vineri, 29 noiembrie 2013

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile din Romania si protestul de la Bruxelles

Despre Flavian, mi-a povestit in urma cu un an, un om bun si cumsecade (pe care nu-l cunosc de fapt in mod real), care insa, gandind in aceeasi directie ca si mine, mi-a sugerat tare multe lucruri faine. De Flavian mi-a placut mult, de la primul rand citit pe blogul lui, caci si el este un om autentic si pasionat. Nu-l cunosc nici pe el in mod real (sper sa se schimbe situatia la  anul), dar eu sunt convinsa ca face totul numai din suflet si din convingere.  Este deschis la nou, insetat sa descopere, sa afle si sa cunoasca. Are acel suflet al taranului roman adevarat, pe care-l gasesc eu cu multa bucurie, tot mai des, si in mine si in multi alti oameni din jurul meu. Acelasi lucru l-am simtit si cand m-am dus prima data la protestul pentru Rosia Monatana de la Bruxelles. Am ajuns acolo cu inima stransa de grija, dar am plecat cu sufletul acoperit de pace si de liniste: tarisoara noastra are iar multi copii tare buni, care cred eu ca vor reusi sa o scoata din situatia disperata in care a fost adusa de generatia mea si de a celor dinaintea ei.
Pentru cei din Romania, va recomand din toata inima:

Festivalul Comunitatilor Autosustenabile

A doua editie a Festivalului Comunitatilor Autosustenabile de la Brasov va avea loc in perioada 30 nov – 1 dec 2013.
Anul acesta doream sa extindem un pic conceptul festivalului. Daca anul trecut ne-am axat pe diverse prezentari si exemple ale comunitatilor din Romania si nu numai, acum am fi dorit ca evenimentul sa includa o prezenta mai larga si sa fie mult mai aproape de ideea festival, cu programe diverse si cu standuri de hrana naturala, carti si altele legate de tema comunitatilor si sustenabilitatii. Vom incerca de asemenea sa crestem partea destinata manifestarilor artistice avand in vedere ca evenimentul se va desfasura simultan cu sarbatorirea zilei nationale.
Daca in primul an munca organizarii a fost dusa mai mult de CESAN prin Marian si Andreea, la care a contribuit si subsemnatul, anul acesta vom avea alaturi de noi, pe langa membri comunitatii Armonia Brassovia, inca doua asociatii. Prima ar fi asociatia SEAP care va face in cadrul festivalului lansarea centrului national de competitivitate si training S.U.E.R.D. – CASA VERDE a DUNĂRII. Pe langa ei au promis ca ne vor da o mana de ajutor si cei de la Brasov in Tranzitie.
Intrarea este libera, la fel ca si anul trecut, se primesc totusi contributii voluntare pentru acoperirea costurilor de organizare, fiecare cat il lasa sufletul si buzunarul. Am facut rezervarea salii Lux Divina si am inceput sa trimitem invitatii catre cei interesati de participarea ca prezentatori sau expozanti. Cazarea se poate face tot la ei pentru cine doreste sa stea ambele zile si nu este din Brasov, costurile sunt sub 50 RON. Prezentatorilor dorim sa le oferim cazare gratuita.
Ziua 1 – Sambata, 30 nov 2013
10.00 Ovidiu/Marian/Flavian – Deschiderea festivalului
10.30 Gabi Baclea – Danube Convergence
11.00 Mihai Abagief – Romania in tranzitie
11.30 Tudor si Adina – Asociatia Romana de Permacultura
12.00 Vasile/Raul/Adrian – Paradis sau Uitare – O lume mai buna e posibila
13.00 Ovidiu Slimac – Lansarea CVD
16.00 Casa Verde a Dunarii – Conferinta de presa
16.30 Monica Cojan – Waldorf Brasov
17.00 Martin si Monika – Comunitatea Tamera – Portugalia
18.00 Clinton Callahan – Nextculture – Germania
19.00 Marian Paraschiv – Comunitatile de lumina in contextul transformarilor planetare I
19.30 Moment artistic – Dragos Popa / Adriana Ilie / Andrei Coman
Ziua 2 – Duminica, 1 dec 2013
10.00 Biohaus – Case ecologice
10.30 Alexandru Nichifor – Trees of Romania
11.00 Cristi Mosora – Lucruri gratis
11.30 Ciprian Pavel – Brasov in Tranzitie
12.00 Ioana Lazar – Aurora Community
12.30 Andrei Lupse – Baza Ulmu
13.00 Sorin Peligrad – Proiecte de responsabilitate sociala
13.30 Vaida Lajos – Cluster energy
14.00 Adrian Andronache – Surse de iluminare cu led si alte proiecte
14.30 Mitica Badila – Electroliza si alte aplicatii
15.00 Flavian Dumitrescu – Energie libera
16.00 Vladimir Edu – Aditivi alimentari
16.30 Steluta Pop – Vindecare reconectiva
17.30 Ovidiu Harbada – Valeriu Popa, o legenda vie, mit sau adevar ?
18.00 Andreia Claudius – Hrana vie
18.30 Marian Paraschiv – Comunitatile de lumina in contextul transformarilor planetare II
In functie de modul de organizare si eventuale schimbari de ultim moment, orarul poate suferi mici modificari. Prezentarile de anul trecut le puteti gasi aici: Prezentarile de la festival

Iar pentru cei din Belgia, ne vedem iar la Bruxelles, aici:  https://www.facebook.com/events/1414924365405128/?ref=4



joi, 21 noiembrie 2013

Cerealele si painea noastra cea de toate zilele

Ca painea de la magazin nu este deloc sanatoasa, au aflat intre timp foarte multi oameni. Chiar se constata aparitia unui curent imbucurator: tot mai multi romani au reinceput sa faca in casa painea pentru familiile lor, asa cum au facut mii de ani stramosii nostri. Din pacate, nu toti au inteles importanta cu totul deosebita a calitatii materiilor prime folosite pentru producerea painii. Sute (mii)  de retete de paine circula in internet, tot mai multi oameni descopera "brutarul" din adancul persoanei sale. Retetele de paine cu adevarat integrala sunt insa rare. Aproape toate fotografiile, de cele mai multe ori exceptionale, NU prezinta paine din faina integrala. Mai mult, eu nu am gasit mentionat (in limba romana) lucrul cu adevarat cel mai important pentru preparerea painii de casa: FAINA DIN CARE SE FACE PAINEA TREBUIE SA FIE PROASPAT MACINATA, ALTFEL PAINEA NU MAI ARE CU ADEVARAT O VALOAREA NUTRITIVA RIDICATA! FAINA CUMPARATA IN PUNGA ESTE DEJA OXIDATA. FAINA INTEGRALA COMERCIALIZATA IN MAGAZINE ESTE IN CEA MAI MARE PARTE A CAZURILOR NUMAI INTR-O ANUMITA MASURA INTEGRALA - INDIFERENT DE CE ESTE MENTIONAT PE ETICHETA FRUMOS COLORATA A PRODUSULUI!!!
Ca urmare a discutiilor in contradictoriu purtate pe FB, am constatat ca plutesc in spatiul virtual inca foarte multe semne de intrebare - mai jos cateva raspunsuri.

Am sa incep prin a va povesti ceva foarte personal: in urma cu opt ani, aveam in Germania un mic magazin bio si o "practica" solida de doi ani facuta in magazinul bio al prietenei mele Julia (care adunase deja o experienta de peste 25 de ani in domeniul acestui tip de comert). Mai mult, am urmat un curs despre alimentatia integrala dupa dr. Bruker, curs care nu a tratat numai teoria unei alimentatii sanatoase, ci si realizarea practica, in propria bucatarie, a absolut tuturor felurile de mancare posibile, intr-o varianta sanatoasa, painea constituind desigur un element foarte important. "Profesorii de brutarie" erau  oameni cu experienta de zeci de ani in prepararea painii integrale artizanale. Din 2004, am inceput sa fac pentru familia mea numai paine de casa, INTOTDEAUNA din FAINA PROASPAT MACINATA DIN GRAUNTE BIO (cumpar paine foarte rar, numai cand, din lipsa de timp, sunt nevoita sa fac acest lucru). Dupa cum vedeti nu vorbesc numai din carti, am reusit sa adun, la randul meu, in tot acesti ani o experienta destul de mare.

Deci, hai sa o luam de la Adam si Eva. Ce sunt de fapt cerealele integrale? Imaginati-va ca tineti in mana un spic de grau, copt bine. Daca il scuturati in palma, grauntele de grau cad singure de pe spic, iar daca suflati si cele cateva paie care poate cad si ele odata cu boabele, aveti in mana grau integral. Exact acelasi lucru se intampla si in cazul alacului (aici TREBUIE  sa fac o digresiune filologica, pentru a clarifica o confuzie provocata de informatiile insuficient verificate de pe Wikipedia - spelta este de fapt o traducere noua din limba engleza; in toate cartile de specialitate de dinainte de 1989, veti gasi traducerea ALAC = Triticum aestivum/spelta = Dinkel (germana) = épeautre (franceza) = spelt (engleza). La Wikipedia,  se face marea gresela si se traduce alac = Triticum monococcum = Einkorn (germana) = petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza)!!), secarei, ovazului, orzului, etc., acesta este principiul procesului tehnologic prin care se obtin cerealele integrale.

In stanga alac/spelta, in dreapta grau.
In dreapta grau, in stanga alac
Alac/spelta
Grau
Daca la  intrebarea: "Aveti paine integrala?", vi se da raspunsul: "Da, avem paine de secara", inseamna ca interlocutorul nu a priceput ce inseamna faina integrala. Caci si faina de secara, alac, ovaz si de orice alta cereala, poate fi alba (rafinata) sau integrala. Faina alba este faina obtinuta prin indepartarea germenului si a taratelor (se separa si se elimina coaja exterioara a grauntelor si germenele), pastrandu-se deci numai interiorul grauntelor. Faina alba, indiferent de cereala din care provine, este daunatoare sanatatii, cel mai bun exemplu este boala Beriberi, care a aparut masiv in momentul in care bastinasii tarilor din Sud-Estul Asiei au inceput sa manance in locul orezului integral, asa cum o facusera dintotdeauna stramosii lor, orezul decorticat (la inceput, s-a afirmat ca este o boala infectioasa, au trecut foarte multi ani pana medicina alopata a recunoscut ca este o boala provocata de lipsa vitaminei B1, vitamina care se gaseste in primul rand in coaja orezului si a altor cereale - iar pelagra, boala foarte cunoscuta in Romania, este provocata de lipsa vitaminei B 3, aflata tot in coaja cerealelor!). 

Toata chestiunea nu este deloc complicata, asa cum pare poate la prima vedere. Domnul dr. Bruker avea cateva formule simple pentru a lamuri lumea: "Mancati numai ce si cum ar fi mancat un taran acum 100 de ani si nu o sa faceti prea multe greseli!". Caci faina alba este o inventie relativ noua, la fel ca si toate prelucrarile pentru conservarea si prelungirea termenului de valabilitate la care sunt supuse TOATE produsele din comert. De toate chimicalele cu care sunt stropite legumele si fructele nici nu mai vorbim. De aceea, cumparati cat mai putine lucruri din magazine, incercati sa va procurati cat mai multe alimente direct de la producatori. Sau cel mai bine, incercati sa produceti SINGURI o parte cat mai mare din hrana voastra cea de toate zilele.

O proba infailibila pentru a sti daca o cereala este  integrala sau nu: se pun grauntele la incoltit. Incoltesc, atunci sunt integral. Nu incoltesc, atunci ori sunt decorticate, ori tratate termic. Tot dr. Bruker ne sfatuia sa cumparam intotdeauna mai intai numai 1 kg de cereale si sa punem o parte la incoltit. Si daca nu incoltesc 90% dintre graunte (!!!) sa nu mai cumparam de la taranul respectiv, caci nu are cereale de calitate.

In principiu, in comert NU se gaseste paine cu adevarat integrala (cu siguranta exista si exceptii, mai sunt cativa producatori mici plini de entuziasm si dragoste de meserie). Caci ceea ce nu stiu cei mai multi, morarul are voie sa vanda faina drept faina integrala, daca contine cel putin 89% faina integrala. Apoi si brutarul are voie sa-si numeasca painea integrala, daca foloseste cel putin 89% faina integrala. Deci daca  morarul ii vinde brutarului faina care contine deja 11% faina alba si brutarul mai adauga si el 11% faina alba, s-a ajuns deja la un continut de aproape un sfert (22%) de faina alba!! Caci painea din faina  integrala se lucreaza mai greu ca painea din faina alba, trebuie pastrata in conditii speciale (se mucegaieste mai repede), este de aceea mai greu de produs si de comercializat, iar morarul, brutarul si vanzatorul de la magazinul de paine sunt in primul rand interesati de continutul propriului buzunar si nu de sanatatea clientilor lor!
 
Dr. Bruker, dr. Bircher-Benner, dr. Schnitzer, dr. Kousmine, dr. Schatalova si inca multi altii, nu recomanda SUB NICIO FORMA faina integrala cumparata la punga de la super-market: pentru  ca, pe de o parte a pierdut prin oxidare deja cele mai multe substante vitale si are de cele mai multe ori adaugati aditivi (adesea chiar si cea bio! - ca sa nu se rancezeasca, ca sa nu se fie atacata de daunatori, ca sa nu traga umezeala, etc.), iar pe cealalta parte, are voie legal sa se numeasca faina integrala daca contine cel putin 89% faina integrala. Si sa stiti ca ati ramane foarte surprinsi, daca ati sti cati producatori (chiar si dintre cei bio!) recurg la acest subterfugiu juridic.....
De aceea, dr. Bruker recomanda macinarea grauntelor direct inainte de a face aluatul. Eu am in casa o mica moara electrica, dar grauntele se pot macina foarte bine si in mixer/robot de bucatarie (cu lama in S) sau in orice rasnita electrica sau manuala (in aceste ultim caz,  se face in acelasi timp si sport: omorati asa 2 iepuri dintr-o lovitura - hahaha!).
 
O fotografie din bucataria mea: in planul doi in stanga, moara mea cumparata in 2004, iar in dreapta dispozitivul cu care fac fulgii de cereale (din pacate este numai o bucata, are o manivela cu care este actionat mecanic):
Asa cum subliniau la randul lor  si dr. Bircher-Benner si dr. Kousmine, de la macinarea cerealelor si pana la oxidarea lor completa este nevoie sa treaca numai 8-16 zile!! Bobul de grau macinat si transformat in faina inceteaza sa mai fie viu. V-ati gandit vreodata cate luni sta o punga de faina in rafturile magazinelor? Cate substante vitale poate ea sa mai contina in acest caz? Cel mai bine porniti un experiment propriu: luati de la piata, de la un taran, grau; macinati-l acasa si faceti imediat din faina astfel obtinuta paine si comparati cu painea facuta tot de voi din faina cumparata la punga. Chiar m-ar interesa si pe mine rezultatele voastre. Eu am constatat o mare diferenta chiar si numai in cazul cerealelor cumparate de la diferiti tarani (astfel incat cumparam numai de la un taran, de la care, culmea, cumpar si astazi, am grija  in continuare sa merg in Germania si sa-mi iau de la el sacii cu cereale)!
 
Julia nu vindea faina la punga (si ea facuse cursul la dr. Bruker!) si gasise pentru magazinul ei o solutie de compromis: cumparase o moara mai performanta, achizitiona de la taranii producatori cereale integrale si macina pentru clienti in magazin (toti isi faceau astfel numai o cantitate de faina care sa le ajunga pentru cel mult o saptamana).
Reguli de aur:
1. Faina folosita in bucatarie  trebuie sa fie macinata proaspat de fiecare data (eu si daca am nevoie de doua linguri de faina pentru un sos de exemplu, iau un pumn de graunte din sacul de cereale din camara si macin pe loc la moara).
2. Cerealele din care faceti faina trebuie sa incolteasca in proportie de cel putin 90% si trebuie sa provina cel mai bine dintr-o cultura organica (ideal ar fi sa gasiti in apropierea voastra un taran cinstit si sa cumparati direct de la el).
3. Nu mai cumparati din comert faina la punga. Nici fulgi de cereale.
4. Cel mai bine folositi maia sau drojdie naturala (de exemplu din drojdia de vin obtinuta la producerea vinului).
5. Nu se consuma desigur nici germeni, nici vlastari cumparati de la super-market (cine recomanda acest lucru, dovedeste doar ca nu a inteles in totalitate ce inseamna cu adevarat o alimentatie sanatoasa).
Noi nu avem de fapt nevoie decat sa privim putin inapoi. Caci stramosii nostri stiau ca nu se macina tot graul dintr-o data si tocmai de aceea se duceau periodic, cu o cantitate mica de graunte si de seminte, la moara.  Cu ultimii batrani intelepti din satele noastre se pierd astazi, sub ochii nostri, bogatii inestimabile, in timp ce noi ne luam informatiile din internet, adesea de la pseudo-specialisti (auto-intitulati). De aceea, va rog mult sa nu mai cititi numai in internet, intrebati-va neaparat si mamele, bunicile, rudele de la tara: veti constata, ca nu de putine ori, cunostintele lor sunt, ca sa zicem asa, la cel mai nou si inalt  nivel......

In cartile doamnei Ibrian veti gasi si retete de paine coapta la soare, numita de buna doamna si paine harica (numele acesta a fost atacat insa de mai multe persoane religioase, de aceea eu evit sa-l folosesc prea des, ca sa nu mai dau iar nastere la late discutii....). Aceasta paine poate fi desigur si coapta in cuptor, pierzand insa astfel multi nutrienti, ramane ca fiecare sa decida cum o va prepara.
Reteta de paine in varianta fara foc a 
doamnei Elena Nita Ibrian

Amestecati bine 100 de grame de faina integrala proaspat macinata cu 110 ml apa (sau bors). Lasti la dospit peste noapte, a doua zi mai adagati ceva faina (numai de cereale sau si de in sau seminte de floarea soarelui) pana se obtine un aluat, din  care se intind cu mana sau cu sucitorul turtite subtiri, care se usuca la soare, pe calorifer, pe soba, in aparatul de deshidratat sau in cuptorul potrivit la 40°C si lasat cu usa deschisa.









Pentru retetele de paine coapta, cititi AICI, AICI si AICI


In ceea ce priveste consumul de cereale,  trebuie sa tinem neparat seama de faptul ca cerealele pe care le consumam noi astazi, sunt deja foarte indepartate de cerealele cultivate de om cu cateva mii de ani in urma (asa cum au fost ele gasite in multe santiere arheologice din intreaga lume). Mai ales graul, porumbul si secara, au fost in permanenta modificate, prin nenumarate incurcisari: pentru a le creste dimensiunile, pentru a mari productivitatea, pentru a le imbunatati proprietatile de coacere (in scopul usurarii muncii brutarilor) s.a.m.d. Dr. Seignalet sublinia ca tocmai aceste modificari multiple au dus la reactiile negative pe care foarte multi oameni le au astazi la cereale si conform cercetarilor sale, dintre toate cerealele, numai  Micul alac=Triticum monococcum= Einkorn (germana)= petit épeautre sau l´engrain (franceza) = einkorn wheat (engleza) mai are numai 7 perechi de cromozomi (initial, acest lucru era valabil pentru toate cerealele), astazi, absolut toate celelalte cereale (inclusiv Emmer, Urkorn, Kamut samd) au 14 sau 21 de perechi de cromozomi!

Graul pe care il mancam noi astazi nu mai nici este graul pe care l-a mancat Mantuitorul (à propos, acesta era Emmer, prima mutatie a micului alac-Einkorn!!), nici graul ancestral a carui cultura a inceput cu 8600 de ani inainte de Hristos. Ci este turbo-graul "inventat" de Dr. Norman Borlog (1914-2009) in 1970, inventie pentru care a primit si Premiul Nobel pentru Pace. Un grau foarte rezistent la toate tipurile de clima si cu un randament foarte mare la hectar, care promitea sa starpeasca foametea in lume. Astazi se cultiva la nivel mondial in proportie de 99% NUMAI acest tip de grau. Efectul alimentatiei cu acest tip de grau nu a fost testat nici pe oameni, nici pe animale. Manipularea genetica a devenit populara numai cu putini ani in urma si avem tendinta de a ne gandi imediat numai la manipularile in retorta pe care le fac oamenii de stiinta in laboratoare. Dar manipularea genetica a inceput, dupa cum bine puteti vedea in acest exemplu, cu multe mii de ani in urma. De aceea, nici marul pe care-l mancam astazi nu mai are multe in comun cu marul paduret, nici capsunile cu fragii si tot asa mai departe. Atunci ce rost are de fapt sa facem comparatia? Si de ce ar fi ceva manipulat de mana omului  mai bun ca ceva creat de insusi Dumnezeu (Natura)???

Alt fapt extrem de important: celebrul cardiolog William Davis a facut foarte multe experimente cu sine insusi (acestia sunt adevaratii medici, care nu-si gasesc linistea pana nu afla raspunsurile la intrebarile proprii sau ale pacientilor lor). El a  caut cu sine urmatorul experiment: a mancat paine din micul alac si si-a masurat glicemia. A avut glicemia 84 mg/dl. A repetat experimentul cu paine facuta din graul modern: glicemia a ajuns la 167 mg/dl!
Ca de obicei, am sa va rog sa ramaneti vigilenti, sa continuati sa va informati temeinic din mai multe surse si sa va puneti capul la contributie (cum bine spunea bunica mea). Caci numai astfel, veti putea gasi si alege varianta cea mai buna pentru voi si familiile voastre!

joi, 14 noiembrie 2013

La multi ani, draga noastra Tante Sara!

Despre Tante Sara din Viscri, as putea scrie o carte intreaga (poate ca intr-o buna zi chiar am sa o fac), atat de  mult mi-a imbogatit, in putinii ani de cand o cunosc, mintea si sufletul. 
Este o alta adevarata doamna de poveste si de suflet pentru mine, si-i sunt recunoscatoare lui Dumnezeu (care a stiut sa-mi trimita mie tare multi oameni faini ca sa ma lumineze in viata) pentru intalnirea noastra, caci consider si astazi, ca si-n prima zi, ca a fost un mare noroc pentru mine sa ajung sa o cunosc. 
Photo Mirela din Medias

Biserica fortificata din Viscri: astazi, din cei peste 600 de sasi care traiau odata in sat, au mai ramas 24. Cei mai multi sunt batrani, slujbele religioase au devenit foarte rare aici. Dar Tante Sara si fiicele ei se lupta din greu,  cum si unde pot, pentru a pastra si a apara mostenirea de sute de ani a neamului lor.

De aici de sus, din turnul bisericii din Viscri, trecerea timpului  nici nu se observa: caci cam tot asa trebuie sa fi fost privelistea si cu cateva sute de ani in urma...

In fiecare zi, la ora douasprezece, Tante Sara lasa sa se auda mai departe vocea clopotelor bisericii
 Ma bucur de asemenea foarte tare, ca la fel ca si doamna Elena Nita Ibrian, si Tante Sara imi furnizeaza un contraargument de "beton" pentru toti cei care se considera mari ghinionisti ai vietii, care cred ca nu au "reusit" in viata doar pentru ca au fost saraci, tintuiti intr-un capat de tara si nu au avut parte sa mearga la scoli, care mai de care mai savante. Caci pe vremea  cand Tante Sara mai mergea inca la scoala, la tara, nu se punea mare pret pe scolirea fetelor. Si pentru ca tatal sau murise in razboi, iar mama sa, ramasa singura cu trei copii, avea foarte putini bani pentru cele trebuincioase vietii, nu si-a putut permite sa trimita la scoala la Rupea, dupa terminarea scoalii primare, decat UN singur copil! Si desi Sara era cea mai buna eleva din scoala primara in acel moment, mai departe, la scoala din Rupea, a mers totusi fratele ei ...
 Viata Tantei Sara a fost zbuciumata si soarta a lovit-o crunt de multe ori. Dar nu ingenucheat-o niciodata, caci ea are increderea nestramutata in Dumnezeu a taranului  roman si a stiut ca "faca-se voia Ta" nu sunt simple vorbe care se repeta doar automat la biserica sau acasa, in fata icoanelor. Si nu fac nicio greseala spunand taran roman - caci Tante Sara este, mai-nainte de a fi sasoaica, romanca: aici s-a nascut, aici sunt ingropati stramosii ei, de peste 800 de ani, aici este casa ei, locul ei, soarta ei. Lectiile de viata, dar mai ales cele de patriotism, pe care le-am primit eu de la Tante Sara in decursul acestor ani, au fost multe si profunde: batrana sasoaica dintr-un sat uitat de lume mi-a aratat, nu o singura data, ca are mai multa dragoste pentru tara ei ca oricare altul dintre  prietenii sau rudele mele (noi fiind romani neaosi). Natural si simplu, doar prin faptele ei, m-a facut sa ma rusinez adesea de gandurile  sau de faptelor mele si ale multor altor romani (si asa mi s-a intamplat si cu multi alti sasi si svabi pe care i-am cunoscut in Germania, care desi plecasera din Romania, nu uitasera o clipa nici de unde veneau si nici cine erau!).

Viscri, iulie 2011 - Cu Tante Sara la biserica fortificata din Viscri. Ca sa intelegeti mai bine expresiile usor ciudate ale chipurilor noastre, am sa va spun povestea distractiva a fotografiei: noi (copiii mei si cu mine) statusem toata dupa-amiaza la poarta bisericii (in ultimii ani o ajutam pe Tante Sara, suplinind-o de multe ori, caci din pacate nu are niciun ajutor!), caci Tante Sara mai avea de cules visine. Aproape de sfarsitul zilei, tocmai venise si Tante Sara sa mai stea cu noi pana la inchidere si eu l-am rugat pe fiul meu (pe atunci avea 11 ani) sa ne faca o fotografie. Asa cum sunt copiii, el a luat totul foarte in serios si a inceput sa caute unghiul cel mai bun, lumina perfecta, etc. S-a suit mai intai pe un scaun, dupa aceea pe o scara, apoi a trecut pe o barna incastrata. Noi ne aflam exact la intrarea in muzeu, in stanga noastra se adunasera deja mai multi oameni care doreau sa iasa din biserica, in dreapta, o grupa de turisti care astepta sa-si cumpere biletele de intrare. Iar fotograful amator tot nu era inca multumit nici de pozitia noastra, nici de a lui; dar ne-a facut pana la urma fotografia, caci lumea dimprejur devenise deja cam agitata......
Tante Sara este de o modestie care nu poate decat sa te lase cu gura cascata: a scris impreuna cu un ziarist german o carte despre viata ei (este cea mai autentica si mai sincera autobiografie pe care am citit-o eu vreodata), dar noua nu  ne-a spus nimic-nimicut; am aflat cu totul intamplator de ea, in timp ce cautam o alta carte in Internet......

Daca ajungeti vreodata la Viscri - Deutsch-Weisskirch, luati-va suficient timp ca sa vizitati in liniste biserica fortificata (care face parte din Patrimoniul mondial UNESCO) si nu ezitati sa schimbati cateva vorbe cu batrana cu ochi patrunzatori si putintica la trup de la poarta cetatii: marea doamna Sara Dootz. Ascultati-i cu atentie cuvintele si deschideti-va sufletele in fata sufletului ei, si o sa vedeti, ca veti pleca mult mai bogati decat erati cand ati ajuns acolo.
Astazi este ziua Tantei Sara si eu i-am trimis cartea doamnei Galina Schatalova, caci tare bine mi-ar parea sa o ajute pe Tante Sara sa mai ramana inca multi, multi ani printre noi, in lumea aceasta minunata! Sa ne traiesti sanatoasa si bucuroasa Tante Sara, la multi ani!

marți, 12 noiembrie 2013

Un om frumos - Elena Nita Ibrian

Astazi, cand se implinesc 92 de ani de la nasterea doamnei Elena Nita Ibrian, ma gandesc cu multa tristete, la cate lucruri frumoase si intelepte ar mai fi avut buna doamna de spus.... Am recitit de curand interviurile date de doamna Ibrian si articolele scrise despre domnia sa (din pacate foarte putine). Chiar si dupa mai multi ani, nu si-au pierdut absolut nimic din actualitate. Atata bun-simt, logica si claritate nu veti gasi astazi decat pe putine bloguri sau site-uri care sunt dedicate unei alimentatii sanatoase. Atata suflet cat a pus doamna Ibrian in tot ceea ce a facut, mai rar. Doamna Ibrian nu a avut nevoie nici sa vanda produse sofisticate si nici sa se prezinte altfel decat a fost cu adevarat: un om simplu de la tara, autentic, cu un suflet plin de dragoste de Dumnezeu si de oameni. Va rog mult, mult de tot sa nu o uitati pe buna doamna, care ne-a lasat o mare comoara. Si tare mare pacat ar fi sa lasam sa se aleaga praful de ea! 
Ii dau astazi iar cuvantul, cu mult respect si recunostinta, doamnei Elena Nita Ibrian:

"Am pus suflet din sufletul meu in aceste randuri cu gandul la om si la sanatatea acestuia. Cand de mult voi fi oale si ulcele, ma voi bucura de acolo, de sus, de sanatatea generatiilor viitoare care vor fi fericite ca sunt sanatoase si pline de voie buna, urmand un regim de viata natural, dupa exemplul vietii mele. Acum cand am trecut de pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasa sa stiu ca am lasat ceva folositor pentru cei ce vin dupa mine!"

"Imi place sa fac numai bine in jurul meu, sa ajut pe oricine are nevoie. Daca-ti petreci viata tot adunand si scazand, daca-ti mananci timpul calculandu-ti argintii, esti cel mai sarac om, esti cel mai napastuit suflet. Saracia sufleteasca, grija si obsesia agoniselii nu fac inima curata si nici nu aduc liniste. Este o vorba care zice sa lasi fiecarei zile grijile ei, sa nu te agiti planuind prea multe, sa nu faci socoteli pe care nu le poti implini. Dumnezeu are grija de toti si de toate creaturile Lui. El singur tine cantarul si da fiecaruia dupa cum a trait. Mie nu mi-e frica de moarte, pentru ca ma simt implinita cu tot ceea ce am facut. Sicriul cumparat acum saizeci de ani e inca in pod. Ma asteapta. Stiu ca nu acela este sfarsitul. Stiu ca viata asta nu se rupe odata cu moartea. Ceva trece si dincolo. Si cred ca daca voi ajunge acolo, tot cu plantele am sa ma ocup, ca si pe acolo trebuie sa fie flori si ierburi."
........
„Nici eu n-am o curte prea mare, n-am o gradină în care să-mi cultiv toate legumele de care am nevoie, dar ştiu să caut în piaţă ceea ce este natural şi sănătos. Nu mă las niciodată atrasă de produsele făţoase şi mari, lucioase şi colorate. Se vede de departe că au fost stropite cu cine ştie ce substanţe, că au fost forţate să crească aşa. Sunt bune de pus în fotografii, dar nu în farfurie, pentru că sunt sărace în substanţe nutritive. În schimb, merişorul pe care-l are de vânzare o bătrânică rătăcită, parcă, în piaţă, măruţul acela mic şi sfrijit, dar cu miros şi gust delicios, poţi fi sigur că este aşa cum l-a lăsat Dumnezeu. N-a fost pompat cu îngrăşăminte şi chimicale. Primul meu sfat este să vă feriţi de ceea ce este fals în alimentaţie, de lucrul contrafăcut. Duceţi-vă la piaţă şi nu în marile magazine, unde se comercializează exclusiv produse de import. Încetul cu încetul, veţi învăţa să alegeţi şi vă veţi obişnui să mâncaţi sănătos.
Pare greu până te apuci să le faci, dar după ce te-ai obişnuit, e floare la ureche. Câştigi viaţă mâncând natural, câştigi sănătate, putere de lucru, bună dispoziţie şi încredere în tine.”

........

Tare frumos a povestit domnul Tudor Cires intr-un articol aparut in  jurnalul.ro:
"La Piatra-Neamt, o octogenara ne propune sa descoperim tainele bucatariei fara foc, gustand din bucatele presarate cu petale de trandafir si promisiuni de viata lunga si sanatate. 
Casa mirosea a floare incremenita in ierbar. Sau a seara, pe campul abia cosit. Daca ai fi inchis ochii, zidurile ar fi disparut si parfumul asta dulce-uscat te-ar fi prins in vartejul lui. Totusi, dincolo de usa, de geamuri, de pereti, orasul se zbatea in bratele burnitei de sfarsit de toamna. Ma nimerisem in Piatra-Neamt, acasa la Elena Nita Ibrian - cunoscuta "combatanta" a "bucatariei fara foc" - chiar de ziua domniei sale.
"E zi mare pentru mine, azi inchei primii 85 de ani, de maine il incep pe-al 86-lea. Ehei, cu multa vreme in urma n-as fi zis ca ating varsta asta!" 
Florile lecuitoare
De fapt as putea incepe din nou relatarea mea cu urmatoarea insemnare: "12 noiembrie 2006 - ziua in care am mancat flori!". Duc cu lingurita la gura crema cu gust greu de definit, care imbina sucul de aloe cu nuci zdrobite. Parfumul de toamna tarzie ma invaluie. Inghit, rand pe rand, petale de galbenele, de crizanteme si de trandafir. Crude. Proaspete. Dulci-amare, usor salcii. "Sunt copil de taran" - ma smulge din explorarea mea gustativa doamna Elena Nita Ibrian. "Copiii de tarani sunt indragostiti de plante. Bunicii fereau fiecare buruienuta, pana si pe iarba calcau cu mila." Paradoxal, florile i-au marcat destinul. Mai intai i-au provocat cancerul. "Am creat 600 de nuante de vopsele vegetale. Dar la astea trebuie vitriol, acid azotic, oteturi puternice… Nu obisnuiam sa folosesc masca si la 27 de ani s-a prins cancerul de mine. M-au ajutat credinta in Dumnezeu si regimul de cruditati. Am inceput cu sucuri din plante si-am continuat cu ceea ce numesc «bucataria fara foc» sau «regimul verde». Au trecut 58 de ani. Daca as fi mancat «verde» inca din burta mamei, cred ca nu as mai fi avut de ce sa-mi fac griji ca n-o sa apuc suta de ani!"
 Bucataria creativa
Ce alimente se pot manca in stare cruda? "Tot ce este leguma. Ceapa, prazul, varza. Pe platou aveti varza rasa cu branza. Restul este decor. Daca o mancare nu are decor, nu te atrage. Cand este aspectuoasa, o mananci si cu ochii. Totusi, nu indemn pe nimeni sa manance numai cruditati. Nu se poate deodata totul fara foc. De aceea, eu am scris si carti de «bucatarie creativa», cu retete care te ajuta sa faci trecerea mai usor catre bucataria fara foc." De ce este important sa trecem cat mai putin alimentele prin foc? "Fara enzima, omul moare. Si vitamina este interesanta, dar mai interesanta este enzima, pentru ca e chiar viata omului. Numai ca la 38°C, enzima moare. Si, uite, de asta nu trebuie sa gatim cu foc, fiindca ucidem enzima." Ma imbie din nou sa gust din bucate, exclamand: "Ehei, de mult timp n-am mai mancat preparate gatite cu foc!".  
Regim de octogenar
De fapt, ce mananca Elena Nita Ibrian? "Legume crude, fructe, radacini. Dar si lactate, branzeturi si oua, cate unul la doua zile." Ou? Gatit cum? "Il fac intr-o tigaita, cu un pic de apa. Sparg oul cand fierbe apa si il las acolo numai pana se coaguleaza albusul. Galbenusul ramane crud, rece." Foloseste, de asemenea, sucuri proaspete ("se oxideaza repede"), fructe in "zahar invertit", iar pentru iarna conserva totul cu hrean. "Hreanul e o minune a lui Dumnezeu! Si-n dulceata se poate pune hrean. Nu imprumuta gustul si e cel mai puternic antibiotic pe care-l cunosc. Pun o frunza de vita-de-vie deasupra, apoi patru suvite de hrean, in cruce. Tot la borcane pun morcov ras, patrunjel, pastarnac si catina. Catina egaleaza ginsengul si e mai bogata de cinci ori decat lamaia in vitamine. Pun catina in miere - la un kilogram de fructe, patru kilograme de miere."Sfaturile curg unul dupa altul, la fel si retetele, pe care le-am adunat pentru dumneavoastra. Cat despre mine, nu am putut pleca pana n-am ridicat paharul cu licoarea aceea care mi-a pus sangele in miscare: suc de struguri, nefermentat, in care adaugase radacina de hrean. Am ridicat paharul, urandu-i "La multi ani!"