si pentru fiecare buzunar....

Din fericire, eu am mai avut marea sansa insa, sa il cunosc si pe Aristidis Siaperas, un cultivator grec de masline, care vinde cele mai bune masline Kalamata pe care le-am mancat eu vreodata. Aristidis vinde masline bio, la un pret fara concurenta, de aceea trebuie rezervata comanda din timp (desi eu am ramas anul acesta cu "ochii in soare", primind numai 6 borcane, ma bucur tare mult pentru el, ca ii este in cele din urma munca recunoscuta si rasplatita!).

In concluzie, pot sa va comunic cu mana pe inima, ca maslinele crude sunt deosebit de gustoase si de sanatoase (desi nu cresc la noi in tara si sunt foarte scumpe, maslinele sunt unele dintre putinele alimente exotice pe care eu vi le-as recomanda totusi sa le consumati, macar din cand in cand, deoarece contin multe substante foarte importante pentru sanatatea nostra, fiind recomandate de toti oamenii care au practicat mai multi ani regimul de viata cu hrana vie, de la doamna Elena Nita Ibrian si pana la Markus Rothkranz!), puteti sa le mancati in liniste. Pentru cei carora totusi nu le vor placea maslinele pure, va recomand cu mare caldura reteta lui Aristidis de conservare a maslinelor. Aristidis pune si putina sare, eu am scos-o insa complet, iar rezultatul a fost deosebit de convingator!

Asa arata maslinele trimise de Aristidis, un carton contine 12 borcane, dar stiu ca ambaleaza si in pungi de plastic (care sunt insa de evitat!)

In stanga maslinele proaspete, direct scoase din borcan - in dreapta maslinele lasate cateva zile pe o farfurie in frigider, ele se coc asa mai departe (se vede bine diferenta de culoare si gradul de deshidratare diferit) - metoda foarte buna recomandata de Orkos

Masline in ulei, cu usturoi si fara sare

Cand maslinele sunt coapte bine, se pun intr-un borcan si se toarna peste ele ulei de masline presat la rece amestecat cu usturoi taiat marunt sau pisat, zeama de lamaie, mirodenii si eventual si ardei iute (maslinele trebuie sa fie acoperite de lichid). Aristidis mi-a recomnadat sa pun oregano, in Germania insa nu are un gust suficient de puternic, de aceea eu am pus cimbrisor (thymian), care creste la mine in gradina tot timpul anului, si iarna chiar, dau zapada la o parte si-mi iau cateva crengute. Ca de obicei, ma abtin sa scriu exact cantitati, puneti voi cel mai bine din toate ingredientele, exact atat cat vi se pare voua suficient ca sa fie gustul bun!

Nu inchei inainte de a adauga, ca toate rudele mele din Romania, consumatoare in mod normal de masline cu sare, asa cum se gasesc ele in comert in tara, au fost entuziasmate de aceste masline, si marinate, dar si asa naturale, fara niciun adaos, asa cum ni le daruieste cu generozitate Mama Natura!!

Si nu trebuie sa uit sa ma scuz, voi fi in urmatoarele doua saptamani mai rar in Internet, copiii au iar vacanta......

Nelly Reinle-Carayon si reteta ei fantastica de pesto: PESTO DIN ARPAGIC VERDE

2011-09-28T09:08:00.001+02:00

Una dintre cele mai citite postari scrise de mine (locul 3) este cea despre Nelly Reinle-Carayon. Si deoarece in ultimul timp tot m-am intalnit cu Nelly, m-am gandit ca poate v-ar interesa sa mai aflati ce a mai facut ea intre timp.

Firma "Rohköstlich" infiintata de Nelly, la inceput ca o mica one-man-firma, s-a dezvoltat intre timp fantastic pana la GMbH, Nelly are acum mai multi angajati si a reusit sa-si implineasca chiar si un vis mai vechi si sa-si deschida la Speyer, pe data de 28.08.2011 (Ziua Internationala a Hranei Vii), primul magazin de raw food cu bistro din Germania, inaugurare de la care eu bineinteles ca nu puteam lipsi.....

Cine are drum prin Speyer, nu va regreta cu siguranta daca va arunca o privire si in strada Birkenweg 2, unde se gaseste sediul magazinului "Vitalkostshop mit BistRoh" (este iar jocul de cuvinte ca si in Rohköstlich sau Rohvolution, roh inseamna in germana crud)

Nelly, sotul ei si o parte dintre angajati

Nelly surazatoare ca de intotdeauna

Targurile internationale anuale de hrana vie organizate de Nelly, s-au dovedit a fi un adevarat magnet pentru publicul interesat de hrana sanatoasa, numarul vizitatorilor dublandu-se aproape de la an la an, la toate cele trei editii (primavara la Berlin, vara la Augsburg si toamna la Speyer). Cursurile de hrana vie sustinute de Nelly dupa metoda lui Alissa Cohen sunt foarte apreciate. La potluck-urile organizate de ea este intre timp foarte mare inghesuiala. Cartile ei se vand ca painea calda, dupa parerea mea sunt de altfel cele mai bune carti de retete de hrana vie, Nelly a dus perfectiunea la un nivel foarte greu de atins...

Ultima carte scrisa de Nelly (panoul din spate, cel care a facut poza nu a prins din pacate si cartea....) - Targul de Hrana Vie din Speyer, editia 2010.

La intrarea magazinului din Speyer, 28.08.2011

Din cea de-a doua carte scrisa de Nelly "RohKöstlich.... aus Frankreich" am ales reteta care mi-a placut mie la nebunie (pe care Nelly, cu bunavointa ei obisnuita, mi-a permis sa o traduc si sa o pun aici pe blog!): pesto de arpagic verde (asa am gasit pe Google ca se cheama in limba romana, recunosc sincer, ca eu am descoperit aceasta planta de-abia cand am venit in Germania, unde se numeste Schnittlauch - Allium schoenoprasum). Va mai spun pe scurt, ca am gustat aceasta reteta la inaugurarea bistro-ului, si atat mamei mele, cat si mie, ne-a placut atat de mult, incat am golit aproape numai noi doua platourile pe care le pregatise Nelly cu aceasta ocazie...

Fotografiile apartin bineinteles Mariei, cred ca deja ii recunoasteti "amprenta".....

Reteta este incredibil de simpla, de ieftina si de gustoasa, incercati si sunt sigura ca va va convinge, "a prins" pana acum la toti cei carora le-am oferit-o! Am sa scriu reteta exact asa cum este ea prezentata in carte, comentariile mele le voi pune intre paranteze), veti intelege atunci cred si mai bine entuziasmul meu pentru cartile de retete scrise de Nelly...

Pesto din arpagic verde

Foto: Maria

Timp de pregatire - 10 minute;

Aparatura necesara- robot de bucatarie (sau masina de tocat nuci);

Grad de dificultate - usor;

Ingrediente:
-o gulie:
-o legatura de arpagic verde (sau din cozi de usturoi salbatic, banuiesc insa ca iese la fel de bine si din cozi tinere de ceapa verde);
-o cana de migdale;
-o lingura de ulei de in si una de ulei de floarea soarelui (eu am pus ulei de masline, imi place mie cel mai mult);
-sare, piper.

Foto: Maria

Mod de preparare:
Se maruntesc migdalele, se taie marunt arpagicul verde, se amesteca toate ingredientele pana se obtine o pasta, care se unge apoi pe feliile de gulie taiate subtire. Bon appétit!

Hrana mea cea de toate zilele.....

2011-09-26T08:21:00.002+02:00

Desi ar fi totusi multe de spus, fotografiile minunate facute de Maria, spun dupa parerea mea, mai mult decat o mie de vorbe! Pofta buna, toamna ne ofera atat de multe bogatii, ar fi mare pacat sa nu profitam din plin de ele!

Crema (pasta) din seminte de floarea soarelui si crackers de in si malai

2011-09-15T11:52:00.003+02:00

Retetele sunt desigur vechi, vi le readuc acum in atentie, deoarece am primit in dar de la Maria, niste fotografii absolut superbe. Si bineinteles, ca nu ma pot abtine, sa nu scriu macar pe scurt, povestea inedita a fotografiilor, cred ca o sa va placa.

Pe Maria am cunoscut-o cu totul intamplator, pe Facebook (!!). Soarta face sa locuiasca si ea in Germania la cca. 75km de mine si asa am ajuns, sa ne stam intr-o buna zi fata-n fata. Suntem apropiate ca varsta, avem incredibil de multe de lucruri in comun si ne intelegem foarte bine, cu toate ca suntem destul de diferite. Maria este un om cu totul deosebit, eu am adunat din discutiile noastre (interminabile cateodata), foarte multe comori, ii respect enorm parereile, observatiile ei, ca sunt referitoare la mancare, la sanatate, la relatiile interumane, la problemele economice, la literatura, s.a.m.d., sunt intotdeauna deosebit de pertinente, si atat de obiective si de pline de de bun-simt, incat nu pot decat sa ma bucur enorm de fiecare data, din tot sufletul, ca am avut sansa sa o intalnesc.

Fotografiile mele, asa cum ati observat probabil si singuri pana acum, sunt destul de modeste, nu as putea spune, ca aceasta se datoreaza numai faptului ca eu nu posed tehnica necesara. In afara de aceasta, imi lipsesc cu siguranta si rabdarea si meticulozitatea, dar probabil si talentul, care sunt toate poate mult mai importante ca un aparat de fotografiat performant. Maria este pasionata de cateva luni de fotografie, are un aparat de fotografiat bun si mi-a propus sa-mi faca niste fotografii (si fotografia cu mine in pom, tot de ea este facuta!) pentru blog. Propunerea m-a incantat peste masura si m-a umplut de entuziasm, practica mi-a demonstrat insa, ca nu este totul chiar asa de simplu....
In orice caz, dupa multe amanari, am reusit in cele din urma sa ma mobilizez intr-o dimineata, am incarcat masina cu copii, ghiozdane, farfurii, pahare, tacamuri, fete de masa, mancare raw si produse brute, geanta frigorifica, apa minerala, etc. si am pornit-o la ora 6:45 spre Trier. Am lasat copiii la scoala, am plecat 22 km mai departe sa o iau pe Maria, incarcata la randul ei cu aparatul foto, baterii si alte chestii absolut necesare fotografiatului, dupa care ne-am intors 15 km la Konz, unde am mers la Muzeul satului "Roscheider Hof", unul din putinele locurile dragi mie din aceasta zona, in care am locuit cu foarte mare neplacere aproape 5 ani.... Aici am carat lucrurile din masina pana in gradina de trandafiri a muzeului, unde am pus monopol pe pavilionul gradinii si am inceput sa mutam mese, scaune, cosuri de gunoi, rearanjand totul dupa gustul si necesitatile noastre (la sfarsit am readus insa totul la ordinea initiala!). Am adunat, in principiu de pe jos, si ceva crengute, flori, frunze, fructe - pete de culoare, absolut necesare decorarii mancarurilor si meselor. Vremea nu prea a tinut cu noi, a inceput la un moment dat chiar sa ploua, batea vantul destul de tare, iar lumina era desigur, nu tocmai favorabila. Eu am facut multe greseli, ingreunand in general toata treaba, dar totusi mie mi se pare rezultatul absolut minunat. A fost o dimineata foarte placuta si ne-am distrat amandoua de minune, de un singur lucru imi pare mie tare rau: ca nu am putut sa fotografiem si chipurile persoanelor care vizitau la randul lor muzeul si carora, le-am starnit evident o curiozitate foarte mare si total atipica pentru nemti (dupa sesiunea foto, s-a pus o masa mare in pavilion si s-au mancat, cu mare pofta, toate modelele, cred ca multi dintre vizitatori ne-ar fi tinut cu drag companie......).
Draga Maria, iti multumesc din toata inima!!

Pavilionul din gradina cu trandafiri, eu aici ma simt ca o eroina dintr-un roman de Tolstoi...

Crema (pasta) din seminte de floarea soarelui cu crackers din seminte de in si malai

Ingredientele pentru crema din seminte de floarea soarelui (reteta origiala este AICI):

-o ceasca de seminte de floarea soarelui macinate cu rasnita sau mixate cu cutitul cu lama in forma de S al unui robot (eu am unul de 180W, am incercat, se maruntesc perfect!);

-zeama de la o lamaie (cel mai bine puneti dupa gustul propriu, parintii mei de exemplu s-au plans, ca e prea acra!);

-usturoi pisat fin, patrunjel, mult marar (asa au scris multi cititori la comentarii ca le place cel mai mult - multumesc pentru feed-back!), cimbru sau alte mirodenii care va plac voua. Se poate face la fel, cu mult busuioc, chiar si pesto din semintele de floarea soarelui, inlocuind astfel semintele de pin, care sunt si mai greu de procurat si mai scumpe ca semintele de floarea soarelui;

-1-2 linguri de ulei, sare, piper, etc.

Ingredientele pentru crackers (reteta originala este AICI):

-o ceasca de seminte de in (aici le-am macinat cu robotul cu cutitul in S, eram in mare criza de timp);

-4-5 linguri de malai;

-1-2 cepe;

-ardei capia sau gogosari;

-o rosie;

-mirodenii dupa gust.

Cepele, ardeii, rosia, se taie marunt si se mixeaza cu dispozitivul de facut piure si se amesteca cu faina de seminte de in si malaiul, pana se obtine o compozitie groasa care se intainde pe o foaie de copt,. Se taie in forma dorita si se usuca la soare sau in cuptor la 40°C cu usa cuptorului intredeschisa.

Despre maslinele raw (care in ciuda anumitor pareri nedocumentate exprimate pe internet, se pot consuma foarte bine crude si nepreparate in niciun fel, trebuie numai sa fie bine coapte!), voi scrie alta data....


Trandafirii din gradina muzeului erau foarte frumosi, dar din pacate cei mai multi nu miroseau deloc, iar soiul meu preferat de trandafiri, cum avea mama in fata blocului cand eram eu mica, nu l-am regasit.....

Sapere aude!

2011-09-12T10:21:00.002+02:00

Se pare, ca multi nu au inteles motivatia mea de a crea blogul HRANA VIE. Acest blog, scris din convingerea mea absoluta in ceea ce priveste efectul terapeutic inegalabil pe care il are hrana vie asupra sanatatii umane, nu contine numai simplele mele PARERI referitoare la hrana vie, preluate de cine stie unde, ci contine EXPERIENTA mea de aproape cinci ani cu hrana vie. M-am mai straduit sa adun aici si cat mai multe dovezi, incontenstabile de altfel, ca toate aceste teorii legate de hrana vie sunt verificate si demonstrate in practica, deja de zeci de ani de zile, chiar de o multime de medici. In acest scop, m-am documentat si am tradus biografiile cat mai multor medici, din cat mai multe tari, care si-au tratat sau care isi trateaza in continuare pacientii cu hrana vie - ce dovada ar putea fi mai elocventa, ca experienta acestor medici in tratarea (si vindecarea) a zeci (sute) de mii de bolnavi? Am incercat de asemenea sa adun cat mai multe marturii ale unor oameni, care au trait cu hrana vie pe o perioada mai indelungata de timp. Bineinteles, ca as fi putut sa incep acest blog cel putin din 2007, dar nu m-am incumetat sa propag pur si simplu aici idei neverificate de mine personal, pe propria mea piele. Asa cum nu m-am incumetat sa-i hranesc pe copiii mei exclusiv cu hrana netratat termic, tot asa am avut retineri in a impartasi lucruri, de care eu nu eram absolut sigura la inceputul anilor 2000. Caci si eu am am fost indoctrinata de medicina conventionala, si eu am fost convinsa ani de zile, ca fara proteina animala, fara produse lactate, fara medicamente, etc. nu se poate trai, din simplul motiv ca NU CUNOSTEAM altceva. Nu intalnisem pana in anul 2000 in viata mea nici macar un vegetarian - vegani nici atat....

Sigur ca este mult mai usor sa scrii de la unul si de la altul, fara sa verifici, fara sa-ti pui capul la contributie, fara sa te documentezi. Constiinta mea insa nu m-a lasat sa fac acest lucru, nu mi s-ar fi parut corect fata de oamenii, care ar fi citit cele scrise de mine.

Ultima postare a parut unora, o mare lauda de sine, va sigur, ca nu aceasta a fost intentia mea. Mi s-ar fi parut ca ma laud, daca v-as fi spus: uitati ce pot eu la varsta mea si nu fac nimic in acest sens (in stilul vedetelor hollywood-iene, care nu recunosc aproape niciodata cat sunt de operate si cat de retusate sunt fotografiile lor). Desigur, ca mie mi se pare tare grozav faptul ca sunt inca atat de mobila fizic, pentru ca eu sunt bolnava de artroza de la 26 de ani (cand intr-o buna dimineata, nu am mai reusit sa ma mai dau jos din pat din cauza durerilor de la genunchi; toti cei patru medici pe care i-am consultat atunci, m-au asigurat ca nu pot face nimic impotriva acestei boli, deoarece este incurabila - si intr-adevar, nu stiu daca articulatiile mele vor mai reveni vreodata complet la normal, dar stiu acum cu certitudine, ca pot sa traiesc fara dureri si ca ma pot manifesta pe plan fizic dupa pofta inimii, fie ca este vorba de sport, fie ca este vorba de joaca alaturi de copiii mei, totul fara niciun medicament!). Incercati sa gasiti un om care sufera de aceasta boala de peste 15 ani de zile si veti intelege ce doresc sa subliniez, ce inseamna acest lucru in "practica": dureri si suferinte imense, un grad foarte redus de mobilitate, dupa parerea mea, reprezinta o pierdere a calitatii vietii intr-o foarte mare masura, faptul ca dimineata nu te mai poti scula din pat fara cortizon, caci asta este soarta tututor suferinzilor de artroza, artrita, reumatism. Si, ca in cazul mamei actritei Barbara Rütting de exemplu, mai poate insemna in practica si o moarte prematura, ca urmare a cancerului provocat de medicamentele impotriva reumatismului inghitite o viata.....Pentru Barbara Rütting acesta a fost semnalul de alarma care a trezit-o la realitate, si-a dat seama ca la randul ei, ca bolnav reumatic, nu va putea astepta o altfel de soarta. Si datorita domnului dr. Bruker, a reusit sa invinga boala, duce si astazi o viata activa, fiind foarte implicata in miscarea de protectie a animalelor si in politica, spre deosebire de majoritatea octogenarilor din generatia ei, care vegeteaza, intr-un numar foarte mare, intr-un camin luxos de batrani, fara a mai sti poate cine sunt.... Nu conteaza atat de mult CAT traiesti (la urma urmei puteam si eu sa fi murit deja in urma accidentului meu din februarie - ironia sortii, tocmai din cauza vietii mele sanatoase!), ci CUM traiesti (nu vreau insa sa afirm ca hrana vie va va aduce vreo garantie in aceasta directie, in viata nu exista de fapt niciun fel de garantii, dupa parerea mea hrana vie este insa singura sansa reala!)!

Bineinteles ca pentru mine este o performanta faptul ca nu am inca par alb, deoarece la 30 si ceva de ani incepusem si eu sa am par alb!! Normal ca este mult mai usor, sa spunem ca genele sunt de vina si sa dam repede astfel mai departe responsabilitatea, din spatele nostru, in carca genelor. Eu insa scriu acest blog, in primul rand pentru cei care s-au hotarat sa se trezeasca (sa se destepte!) si sa-si asume responsabilitatea completa pentru viata lor si a familiilor lor. Sapere aude! - Indrazneste sa stii! Indrazneste sa gandesti!

Este iar mult mai usor, sa ii scoatem in fata pe putinii oameni, care beau si mananca tot ce le pofteste inima, care o duc numai intr-o petrecere, care fumeaza, iau droguri, isi fac toate operatiile estetice posibile, nu se preocupa nicidecum de sufletul lor si traiesc totusi, sanatosi tun, pana la varste venerabile. Nu neg, acesti oameni exista, iar genele joaca intr-adevar un mare rol, dar acesti oameni sunt EXCEPTII si nu regula. In ceea ce priveste genele mele, poate trebuie sa va mai prezint inca o data punctul de la care am plecat eu: dupa ce implinisem 30 de ani eram deja foarte subrezita fizic, dar am fost toata viata mea extrem de sensibila si de bolnavicioasa. Desi toti copiii mancau dulciuri, eu am avut probleme foarte mari cu dintii, mult mai mari ca prietenele mele de exemplu, mi s-au plombat dintii de la o varsta foarte frageda cu amalgam, astfel incat acum trebuie sa ma lupt, pe langa altele, si cu efectele negative produse in corpul meu in atatia ani de zile de mercurul din aceste plombe (din pacate, pana in urma cu 15 ani, NICIUNUL dintre medicii stomatologi nu m-a avertizat de pericolul pe care-l reprezinta aceste plombe - si aceasta nu din rea vointa, ci pentru simplul fapt, ca nu stiau nici ei mai bine). Daca facea la scoala cineva o boala, se putea paria in liniste o suma mare, ca eu voi fi intre urmatorii 5 copii care se vor molipsi. Raceam la cea mai mica pala de curent. Am avut atat de multe pneumonii, incat numarul lor s-a pierdut deja in negura timpului. Sa va mai spun, ca cicatricile care raman in urma unei pneumonii sunt terenul propice pentru dezvoltarea tumorilor pulmonare? Am luat atatea antibiotice in viata mea, incat ajunsesem sa mai reactionez numai la preparatele foarte noi si foarte puternice (care la randul lor, imi demolau de fiecare data mai departe sanatatea). Mai tarziu a inceput povestea cu infectiile urinare, facute cateodata si la interval de o saptamana, tratate de fiecare data medicamentos, nu mai aveam curajul sa ma mai asez nici pe pietre, nici pe iarba, umblam si in plina vara cu sosete groase si tot degeaba! In paralel, ma chinuiai si parodontoza, sinuzita cronica, oboseala cronica,s.a.m.d.

Nu doresc sa "misionez" cu acest blog pe nimeni, nu doresc sa va conving, nu astept de la nimeni sa ma creada pe cuvant! Chiar va rog, sa nu ma credeti! Cititi cat mai multe carti, vizionati filme (materialele le actualizez mereu AICI), cititi toate parerile, si pro si contra, care va cad in mana, dupa care retrageti-va in liniste in adancul sufletului vostru, ganditi-va bine, apeland la logica si la bun-simt, si veti descoperi cu siguranta, care este adevarul. Pentru mine critica constructiva inseamna, sa cititi si voi la randul vostru, macar o parte din tot ceea ce am citit eu, dupa care sa-mi demonstrati ca nu am dreptate. Si acest lucru este cel mai simplu din lume: nu aveti decat sa duceti la randul vostru cel putin cateva saptamani regimul de viata cu hrana vie si sa povestiti apoi eventual ca intr-adevar este o mare prostie, care nu ca nu v-a rezolvat niciuna din problemele de sanatate, din contra, v-a inrautatit chiar starea de sanatate initiala. Sunt sigura ca din 100 oameni, poate numai unul ar putea afirma asa ceva!

Chiar nu v-ati intrebat niciodata, de ce oare domneste in cercurile raw-food-iste de cele mai multe ori asa o atmosfera euforica? Credeti ca toti acesti oameni se afla sub o hipnoza generala? Nu v-ati gandit ca totusi chiar ar mai putea fi ceva la mijloc, ca ar mai putea exista inca o fata a medaliei, ca aceasta hrana este de fapt mult mai mult decat un simplu mod de a se alimenta? Si culmea este, ca raspunsul se afla chiar in mana voastra, voi sunteti singurii care vi-l puteti da.

In toti acesti ani, am inteles ca mai apasa asupra mea o mare resonsabilitate. Copiilor, sotului, parintilor, prietenilor nu le pot impune eu stilul de viata si de alimentatie (doar copiilor, dar numai atata timp cat sunt mici, mai tarziu...), fiecare este raspunzator pentru faptele si hotararile sale, dar eu le stau tuturor la dispozitie, ca o dovada vie pentru ceea ce inseamna o alimentatie naturala si o viata sanatosa. Familia mea stie cat am fost de bolnava, familia mea stie ca numai hrana vie m-a ajutat, dupa ce toate tratamentele medicale au esuat penibil, sunt sigura ca va veni ziua in care vor sti sa hotarasca singuri ce este mai bine pentru ei - eu in orice caz, nu imi voi putea reprosa mai tarziu nimic....

"Dimidium facti, qui coepit, habet: sapere aude, incipe."

- Horatiu, Epistole-

Viata mea cu hrana vie - un mic bilant dupa aproape 5 ani

2011-09-06T10:19:00.003+02:00

Mi s-a atras de nenumarate ori atentia, in special in ultimele doua saptamani, ca am scris mult prea putin si mult prea vag despre experienta mea personala. Este tare adevarat, tema este insa foarte ampla si foarte delicata, mi-as fi dorit de aceea ceva mai mult timp, pentru a-mi putea aranja cu multa grija gandurile.... Nu pentru ca as dori sa scriu aici altceva decat "adevarul adevarat", ci pentru ca imi este putin teama de unele posibile interpretari eronate, care ar lasa numai sa cada o lumina nefavorabila asupra hranei vii. Lucru care m-ar durea foarte tare, deoarece ar fi mare pacat, sa contribui si eu, chiar daca numai involuntar, la crearea unei imagini negative despre hrana vie, asa cum este ea de cele mai mult ori propagata in presa sau in cercurile medicinei alopate!

Pentru mine a fost intotdeauna foarte important, sa pun mereu hrana vie pe primul loc si nu propria mea persoana, asa cum m-a invatat cu bunatate doamna Elena Nita Ibrian. Si aceasta nu dintr-o falsa modestie, ci pentru ca hrana vie va dainui si va salva milioane de vieti si cand Mihaela Walter va fi numai un pumn de tarana.... Experienta mea este numai o mica bucatica a unui puzzel imens, intins peste intregul pamantul si peste toate timpurile. Caci hrana vie este cu mult mai mult decat un mod de alimentatie, este un adevarat mod de viata, pentru mine a fost cea mai profunda si mai insemnata dezvaluire a vietii mele. Am inceput sa integrez mancarea nepreparata termic in alimentatia mea, doar din motive stricte de sanatate, dar abia asa, am ajuns si eu sa descopar, numai datorita hranei vii, cu adevarat lumea si viata, dintr-o data s-a deschis parca in fata mea o noua dimensiune! M-am simtit pentru prima data in viata mea, ca fiind parte integranta a acestui tot, m-am simtit dintr-o data protejata si in siguranta, am descoperit cat este de minunat, sa te trezesti de dimineata si sa fii fericit si plin de multumire, aparent fara motiv, doar asa, pentru ca existi si pentru ca esti in mijlocul atator minuni. Astazi, mi se pare absolut normal, sa ma bucur ca pot vedea si eu, tot mai des, "mana" lui Dumnezeu, in tot ceea ce ma inconjoara. Reusesc sa constientizez acum din ce in ce mai mult, valoarea, perfectiunea si frumusetea fiecarei pietricele, a fiecarei flori si inteleg tot mai bine unicitatea si importanta fiecarui suflet. Si in cele din urma, am acum curajul sa-mi pun deschis intrebarile, pe care ani de zile le-am ignorat sau le-am alungat, ca pe niste muste care ma deranjau teribil, intrebari privind rolul meu pe acest pamant si sensul vietii mele.

Dar sa las totusi literatura si filosofia la o parte si sa trec mai degraba la datele concrete. Cum am mai spus de nenumarate ori, eu mi-am rezolvat, exclusiv cu hrana vie, absolut TOATE problemele de sanatate (singurul "medicament" pe care l-am luat a fost argila, iar la inceput mi-am cumparat si Chlorella, deoarece am avut peste 25 de ani plombe de amalgam in gura!). Sigur ca nu se intampla marea schimbare de pe o zi pe alta, rabdarea si increderea sunt pietre de incercare grele puse in calea calatorului, care a apucat-o pe acest drum. La inceput am mancat si eu, ca si multi altii inaintea mea, foarte prost combinat si foarte mult cantitativ, deoarece este nevoie de ceva timp (diferit de la om la om, in definitiv, fiecare este altfel, fiecare vine cu povestea sa personala de sanatate si deci fiecare porneste de la un alt punct!) pana se obisnuieste corpul cu noua senzatie de saturatie, care se instaleza bineinteles si dupa o masa de hrana vie, dar care este total diferita de senzatia de a fi satul dupa o friptura cu cartofi prajiti (pentru ca nu te simti nici plin pana la refuz, nici umflat si nici greu dupa hrana cruda, cum te simti adesea dupa o masa "normala", te poti gandi de aceea usor, ca nu ai mancat destul si esti tentat sa mananci mult mai mult decat este necesar)! Pielea mea reactioneaza insa in continuare foarte prompt la orice factor negativ (de exemplu daca mananc fructe sau legume tratate cu chimicale sau chiar la numai cateva curmale in plus), acum insa, nu o sa trag concluzia pripita si falsa, ca hrana vie oricum nu ajuta la nimic..... Din nefericire, am adunat si cam multe riduri, deoarece, tocmai din cauza problemelor pe care le-am avut o viata intreaga cu pielea, mi-am dat cu toate prostiile (si am cheltuit si niste sume considerabile!!) pe fata, acum iar nu pot astepta, sa se stearga totul instantaneu, precum tabla cu buretele! Prietenele mele, care au in general si cateva kilograme in plus fata de greutatea ideala (eu sunt poate putin cam prea slaba, dar cantaresc de la 20 de ani 50kg si asa ma simt eu foarte bine), au bineinteles si fata ceva mai intainsa ca mine, dar pe de alta parte, au TOATE par alb (chiar si cele mai tinere ca mine), eu sunt singura care nu se vopseste. Absolut toate rudele si cunostintele mele sunt dependente de medicamente, eu sunt singura care nu trebuie sa ia nimic si nu trebuie sa faca niciun tratament. Sunt in continuare fizic foarte mobila si flexibila, pot face aproape tot ce pot face si copiii mei (si ceea ce multi prieteni de-ai lor nu mai pot deja face - de exemplu roata, suit in copaci, etc.), fac fata la aproape orice program fizic sau intelectual, fie el si foarte epuizant, rezist fara probleme fara mancare ore in sir.
Dupa ce am avut o viata intreaga nervii "in pioneze", mi-am regasit acum echilibrul psihic si linistea sufleteasca, de multe ori ma minunez chiar de nervii mei, care parca ar fi devenit de "otel"!
In ciuda celor doua sarcini, corpul meu are in continuare dimensiunile din tinerete (90-67-90), acasa la mama ma imbrac cu hainele pe care mi le-am cusut eu in liceu (si aici trebuie sa amintesc neaparat gluma pe care o spuneam noi mereu, cu rautatea si infatuarea tineretii, cand vedeam o doamna mai trecuta, dar care se tinea inca bine: "Din spate - liceu; din fata - muzeu!" Si zambesc pe sub mustata, gandindu-ma cat de bine mi se potrivesc mie acum vorbele acestea...). Si as putea continua tot asa, dar mi-e teama ca devin de-a dreptul plictisitoare.

Atunci.....

Si acum, dupa 20 de ani, inconjurata mereu de oameni minunati.......

Sigur ca din pacate, diferenta dintre hrana vie in proportie de 99% si hrana vie in proportie de 100% este imensa, exact asa cum ne atentioneaza de nenumarate ori si Viktoria Boutenko si Franz Konz si Brigitte Rondholz si multi alti raw-food-isti consacrati.

Sigur ca intre mancarea raw preparata in fel si chip si mancarea cruda simpla, asa cum ne-a lasat-o Dumnezeu, este o diferenta aproape la fel de mare, ca cea dintre dintre zi si noapte.
Sigur ca diferenta dintre hrana nepreparata termic cu sare si cea fara sare, fie ea cat de putina, este cateodata hotaratoare intre sanatate si boala.
Totusi, nu mi se pare important sa subliniez aceste lucruri, nu consider ca este bine, nu as face asa decat sa-i sperii poate pe cei mai multi dintre voi. Dupa parerea mea, mult mai important este sa va incurajez sa va informati in primul rand cat mai temeinic posibil. Cititi, studiati, vizionati cat mai multe materiale! Puneti-va intrebari! Cautati raspunsuri! Niciun om nu este atotstiutor pe lumea asta, si nimeni nu se afla in posesia adevarului absolut!! Unul spune asa, altul spune exact invers, aflati singuri cine are dreptate! De aceea, consider ca este mult mai bine sa incerc sa va conving sa mancati cat mai mult crud, cat de mult este posibil pentru fiecare dintre voi. Indiferent cat de tare preparati mancarea cruda, ea este totusi mult mai buna decat mancarea gatita.
Tot asa, conteaza pentru mine foarte mult, sa va reamintesc sa inchideti tot mai des televizoarele, calculatoarele si telefoanele mobile. Bineinteles ca nu trebuie sa uit, sa va fac pofta sa iesiti tot mai mult in natura si sa va atrag atentia sa ascultati cu mare atentie, ce are ea sa va spuna.
Regasiti-va sufletul de copil, jucandu-va tot mai des si mai mult cu copiii vostri; timpul zboara fantastic de repede, profitati de fiecare clipa a celei mai frumoase varste.

Cateodata ma simt ca un papagal, dar trebuie neaparat sa repet pentru a "n"-a oara, ca mancarea nu este totul, daca nu va regasiti linistea sufleteasca si daca nu aveti grija sa faceti macar un minimum de miscare zilnica (macar cativa kilometri de mers pe jos de exemplu, sau cateva exercitii simple de gimnastica, gradinarit - orice este mai bine decat NIMIC!!!!), nu o sa poata sa va ajute din pacate nici hrana vie. Nu uitati rugaciunea, faceti-o parte integranta a vietii voastre! Nu uitati sa cantati, indiferent daca aveti voce sau nu, intre timp eu am ajuns la niste performante vocale, pe care in urma cu cativa ani le consideram ca fiind imposibil de atins pentru mine! Incepeti cel mai bine tot impreuna cu copilasii vostri:
http://www.youtube.com/watch?v=RNW5L_akOmY

Nu pot termina inainte de a incerca sa va mai rog inca o data, sa nu va mai bateti atata capul cu analize chimice si medicale minutioase, cu tabelele referitoare la necesarul zilnic de vitamine, minerale, s.a.m.d. Aveti incredere deplina, ca Dumnezeu nu a dat tuturor fiintelor din lumea aceasta hrana necesara pentru a le asigura supravietuirea si perpetuarea speciei (nu uitati ca fiecare animal este perfect adaptata la mediul sau de viata!) si a lasat tocmai omul fara hrana! Nicio fiinta nu are nevoie de suplimente alimentare, doar omul nu mai poate astazi fara.... Nicio fiinta nu are nevoie sa-si spele, sa-si curete, sa-si taie, sa-si fiarba, sa-si prajeasca, s.a.m.d. hrana, omul este singur fiinta care nu mai reuseste sa supravietuiasca altfel....
Nu va mai lasati influentati si derutati de sloganurile medicilor alopati (care la drept vorbind, nu au avut probabil niciodata ocazia in toata cariera lor, sa studieze un om cu adevarat sanatos) si ale industriei farmaceutice (care este una din cele mai infloritoare industrii din lume, ce interes ar avea ea sa fie oamenii sanatosi?!); opriti-va si trageti-va sufletul, ganditi-va logic si cu bun-simt si o sa stiti si singuri ce tot incerc eu sa va spun aici.
Dupa ce ati aprofundat teoria, faceti cel mai bine singuri experimentul care poate va va schimba viata: incercati sa mancati pentru o perioada prestabilita dinainte de timp numai hrana vie; incercati sa va rupeti din iuresul vietii, pentru a va regasi linistea sufleteasca; incercati sa regasiti omul pe care Dumnezeu l-a creat la nasterea voastra si pe care parintii, societatea, conditiile moderne de viata, lumea, etc. l-au prefacut si l-au schimonosit. Viata de la Dumnezeu este cea mai mare minune, nu este un pacat grav sa irosim un astfel de dar?

GRADINA MAICII DOMNULUI

2011-08-29T09:51:00.000+02:00

Nu stiu cum se intampla, dar nu am timp deloc, va raman mai departe datoare cu tare multe (va rog sa ma iertati!)! Mai jos, cateva ganduri notate cu ceva timp in urma, insotite de cateva fotografii personale facute la Viscri, in vara ce tocmai se termina...

La Viscri, devin de fiecare data alt om. Imi regasesc imediat linistea sufleteasca si dobandesc un echilibru psihic deosebit de stabil, este ca si cum mi-ar pune cineva niste ochelari roz pe nas, si asta de cum pasesc in sat. La Viscri reusesc sa intru intr-o lume plina de pace, o lume inca mirosind parca a Moldova copilariei mele. Timpul are acolo alt ritm si viata o alta calitate, este cu totul altceva fata de scurgerea timpului si fata de desfasurarea vietii in lumea aceasta agitata, lumea de dincoace de Viscri, care se "invarte intr-un ritm nebun in jurul cozii"....
Viscri inseamna pentru mine bucurie pura: bucuria ochilor - casele vechi sasesti, renovate si intretinute cu grija si cu mult suflet, padurile, gradinile, pajistile, florile din curtea cetatii, ingrijite cu multa dragoste de doamna Sara Dootz.

Erau 9 trandafiri pe o tija!!

Bucuria copiilor mei, care devin dintr-o data acolo liberi, reusesc sa se "scuture" de toate conditionarile vietii moderne si se scufunda cu entuziasm intr-o lume de povesti!

Sanatate curata din "farmacia si bucataria" lui Dumnezeu - cum sa nu uiti de toate fricile privind ziua de maine, vazand atata abundenta de hrana???

O asemenea bogatie si diversitate nu se mai intalneste in Germania nici macar in Alpi!!

Usturoiul salbatic, barba tapului, codita soricelului, coada calului, sunatoare si multe alte plante minunate

Pajisti pline de frumusete, dar mai ales pline de viata - cum as mai putea aprecia vreodata "frumusetea" stearpa si inutila a unei gradini ordonate, cu gazonul englezesc taiat la milimetru??

Va doresc un sfarsit de vara minunat!

Despre veganism

2011-08-22T12:01:00.007+02:00

Doresc sa mentionez de la bun inceput ca nu vreau sa "dau" nimanui in cap si ca nu ma consider in niciun caz mai buna ca ceilalti oameni, doar pentru ca eu nu mai mananc carne! Am inceput sa-mi "perii" putin blogul si mi-am dat seama ca are multe lacune, de cele mai multe ori in punctele esentiale (si mi-au atras atentia si mai multe cititoare dragi, de a caror parere am tinut si tin in continuare seama) si asa m-am gandit sa incep incet-incet sa mai completez.

Mai jos, am adunat putina teorie despre veganism (de necrezut, dar n-am reusit in atatea luni sa atac aceasta tema!!), insotita de cateva ganduri personale, ganduri pe care ani de zile (aproape 40!) nici eu nu mi le-am facut, dar care au devenit acum parte integranta a vietii mele noi, la care nu cred ca voi renunta vreodata, din simplul motiv, ca sunt absolut convinsa (100%) de veganism si de hrana vie, ca urmare a experientei personale, dar si datorita experientei adunate la Alianta pentru Sanatate din Germania, si nu in ultimul rand si datorita contactului personal cu multi dintre cititorii acestui blog.

Ce este veganismul?

O alimentatie vegana nu contine niciun fel de produs de origine animala, in dieta vegana nu se consuma carne, peste, lapte si produse lactate, oua sau miere. Este cea mai sanatoasa alimentatie si este cel mai bun lucru pentru mediu, clima, animale si oameni, atata timp cat este practicata corect.

Ce inseamna o alimentatie vegana practicata corect?

Daca se mananca in fiecare zi cartofi prajiti, se mananca vegan, insa un astfel de mod de alimentatie nu este nici pe departe unul sanatos. Cu alte cuvinte, renuntarea la carne, peste, lapte, branza, oua si miere nu duce automat la atingerea unei stari bune de sanatate. O alimentatie vegana care contine zahar, faina alba, grasimi rafinate, aditivi si produse alimentare procesate industrial (marfa supermarket) este aproape la fel de daunatoare sanatatii, ca si o alimentatie care contine carne, lapte, oua, etc. Domnul dr. Bruker avea obiceiul de a-i numi pe acesti vegetarieni "Pudding-Vegetarier" si nu a incetat o clipa toata viata sa, sa traga semnalele de alarma privind pericolul pe care il reprezinta o astfel de alimentatie pentru sanatate.

O alimentatie vegana integrala (practicata corect) contine fructe si legume proaspete sau uscate (pe cat posibil biologice, netratate cu ingrasaminte chimice), seminte si cereale integrale si uleiuri extrase la rece si nerafinate. Ca indulcitori se folosesc cu masura cel mai bine fructele uscate, nu se consuma nici sirop de agave, de artar sau alti indulcitori supraprocesati, singura alternativa ar fi frunzele proaspete sau uscate de Stevia rebaudiana!

De ce nu se hranesc atunci toti oamenii vegan?

Pentru ca foarte multi oameni cred minciunile din reclame si nu-si pot imagina ca produsele de origine animala sunt de fapt cheia celor mai multe boli! Industria alimentara cheltuie anual niste sume imense pentru a mentine credibilitatea acestor "povesti", am fost zeci de ani de zile "vaccinati" permanent cu ideea ca fara produsele de origine animala nu putem fi sanatosi, ca daca incetam sa consumam carne ne vom confrunta cu niste carente masive, care pot duce la pierderea sanatatii si chiar la moarte. Se finanteaza anual zeci de studii, care sa demonstreze cat de sanatos este consumul de carne, se intocmesc statistici mai mult sau mai putin corecte (de exemplu cele in care sunt bagati toti vegetarienii, si cei care manaca in fiecare zi fast food vegetarian),s.a.m.d. Intrebarea este daca credem aceste lucruri mai departe sau daca incepem sa cercetam singuri lucrurile din spatele fatadei???

La toate acestea, se mai adauga si faptul ca medicii sunt din pacate insuficient pregatiti in domeniul nutritiei, aceasta materie fiind tratata in toate facultatile de medicina din lume destul de superficial, deci cine nu are inclinatii autodidactice, de unde sa stie ca se poate si altfel??? Tot domnul dr. Bruker sublinia mereu faptul ca medicii nu sunt suficient pregatiti in acest domeniu in facultatile de medicina, ca stiu la terminarea studiilor absolut totul despre boli, dar prea putin despre sanatate.....

Si pentru ca tot a venit vorba despre statistici, cateva date deosebit de interesante:

Veganism - pentru drepturile omului

Zilnic mor in lume 43.000 de copii de foame, in timp ce aproximativ 50% din productia mondiala de cereale si 90% din recolta de soia sunt folosite ca furaje pentru animalele industriei alimentare din tarile dezvoltate.

Un exemplu concret: In Guatemala, 75% din copiii sub 5 ani sunt subnutriti. In ciuda acestui fapt, in Guatemala se exporta anual 17.000 tone de carne in SUA!! Pentru cresterea acestor animale, sunt necesare cantitati imense de cereale, cu care ar putea fi hraniti fara problema toti acesti copii subnutriti! In loc sa-i hranim pe oamenii care sufera de foame din lume, noi le luam mancarea pentru a hrani animalele chinuite, tinute in conditii ingrozitoare de industria alimentara. Elvetianul Jean Ziegler, comisar ONU pentru drepturile omului la hrana a scris:

"Agricultura mondiala ar putea sa hraneasca fara probleme 12 miliarde de oameni. Acest lucru inseamna, ca un copil care moare astazi de foame, este de fapt asasinat!"

Veganism - pentru protectia climei si a mediului inconjurator

Zootehnia produce cu circa 40% mai multe gaze care provoaca efectul de sera ca toate masinile, avioanele, camioanele ai vapoarele din lume!! Conform unui studiu efectuat de Insttitutul WorldWatch, consumul de carne, lapte si oua este raspunzator pentru cel putin 51% din emisia de gaze!

Fiecare dintre noi decide zilnic la cumparaturi, daca contribuie la distrugerea mediului si a climei!

Pentru mine aceste fapte au insemnat foarte mult, gandul ca pot sa fac ceva CONCRET pentru protectia mediului, ca-mi pot aduce asa mica mea contributie la salvarea acestei lumi minunate, mi-a dat intotdeauna "aripi"....

Veganism - pentru drepturile animalelor

Sa presupunem ca intr-o buna zi ar aparea niste super-fiinte superioare omului. Sa presupunem ca acesea fiinte ar revendica pentru sine cea mai mare parte a lumii si ar exclude omul, exact asa cum face omul cu animalele. Ar avea atunci aceste super-fiinte dreptul sa:

-tina oamenii toata viata lor in captivitate si sa-i chinuiasaca?

-sacrifice oamenii in abatoare pentru a le manca carnea?

-le ia mamelor pruncii, pentru ca acestia sa nu bea lapte mamelor lor, astfel incat acest lapte sa poata fi mult cu masini de aceste super-fiinte, pana la extenuarea completa a mamelor (stiati ca o vaca traieste aproximativ 20 ani, o vaca de lapte din fabricile de animale traieste numai 5 ani!)?

-ii omoare pe pruncii acestor mame?

-testeze pe oameni medicamente?

-faca experimente pe oameni?

-organizeze vanatoare de oameni, ca sport de agrement?

-ii inchida pe oameni in custi, etc.?

Ce morala domneste in aceasta lume fatarnica, in care dicteaza dreptul celui mai puternic?

Despre faptul ca omul nu are niciunua dintre carcterisicile carnivorilor, cat si alte date istorice, etice, antropologice,etc., deosebit de interesante despre alimentatia naturala, cititi cel mai bine in cartea medicului Marian Paraschiv "Tratat pentru alimentatia naturala a omului".

Cam aceasta ar fi teoria, practica mea de toate zilele arata asa: eu mananc vegan si crud (in proportie de 100%, foarte, foarte rar fac o exceptie - de exemplu am fost in vara in Romania intr-o vizita la niste rude dragi, care stiau ca eu mananc "altfel" si mi-au pregatit de aceea cu multa dragoste, special pentru mine.... salata de vinete - nu am comentat, am mancat putina salata de vinete pe rosii, toata lumea a fost fericita si eu nu am murit!) de peste 4 ani (din 2007) si nu am absolut nicio carenta, din contra, mi-am rezolvat toate problemele de sanatate, am mai multa energie ca niciodata, mi-am regasit linistea sufleteasca si ce este mai important, m-am regasit pe mine insami!

Mai mananc cateodata cate o lingurita de miere, miere de salcam adusa de mama de la Tante Eva de la Husi, cea mai buna miere de salcam din lume, pe care o mananc deja de peste 43 de ani, iar de multe ori, o lingurita din aceasta miere este pentru mine mai mult decat un desert, este un adevarat "medicament" impotriva dorului de tara!

Foarte importante sunt pentru mine plantele din flora spontana, dar si toleranta fata de ceilalti oameni, la urma urmei si mie mi-au trebuit foarte multi ani pana am descoperit toate aceste lucruri, chiar ma intreb acum, cum m-as fi uitat eu cu 25 de ani in urma la cineva care mi-ar fi povestit, ce v-am povestit eu voua astazi......

Va doresc multa sanatate si multa liniste sufleteasca!

Cu drag,

A voastra Mihaela

Demonstratia culinara de raw food, Bucuresti 17 iulie 2011

2011-08-16T18:34:00.003+02:00

Dupa cum am mai scris deja, am avut pe 17 iulie placerea si bucuria sa o ajut pe Ligia Pop la demonstratia de raw food organizata de ea la Bucuresti. Cu aceasta ocazie, baietelul meu de 11 ani a primit sarcina de a face fotografii, l-am asezat in randul intai si si-a indeplinit indatorirea cu foarte multa seriozitate si constiinciozitate. Din pacate, au existat doua probleme mari: prima, noi ne-am uitat aparatul de fotografiat in Germania, astfel incat am fost nevoiti sa recurgem la al bunicului (unul ieftin si prost), iar a doua, baietelul meu ma are pe mine in natura, 24 de ore pe zi, 12 luni pe an, asa incat a considerat ca este mult mai potrivit sa o fotografieze pe Ligia, pe care el o place foarte mult si a carei mancare cruda o consuma cu o pofta fantastica (spre deosebire de ce se intampla la noi acasa, cand de cele mai multe ori, nici macar nu vrea sa guste din "minunile" mele de hrana vie!). In concluzie, am foarte putine fotografii, de proasta calitate, dar m-au intrebat mai multe fete de ele, asa ca le public totusi, sper sa va aduca macar un zambet pe buze.

Modelul preferat

Fiul meu a lins farfuriile, a mancat absolut toate felurile!!

Fotograful


Am fost extrem de emotionata si ca de obicei in cele mai importante momente ale vietii mele, parul nu mi-a stat de nicio culoare......

Paine raw (crackers) din seminte de in, preparata fara mixer performant si fara aparat de deshidratat

2011-08-15T10:31:00.002+02:00

De cand am inceput blogul acesta, am intalnit foarte multi oameni, care se plang ca nu pot face una sau alta, pentru ca nu au Vitamix, deshidrator, etc. Nemtii au un proverb care mie imi place tare mult si pe care nu pierd niciodata ocazia sa-l repet: "Daca este vointa, este si o cale!".

Doamna Elena Nita Ibrian a mancat hrana vie timp de peste 60 de ani, desi nu a avut nici aparatura sofisticata, nici cine stie ce ingrediente exotice! Daca vreti, puteti! Si ca sa va demonstrez ca se poate, astazi facem paine raw-saratelele-crackers-biscuiti sau cum vreti sa le spuneti, cu un mixer vertical de 10€, din ingrediente ieftine romanesti de la piata si uscam totul la caldura soarelui.

In cazul in care nu aveti Vitamix sau alt mixer sau robot de bucatarie performant, se merge pe un principiu foarte simplu, general valabil la cam toate felurile de mancare din bucataria fara foc: se prelucreaza separat ingredientele uscate (seminte, cereale) si cele care contin lichide (legume, fructe), iar apoi se amesteca, astfel incat sa obtineti consitenta pe care o doriti.

Paine raw (cracker) din seminte de in

Ingrediente:

- seminte de in, susan, malai, faina de mei, faina de hrisca (cerealele sau semintele se pot macina foarte bine si intr-o rasnita obisnuita, eu tocmai mi-am mai cumparat in vara aceasta una din Romania, de la un om, care vindea la marginea pietii Titan obiectele din casa lui de care nu mai avea nevoie - mi-a cerut 15 lei pe ea, este veche, din fonta, dar foarte buna, se poate regla cu un surub cat de fin se macina), luati ce va place sau ce aveti in casa, numai semintele de in sunt musai, ca ele "leaga" toata compozitia, ele trebuie sa constituie ceva mai mult de jumatate din masa totala ingrediente "uscate";

Seminte de in auriu si faina de hrisca incoltit trecute prin dispozitivul meu de facut fulgi

-legume (mie imi place aceasta paine cu putin morcov, o rosie si multi ardei rosii si ceapa) si verdeturi dupa gust.

Tai totul mai marunt, pun intr-un borcan, iar apoi mixez cu mixerul vertical. Legumele se pot da insa si prin masina de tocat rosii.

Amestec masa uscata cu masa lichida (mixata), astfel incat sa obtin o compozitie tare (altfel este greu de uscat la soare)

Intind totul cu o lingura pe o foaie de copt si portionez

Usuc totul la soare pe balcon (dupa ce s-au uscat putin, le intorc si indepartez foaia de copt, ca sa circule aerul mai bine, pun painicile direct pe grilajul de la cuptor), daca e o zi frumoasa sunt gata pana seara, daca nu s-au uscat complet, las totul peste noapte la aer in bucatarie (pe masa), si pana dimineata sunt numai bune si crocante!

Se pot manca cu salata (altadata le-am maruntit pe deasupra salatei in loc de crutoane), se pot unge cu diferite creme (paste) raw, se pot manca asa, in loc de biscuiti sarati (sunt bune de luat pe drum sau la birou!)

O poveste cu îngeri - Maja Caspari (România) şi Katrin Bornmüller (Germania)

2011-08-10T08:34:00.002+02:00

Doamna Maja Caspari este probabil cetăţeanul cu cele mai multe titluri şi funcţii din oraşul Mediaş: din 1990 este preşedinta Asociaţiei de Ajutorare a Diabeticilor şi Bolnavilor Oncologici din Mediaş, este membru fondator al Forumului Democrat al Germanilor din România (1990), în 1993 a devenit membru al Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului (IGFM) - Frankfurt/Main - Germania, iar din 1998 este chiar Preşedintele Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului - Secţiunea România, este cetăţean de onoare al oraşului Mediaş... şi lista ar putea continua tot aşa mai departe. Dar doamna Caspari este mai înainte de toate un mare OM. Culmea este că eu a trebuit să ajung în Germania, ca să aud ceva despre domnia sa, din păcate şi mulţi oameni din România, chiar locuitori ai oraşului Mediaş nu o cunosc, pentru că din păcate, ziarele şi posturile de televiziune "se bat" în zilele noastre pe altfel de ştiri: ştiri care "se vând" bine. Toată lumea vrea numai să ştie ce au mai făcut domnul sau doamna Cutărescu, de cele mai multe ori persoane cu o valoare mai mult sau mai puţin discutabilă, dar care sunt "in", toţi ar dori să fie ca ei, sau mai degrabă să aibă, ce au ei. Bunătatea, oamenia, spiritul de sacrificiu, ajutorarea aproapelui au ajuns din păcate să fie privite ca nişte virtuţi demodate şi prăfuite, de care în ziua de azi nimeni nu mai are cu adevărat nevoie. De aceea ne şi învăţam probabil copiii, să "dea din coate" şi să facă orice, să treacă peste tot, numai ca "să reuşească" în viaţă: să adune bani, maşini, imobile, o grămadă de parteneri de viaţă trecători (însă ori fotogenici, ori cu bani - în orice caz oameni dispuşi să facă orice pentru o prezentă pe micul ecran). Şi totuşi mai există oameni, care au înţeles să-şi trăiască viaţa altfel, care au ales să "reuşească " pe alte planuri ale vieţii. Şi din fericire, mai există încă o mulţime de oameni, pentru care ei sunt şi vor rămâne un model demn de urmat. Iar un astfel de om este doamna Maja Caspari, pe care eu din păcate încă nu am ajuns să o cunosc personal, dar în vara aceasta, am de gând să recuperez neapărat timpul pierdut. Am vorbit cu domnia sa doar de mai multe ori la telefon, dar mai ales am ascultat - cu mare emoţie şi cu pieptul plesnindu-mi aproape de o mândrie patriotică, pe care nu am mai simţit-o de foarte mult timp - cuvintele de laudă ale unor cetăţeni germani din oraşul Wittlich, membri ai Societăţii Internaţionale a Drepturilor Omului (IGFM), oameni care o cunosc bine pe doamna Caspari, pentru că îi trimit din 1990, în fiecare an ajutoare, absolut necesare pentru toţi oamenii bolnavi şi săraci de care se ocupă şi pe care îi ocroteşte buna doamnă în România. Şi de aceea nu se poate povesti despre doamna Casapari, fără a vorbi automat şi despre doamna Katrin Bornmüller, preşedinta secţiunii germane a IGFM. Pe doamna Bornmüller am cunoscut-o în Wittlich, în dimineaţa unei zile reci şi ceţoase de decembrie dinaintea Crăciunului. Frigul umed şi pătrunzător mă făcea să mă grăbesc, să ajung mai repede în căldura magazinului în care vroiam să-mi fac cumpărăturile, când deodată, mi-a apărut în cale o fiinţă aproape ireală, asemenea unei zâne din poveşti: nemaipomenit de frumoasă, subţire şi delicată, cu un păr alb strălucitor, îmbrăcată într-o haină de blană lucioasă şi.... cu o cutie de colectă zornăitoare în mână. Doamna Katrin Bornmüller, 71 de ani, aflată la rândul sau de peste 30 de ani în slujba oamenilor oropsiţi şi necăjiţi din întreaga lume. Ca recunoaştere a meritelor sale extraordinare, a primit la rândul sau o grămadă de tituluri, funcţii şi onoruri în nenumărate ţări (chiar şi în România, este la rândul său cetăţean de onoare al oraşului Mediaş!), dar, exact ca şi doamna Caspari, doamna Bornmüller a arătat în primul rând ce înseamnă să fii OM! Cele două doamne au făcut totul, nu de dragul recunoaşterii oficiale, ci încercând să-şi ajute semenii, din mare lor dragoste pentru oameni şi din înţelegerea adâncă a trăirii adevărate a creştinismului, făcând tot ce le-a stat în putinţă pentru a ajuta, iar acest lucru nu a fost deloc puţin lucru! Doamna Bornmüller a organizat, împreună cu doar o mână de oameni, toţi trecuţi demult de prima tinereţe, peste 320 de transporturi (cca. 54 numai în România) de ajutorare în Letonia, Lituania, Croaţia, Albania, România, ajutoarele organizate de domnia sa ajungând chiar până şi în Africa. A colectat mii de semnături pentru oameni terorizaţi, şicanaţi şi privaţi de libertate de regimuri totalitariste din Iran, Pakistan, China, Vietnam, Cuba, Rusia, ş.a.m.d., a adunat bani, haine, alimente şi medicamente, încercând să rămână mereu credincioasă motto-ului vieţii sale: Credinţă-Dragoste-Nădejde!

Doamna Maja Caspari si doamna Katrin Bornmüller

"Echipa" din Wittlich

Al 300-lea transport

Presedintele general IGFM, domnul Alexander Freiherr von Bischoffshausen, doamna Dr. Shirin Ebadi, doamna Katrin Bornmüller

Din păcate, nu este mereu totul bine şi frumos. Mi s-au spus, chiar cu referire directă la activitatea din România, şi poveşti despre ajutoare care nu au mai ajuns la săracii care aveau neapărată nevoie de ele, ci pe mâinile unor oameni fără conştiinţă şi "coloană vertebrală" (români, care pretind că sunt intelectuali), poveşti despre nenumăratele probleme făcute la vamă de funcţionari corupţi, chiar şi o poveste despre un patron român, dispărut în negura vremurilor cu peste 6000 DM în propriul buzunar... Nici în Germania nu este situaţia mult mai bună, de la mormane de gunoaie trântite în faţa sediului organizaţiei şi până la scrisori şi telefoane de ameninţare, aceşti oameni nu au fost scutiţi de absolut nimic, dar au reuşit totuşi, să nu uite nicio clipă, că în spatele acestor întâmplări urâte, se află mereu miile de suflete recunoscătoare, cărora li s-a întins în atâţia ani o mână de ajutor.
Aceşti oameni minunaţi au reuşit să aducă în sufletul meu atâta lumina şi căldură, mi-au transmis atâta entuziasm, încât mie nu-mi rămâne acum decât să-mi suflec la rândul meu mânecile. Doresc să încerc să le păşesc încet-încet pe urme. Şi înţeleg din ce in ce mai bine, cu fiecare zi pe care o petrec în subsolul umed şi întunecos în care se împachetează ajutoarele, că de cele mai multe ori în viaţă, îngerii sunt chiar printre noi.

La Viscri

2011-07-21T16:03:00.000+02:00

Abia venita din Romania, dar deja pe picior de plecare spre Elvetia si Italia, scriu numai cateva randuri despre niste tineri deosebiti pe care i-am cunoscut in vara aceasta la Viscri, satul meu de suflet (asa cum imi place mie sa-l numesc): Mihai si Raluca Grigore, doi tineri bucuresteni, care au avut curajul (nu in ultimul rand de dragul copiilor lor!!) sa lase in urma lor mizeria, galagia si agitatia Bucurestiului, incepand o viata noua in Viscri, sat in care familia Grigore a reusit sa intemeieze cea mai frumoasa pensiune pe care am vazut-o eu pana acum in Romania. Voi reveni in curand cu o poveste mai detaliata (si cu traducerea primului articol din Natürlich leben!), dar daca aveti cumva drum prin Transilvania si treceti si prin Viscri, nu ezitati sa bateti si la poarta casei de la numarul 125, sunt sigura ca nu veti fi dezamagiti!

Demonstratie culinara raw vegan in Bucuresti

2011-06-24T19:49:00.000+02:00

Ligia Pop organizeaza pe 17 si 18 iulie 2011 doua demonstratii raw vegan in Bucuresti si am bucuria sa va anunt, ca duminca 17 iulie (in cele din urma, daca ati sti de cand visez...) chiar voi fi si eu prezenta, o voi ajuta pe Ligia (voi incerca sa fiu "mana dreapta"). M-as bucura sa ne vedem!
Preiau mai jos anuntul complet de pe site-ul Ligiei, acolo se fac si inscrierile:

Demonstratie culinara cu Ligia Pop
Va invit cu drag sa participati alaturi de mine la doua demonstratii culinare care vor avea loc la Bucuresti, pe str. Mizil, nr. 2c, Sector 3, in cladirea albastra.

Prima demonstratie

Data: Duminica,17 iulie, 2011
Ora 17:00-19:30
Disponibilitate: 30 locuri
Rezervarea locurilor se va face doar in momentul achitarii in avans
Pret: 72 lei in avans in contul bancar: Banca Carpatica RO33CARP033100618847RO01
Ambele demonstratii vor avea acelasi meniu
Se vor pregati 7-9 feluri de feluri principale si deserturi
Se vor servi la final portii, nu mostre, din toate felurile de mancare preparate in timpul demonstratiei

A doua demonstratie

Data: Luni,18 iulie, 2011
Ora 18:00-20:30
Disponibilitate: 30 locuri
Rezervarea locurilor se va face doar in momentul achitarii in avans
Pret: 72 lei in avans in contul bancar: Banca Carpatica RO33CARP033100618847RO01
Ambele demonstratii vor avea acelasi meniu
Se vor pregati 7-9 feluri de feluri principale si deserturi
Se vor servi la final portii de mancare, nu mostre, din toate bunatatile pregatite in timpul demonstratiei

Pentru inscriere, lasati un comentariu mai jos cu ziua in care doriti sa veniti, numele intreg si adresa de email, ori scrieti un mesaj la ligiapop@gmail.com. Daca faceti plata, mentionati pentru cine este plata si daca este pentru una sau doua persoane, si ziua cand doriti sa veniti, altfel vor exista confuzii.
La ambele demonstratii vor fi spre vanzare toti robotii folositi pentru o alimentatie sanatoasa de la Vitamix, storcatoare cu axe melcate si pana la deshidratoare, vor fi o multime de superalimente, cartile scrise de mine cat si altele in limba engleza despre raw food cat si miraculoasele ionizatoarele.
Va astep cu mare drag in lumea deliciilor raw vegane!

Copiii nostri - alte ganduri...

2011-06-22T07:18:00.001+02:00

Copiii nostri nu au nevoie nici de haine de marca, nici de ultimul tip de mobil sau de cel mai nou joc de calculator. Ma ingrozesc de multe ori, tot vazand fotografii cu bebelusi impopotanati cu tot felul de zorzoane si pampoane, imbracati cu lucruri imposibile in care nici macar nu se pot misca dupa voia lor, am adeseori senzatia, ca unii parinti (cateodata fete de la care chiar as fi asteptat mai mult!) isi vad copiii ca pe niste papusi vii sau bibelouri de pus in vitrina.... Si mi se rupe sufletul, vazand ce eforturi ingrozitoare fac unii oameni, doar pentru a procura banii necesari, ca sa le cumpere copiilor niste carpe (haine de marca) sau niste lucruri care le omoara de fapt sufletul si mintea (TV si calculator)....

Copiii au in primul rand nevoie de parintii lor langa ei, banii trimisi din Spania, Italia sau SUA nu pot inlocui nicio imbratisare, nicio mangaiere, niciun sfat parintesc. Singurele valori eterne pe care le putem da noi copiilor nostri, si care rezista si trecerii timpurilor si tuturor crizelor economice sau financiare, nu sunt de natura materiala. Exemple avem destule, ganditi-va putin numai, cati dintre copiii nostri vor povesti oare atat de frumos despre parintii lor, cum a facut-o Ion Creanga. Cu toate ca parintii lui au fost oameni modesti si nu i-au putut oferi nici vile, nici distractii la Disneyland, nici haine scumpe, nici abundenta de mancare sofisticata, dar au stiut sa-i lase o altfel de mostenire, de valoare mult mai mare.

"Nu stiu altii cum sunt, dar eu, cand ma gandesc la locul nasterii mele, la casa parinteasca din Humulesti, la stalpul hornului unde lega mama o sfara cu motocei la capat, de crapau matele jucandu-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care ma tineam cand incepusem a merge copacel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, cand ne jucam noi baietii de-a mijoarca si alte jocuri si jucarii pline de hazul si farmecul copilaresc, parca-mi salta si acum inima de bucurie! Si Doamne, frumos era pe atunci, caci si parintii, si fratii si surorile imi erau sanatosi, si casa ne era indestulata, si copiii si copilele megieselor erau de-a pururea in petrecere cu noi, si toate imi mergeau dupa plac, fara leac de suparare, de parca era toata lumea a mea!"

........

"Asa era mama in vremea copilariei mele, plina de minunatii, pe cat mi-aduc aminte; si-mi aduc bine aminte, caci bratele ei m-au leganat, cand ii sugeam tata cea dulce si ma alintam la sanu-i gangurind si uitandu-ma in ocii ei cu drag! Si sange din sangele ei si carne din carnea ei am imprumutat, si a vorbi de la dansa am invatat. Iar intelepciunea de la Dumnezeu, cand vine vremea de a pricepe omul ce-i bine si ce-i rau."

Neaparat de citit, doua articole "in tema":
Despre copilul Albert Einstein
"Copilul, un talant incredintat mamei"
Si interviul cu parintele Iustin Parvu:
http://atitudini.com/parintele-justin-viata-tehnica-naste-monstri/

Si "vizitati-le" neaparat pe Andreea si pe Ananda!

Astazi iau in cele din urma si copiii mei vacanta (dar numai pentru 6 saptamani, asa de scurta este vacanta de vara in Germania!), deci implicit, intru si eu in vacanta. Sambata plec cu copiii in Romania (duminica dimineata sunt la prima ora in piata, mor deja de pofta!), sunt in mari impachetari si pregatiri, o data pentru noi trei calatori si o data pentru sotul meu, care ramane acasa.... De aceea o sa fiu mai "rara" in urmatoarea perioada pe net, partial probabil chiar si absenta, nu voi avea mereu acces la internet.

Va doresc tuturor o vara frumoasa si binecuvantata, numai bine si multa sanatate, asa cum imi spunea bunica mea mereu: "Da-mi Doamne sanatate, ca-i mai buna decat toate!".

Despre EHEC cu prof. dr. Gheorghe Mencinicopschi

2011-06-15T09:01:00.001+02:00

Dora (iti multumesc mult de tot!) mi-a trimis un link grozav: http://inregistrari.b1.ro/view-matinal___viata_e_frumoasa_i-43.html. De la 01:30:00 pana la 01:48:00 vorbeste domnul profesor Mencinicopschi despre EHEC, si va spun foarte sincer, ca niciun expert german (din tot ce am citit/vizionat eu), nu a vorbit cu atata bun simt si exact la obiect despre aceasta problematica, asa cum a facut-o domnul profesor!

Zacusca raw

2011-06-14T09:05:00.001+02:00

Retete de zacusaca raw exista deja mai multe (Ligia are chiar un episod filmat despre zacusca raw), dar pentru ca eu incerc sa evit uleiul (si ma gandesc ca nu sunt singura), am descoperit dupa multe incercari, o reteta care seamana foarte bine la gust cu originalul, care se face usor si pentru care nu va trebuie nici cine stie ce tehnica avansata.

ZACUSCA RAW

Ingrediente:

- rosii proaspete - cca. 100g (eventual si cateva rosii uscate);

- ardei grasi - cca. 200g - eu pun ardei rosii, pentru ca numai acestia au in Germania cat de cat gust de ardei;

- ceapa verde (sau o ceapa mica uscata), usturoi (mai mult sau mai putin - daca luati la birou, merge insa si fara), patrunjel verde, cimbru si ce verdeturi va mai plac voua;

- facultativ se pot adauga si hrisca sau quionoa (are avantajul ca incolteste in 2 ore!!) incoltite;

- iar in loc de ulei, avocado (o jumatate dintr-un avocado mare sau unul mic - cel mai bine dupa gustul vostru, mie mi se pare cumva, ca in combinatia cu rosiile si ardeii, avocado inlocuieste bine gustul de vinete coapte).

Nu este nevoie sa adaugati ulei, mie personal nu-mi place absolut deloc combinatia de avocado cu ulei, dupa parerea mea, e pacat sa stricati asa niste grasimi bune cu un produs (uleiul), care oricat ar fi el de presat la rece (poate candva, cand voi avea mai mult timp, am sa va spun si povestea presarii la rece) si de bio, nu mai este un produs integral, deci nu mai este calitativ la nivelul semintelor (nucilor, etc.) din care a fost extras.

Varianta cu hrisca

Varianta cu quinoa (parca sunt seminte de vinete, nu-i asa?)

Se mixeaza, se paseaza sau se taie marunt ingredientele, se amesteca - cine vrea isi mai pune si sare, piper & Co si gata zacusaca!

Se poate unge pe turtite, paine pustiniceasca sau biscuiti sarati (crackers sau saratele) sau se poate manca si asa, pur si simplu ca fel principal, fara paine, este la urma urmei numai o chestiune de obisnuinta!


Saratele (crackers) la uscat pe balcon

Salata cu "saratelele mele fara sare"

Pofta foarte buna, sa stiti ca eu sunt in continuare, si curioasa cum va iese, dar mai ales foarte bucuroasa de sugestii, corectari si completari (multe fete au venit cu niste ideei nemaipomenite la comentarii - va multumesc de aceea inca o data!)!

Cui i-e frica de EHEC?

2011-06-10T08:41:00.007+02:00

Mie nu!Am fost întrebată de mai multe fete, care este situaţia reală referitoare la EHEC în Germania. Răspunsul meu este clar ca bună ziua: exact ca şiîn cazul gripei porcine sau aviare sau a altor boli mai mult sau mai puţininventate (de citit neapărat cartea lui Jörg Blech, fost redactor şef la DerSpeigel “Die Krankheitserfinder” http://rapcea.ro/2011/01/buyology-tiintha-manipulării-consumatorilor-comercianthii-de-boli-inventate/),este totul iarăşi numai o furtună în paharul cu apă, se încearcă din nou să sedistragă atenţia populaţiei neinformate de la adevăratele cauze ale bolilor(stiluri de viaţă şi de alimentaţie nesănătoase), dând vina ori pe alimentelecrude, ori pe soare, ori pe viruşi şi bacterii, exact tocmai pe lucrurile naturale, pe care nu leproduce nimeni şi pe spatele cărora nu se câştigă bani grei - s-au găsit în finenişte ţapi ispăşitori!! În schimb toţi aditivii, toată hranasuperprocesată, toate medicamentele de sinteză, toată poluarea aerului şipoluarea electro-magnetică, etc., toate acestea sunt absolute nevinovate!!! Aşa ceva pot credenumai nişte fiinţe naive şi neinformate, cum sunt cele care m-au atacatvehement pe FB pe tema vaccinurilor şi care mi-au reproşat de exemplu, că eu nu ştiu ceurmări grave poate avea poliomelita (culmea este, că tocmai părinţii care NU-şivaccinează copiii sunt cei foarte informaţi şi citiţi, şi exact părinţiicopiilor vaccinaţi nu au absolut nicio idee, ascultă cu o încredere oarbă demedicii pediatri, fără să-şi pună nici cea mai mică întrebare şi fără să seinformeze - deci mă întreb eu aici pe bună dreptate, care sunt atunci persoanele responsabile şi care sunt cele iresponsabile?!).Şi exact aici este de fapt punctul cel mai important: microbii care producpoliomelita de exemplu (este însă general valabil şi pentru TOŢI ceilalţiviruşi şi TOATE celelelate bacterii) sunt nişte microbi foarterăspândiţi, noi toţi suntem purtătorii lor, dar cei mai puţin oameni fac boala(de citit neaparat "Vollwerternärung schüzt vor Viruserkrankungen”, de Dr. med. Sandler, Emuverlag sau articolul de AICI). Cu alte cuvinte,indiferent despre ce boală este vorba, funcţionează întotdeauna acelaşiprincipiu: un organism cu un bun sistem imunitar nu se îmbolnăveşte, cedeazăîntotdeauna cei care sunt deja slăbiţi, aceştia din urmă sunt cei care se “molipsesc”! Aşa cum se pare că arecunoscut şi Pasteur pe patul de moarte, după ce a falsificat ani de zilerezultatele cercetărilor sale: “Bernarda avut totuşi dreptate, microbul nu este nimic, terenul (mediul) este totul!”

De aceea, mie nu mi-e teamă nici de tetanos, nici degripele anuale, indiferent de la ce animal ar "veni" ele, nici de cancer, nici de SIDA, nici de alte boli. Iar experienţa mea, mi-ademonstrat în ani de zile de practică, că am dreptatate: eu care îi îngrijesc petoţi când sunt bolnavi (şi de gripă şi de răceală şi de viroză intestinală şide boli ale copilăriei - fiul meu a avut de exemplu scarlatină, bineînţeles că eunu m-am îmbolnăvit!), nu mă molipsesc niciodată. Şi cred că ştiţi deja cu toţiide ce, nu-i aşa?

Bacteriile sunt cele mai vechi forme de viaţă de pe pământ, care au apărut cu enorm de mult timp înaintea omului. Şi se pare că noi tot nu suntem încă suficient de conştienţi de faptul, că indifernet cât ne-am spăla şi cât ne-am dezinfecta, avem pe piele, în gură, în intestin, în/pe toate organele miliarde de microbi, fără de care corpul omenesc nici nu ar putea de altfel să supravieţuiască, suntem făcuţi să trăim cu aceste mici "fiinţe" într-o simbioză perfectă. Iar faptul că din când în când ele se înmulţesc peste măsură, nu este în niciun caz vina lor, ci este numai vina omului, care duce tot mai mult o viaţă din ce în ce mai nesăbuită şi mai nechibzuită, încălcând absolut toate legile lui Dumnezeu.

Update

Am uitat insa sa adaug, ca eu nu mananc sub nicio forma rosii, castraveti sau alte legume si fructe de la supermarket!! Si ca explicatie plauzibila, urmatoarea poveste: eu sunt o mare iubitoare de cirese, pentru mine sunt cele mai bune fructe din lume. In urma cu cativa ani, am constatat, ca dupa ce mancam cirese de la supermarket (nu aveam rabdare pana se coceau cele din Germania si-mi cumparam mereu indata ce apareau la diferitele lanturi de magazine nemtesti), in cel mult jumatate de ora, mi se declansa o diaree puternica, care nu inceta decat in momentul in care se golea burta complet. La inceput nu am stiut cum sa-mi explic fenomenul, mama mi-a spus ca este din cauza ca mananc prea multe (si jumatate de kilogram) dintr-o data, asa ca am pornit un experiment. Am mancat aceeasi cantitate, dar la un interval de cateva ore de timp, si de cirese de la supermarket si de la taran si am urmarit cu atentie reactia corpului meu: de la cele cumparate direct de la taran, chiar daca nu erau intotdeauna de la taran bio sau de la ciresele culese de mine din diferiti copaci din parcuri sau paduri, nu aveam nimic, indiferent de cantitatea mancata. De la cele de la supermarket, faceam de fiecare data diaree....
Asa ca nu-mi ramane, decat sa va reamintesc sfaturile foarte utile ale minunatei doamne Ibrian si sa va doresc multa sanatate!

Copiii nostri - despre ecografiile fetale

2011-06-06T09:05:00.005+02:00

Astazi, ajung cumva cu gandul la o alta tema care nu-mi da mie deloc pace in ultimul timp: ecografiile fetale - ecografiile din timpul sarcinii. In Germania exista intre timp destul de multi medici, care NU le mai recomanda, deoarece prezinta totusi un anumit risc real pentru fat si pentru evolutia normala a sarcinii. De aceea, nu mai lasati sa vi se arunce cu nisip in ochi, NU EXISTA studii CU ADEVARAT DE LUNGA DURATA, nebunia asta cu ecografiile a inceput de numai cca. 25-30 de ani (deci nu exista nici un copil ecografiat, care sa fi ajuns cu adevarat la o varsta inaintatata - exact asa a fost si cu Röntgen, de abia dupa 75 de ani a recunoscut si medicina alopata faptul, ca razele Röntgen sunt extrem de daunatoare sanatatii, asa a fost si cu amalgamul, s.a.m.d.).

Dupa parerea mea, ecografiile alunga in primul si in primul rand, linistea sufleteasca a viitoarei mame, ii strecoara in suflet indoiala si teama, si de aceea ele sunt de cele mai multe ori, direct raspunzatoare pentru moartea unor prunci nevinovati, copiii sacrificati de propriile mame, care nu-si pot concepe viata alturi de un copil bolnav! De ce trebuie sa avem toti numai copiii perfecti, frumosi, destepti, fara nici un "defect"? Suntem noi astfel de parinti fara nici o "pata"??? De ce nu putem primi un copil, asa cum ni-l trimite bunul Dumnezeu??

La primul copil nu mi-am facut din pacate nici un fel de astfel de ganduri, m-am dus, in prostia mea de atunci, la toate controalele de rutina, am facut toate investigatiile "necesare" (pentru cine sunt ele de fapt necesare?), am lasat pe altii sa hotarasca ce se intampla cu mine si cu copilul meu. Si asa am ajuns la o cezariana (cu toate neajunsurile si complicatiile ei), care mi-a lasat o cicatrice adanca nu numai pe burta, ci mai ales pe suflet..... La al doilea copil, capatasem deja cat de cat mai multa minte, medicul a incercat fara succes sa ma convinga sa-mi fac tot felul de investigatii, eu avand deja 35 de ani. Imi amintesc si acum mirarea din ochii sai, cand i-am spus ca eu sunt pregatita sa primesc copilul, exact asa cum este el, asa cum hotaraste Dumnezeu ca trebuie sa fie copilul meu... De fapt, eu nu m-as fi dus la nici un doctor, mi-as fi cautat o moasa cu experienta care sa ma ajute la nastere si gata! Dar avand in vedere povestea anterioara cu cezariana, nu am gasit pe nimeni dispus sa-si asume riscul de a naste cu mine acasa, iar pe vremea aceea, nu m-as fi incumetat nici eu singura la asa ceva.

Toate mamele care au facut o ecografie, stiu cat de nelinistit devine copilasul in burta, eu aveam senzatia ca daca baietelul meu ar fi putut fugi din burta mea, ar fi facut-o! Pentru mai multe amanunte referitoare la posibilul efect daunator al ecografiilor, cititi in limba romana AICI, in germana AICI.

Il citez pe domnul profesor Ioan Vladuca: "Vreme de 2000 de ani, neamul nostru a avut prunci sanatosi si cuminti. Si nu a folosit nici ecografia fetala, nici alte investigatii. Numarul pierderilor de sarcina si al copiilor cu malformatii a crescut abia acum, in epoca necredintei, a ecografiei, a surselor de radiatii, a medicamentelor nocive, a alimentelor artificiale si a stresului. Bine ar fi sa ne intoarcem la vietuirea simpla, linistita, curata si evlavioasa, a inaintasilor nostri dreptcredinciosi, ca sa redobandim sanatatea trupeasca si sufleteasca a acestui neam!"

In ultimii ani, am inceput sa vad lumea dintr-un cu totul alt unghi de vedere. Am inceput sa simt iar bucuria de a te trezi dis de dimineata si de a fi fericit ca te-ai mai desteptat inca o data (dar inca nu am invatat sa fiu suficient de recunoscatoare pentru acest lucru), ca mai ai o noua zi de viata in fata ta. Am invatat ca NIMIC nu este de la sine inteles si ca nu avem nicio garantie. Si un copil perfect sanatos poate suferi un accident, care-l poate transforma intr-un copil grav bolnav. Si-atunci ce vom face ???

Zilele trecute, am citit urmatorul citat, care mi-a placut mult: "Fericirea incepe atunci cand intelegi, ca viata este un DAR si nu un DREPT, de la sineinteles!". Si sa ne intrebam poate mai des, nu "De ce eu?", ci "De ce NU eu?".
De citit neaparat:
http://www.youtube.com/watch?v=wIMPjHGrEdw
http://bbmic.ro/echografie.php

Si inca o nota personala, fara nicio legatura cu postarea: Am foat plecata cateva zile la soacra mea, iar astazi am gasit doua anunturi, ca cineva incearca din nou sa intre in contul meu. Daca iar nu mai dau semne de viata zile intregi, stiti de ce.

1 iunie - Ce le trebuie neapărat copiilor noştri? Ce contează cu adevărat în viaţă? Ce trebuie neapărat să le dăruiască parinţii copiilor lor?

2011-06-01T19:32:00.002+02:00

În câteva fotografii din viaţă, o mică parte din răspunsul meu personal.....

Alergand cu bucurie prin "ninsoarea" petalelor de flori de corcodus....

Apă, soare, pământ, aer - natura, frumoasă şi curată, aşa cum ne-a dat-o bunul Dumnezeu....

Un camp, baloturi de paie si imediat ies din pamant printesele, cavalerii si cele mai frumoase castele din lume

Reteta copii+apa+nisip (pamant)+soare este absolut infailibila

Libertate... Libertatea de a se mişca, de a gândi, de a vorbi, de a fi exact fiinţa care eşti tu însuţi cu adevărat, fiinţa perfectă pe care a făcut-o Dumnezeu....

Libertatea de a se juca după pofta inimii, fără prea multe griji pentru ordine, îmbrăcăminte, curăţenie, linişte, ş.a.m.d....

O viaţă plină de dragoste şi în armonie cu tot ceea ce ne înconjoară. De aceea, şi o viaţă cu multe, multe animale.... Aţi întâlnit vreodată un copil, care nu iubeşte animalele?

Iubire, pace, fericire, linişte sufletească, împlinire, mulţumire....

Părinţii sunt datori să le asigure copiilor hrana, şi cea trupească şi cea sufletească, noi suntem responsabili pentru ceea ce iau copiii cu ei pe drumul lor prin viaţă. Avem o datorie mare faţă de copiii noştri, depinde numai de noi cum vor reuşi ei mai târziu să treacă prin încercările la care vor fi supuşi de-a lungul vieţii lor. Şi mai avem datoria sfântă, de a le da mai departe lumea, curată, bună şi frumoasă, aşa cum am primit-o de la Dumnezeu, aşa cum ar trebui ea de fapt să fie: Raiul pe Pământ! Indiferent de cât de inutil vi s-ar părea, vă rog eu mult de tot, să încercaţi totuşi să faceţi absolut tot ce va stă în putere pentru a opri distrugerea acestei minunate lumi, niciodată nu este prea târziu!!

Eu trebuie să mă gândesc mereu la domnul Delavrancea şi la cuvintele lui Ştefan cel Mare din drama "Apus de soare", cât de actuale sunt si cât de adevărate vor rămâne de-a pururi:

“Ţineţi minte cuvintele lui Ştefan care v-a fost baci până la adânci bătrâneţi, că Moldova n-a fost a strămoşilor mei, n-a fost a mea şi nu e a voastră, ci a urmaşilor voştri şi a urmaşilor urmaşilor voştri, în veacul vecilor”...
- Va urma -

Un colt de rai pe cale de disparitie

2011-05-28T11:18:00.003+02:00

In urma discutiei inflacarate iscate cu ceva timp in urma de filmul lui Al Gore, m-am hotarat sa va arat cateva fotografii personale, facute de mine la sfarsitul anului 2008 in Maldive.

In hidroavion, eu nu am reusit sa-mi retin lacrimile, am inceput sa plang din adancul sufletului la vederea acestor peisaje.

O fumusete atat de fragila si de delicata, care iti taie pur si simplu respiratia

Ca si cum intreaga lume ar fi un sevalet imens, pe care Dumnezeu a pictat cu mana Sa maiastra, luand din culorile raiului....

Plaja la sosirea noastra

Furtuna se apropie amenintator de repede....

Dupa furtuna. Insula este de jur imprejur un morman urias de saci de plastic umpluti de nisip, peste care se toarna permanent nisip - de ochii turistilor.....

Diguri de protectie

Bineinteles ca dupa furtuna (dimineata cand am deschis usa, am constatat ca apa ajunsese noaptea pana in fata bungalow-ului), am devenit dintr-o data mult mai sensibila la problemele de mediu ale insulelor Maldive si am discutat intens pe aceasta tema cu o multime de bastinasi. Si toti mi-au povestit acelasi lucru: schimbarile masive, in special cele referitoare la nivelul apei, care au intrevenit in regiune, s-au petrecut in principiu in ultimii 10-15 ani, de atunci a devenit procesul vizibil cu "ochiul liber"! De aceea, aproape toate insulele sunt protejate de diguri (dar la Tsunami, insula pe care am fost noi a fost acoperita de apa, pe o inaltime de peste 1 m!!!), au de jur imprejur saci de plastic umpluti cu nisip, peste care se toarna nisip ca sa nu fie vazuti de turisti.....Iar presedintele Maldivelor a inceput sa cumpere pamant in Sri Lanka si India, in caz de forta majora.....

Eu personal, am ajuns de mai multa vreme la concluzia ca de fapt, am trait tot timpul si traim mai departe cu totii in mijlocul Raiului, peste tot pe unde am fost eu si in Maldive si in Germania si in Romania s.a.m.d., daca esti atent si deschizi bine ochii sufletului, ai inimii si ai mintii, poti recunoaste cu usurinta acest lucru. Dar ca niste copiii rai ce suntem, ne-am batut joc, am distrus, trecand cu brutalitate cu tavalugul nechibzuintii noastre peste aceasta imensa comoara pe care ne-a incredintat-o Dumnezeu. Stiu ca eu nu pot face mult, nu am nici puterea politica, nici financiara, nu dispun de nicio posibilitate reala pentru a "misca" lumea. Dar sunt absolut sigura, ca Dumnezeu nu doreste sa stau cu mainile in san si sa plang numai de mila minunatului Pamant. Si uite as fac eu, pur si simplu, doar putinul care imi sta mie in putere sa-l fac......

Sepp Holzer şi permacultura (II)

2011-05-24T09:29:00.004+02:00

Sepp Holzer, taranul austriac care a schimbat istoria agriculturii moderne, reusind sa rastoarne o gramada din teoriile marilor agronomi (Sepp Holzer are chiar o placere deosebita, de a demonstra ca "domnii de la Universitate" vorbesc numai si numai din teorie, preluand de cele mai multe ori informatii din diferite surse, pe care le dau apoi neverificate mai departe, si care adesea nu se confirma sub nicio forma in practica) si demonstrand in peste 40 de ani de practica agricola, ce potential fantastic se ascunde in spatele unei agriculturi, care tine cu adevarat seama de natura si de circuitul ei. Sepp Holzer a reusit sa cultive in "Siberia Austriei", zona in care temperatura medie anuala este de 4,5°C, la o altitudine intre 1200 si 1500 m, pomi fructiferi, legume, cereale, obtinand un succes deplin pana si in cultivarea citricelor - dupa parerile specialistilor pura utopie, ceva absolut imposibil de realizat!!!

Dar sa nu credeti ca toata lumea a primit cu entuziasm noile idei ale lui, "aplaudandu-l la scena deschisa". Din contra, Sepp Holzer a fost de la inceput ironizat si marginalizat, iar mai tarziu, cand toti au inceput sa remarce ca intr-adevar are dreptate, a inceput sa fie chiar combatut in toata puterea cuvantului. Cartea sa este plina de exemple referitoare la procesele si la "razboaiele birocratice" purtate cu oficialitatile austriece (si ganditi-va ca Austria ocupa totusi primul locul la capitolul agricultura biologica in UE!!) sau cu persoane fizice, de la consateni si pana la vizitatori ai gospodariei sale.

Din fericire, Sepp Holzer nu s-a lasat intimidat de nimeni in toti acesti ani (a inceput exeprimentul sau agricol inca din 1962, cand nici macar nu se definise inca termenul de permacultura), ducandu-si nestingherit munca mai departe.

O alta tehnica care dupa parerea lui Sepp Holzer este absolut gresita, dar care se aplica insa in intrega lume, este taierea copacilor. El a ajuns la aceasta concluzie bineinteles pe cale empirica, vorbele sale nu sunt simple fraze asternute pe hartie, ci fapte demonstrate in ani de practica pe terenurile sale. Dupa ce a venit de la scoala de agronomie, si-a taiat toti copacii asa "cum scrie la carte", omitand insa din neatentie cativa copaci. Dar la numai un an de zile, a constatat boli si stricaciuni grave la cei mai multi dintre copacii taiati, cei care fusesera insa uitati si lasati in voia soartei, nu aveau nici un fel de problema. Sepp Holzer nu-si mai taie de atunci copacii, dupa parerea sa, "taierea copacilor reprezinta numai un stress inutil pentru copac si o pierdere de energie si de timp pentru om. Lasand copacul sa creasca natural, se obtine o stabilizare a lui chiar si pe terenuri extrem de abrupte, iar vietuitoarele padurii (soareci, caprioare, iepuri, etc.) primesc astfel posibilitatea de a roade crengile exterioare, nedeteriorand trunchiul copacului!" Si daca analizam putin cu bun simt vorbele sale, ne dam seama ca Sepp Holzer are dreptate. Ca de obicei, omul, in aroganta sa prosteasca, considera ca stie mult mai bine care este mersul lumii ca un simplu copac, trebuind sa-i arate acestuia din urma pana si cum trebuie sa creasca! De cand am citit cartea sa, am incetat la randul meu sa mai imi tai pomii, care ne multumesc in felul lor minunat, daruindu-ne acum mai multe fructe ca niciodata.

Va redau mai jos cateva pasaje care m-au impresionat pe mine deosebit de tare, vorbe pline de o intelepciune profunda ale taranului Sepp Holzer:

"In circuitul naturii nu este nimic complicat, orice analfabet reuseste sa se descurce. Dupa parerea mea, creatia nu cunoaste fiinte destepte si fiinte proaste. Doar anumiti oameni incerca sa se foloseasca de acest argument, incadrand oamenii si animalele in una dintre aceste categorii."

"Creatia este perfecta. Natura are intotdeauna dreptate; greselile le facem numai noi oamenii!"

"Sa intelegem natura si nu sa o combatem! Acest lucru permite o cooperare cu ea si nu o confruntare. Nu va dezradacinati din natura! In zilele noastre, in special copiii sunt tot mai indepartati de natura. Efectele negative se remarca foarte clar, mai mult ca niciodata s-au extins alergiile, lipsa de chef, lipsa de perspective, consumul excesiv de alcool, drogurile, criminalitatea si agresivitatea."

"Sa incercam sa ducem o viata in simbioza cu convietuitoarele noastre. Nu exista nimic pe lume ce trebuie combatut. Recunoaste posibilitatile infinite ale creatiei! In natura gasesti in orice situatie sfat si ajutor, trebuie numai sa inveti sa intelegi aceste lucruri. In situatii dificile, pune-te in locul adversarului tau. Tu esti planta, animalul, omul. Asa intelegi ce astepti de la celalalt si vei sti, care este decizia corecta pe care trebuie sa o iei."

Sepp Holzer incearca in cartea sa in nenumarate randuri sa ne invete sa renuntam complet la combaterea daunatorilor. "La scoala am invatat sa combatem soarecii, guzganii si cartitele cu gaz si cu otrava. Eu insa incerc sa tranfsorm aceste animale in "angajatii mei". Ele afaneaza pamantul si creaza drenaje si joaca un rol deosebit de important in inmultirea anumitor specii de plante. Dar cel mai important "angajat" al meu este rama. Ea nu numai ca afaneaza si dreneaza solul, ci aduce si toti nutrientii de care plantele au nevoie."

Cartea lui Sepp Holzer nu exista inca tradusa in romaneste, dar v-as recomanda aici o alta carte buna despre agricultura biologica, cartea lui Heinz Erven "Paradisul meu".

Iar AICI gasiti fotografii si informatii despre Sepp Holzer.

Sepp Holzer a evitat in prima sa carte sa dea sfaturi exacte, a incercat mai mult sa transmita principiile dupa care lucreaza el, acest lucru fiind dupa parerea mea de fapt de valoare mult mai mare ca niste simple instructiuni tehnice enumerate frumos in ordine alfabetica, deoarece intotdeauna trebuie respectate in primul rand conditiile de concrete de la fata locului ale fiecarei gradini, asa cum si spune Holzer: "Este important sa se foloseasca optimal posibilitatile si faptele concrete de la fata locului. Daca eschimosul din Antartica si negrul din Africa ar face aceleasi culturi, ar muri amandoi de foame!" In ceea ce priveste conditiile climaterice si de sol din Romania, avem totusi fata de Austria sau Germania un mare avantaj, care din pacate nu este valorificat deloc la justa sa valoare. Dupa ce s-a intors din calatoriile sale din tarile in curs de dezvoltare, in care i s-a cerut sfatul pentru eliminarea problemei foametei, Sepp Holzer nota cu mare tristete: "Noi traim la Polul Rece al Austriei. De-a lungul a sute de ani, taranul nostru a trebuit sa lupte pentru supravietuire. Si acum ajung in regiunea tropicala, unde este o clima care ar permite trei recolte intr-un an - dar ce fac oamenii de aici? Mor de foame in paradis..."

Despre tehnica straturilor ridicate deasupra pamantului, puteti citi mai multe pe blogul unor oameni nemaipomeniti din satul Stancioava, oameni care nu se mai multumesc numai cu teoretizarea ideilor bune si frumoase, ci care deja si-au suflecat manecile si au trecut la treaba. Un exemplu demn de urmat, nu-i asa?

Sepp Holzer şi permacultura (I)

2011-05-20T08:14:00.004+02:00

Din păcate, eu fac mereu o mare greşeală: "lupt" simultan pe o grămadă de "fronturi", de aceea îmi este greu să fac faţă peste tot. Am promis că mă apuc să sintetizez principiile de bază ale permaculturii lui Sepp Holzer, principii prezentate în cartea sa "Rebelul agrar". Desigur că recomand celor care cunosc limba germană (sau engleză) să-şi cumpere cartea, eu voi face aceste mic rezumat pentru cei care nu ştiu limbi străine sau care nu-şi pot permite să-şi cumpere cartea. Şi pentru că este mult de scris, voi împarţi totul în mai multe "episoade".

Mai întâi de toate, trebuie să subliniez faptul că Sepp Holzer nu a făcut nici o şcoală de permacultură (permacultura este termenul folosit pentru dezvoltarea şi aplicarea tezelor şi principiilor etice, care stau la baza planificării, dezvoltării şi conservării habitatelor. Punctele esenţiale ale permaculturii sunt: producerea de hrană, furnizarea energiei necesare, planificarea modului de schimbare a peisajelor naturale prin intervenţia omului şi crearea unor (infra)structuri sociale.), nimeni nu i-a arătat şi nu i-a explicat ce şi cum trebuie sa facă. Toată munca sa se bazează pur şi simplu pe observaţiile sale atente şi pe înţelegerea profundă a legilor naturii, a legăturii şi comuniunii om-plantă-animal-mediu, observaţii care au început încă din copilăria sa. Citindu-i cartea, am constatat de foarte multe ori, că cele mai multe lucruri nu-mi sunt total necunoscute, multe le ştiam deja, ori de la mama, ori de la bunica, multe lucruri le-am auzit în zilele minunate ale copilăriei mele petrecute (parţial) la ţară, de la oamenii simpli ai locului, care au lucrat întotdeauna pământul respectând cu sfinţenie creaţia lui Dumnezeu!!! Ţăranul român a fost întotdeauna o fiinţă independentă şi autarhică, a reuşit să supravieţuiască mii de ani fără super-marketuri şi pieţe, a ştiut cum să-şi conserve cu grijă mediul de viaţă şi cum să se integreze în el, trăind într-o armonie perfectă cu natura, în deplină înţelegere a faptului că omul NU este stăpânul naturii, ci numai o parte a ei. Ţăranul român a făcut dintotdeauna agricultură biologică, reuşind mereu să producă suficientă mâncare pentru familia sa şi pentru animalele sale, iar de la casa unui ROMÂN ADEVĂRAT, nu a plecat niciodată niciun străin înainte de a fi ospătat şi de a i se oferi adăpost. Pentru că românul ştia că aşa este omeneşte şi creştineşte să faci, şi că aşa suntem datori să ne purtăm în faţa lui Dumnezeu.

Sepp Holzer este la rândul sau un ţăran simplu, fără multă carte (chiar povesteşte cu umor, cât de multe a pierdut după ce urmat cursurile unei şcoli agricole, privind acei ani ca pe nişte ani risipiţi în vânt), el este un om care a înţeles să-şi caute CHEMAREA şi apoi să o pună în practică. Încă de mic copil (din fericire familia Holzer nu poseda nici televizor, nici calculator, fiind săraci, copiii nu aveau nici cine ştie ce jucării, bogăţiile naturii - lemne, frunze, fructe, plante - reprezentau în principal obiectele cu care se jucau), Sepp Holzer îşi petrecea majoritatea timpului în grădină sau în pădure, studiind cu mare atenţie comportamentul animalelor, creşterea plantelor, ciclul anotimpurilor şi influenţa factorilor de mediu aupra naturii.
De aceea, chiar menţionează în introducerea cărţii sale: "Doresc să transmit oamenilor prin această carte, cum poate fi trăită o viaţă plină de împliniri printr-un mod răspunzător de convieţuire cu natură şi cu toate vieţuitoarele. Cel mai important principiu pentru mine, a devenit necesitatea intelgerii naturii şi nu combaterea ei. Fiecare plantă, fiecare animal are un rol al său, foarte bine definit, totul este perfect CREAT!"
După părerea mea, cărţile sale au nu numai o simplă valoare tehnică. Amintirile sale din copilărie sunt deosebit de impresionante, Sepp Holzer reuşeşte să reînvie foarte plastic o lume demult apusă. Am fost foarte mişcată citind rândurile despre primele castane, pe care copilul Sepp le-a primit în dar de la un străin, ca să se joace cu ele, şi pe care el le-a plantat în ghivecele de flori ale mamei sale, stând apoi şi contemplând ore în şir plantutele delicate care se dezvoltau încet-încet din ele. Iar prima piatră a permaculturii sale, a fost o piatră în adevăratul sens al cuvântului: micul Sepp, a observat că fragii din pădure care creşteau pe lângă o piatră, făceau fructe mult mai mari ca cei care creşteau liberi. Şi cu cât era piatra mai mare, cu atât şi fructele se dezvoltau mai mult şi erau mai dulci! Şi a început să care în grădina părinţilor săi (gospodăria lor se află în Alpi, la o altitudine de peste 1300m!), spre disperarea acestora, pietroaie şi să le pună pe lângă diferite plante. Părinţii săi, care îndepărtaseră cu muncă multă şi grea TOATE pietrele din grădină, pentru că aşa ştiau ei că trebuie făcut, s-au opus total şi pentru ca să nu le mai "strice" grădina, i-au dat lui Sepp o mică bucată de pământ pe care ei nu puteau sa o cultive, fiind un prăvăliş de pietre, pe care i-au permis însă să facă ce vrea. Şi aşa a luat fiinţă prima grădină, în care Sepp Holzer a început să aplice şi să studieze principiile permaculturii.
Şi eu sunt un om care a învăţat în ultimii ani să-şi folosesca mult propriul cap (în tinereţe, eram ca în bancul despre rostul capului, şi anume: să nu-ţi plouă direct în gât!), nu mai cred de multă vreme aşa pur şi simplu în afirmaţiile unuia sau altuia, practica mi-a demonstrat de fiecare dată în viaţă, ce este corect şi ce nu. Aşa că am început şi eu să trântesc câte un pietroi pe lângă tufele de fragi din grădina mea şi de aceea, pot să afirm acum cu certitudine că Sepp Holzer are perfectă dreptate: fragutele de lângă aceste pietre sunt de 2-3 ori mai mari ca celelalte, mai dulci şi mai aromate, plus că eu am fragi toată vara, până toamna târziu, la primul îngheţ.

Sepp Holzer a mai observat că cenuşa are de asemenea un efect binefăcător asupra fragilor, aceasta este însă cu siguranţă o chestiune de sol. Şi aici vin cu un punct foarte important al învăţăturii lui Sepp Holzer: concluziile sale nu vor fi niciodată general valabile peste tot în lume - în funcţie de condiţiile de sol, climă, vegetaţie, etc., trebuie peste tot observat cu atenţie ce se poate aplica pur şi simplu aşa, şi ce trebuie adaptat la condiţiile de la faţa locului, dintr-o anumită grădină! De aceea el şi încearcă să impulsioneze oamenii să înceapă să gândească critic, să fie atenţi şi să observe natura înconjurătoare, să facă încercări (câţi pomi şi câte plante a stricat el de fiecare data până a ajuns la concluzia finală....):
"Modul meu de gândire a devenit mai critic. Am încetat să mai cred tot ceea ce auzeam. Am învăţat să-mi pun intrabari critice în toate problemele şi să le privesc din mai multe puncte de vedere. Ce avantaje şi ce dezavantaje aduce un anumit lucru, care sunt priorităţile? Un profesor spune ceva, altul cu totul altceva. Am învăţat că mulţi oameni fac multe greşeli fără voie, tocmai pentru că iau prea multe lucruri drept bune, fără să-şi pună singuri întrebări."
Aici, un film despre Sepp Holzer:

View this movie at cultureunplugged.com

http://www.cultureunplugged.com/play/930/The-Agro-Rebel

- VA URMA -

Despre cancer - "Miracolul Gerson" si "Adevarul despre tratarea cancerului si tratamentele naturiste"

2011-05-14T06:16:00.006+02:00

Doua zile nu am putut intra pe blog, chiar intrasem la ganduri.... Si aceasta problema a inceput tocmai de joi, cand se implinea exact un an de cand am inceput sa scriu aici, deci am ratat, fara sa vreau, aniversarea...

Intre timp au aparut insa alte prioritati! Datorita Madalinei am descoperit si eu urmatorul film, din pacate fara subtitrare in limba romana, dar totusi cred ca cei mai multi stiti suficienta engleza pentru a-l putea viziona (eu am inteles tot, desi sunt in urma rau cu engleza de cand stau in Germania), este plin de informatii utile, bune de stiut.

Alt film despre cancer, care trebuie de asemenea neaparat vazut, este "Adevarul despre tratarea cancerului si tratamentele naturiste", care are din fericire si subtitrare in limba romana:

http://vimeo.com/15829623
http://filmedocumentare.com/adevarul-despre-tratarea-cancerului-tratamentele-naturiste/#more-5623

Despre vaccinuri - continuare

2011-05-10T08:48:00.002+02:00

Vă mulţumesc mult tuturor celor care mi-au trimis şi alte materiale pe care eu nu le descoperisem, le-am adăugat pe toate la pagina "Adevărul despre vaccinuri". Ieri am atins un record absolut la vizualizări, record pe care nu l-am aşteptat şi care m-a făcut pur şi simplu să plâng, vă mulţumesc mult pentru interesul vostru, sunt profund impresionată de solidaritatea voastră şi de setea voastră de adevăr.

D-na dr. Christa Todea-Gross este o doamnă cu o inimă de aur, care a muncit enorm şi a realizat unul dintre cele mai bune şi mai umane site-uri medicale pe care le-am citit eu până acum (nu vreau să fac susupans sau aşa ceva, ieri nu aveam adresa, de aceea scriu de-abia astăzi despre el), citiţi-l cu drag şi nădejde, o să găsiţi multe răspunsuri, pe care le căutaţi probabil de multă vreme: AICI despre vaccinuri (foarte detaliat, despre fiecare vaccin în parte, plus foarte multe traduceri ale unor documente de "ultimă oră"), dar pe mine m-a mişcat cel mai tare marturia de suflet a doamnei doctor, povestea sa personală despre viaţa cu un copil cu handicap. Mă înclin adânc în faţa curajului şi a măreţiei sufleteşti de care dă dovadă doamna dr. Todea-Gross, şi-i mulţumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa de a "întâlni", chiar şi numai virtual, astfel de mari OAMENI!

     Mi-am mai dat seama, că am povestit totuşi prea puţin din experienţa mea cu vaccinurile, de aceea mai adaug astăzi nişte poveşti din viaţa mea. Prima poveste începe cu peste 15 ani în urmă, când m-am stabilit definitv (???) în Germania şi când, pentru a mi se încheia o asigurare medicală, a fost necesar să-mi fac un control medical foarte detaliat. Nu insist prea tare asupra faptului că medicul respectiv a considerat ca fiind absolut normal să am splina şi ficatul mărite la 29 de ani(!!!), artroză, tensiunea foarte scăzută, sinuzită cronică şi o infecţie urinară deja cronicizata, care mă chinuia deja de aproape 3 ani de zile. El s-a "lovit" mai mult de aluniţele mele pe care mi-a recomandat să-l las să mi le opereze imediat (mulţumesc lui Dumnezeu, nu am făcut-o!), iar când m-a întrebat de vaccinuri, era să cadă de pe scaun auzind că eu nu mai fusesem vaccinată din copilărie. Bineînţeles că mi-a explicat cât este de iresponsabila o astfel de atitudine şi mi-a făcut deja prima serie de vaccinuri, pecare am fost nevoită după un timp să o repet (adică am făcut programul complet, exact cum scrie la carte). Nu mai pot spune din păcate acum că de aceea m-am îmbolnăvit, căci nici înainte nu era eu sănătoasă tun (cum sunt acum) şi au fost mai mulţi factori (de exemplu, amalagmul pe care l-am avut ani de zile în gură, abuzul de medicamente şi în special mâncarea de la super-market pe care am consumat-o exclusiv la începutul vieţii mele în Germania), a căror sumă a provocat prăbuşirea stării mele de sananate, dar un fapt rămâne clar ca bună ziua: eu nu avusesem în copilărie tuse convulsivă (pertussis), după vaccinarea de la 29 de ani, am făcut la aproximativ 5 ani tuse convulsivă (deci cum m-a apărat pe mine vaccinul?), într-o formă foarte gravă, am crezut nu o dată în plină noapte, în mijlocul acceselor îngrozitoare de tuse, când simţeam că mă sufoc (nu mai puteam inspira), că mi-a bătut deja ceasul.....Ani mai târziu, s-a constatat că sunt alergica la ouă, deci vă daţi seama cam ce a inseamnat de fiecare dată un vaccin pentru organismul meu!
    Nici povestea mamei mele nu este de neglijat. Mama, o fiinţă tare bună şi blajină (moldoveancă adevărată), s-a lăsat influenţată de medicul său de familie şi de alţi membri ai familiei şi şi-a făcut în urmă cu mai mulţi ani vaccinul antigripal. Reacţia a fost catastrofală, s-a îmbolnăvit foarte grav (de gripă) şi tot atunci i s-a declanşat psoriazisul (bineînţeles că psoriazisul nu este o boală care se face în câteva zile, cândva tot ar fi răbufnit, boala se afla doar demult în faza incipientă, dar se poate constata totuşi foarte bine, ce înseamnă un vaccin poentru un organism slăbit). Mai menţionez că mama nu a reuşit să scape complet de psoriazis nici în ziua de azi, doar când vine la mine şi mănâncă ce fac eu, i se îmbunătăţeşte starea pielii foarte mult, acasă însă, nu mai reuşeşte să fie consecventă, ceea ce face, să aibă mereu mai multe sau mai puţine probleme cu pielea.
   Şi copiii mei sunt alergici (şi mama de altfel, nu vrea însă să accepte ideea) la ouă, lapte şi multe altele, astfel încât, atunci când băiatului meu i-a ieşit o eczemă după vaccinul de 6 luni, i s-a prescris o cremă cu cortizon (pe care eu în prostia mea de atunci am folosit-o), posibila legătură cu vaccinul fiind total ignorată de către medicul pediatru. Iar fetiţa mea a făcut la numai două săptămâni aşa o reacţie alergica puternică (a avut neurodermită în formă deosebit de gravă, tot corpul era o rană sângerândă!!), care mi-a alungat şi ultima frică de ce s-ar putea întâmpla dacă NU o vaccinez, mi-a devenit mai clar ca oricând că NU ARE VOIE să fie vaccinată (şi a trebuit să mă lupt mult cu tatăl ei!). Câteodată stau şi mă gândesc, că dacă nu aş fi ştiut toate aceste lucruri şi ar fi fost vaccinată, poate aş fi avut şi eu acum un copil grav bolnav, vina fiind dată pe naşterea grea şi pe lipsa de oxigen (fetiţa mea a fost "albastră" când a venit pe lume, este însă foarte inteligentă, echilibrată sufleteşte şi veselă, un copil aşa cum sunt toţi copiii). Nu se va cunoaşte niciodată cifra exactă a copiilor handicapaţi pe viaţă de fapt de un vaccin (îmi fac din ce în ce mai multe gânduri pe acesta temă), pentru că cei mai puţini medici au curajul de a recunoaşte acest lucru, care aduce cu sine foarte multe probleme.

Dar Dumnezeu dă fiecăruia exact numai crucea pe care o poate duce, în cazul meu, a ştiut El, că eu sunt o fire mai slabă şi nu m-a încercat aşa de tare. După părerea mea, vă spun sincer că eu acum văd, că toate bolile au drept sens deschiderea unor noi "portiţe" în viaţă, pot fi văzute de fapt ca o mare şansă. Şi e păcat să tot încercam să facem dintr-un copil bolnav sau handicapat un copil "normal", fiecare fiinţă are valoarea ei şi sensul ei în viaţă, aşa cum este ea, pentru noi toţi este valabil faptul, că viaţa este nemaipomenit de frumoasă şi merită să fie trăită, iar gândindu-mă iar la vărul meu Tibi (la sfârşitul acestei postări este povestea lui), chiar mă întreb, cine este mai fericit dintre noi...

Despre vaccinuri - dr. Gerhard Buchwald, dr. Christa Todea-Gross şi experienţa mea personală

2011-05-09T08:58:00.007+02:00

     Deşi ar trebui să prelucrez acum postarea despre Sepp Holzer, mi se pare mult mai important să scriu în cele din urmă despre vaccinuri, după ce am tot amânat tema asta aproape un an de zile.
     Încep prin a vă spune, că eu NU recomand nimănui să nu-şi mai vaccineze copilul, eu recomand însă fiecăruia dintre voi, exact ca şi în cazul alimentaţiei sau al tratamentelor alternative, să se informeze temeinic: să citească toate materialele (şi pro şi contra), să vizioneze filme, interviuri, etc. şi mai ales să discute despre această temă cu alte mame. Iar după ce v-aţi documentat bine de tot, nu vă mai rămâne decât să vă puneţi capul la contribuţie şi cu siguranţă, veţi descoperi dintr-o dată singuri, cam pe unde este adevărul.
        Citind câteodată unele comentarii pe care le primesc, în special la postările pe teme "brizante", mă simt precum greierele-conştiinţă din filmul Pinocchio al lui Walt Disney şi îmi dau seama că sunt de multe ori ca o muscă supărătoare, care enervează teribil - de ce nu pot şi eu să scriu reţete şi să las lumea în linişte şi pace? Răspunsul e simplu, vinovat este greierele-conştiinţă personal....
       Şi pentru că eu pe acest blog dau în principiu mai departe numai informaţiile verificate personal, încep prin a vă spune despre experienţa mea în domeniul vaccinărilor. Băiatul meu, care are acum 11 ani, este vaccinat complet, pe vreme aceea încă nu descoperisem anumite adevăruri, chiar îmi era absolut necesară falsa siguranţă dată de vaccinuri. Datorită problemelor masive de sănătate, personale şi pe care le-am avut cu fiul meu, şi datorită faptului că medicii alopaţi nu mi-au oferit nici măcar o singură dată o soluţie viabilă, am început încet-încet să caut singură alternative şi răspunsuri la întrebările care începuseră să mă chinuie de-a dreptul! Şi cât de surprinsă am rămas, desoperind pas cu pas, cât de mulţi oameni au urmat exact acelaşi drum al suferinţei înaintea mea, punându-şi aceleaşi întrebări şi luptându-se cu aceleaşi frici, nelinişti şi probleme de sănătate. Iar faptul că toate acele răspunsuri şi toate dovezile existau deja de foarte multă vreme, doar că eu nu le auzisem până la momentul respectiv, m-a întristat foarte tare şi chair m-am mâniat pe mine însămi... Aşa că am început să studiez enorm, şi aşa s-a făcut, că pe fiica mea (are acum 7 ani şi jumătate) nu am mai vaccinat-o deloc. Şi pot să vă spun acum, cu mâna pe inimă, că aşa a fost bine!!! Acest copil nu a avut niciodată nevoie de medicamente de sinteză, dacă a avut ceva, a primit de la pediatrul nostru antropozof globule homeopatice, care i-au vindecat până acum toate bolile (destul de uşoare, mulţumesc lui Dumnezeu!) de care a suferit. Săptămânile trecute tocmai mă întreba cum e când îţi face o injecţie....Şi mă cutremur până în adâncul sufletului, amintindu-mi câte vaccinuri, injecţii, antibiotice, supozitoare şi multe alte alte "minuni", fusesem eu nevoită să suport sau să înghit deja la aşa o vârstă atât de fragedă.... Şi de aceea, dacă bunul Dumnezeu mi-ar mai dărui un copil, nu l-aş vaccina deloc, concluziile mele sunt clare ca lumina zilei!
     Vă recomand cu mare căldură materialele scrise de doamna dr. Christa Todea-Gross, un medic român care se gândeşte în primul rând la sănătatea pacienţilor săi şi care nu se mulţumeşte doar să facă ceea ce se recomandă "de sus", ci îşi pune întrebări şi caută adevărul. Doamna dr. Todea-Gross este informată nemaipomenit de bine, toate "vârfurile" medicinii alternative sunt prezente în bibliografia sa. Pe pagina "Adevărul despre vaccinuri", am încercat să adun la un loc, toate materialele în limba romană pe care le-am găsit legate de această temă, vă invit să le studiaţi şi voi cu atenţie şi să vă gândiţi poate de două ori înainte de a vă duce cu copilaşul vostru data viitoare la vaccinat!
      Nu închei înainte de a vă povesti şi despre domnul dr. Gerhard Buchwald, un medic german care a militat zeci de ani de zile pentru libertatea informaţiei şi libertatea de alegere a vaccinărilor (pentru că în foarte multe ţări foarte multe vaccinuri sunt obligatorii - de exemplu Italia, Franţa, etc.), fiind şi consilier medical (până la vârsta de 85 de ani!) al "Asociaţiei de apărare a persoanelor afectate de probleme de sănătate ca urmare a vaccinărilor", fiind şi reprezentatul medical în procesele de tribunal, intentate de mii de părinţi ai copiilor care au dobândit după o vaccinare probleme grave de sănătate (chiar şi până la handicap 100%!!!). A scris nenumărate cărţi şi lucrări ştiinţifice, a luat parte şi a susţinut referate la sute de conferinţe, simpozioane şi congrese. Şi totul a pornit de la trista sa experienţă personală: propriul său fiu, venit absolut sănătos pe lume, a devenit după o vaccinare la care au apărut complicaţii, un copil cu handicap grav, murind chiar la o vârstă fragedă. Şi deoarece pentru propriul său fiu nu a mai putut face nimic, prezentarea şi mediatizarea la scară largă a tututor informaţiilor referitoare la riscurile pe care le prezintă vaccinarea au devenit pentru domnul dr. Buchwald chiar scopul vieţii sale, încercând astfel, şi chiar reuşind, să salveze nenumăraţi copii de la moarte sau de la o boală grea.
      De foarte mare ajutor mi-a fost mie şi contactul cu alte mame care nu-şi vaccinaseră copii, în special cu cele care aveau şi copii vaccinaţi şi nevaccinaţi, căci acestea aveau "termenul de comparaţie" direct sub ochii lor!! Iar la şcoala Waldorf, aproape toţi copiii sunt nevaccinaţi, culmea fiind faptul, că mulţi sunt copii de medici....
      Să vă ajute Dumnezeu să descoperiţi care este calea cea bună pentru voi şi pentru copiii voştri! Eu vă doresc tuturor multă sănătate şi numai bine, indiferent de decizia pe care o luaţi!

Tartă (tort) de fructe - O reţetă simplă şi o sută de posibilităţi....

2011-05-03T12:00:00.005+02:00

Până acum nu am scris prea multe reţete de dulciuri, pentru că în realitate, nici dulciurile crude nu sunt cu adevărat sănătoase. Bineînţeles că în comparaţie cu dulciurile clasice, făcute din făină albă, zahăr şi minunile din "laboratoarele de chimie" ale bucătăriei moderne (care sunt prezente în ORICE produs pe care îl cumpăraţi din magazinele normale), sunt mult mai bune, iar la urma urmei, toţi avem de câteva ori pe an ceva de sărbătorit, aşa că am început şi eu să le ofer copiilor în primul rând, ca soluţie de compromis, tot felul de dulciuri raw. Cel mai bine au "prins" tartele cu fructe, care pot fi preparate foarte bine şi în combinaţii mai uşor digerabile. Ca regulă generală, ar fi bine să încercaţi să nu amestecaţi mai multe feluri de nuci sau seminţe, simplitatea rămâne în continuare varianta cea mai sănătoasă: cu cât reuşiţi să folosiţi mai puţine ingrediente, cu atât mai bine!! Eu personal, nici nu pot să mănânc toturile făcute în special după reţetele americane, pline de nuci de mai multe feluri, la care se mai adaugă şi grăsimi (unt de cacao sau de cocos), iar apoi diferite feluri de fructe uscate şi miere sau alţi îndulcitori.... Se poate foarte bine şi altfel, chiar şi copiilor le-au plăcut torturile mult mai mult făcute aşa şi poate vă vor plăcea chiar şi vouă mai mult preparate mai simplu (oamenii cu grave probleme de sănătate trebuie însă să reducă la minimun sau chiar să scoată complet din alimentaţia lor zahărul, chiar şi pe cel natural din fructe uscate sau miere!).
   Tort de fructe (principiile de bază, care se pot varia apoi dupa gustul propriu):
   Ingrediente:
   -blatul se face din părţi egale de nuci, alune sau seminţe înmuiate (cel mai bine se întrebuinţează alimentele care sunt cel mai bine suportate) şi fructe uscate (din nou alegeţi ce vă prieşte cel mai bine, după cum am citit în mai multe cărţi de specialitate, stafidele sunt cele mai recomandabile), la care se adaugă pentru obţinerea consistenţei dorite, nucă de cocos rasă fin (sau fulgi). Ingredientele se pot mixa sau se pot da prin maşina de tocat, aluatul astfel obţinut se presează apoi cu mâna în forma dorită.
   -crema o fac din banane foarte bine coapte mixate (la tarta cu căpşuni mixez şi căpşuni), iar la prăjitura cu mere sau pere, o fac din mere, respectiv pere rase, care se amestecă apoi ori cu puţine stafide ori curmale sau smochine înmuiate şi mixate (dacă vi se pare crema totuşi prea lichidă, puneţi şi nişte seminţe de chia). Ca mirodenii, eu nu folosesc decât vanilie rasă şi scorţişoară (la mere şi pere). Şi credeţi-mă că nu este necesar să mai adăugaţi miere sau alţi îndulcitori.
   Şi uitaţi cum pot arăta diferite torturi, în funcţie de sezon:

Tarta de capsuni

Tort cu struguri, mandarine si "chipsuri" de ciocolata (reteta mai jos).

Varianta cu kiwi - fotografia nu vrea in alta pozitie, sorry!

Tarta de mere


Tarta de pere a fost asa de buna, ca pana am pus eu mana pe camera, ramasese numai aceasta felie!!

Am făcut aluatul şi doar din seminţe de susan, stafide şi nucă de cocos, cu siguranţă veţi descoperi singuri, care variantă vă "pică" vouă cel mai bine sau vă place cel mai mult. Poftă bună!

False chipsuri de ciocolată

Sunt gata în 2 minute şi sunt nemaipomenit de gustoase (astfel încât se iscă chiar şi ceartă din cauza lor!).

Se tăie o banană foarte coaptă (bananele se mănâncă atunci când AU pete negre, abia atunci sunt cu adevărat coapte - aşa le consumă toate popoarele din ţările tropicale - şi nu cum am mai citit pe câteva bloguri, că nu mai sunt bune dacă au deja pete!!!) în felii subţiri, care se "tăvălesc" apoi prin cacao sau carob.

Femei cu adevărat frumoase

2011-04-27T09:37:00.004+02:00

Lilly Ackerman, 85 de ani, ţărancă cu studii agronomice din Gars am Inn, Germania.

Sursa foto

Doamna dr. Galina Schatalova, 93 de ani, Rusia, medic care practică medicina naturală de zeci de ani de zile.

Doamna Barbara Rütting, 84 de ani, actriţă şi consilier de sănătate (a făcut cursul domnului dr. Bruker), foarte activă în mişcarea de protecţie a animalelor şi a mediului.

Sursa foto

Doamna Christina Niederköfler, consilier de sananate (tot cursul dr. Bruker), organizatoarea în Austria şi Italia a seminarelor doamnei Schatalova şi a altor mari personalităţi din domeniul medicinei naturale.

Doamnă Elena Niţă Ibrian (1921-2009), o româncă extraordinară, autoare a peste 40 de cărţi din domeniul sănătăţii, reprezentantul cel mai de seamă al bucătăriei fără foc din România.

Şi v-aş mai putea povesti şi despre doamna Sara Dootz din Viscri şi despre bunica mea şi despre mama şi despre tare multe alte femei cu adevărat frumoase din viaţa mea. Şi cât mă bucur că sunt aşa de multe la număr.... Adevărate DOAMNE, adevăraţi OAMENI....

Şi priviţi acum prin comparaţie şi la "păpuşile de silicon şi plastic" de la Hollywood... Femei absolut dezorientate, care nu ştiu să îmbatrânescă cu mândrie şi demnitate, care au senzaţia că îşi pot umple golul din suflet cu o înfăţişare tinerească, îndepărtând cu ajutorul chirurgiei plastice ridurile şi celelalte semne ale bătrâneţii. Femei pentru care viaţa se învârte numai în jurul propriei persoane, femei care încearcă cu disperare o viaţă întreagă să rămână cu orice preţ în centrul atenţiei lumii şi care la orice eşec, cad adânc în negurile disperării. Din păcate, şi lumea vedetelor (şi nu numai) din România este din ce în ce mai plină de astfel de femei, care chiar cred că pernele de silicon sau un nas de Barbie le vor aduce fericirea mult visată. Faust (Goethe) mai actual ca oricând.....

HRISTOS A ÎNVIAT!

2011-04-24T06:19:00.003+02:00

ADEVĂRAT A ÎNVIAT!

Comorile creştinătăţii din orasul Trier - Germania

2011-04-18T07:11:00.001+02:00

Eu locuiesc în Germania în apropiere de oraşul Trier, care este cel mai vechi oraş din această ţară şi un punct central foarte important al catolicismului din Germania. Şi acest lucru nu este întâmplător, în Trier sunt adăpostite două mari comori ale creştinătăţii: cămaşa lui Iisus Hristos în Domul din Trier şi moaştele Sfântului Apostol Matei din Biserica St. Matthias.

Domul din Trier, fotografii facute de draga mea Veronica

Peste aceasta camasa au trecut aproape 2000 de ani fara probleme, in ultimii ani insa s-a degradat atat de tare, incat trebuie conservata acum in conditii speciale de temperatura si umiditate, inchisa ermetic!!

Aici este capela unde este pastrata camasa, este deschisa si se poate vizita numai 10 zile pe an, dupa Pasti (tocmai am citit ca anul acesta, din cauza pregatirilor pt. anul viitor, nu va mai fi deschisa capela!), altfel se poate ajunge numai pana la usa ei. Camasa a fost scoasa ultima data in 1996 si va fi scoasa iar anul viitor, in 2012!

Biserica St. Matthias

Aici sunt moastele Sfantului Apostol Matei, intr-o nisa in subsol, iar exact deasupra lazii de piatra, in biserica, se gaseste statuia din fotografia de mai jos (Si ce frumos sunt pastrate moastele sfintilor la noi in Romania!!!)


In loc de incheiere, sperand ca v-a placut scurta calatorie virtuala prin Trier, inca o vedere generala a partii orasului cu biserica St. Matthias, de pe deal, de langa scoala Waldorf (despre care trebuie neaparat sa scriu in curand)

Tuturor, numai bine şi o săptămână binecuvântată! Mă gândesc cu mult dor, că anul trecut eram pe vremea aceasta în România si citesc cu mare emotie în suflet ce frumos a fost la biserica din satul Nataliei. Şi pentru ca nu cred ca voi mai ajunge pe Internet săptămâna aceasta, vă doresc de aceea deja de astăzi, sărbători fericite!

Vacanţa de Paşti

2011-04-15T07:15:00.002+02:00

De luni intram în Săptămâna Mare, copiii au vacanţă de Paşti două săptămâni, iar eu sunt vizibil obosită (cred că aţi remarcat cu toţii multitudinea greşelilor pe care le tot fac...). De aceea, am tras săptămâna aceasta tare şi am pregătit deja ceva pentru următoarele două săptămâni, în care am de gând să-mi iau şi eu vacanţă. Deci, vă rog mult, să nu vă supăraţi că nu voi fi aşa de promptă (voi deschide calculatorul probabil numai o dată pe săptămână) cu răspunsurile la mail-uri şi la comentarii, voi încerca să recuperez însă în luna mai, când fac UN AN de blog (incredibil, parcă ar fi fost ieri)!!!!

În Săptămâna Floriilor şi inspirată de crâmpeiul floral al Nataliei, uitaţi şi câteva fotografii de primăvară din Germania, unde anul acesta, în mod cu totul neaşteptat pentru mine, primăvara a venit mai repede ca în România, săptămâna trecută am umblat chiar în pantaloni scurţi şi tricouri (între timp timpul a devenit ceva mai rece, dar este neobişnuit de cald şi de uscat pentru clima de aici - asta pentru că tot m-am plâns eu mereu cât de mult plouă în Germania, etc., acum să spun şi când e bine, nu-i aşa?):

Asa de frumoase s-au facut primulele mele acum

Afinii sunt in floare si eu am uitat sa va spun cat de gustoase si de sanatose sunt frunzele (si florile) lor!!!

Rostopasca inflorita, NU se mananca, sucul e bun de pus pe negi sau alunite, Maria Treben l-a folosit si la cancer de piele si la boli de ochi!

Acum 2 saptamani am facut o excursie si am gasit un drum cu piersici pe margine. In copac, pe jos, numai piersici uscate, nu le mancase nimeni in vara.... Spuneti si voi daca nu-i mare pacat?????

Aceasta a fost masa mea la picnic, mi-am pregatit acasa salata de linte cu sosul intr-un borcan, intr-o cutie am luat buruieni (dar am mai adunat si la fata locului), am avut briceag cu care am maruntit verdeturile si gata totul!!

Şi uitaţi ce întăriri grozave am primit pe blogul dedicat doamnei Elena Niţă Ibrian: Mia şi Luciana, două fete tinere, absolut minunate!
Vă doresc numai bine şi o săptămână binecuvântată tuturor!

Pentru sănătatea copiilor noştri

2011-04-13T08:18:00.012+02:00

Astăzi abordez o temă care va stârni probabil foarte multe reacţii negative, de aceea doresc să subliniez de la început, că nu vreau să atac sau să lezez pe cineva personal, ci doresc numai şi numai să vă informez....

După cum am mai povestit, eu am început să citesc intens pe Internet (bloguri, forumuri, etc.) de abia de anul trecut (culmea, aproximativ din luna aprilie), dar citeam deja ediţia online a revistei Formula As de ceva mai mult timp, fiind de la început de-a dreptul şocată de numărul mare de oameni grav bolnavi, în special copii, din România. Citeam cu lacrimi în ochi şi un nod imens în gât, despre oameni înnebuniţi de durere, care îşi vând şi "ultima cămaşă", în încercarea disperată de a-şi salva copiii, părinţii, partenerul de viaţă, fraţii, prietenii... Şi eu aş îndrăzni să afirm aici, că eu aş avea câteva răspunsuri referitoare la cauzele acestor nenorociri.

Unul dintre aceste răspunsuri, ar fi telefonia mobilă. Oameni buni, telefoanele mobile sunt dăunătoare sănătăţii, în Germania există mai multe iniţiative, semnate între timp de MII de medici, care recomanda renunţarea pe cât posibil la telefoanele mobile, subliniind nocivitatea lor, în special pentru copii!! Există zeci de studii serioase care demonstrează efectele negative ale radiaţiilor provocate de telefonia mobilă, mai multe puteţi cîţi de exemplu pe www.diagnose-funk.org (în limba germană), precum şi AICI şi AICI (în limba română ).

Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefoanele fără fir, dacă vă instalaţi aşa ceva, vă aduceţi astfel în casă propria bază, care vă radiază 24 de ore din 24......Şi televizoarele şi calculatoarele nu au ce căuta nici în dormitoare, nici în camerele copiilor, la fel şi mobilele moderne, din carton presat sau alte materiale pline de substanţe nocive (dacă nu aţi aruncat încă patul bunicii, e timpul să-l daţi jos din pod şi să-i redaţi vechea strălucire - bineînţeles nu cu lac, ci cu un ulei natural sau cu ceară!).

Am dărâmat casele sănătoase ale bunicilor noştri, din lemn bun şi lut şi ne-am construit în locul lor monştri de beton care ne distrug sănătatea (în Germania, cele mai scumpe case sunt casele construite biologic, exclusiv din materiale naturale: lemn, lut, paie!!).

Dacă mamele care "parchează" telefonul mobil în cărucior, la capul copilului ar fi conştiente de ceea ce le fac copiilor lor prin acest comportament, vă garantez că ar proceda altfel. La fel şi părinţii care îşi lasă copiii să stea ore în şir în faţă calculatorului sau a televizorului sau care le cumpără, gândindu-se că le fac copiilor un mare bine, mâncarea "otrăvită" cu aditivi, frumos ambalată şi colorată însă, de la super-market! Îmi amintesc, că un om sărac din România îmi povestea în vară, că nu are bani nici să le ia copiilor un suc. Cu greu m-am abţinut să nu-i spun, că este şi foarte bine aşa, m-ar fi crezut numai rea şi inumană....

Am fost ani de zile abonată la revista germană "Biologia construcţiilor - Locuinţa şi sănătatea" şi chiar am vrut să urmez cursul de biolog de construcţii (habar nu am care este termenul corespunzător din limba română), dar ca de obicei, deoarece copiii sunt prioritatea absolută a vieţii mele, rămânându-mi puţine momente disponibile şi pentru alte activităţi, din lipsă de timp am abandonat şi acest proiect, dar am avut mereu grijă să fiu în continuare bine informată în acest domeniu.Sinceră să fiu, am rămas întotdeauna foarte neplăcut surprinsă de modalitatea în care este folosită tehnică modernă în ţara noastră, se pare că pentru cei mai mulţi contează doar să "fie în rând cu lumea", altceva nu mai este aşa de important. Ca să nu mai vorbesc de cât de contrariată am fost, că oameni care nu au posibilităţi materiale prea mari, fac eforturi deosebite ca să posede un telefon mobil de exemplu, făcând economii mai degrabă la mâncare sau la alte lucruri cu adevărat indispensabile. Desigur că şi eu am un telefon mobil, care stă aruncat undeva în maşină, de aceea nici nu vreau să-i contest aici utilitatea, îmi este clar cât de necesar este, dacă se întâmplă ceva cu maşina ( în România însă l-am folosit mult - va daţi seama de ce, nu-i aşa?), dar altfel???? Nu vorbesc aici nici de cei, care prin profesia lor sunt obligaţi să aibă un telefon mobil, dar restul oamenilor??? Chiar trebuie să aveţi la piaţă un telefon mobil? Sau la plimbare? Sau la locul de joacă? Chiar nu-şi mai poate permite nimeni "luxul" de a NU mai fi permanent accesibil??

Cei mai afectaţi de toate această situaţie - fără precedent în istoria acestei lumi - sunt bineînţeles copiii, şi îninte de a întreba, poate chiar cu pumnul strâns ridicat spre cer: "De ce Doamne tocmai copilul meu??", poate ar trebui să ne gândim puţin, să ne informăm bine şi să recunoaştem cu ruşine, că vina o găsim de fapt tot numai în jurul nostru!

Bineînţeles că există şi studii care demonstrează, desigur tot ştiinţific, că telefonia mobilă nu este absolut deloc periculoasă, de aceea cel mai bine vă puneţi capul la contribuţie, vă gândiţi bine şi decideţi apoi singuri, care este "adevărul adevărat", exact ca şi în domeniul alimentaţiei, educaţiei, protecţiei mediului, etc., vor exista întotdeauna studii pro şi contra, după părerea mea, a devenit totul de fapt mai mult o chestiune de bun simţ şi de putere de discernământ... Şi închei iar cu un exemplu personal: în familia mea şi în cercul nostru de prieteni şi de cunoştinţe, au fost foarte puţini oameni care au murit de boli grele, cancerul fiind practic inexistent, cei mai mulţi au murit la vârste înaintate, deşi trecuseră prin războaie, refugii, urmarire politică, etc., în general prin timpuri foarte grele. Astăzi însă, situaţia s-a schimbat dramatic, avem nenumărate rude şi prieteni, bolnavi foarte grav, de la oamani bătrâni, până la copii mici. Şi chiar puteţi crede mai departe că îndepărtarea oamenilor de Dumnezeu şi de natură nu are nimic de-a face cu această realitate amară pe care o trăim noi astăzi?

Şi ce pot face undele telefonului mobil, vedeţi live aici:
http://www.koreus.com/video/telephone-portable-mais-popcorn.html

Salate, salate, salate........

2011-04-11T08:42:00.001+02:00

În cele din urmă, am acum şi eu în calculator fotografiile cu salatele despre care am scris la "Meniul zilei", sunt exemple prin care doresc să demonstrez, că plantele din flora spontană pot fi integrate în linişte în orice salată, rezultatul este mereu foarte apetisant (după părerea mea), iar persoanele mai puţin înclinate spre nou (de tipul: Cum o să mâncăm bucurieni? Ce suntem vaci?), nici nu vor remarca diferenţa. Am făcut fotografiile la început de primăvară, când plantele erau încă tare mici, am pus la prima salată: urzici, frunze de păpădie, leurdă, ştevie, usturoi verde şi flori de toporaşi (totul din grădina mea!). Pe baza unei salate de linte (reţeta o găsiţi AICI), se poate obţine aşa ceva:

Altă dată, am adunat graşiţă (agurijoară, iarbă grasă de iarnă, portulacă - cine vrea seminţe, să-mi spună ca să-i adun, este o salată care creşte iarna şi e foarte gustoasă), fetică (Valerianella locusta - eu am numit-o până acum salată de câmp, creşte tot aşa iarna fără nici o problemă, eu voi încerca să o cultiv anul acesta în balcon în jardiniere, căci în grădină dacă e zăpada nu poate fi culeasă - acesta este singurul ei dezavantaj), cimbrişor de câmp (oregano), usturoi sălbatic, leurdă, ştevie, lobodă roşie, frunze de păpădie, ceapă verde (iar toate din grădina mea, le culeg de fiecare dată direct înainte de masă - ce poate fi mai bun, mai sănătos, mai ieftin şi mai proaspăt?).

Mărunţite, cel mai bine cu un cuţit cu lamă ceramică.

Într-o salată normală de varză, ţelină şi morcov, am adăugat verdeturile.


Uitasem "crutoanele" de hrisca incoltita!

Iar AICI, puteţi vedea cum şi-a adus Natalia soarele în farfurie (eu nu am încă pe calculator fotografiile cu florile de păpădie....)!

Şi doamna Elena Niţă Ibrian decora întotdeauna mâncărurile de hrană vie cu flori, a scris chiar şi o carte pe această temă. Mai jos, fotografii de la comemorarea de 40 de zile a doamnei Ibrian, organizată de doamna Valeria Lazăr Podaru, priviţi cu atenţie ce frumos este totul decorat cu flori!

Alte plante comestibile de primăvară

2011-04-08T08:07:00.001+02:00

Doamna Elena Niţă Ibrian mi-a povestit de mai multe ori despre ultimele ei proiecte, o carte despre Aloe Vera şi o carte despre muguri. Din păcate, deşi cărţile sunt în principiu terminate, nu au fost încă publicate, întreaga poveste o puteţi citi AICI.
Revenind la muguri, trebuie să vă spun neapărat că şi mugurii, ca şi vlăstarii, au o importanţă deosebită în alimentaţia cu hrană vie. În ei este concentrată acum toată puterea plantelor care încep să crească, sunt adevărate "bombe" de substanţe vitale! S-a scris însă atât de mult şi despre gemoterapie şi despre muguri, încât nu are rost niciun rost să repet şi eu aici aceleaşi lucruri, v-am adunat de aceea în acest scop câteva articole care mi s-au părut mie mai bune:

http://www.formula-as.ro/2010/915/medicina-populara-77/mugur-mugurel-12355
http://www.formula-as.ro/2000/406/forma-maxima-19/forma-maxima-1315
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/alte_terapii/gemoterapia/gemoterapie.htm

       Singură mea observaţie ar fi, că eu NU aş pune accentul pe conservarea şi prepararea mugurilor şi pe consumul de extracte de muguri, ci aş încerca să vă încurajez să consumaţi în primul rând mugurii pur şi simplu în stare proaspătă, ca aliment! Mugurii se pot adăuga în orice salată sau se pot mânca direct din copac, în timpul unei plimbări prin parc de exemplu. Şi uite aşa ajung şi orăşenii la plante bio, sănătoase, pe gratis şi care se află practic în faţa casei lor!
        Şi să nu uităm, că şi florile şi frunzele pomilor (fructiferi şi anumiţi pomi nefructiferi) sunt la rândul lor comestibile, gustaţi o floare de măr, sau o frunză de cireş sau de tei (preferatele mele) şi o să înţelegeţi exact ce vreau eu să vă dau aici mai departe! Şi poate aşa, o să mai şi pierdeţi puţin şi din frica, absolut omenească, de foamete şi de sărăcie, bunul Dumnezeu ne-a înconjurat cu absolut tot ceea ce ne trebuie, nu avem nevoie decât să deschidem bine ochii şi să întindem mâna....
      Iar domnul Tudor Gheorghe vă dă poate şi ultimul imbold, ne întâlnim cu toţii la sfârşit de săptămână la pădure, bine???

Integrarea plantelor din flora spontană în hrana zilnică

2011-04-05T05:17:00.004+02:00

În sfârşit a avut soţul meu timp să-mi bage şi ultimele fotografii pe calculator (da, citiţi bine, eu NU ştiu să fac acest lucru). Aşa că vă pot prezenta astăzi totuşi şi crema de avocado cu "buruieni" (urzici, păpădie, ştevie, usturoiţă, măcriş, leurdă - toate mixate de data aceasta, dacă dăugaţi ceva mărar şi pătrunjel pentru aromă, nu mai ştie nimeni ce aţi băgat voi de fapt în falsa "salată de vinete" - aşa l-am păcălit noi pe tata, care nu ar mânca nici în ruptul capului, nici avocado, nici buruieni crude....):

Şi cu următoarele fotogtafii mă "lupt" deja o oră, deşteptul cedează primul, aşa că renunţ şi le las să apară aşa cum vor ele şi nu cum ar trebui (nu vor să "stea" bine şi pace!)

Ciuperci umplute cu crema de avocado cu buruieni:

Plantele din flora spontană se pot integra foarte bine şi în maioneza-crema-minune din seminţe de floarea soarelui, cu care puteţi umpleţi ardei sau o puteţi unge pur şi simplu pe felii de roşii, castraveţi, morcovi, etc.:

Şi încă ceva tare simpatic de la Markus Rothkranz şi care se potriveşte perfect la tema de astăzi:

Cremă de avocado simplă sau cum integrăm cel mai bine plantele din flora spontană în mâncare...

2011-04-04T08:21:00.002+02:00

     O reţetă în care se pot include (sau "ascunde") foarte bine plantele din flora spontană, este reţeta de cremă de avocado.
    Mie îmi place făcută doar din avocado, ceva suc de lămâie (diluat cu puţină apă, în funcţie de consistenţa dorită), ceapă, usturoi şi plante verzi (după gust sare, piper, boia de ardei, etc.). Dacă fructul de avocado e bine copt, nu aveţi nevoie nici măcar de un mixer, se poate pasa foarte bine doar cu o lingură de lemn (prepararea durează 5 minute!)!!
    Fotografiile de mai jos sunt făcute în iarnă, când nu aveam aşa de multe plante la dispoziţie, dar imaginaţi-vă această cremă de avocado amestecată cu leurdă, urzici, cozi de ceapă şi de usturoi verde, toate tăiate mărunt....

Vă garantez iar, că o să mănânce cu drag acestă cremă şi persoanele mai puţin "înclinate" spre mâncarea crudă sau spre alimentele mai exotice, cum este avocado.

Cu felii de morcov împrejur (cu ajutorul cărora se poate lua crema, ca şi cu o linguriţă), poate fi servită într-un mod foarte decorativ, aducând aşa aminte de o floare....

Poftă bună!

Minunăţiile Mihaelei - O interpretare personală a meniului "Schnitzer-Diamond-Mimi"

2011-04-02T06:05:00.001+02:00

Mihaela şi-a preparat următoarele meniuri şi a făcut şi fotografiile minunate de mai jos:

Miercuri 23 martie 2011

8.30am

- puţin suc de grâu + două căni ceai

9.30am Mic dejun

- 1 pară + 1 banană + scorţisoară + vlăstari de mazăre + câteva alune înmuiate

14.00pm Prânz

- Salată de ţelină rasă + ceapă vrede + ardei + câteva alune înmuiate

- Salată de roquette + pătrunjel + roşie, ulei, zeamă de lămâie, oţet de mere

- miei + quinoua încolţite

19.00 Cina

- Salată de varză murata + ardei + pătrunjel + ulei + 3 perişoare de varză murată cu nuci

- mei + quinoua încolţite

E incredibil, pentru prima data in viata mea cand mananc fara sare, acum simt si eu adevaratul gust ale legumelor.

vineri, 25 martie 2011

12.00pm Prânz

- o linguriţă de spirulina cu apă

- 3 portocale cu scorţisoară

20.00 Cina

- o roşie, ardei, morcov, conopidă, ridiche, castravete, o perişoară de varză murată cu nuci, mei + quinoua + fasole mung încolţite

Draga mea Mihaela, m-am bucurat foarte tare de mesajul tău şi mă tot întreb, oare cum aş putea să-ţi mulţumesc eu ţie îndeajuns???
Mihaela s-a simţit bine şi a reuşit să mănânce numai crud mai multe zile la rând, aproximativ la fel şi Cris, dacă vă interesează poate mai multe detalii, puţeti să citiţi impresiile lor AICI.

Plantele comestibile din flora spontană - amănunte ce trebuie neaparat ştiute

2011-04-01T11:15:00.003+02:00

Voi răspunde astăzi la mai multe întrebări şi observaţii primite de voi la comentarii şi pe mail.
Încep cu mâncatul urzicilor în Postul Mare. Eu ştiam de la Bucureşti, că sunt oameni, care unii nu mănâncă urzici în toată perioada Postului Mare, alţii în Săptămâna Mare, alţii numai în Joia Mare. Mama mea, fiică de preot din Moldova, nu ştia de la ea de acasă acest obicei, noi am mâncat întotdeauna foarte des urzici în Postul Mare, căci atunci este mereu timpul lor şi este după părerea mea o mare pierdere, să nu profităm de conţinutul lor foarte ridicat de vitamine şi minerale. Dar pentru că m-au întrebat aici mai multe fete despre acest obicei, am cerut atunci pentru confirmare şi părerea Nataliei, care este mult mai pricepută ca mine în acest domeniu şi care la rândul ei mănâncă urzici şi în această perioadă. Deci.....
Iar al doilea aspect care trebuie neapărat pomenit astăzi, este cel referitor la cantitatea de plante din flora sontană care poate fi zilnic consumată. Nu trebuie să gândim "cu cât mai mult, cu atât mai bine", este o mentalitate absolut greşită!! Să luăm de exemplu cazul grâuşorului, care chiar dacă nu este înflorit (când nu mai trebuie consumat deloc), nu trebuie în nici un caz consumat în cantităţi foarte mari. Şi domnul farmacist Ovidiu Bojor recomandă în cartea să "Plante şi mireseme biblice"să nu se depăşească 50g de grâuşor pe zi (atenţie, la tipar s-a strecurat o greşeală în această carte, planta de la pagina 191 nu este grâuşor! - nu am avut timp să atenţionez editura, dar o voi face cât de curând)!

Trebuie să ne gândim mereu, că plantele din flora spontană au un conţinut mult mai mare de substanţe vitale ca orice salată de cultură, de aceea şi putem mânca liniştiţi o căpăţână de salată fără să înregistram reacţii negative, dar dacă mâncăm prea multe plante din flora spontană, remarcăm mult mai repede apariţia unor simptome neplăcute. Este foarte greu de spus exact ce cantitate anume ar trebui respectată, deoarece în afară de faptul că şi plantele au un conţinut variat de vitamine şi minerale, care poate să difere de la loc la loc chiar foarte tare, este şi fiecare om altfel, a moştenit alte gene şi receptează, suportă, metabolizează, etc. în mod total diferit orice substanţă activă din hrană sau din mediul său înconjurător.

De asemenea, ar trebui dată o mare atenţie locului de unde provin plantele, deoarece dacă sunt culese din locuri poluate, bineînţeles că nu mai pot fi sănătoase (Marilena, ai mare dreptate, cu vecinii poate fi totul tare problematic - şi eu stau lângă câmpul unui ţăran care stropeşte, deci mi-e clar că şi la mine în grădină, la 5m de câmpul lui, ajung într-o anumită măsură chimicalele lui, de aceea eu adun zilnic plante şi din alte locuri). Şi cred că ştiţi deja care e propunerea mea, nu-i aşa? La sfârşit de săptămâna, ieşim cu toţii la pădure...

Deci, nu exageraţi niciodată cu nimic, regula aproximativă ar fi să nu mâncaţi dintr-o dată mai mult de o mână bună de frunze, cel mai bine combinate (deci nu numai o singură plantă), iar dacă mai puneţi şi ceapă şi usturoi verde, ceva rădăcinoase rase (ridiche, morcov, relina, sau ce place vouă) şi câteva seminţe încolţite, aveţi aşa salata perfectă de primăvară, care cu siguranţă o să vă facă bine şi o să vă aducă multă sananate!
Nu vreau să vă sperii, ci din contra, eu doresc să vă încurajez să mâncaţi cât mai des plante din flora spontană, diferenţa este numai, că aveţi nevoie de cantităţi mult mai mici faţă de cele cu care aţi fost până acum obişnuiţi. Avem de fapt nevoie de foarte, foarte puţin ca să trăim, iar sfinţii, pustnicii, călugării şi maicile din mânăstiri ne demonstrează de sute de ani acest lucru.....

Alte plante de primăvară din flora spontană

2011-03-29T08:48:00.008+02:00

Grâuşorul (untişorul - Ranunculus ficaria) este acum în plin sezon, dar dacă a început să înflorească nu ar mai trebui mâncat (cel mult câteva frunzuliţe), deoarece devine uşor otrăvitor (dar, dacă cumpăraţi de la piaţă, de unde vreţi să ştiţi, dacă era deja înflorit sau nu???). Concluzia, vă suiţi în maşină şi ieşiţi la pădure, grâuşorul este tot foarte uşor de recunoscut, după frunzele lucioase în formă de inimioară, iar dacă scoateţi (în mod excepţional!!) o plăntuţă cu rădăcină cu tot (pe care puteţi după aceea să o replantaţi), vedeţi că are nişte tuberculi mici, ca nişte boabe de grâu).

Fotografii personale si de pe Wikipedia

Mai multe fotografii superbe la Gyongyi-Maria Iuhos.

Altă plantă de sezon, care creşte acum peste tot, este usturoiţa (Alliaria petiolata). Şi ea se recunoaşte uşor, după mirosul de usturoi pe care-l răspândeşte atunci când rupeţi o frunză şi o frecaţi puţin între degete.

Asa arata primele frunze, care se gasesc acum


Asa arata planta dupa inflorire, frunzele superioare nu mai sunt rotunde, ci ascutite.

Şi nu uitaţi măcrişul (are cel mai mare conţinut de fier), păpădia, leurda, urzicile, încercaţi să le consumaţi ZILNIC!

După părerea mea, cel mai bine ar fi să găsiţi un om bătrân şi înţelept, care mai cunoaşte încă plantele sălbatice şi să învăţaţi alături de el, să recunoaşteţi şi voi aceste daruri inestimabile din grădina lui Dumnezeu!
Oricum, regula de aur ramâne:

NU SE BAGĂ ÎN GURĂ NICIO FRUNZĂ PE CARE NU O CUNOAŞTEŢI CU CERTITUDINE!!!

Iar pentru membrii familiilor voastre, care poate refuză (vorbesc iar din marea experienţă proprie în domeniu) să mănânce plante sălbatice crude, puteţi pune la sfârşit, după ce s-au terminat de fiert, în toate supele sau mâncărurile pe care le faceţi acum, şi urzici şi toate celelelate plante tăiate mărunt şi amestecate cu pătrunjel şi leuştean, vă garantez că nu o să mai sesizeze nimeni diferenţa....

FOARTE ACTUAL - Plantele comestibile din flora spontană

2011-03-25T10:21:00.008+01:00

Pentru că am senzaţia că mulţi nu au citit mereu meniul, reiau astăzi pasajul despre plantele comestibile DE SEZON din flora spontană, pe care-l scrisesem undeva, la un sfârşit de meniu.....

A sosit acum momentul, să vă mai spun câteva plante din flora spontană care sunt comestibile şi care tocmai cresc numai bine şi pe care cu siguranţă le cunoaşteţi cu toţii, deoarece nu lipsesc din nici o gradină din România. Până acum le-aţi iubit numai pentru că sunt aşa de frumoase, acum mai descoperiţi un secret de-al lor.....Ştiu că este aproape un sacrilegiu, dar şi părăluţele (Bellis perennis - frunzele se găsesc şi iarna, atâta timp cât nu e zăpada) şi toporaşii (Viola odorata) sunt plante comestibile, atât frunzele cât şi florile, de asemenea şi ciuboţica cucului (Primula veris; Primula officinalis) cât şi plămânărică (Pulmonaria ofiicinalis). Cine se îndură, nu o să regrete, mai ales toporaşii sunt o minune, se topesc în gură, iar gustul este exact pe măsura parfumului!!! Dar cum am mai spus deja de mai multe ori, trebuie să aveţi mereu grijă, să nu luaţi NICIODATA toate frunzele sau florile unei plante, trebuie să-i mai lăsaţi şi ei ceva, ca să poată să trăiască şi să se înmulţească mai departe! Plantele se culeg întotdeauna cu amândouă mâinile, cu o mână se rupe, cu cealata se susţine planta, astfel încât să nu iasă cu tot cu rădăcină, se rupe mereu doar câte o singură frunză o dată şi nu direct un smoc!!!
Dacă respectaţi aşa viaţa plantelor, ele să ştiţi că nu se supără dacă le rupeţi o frunză sau o floare, de cele mai multe ori, cresc chiar mai bine ca suratele lor din care nu s-a cules nimic (am făcut experimentul, încercaţi şi voi şi veţi vedea).

Acum au apărut şi florile podbalului, iar frunzele tinere şi mai ales florile păpădiei (trebuie neapărat să le încercaţi!!) sunt o adevărată delicatesă!

«Florile merg atât de departe cu bunătatea lor, încât parfumează mâinile celor care le strivesc.»"

Şi bineintels că piaţa este acum plină de grâuşor (untişor), leurdă, urzici, ştevie şi lobodă, deci nu vă mai stă nimic în cale! De aceea, nu-mi mai rămâne, decât să vă doresc un apetit pe măsura minunăţiilor oferite nouă de către bunul Dumnezeu....
Iar Maria a facut nsite fotografii absolut superbe....
http://www.facebook.com/album.php?fbid=1883773663080&id=1503515709&aid=108387
http://www.facebook.com/album.php?fbid=1882005458876&id=1503515709&aid=108243

Targul de primavara RAW VEGAN - Bucuresti, 27 martie 2011

2011-03-24T05:19:00.001+01:00

Va doresc o dimineata buna si frumoasa! Este ora 5 dimineata si tocmai mi-am dat seama ca am uitat sa va reamintesc de targul de hrana vie. Din pacate, doamna Valeria Lazar Podaru nu va reusi sa ajunga, dar aruncati totusi o privire cati raw food-isti romani, oameni tare inimosi si plini de entuziasm, se vor aduna duminca la un loc, la targul de primavara raw vegan! Si poate imi scrieti voi, si-mi povestiti (poate faceti si ceva fotografii??) si mie cum a fost, eu asa m-as fi dus, dar........

Meniul de vineri si de sambata, 25-26 martie 2011

2011-03-23T17:48:00.001+01:00

Pentru ca maine nu voi avea timp de nimic, scriu de astazi meniul si pentru vineri si pentru sambata, din pacate iar in mare graba...

Meniul pentru vineri 25 martie

Micul dejun

Ca de obicei, ori numai fructe, ori müsli:
-se macină 60g de cereale, care se amestecă cu 100 ml apă şi se lasă cel puţin o jumătate de oră, se adaugă o jumătate de lingură de suc de lămâie şi apoi un măr mic ras fin. Se taie cubuleţe o mandarină (circa 100g) şi se adaugă şi 15g de nuci înmuiate şi mărunţite.

Se schimbă apa la cerealele si boabele puse la încolţit. Se macină 30g de cereale şi amestecă cu 50 ml apă.

Prânz

Un amestec de trei salate:

1. Salată de castraveti - 200g de castraveti se taie fin pe răzătoare şi se amestecă cu un sos de salată din o linguriţă de ulei si o linguriţă de oţet de mere, se adauga usturoi pisat fin si marar.

2. Salată de rosii cu hrean - se rad fin 10g (sau mai putin daca e prea iute pentru gustul vostru) de hrean şi se amestecă cu o jumatate de mar ras fin, 1 linguriţă de ulei şi o lingură de suc de lămâi. Se taie 100g de rosii felii si se toarna peste ele sosul de hrean, pe deasupra se adaugă si verdeţuri.

3. Salată verde - se amestecă 100g de salată verde cu 20 g de castravete si 20 g de ridichi. Se adauga si multe verdeţuri, ceapă şi usturoi verde şi cu 2 linguriţe de ulei şi una de oţet.

Pe lângă aceste salate, se mănâncă şi terciul din cele 30g de cereale înmuiate şi amestecate cu leurda tăiata fin.

Cina

Salată de spanac cu ridichi - se taie feliute 20g de ridichi şi se amesteca cu 100g spanac, se dauga verdeţuri şi se amestecă cu o lingură de suc de lămâie, o linguriţă de oţet şi o linguriţă de ulei.

Salata de morcovi - se rad fin 100g morcovi si se amesteca cu 15g nuci maruntite. Se face un sos de salata din doua linguri de zeama de lamaie si doua lingurite de ulei. Se decoreaza cu partrunjel taiat fin. Se consumă împreună cu 20g cereale şi 20g de linte încoltite pe post de crutoane (sau 40 g cereale - cum preferati).

Se pun iar la înmuiat 110g de cereale, 20 g de linte şi 30 g de nuci. Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit.

Meniul pentru sambata, 26 martie
Micul dejun

Ori numai fructe, ori müsli:
-se macină 60g de cereale, care se amestecă cu 100 ml apă şi se lasă cel puţin o jumătate de oră, se adaugă o jumătate de lingură de suc de lămâie şi apoi un măr mic ras fin. Se taie cubuleţe o pară (circa 100g) şi se adaugă şi 15g de nuci înmuiate şi mărunţite.

Se schimbă apa la cerealele si boabele puse la încolţit.

Prânz

Iar un amestec de trei salate:

1. Salată de varză murata - 100g de varză murata se taie fin şi se amestecă cu o ceapă mică (50g) si 15 g nuci maruntite. Se adauga verdeturi multe (mai ales frunze de papadie) si 2 linguriţe de ulei. Se pune pe frunze de salata verde si se decoreaza cu rosii.

2. Salată de ridiche - se rad fin 100g ridichi (roşii sau albe) şi se amestecă cu 1 linguriţă de ulei şi o lingură de oţet. Se adaugă verdeţuri, de ex. cozi de ceapă verde, frunze de leurdă, frunze de grâuşor.

3. Salată verde - se amestecă 100g de de salată verde, cu multe verdeţuri, ceapă şi usturoi verde şi cu 2 linguriţe de ulei şi doua de oţet.

Pe deasupra se presara si cele 30g de cereale înmuiate si maruntite (sau facute fulgi).

Cina

Salată de crudităţi - se rade fin o gulie (100g), se dauga verdeţuri multe (frunze de ceapă şi de usturoi verde, leurdă, grâuşor, urzici tăiate mărunt, păpădie, etc.) şi frunze de salata verde. Se amestecă cu o lingură de suc de lămâie, o linguriţă de oţet şi o linguriţă de ulei. Se consumă împreună 20g cereale şi 20g de linte încoltite pe post de crutoane.

Meniul zilei de joi, 24 martie 2011

2011-03-22T17:38:00.004+01:00

Micul dejun

Ca de obicei, ori numai fructe, ori un müsli mai deosebit astazi, preferatul meu:
-se macină 30g de seminţe de in şi 30g seminţe de susan (eu le dau prin maşina de făcut fulgi) care se amestecă cu lapte de banană (se mixeaza o banană cu 120 ml apă), se adaugă o jumătate de lingură de suc de lămâie, un măr mic taiat cubuleţe şi 15g de nuci înmuiate şi mărunţite.

Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit.

Prânz

Iar un amestec de trei salate:

1. Salată de sfeclă roşie - 100g de sfeclă roşie se rade şi se amestecă cu o ceapă mică tăiată fin (50g). Se face un sos din 2 linguriţe de ulei, 1 linguriţe de oţet de mere, 2 linguriţe de suc de lămâie. Se adaugă verdeţuri cat cuprinde.

2. Salată de varză albă - se rad fin 100g varză şi se amestecă cu 2 linguriţă de ulei, o lingură de oţet, piper macinat fin şi seminte de chimen. Se lasă să se "tragă"cam o oră. Se adaugă verdeţuri, de ex. cozi de ceapă şi usturoi verde, frunze de leurdă, frunze de grâuşor.

3. Salată de morocov şi de ţelina - 50 g morcov şi 50 g telină se rad fin şi se amestecă cu 1 linguriţă de ulei, una de oţet şi una de suc de lămâie. Se adaugă verdeţuri, nu e voie sa fie uitate la nicio salată!

Pe lângă aceste salate, se mănâncă 30g de cereale înmuiate şi amestecate cu 10-15g hrean ras fin, pe post de garnitură....

Cina

Salată de verzaturi - se taie fin 100g de verdeţuri (frunze de ceapă şi de usturoi verde, leurdă, grâuşor, urzici tăiate mărunt, păpădie, ce aveţi la îndemână), 50g frunze de salată verde şi se amestecă cu o lingură de suc de lămâie şi o linguriţă de ulei.

Salată de broccoli - se taie marunt 100g broccoli, se amesteca cu usturoi pisat fin, 2 lingurite de ulei şi 1 lingura de otet. Pe deasupra se presara 30 g cereale maruntite, 15 g nuci şi mult pătrunjel.

Se pun iar la înmuiat 110g de cereale, 20 g de linte (sau soia) şi 30 g de nuci. Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit.

Şi a sosit şi momentul să vă mai spun câteva plante din flora spontană care sunt comestibile şi care cresc acum numai bine şi pe care probabil că le cunoaşteţi cu toţii, deoarece nu lipsesc din nici o gradina din România. Până acum le-aţi iubit numai pentru că sunt aşa de frumoase, acum mai descoperiţi un secret de-al lor.....Ştiu că este aproape un sacrilegiu, dar şi părăluţele (Bellis perennis - frunzele se găsesc şi iarna, atâta timp cât nu e zăpada) şi toporaşii (Viola odorata) sunt comestibili, atât frunzele cât şi florile, de asemenea şi ciuboţica cucului (Primula veris; Primula officinalis) cât şi plămânărică (Pulmonaria ofiicinalis). Cine se îndură, nu o să regrete, mai ales toporasii sunt o minune, se topesc în gură, iar gustul este exact pe măsura parfumului!!! Dar cum am mai spus deja, trebuie să aveţi întotdeauna grijă să nu luaţi toate frunzele sau florile unei plante, se culeg mereu cu amândouă mâinile (cu o mână se rupe, cu cealata se susţine planta), astfel încât să nu iasă cu tot cu rădăcină, întotdeauna se culege doar câte o frunză o dată şi nu direct un smoc!!!

Dacă respectaţi aşa viaţa plantelor, ele să ştiţi că nu se supără dacă le rupeţi o frunză sau o floare, de cele mai multe ori, cresc chiar mai bine ca suratele lor din care nu s-a cules nimic (am făcut experimentul, încercaţi şi voi şi veţi vedea).

Am citit mai demult ceva care m-a impresionat până la lacrimi, nu mai stiam de cine este, dar Mihaela Stefancu mi-a amintit ca e un citat al monseniorului Vladimir Ghika (multumesc mult, draga mea!):
«Florile merg atât de departe cu bunătatea lor, încât parfumează mâinile celor care le strivesc.»"

Meniul zilei de miercuri, 23 martie 2011

2011-03-21T18:35:00.004+01:00

Mai intai si-ntai, trebuie sa subliniez ca un astfel de regim de dezintoxicare nu este recomandat femeilor insarcinate si mamelor care alapteaza. Noroc cu Simona ca mi-a atras atentia, multumesc mult de tot!

Dupa aceea vreau sa va mai spun ca am primit intariri puternice pe blogul dedicat doamnei Elena Nita Ibrian. Multumesc mult Mihaela, asa de tare ma bucur ca mi te-ai alaturat!!!

Sunt in mare criza de timp saptamana asta, de fapt nu ar fi trebui sa ma apuc de ceva asa de complicat, dar nu am vrut sa mai aman, ca e asa de pacat de toate minunatiile de buruieni care se gasesc acum pe toate drumurile. Dar de aceea, iar fara diacritice....
Dar cu un UPDATE grozav la ziua de luni...

Meniul zilei de miercuri, 23 martie 2011

Micul dejun

Ca de obicei, ori numai fructe, ori müsli:
-se macină 60g de cereale, care se amestecă cu 100 ml apă şi se lasă cel puţin o jumătate de oră, se adaugă o jumătate de lingură de suc de lămâie şi apoi un măr mic ras fin. Se taie cubuleţe o mandarină mică (nu sufar de lipsa de imaginatie, dar acum nu e sezon de fructe, posibilitatile sunt mai reduse) şi se adaugă şi 15g de seminţe de floarea soarelui înmuiate.

Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit. Se macină 30g de cereale si se amesteca cu 50 ml apă.

Prânz

Ca de obicei un amestec de trei salate, le puteti manac separat sau amestecate intr-o farfurie:

1. Salată de ţelină - se rad fin 100g de rădăcină de ţelină şi un măr mic (50g), se dauga verdeţuri (frunze de ceapă şi de usturoi verde, leurdă, grâuşor, urzici tăiate mărunt, păpădie, ce aveţi la îndemână) şi se amestecă cu o lingură de suc de lămâie şi 2 linguriţe de ulei şi 15g de seminţe de floarea soarelui înmuiate (sau nuci).

2. Salată de ardei gras (Mihaela, care este o curajoasa si s-a apucat de aceasta dieta, si-a cumparat ardei si si-a dorit ceva cu ardei, deci reteta e cu dedicatie speciala!!!) - se taie fin 100g ardei (daca aveti, amestecati ardei roşu, galben si verde sa fie mai colorat) şi se amestecă cu 1 linguriţă de ulei şi o lingură de oţet. Se adaugă verdeţuri, de ex. cozi de ceapă si usturoi verde, frunze de usturoi salbatic si frunze de leurdă.Se pune salata pe frunze de salata verde si se orneaza eventual si cu rosii. Daca va place, puteti adauga si chimen si boia dulce.

3. Salată verde - se amestecă 100g de salată verde, cu multe verdeţuri, ceapă şi usturoi verde şi cu 1 linguriţă de ulei şi o lingura de suc de lamaie.

Pe lângă aceste salate, se mănâncă şi terciul din cele 30g de cereale înmuiate şi amestecate cu mult pătrunjel verde, tăiat fin.

Cina

Salată de varza murata (daca a scris Mihaela asa de frumos despre varza murata, cu fotografii si reteta, nu se putea sa nu se potriveasca cel mai bine tocmai aceasta salata!!) se amesteca 200g de varza murata cu foarte multe verdeţuri (frunze de ceapă şi de usturoi verde, leurdă, grâuşor, urzici tăiate mărunt, păpădie, ce aveţi la îndemână) şi se adaugă o lingură de ulei. Se consumă împreună 40g cereale încoltite pe post de crutoane sau facute fulgi.

Se pun iar la înmuiat 50g de cereale (undeva am facut o greseala matematica, dar nu e nimic daca sunt cerealele incoltite o zi in plus, poate unora le plac chiar mai mult asa, mai incoltite!), 30g de seminte de in si 30g de seminte de susan şi 30 g de nuci. Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit.
Pofta nemaipomenit de buna!

Meniul zilei de marţi, 22 martie 2011

2011-03-20T10:16:00.003+01:00

Micul dejun

Ca de obicei, ori numai fructe, ori müsli:
-se macină 60g de cereale, care se amestecă cu 100 ml apă şi se lasă cel puţin o jumătate de oră, se adaugă o jumătate de lingură de suc de lămâie şi apoi un măr mic ras fin. Se taie cubuleţe o portocală (circa 100g) şi se adaugă şi 15g de nuci înmuiate şi mărunţite.

Se schimbă apa la cerealele si boabele puse la încolţit. Se macină 30g de cereale şi amestecă cu 50 ml apă.

Prânz

Iar un amestec de trei salate:

1. Salată de varză roşie - 100g de varză roşie se taie fin (sau pe răzătoare) şi se amestecă cu o ceapă mică (50g). Se face un sos de salată din 2 linguriţe de ulei, 1 linguriţe de oţet de mere, 2 linguri de suc de lămâie, se lasă să se "tragă"cam o oră.

3. Salată verde - se amestecă 100g de creson (daca găsiţi) sau de salată verde, cu multe verdeţuri, ceapă şi usturoi verde şi cu 1 linguriţă de ulei şi una de oţet. Se poate adăuga boia dulce.

Pe lângă aceste salate, se mănâncă şi terciul din cele 30g de cereale înmuiate şi amestecate cu mult pătrunjel verde, tăiat fin.

Cina

Salată de crudităţi - se rad fin 150g de ridichi şi o gulie (100g), se dauga verdeţuri (frunze de ceapă şi de usturoi verde, leurdă, grâuşor, urzici tăiate mărunt, păpădie, ce aveţi la îndemână) şi se amestecă cu o lingură de suc de lămâie, o linguriţă de oţet şi o linguriţă de ulei. Se pune salata pe felii de roşii sau frunze de salată verde şi se decorează cu creson. Se consumă împreună 20g cereale şi 20g de linte încoltite pe post de crutoane.

Se pun iar la înmuiat 110g de cereale şi 30 g de seminţe de floarea soarelui. Se schimbă apa la cerealele puse la încolţit.

Cred că deja aţi prins pricipiul extraordinar de simplu, este de fapt exact acelaşi mic dejun variat prin folosirea diferitelor fructe, iar prânzul şi cina au tot acelaşi "numitor comun": o salată consumată împreună cu seminţe sau cereale încolţite. Deci, puteţi de fapt să faceţi combinaţiile care va plac vouă cel mai mult, neuitând că uleiul şi oţetul se consumă cu mare economie!

Poftă bună!