miercuri, 27 aprilie 2011

Femei cu adevărat frumoase

 Lilly Ackerman, 86 de ani, ţărancă cu studii agronomice din Gars am Inn, Germania.
Sursa FOTO
 Doamna dr. Galina Schatalova, 94 de ani, Rusia, medic care practică medicina naturală de zeci de ani de zile.
 Doamna Barbara Rütting, 85 de ani, actriţă şi consilier de sănătate (a făcut cursul domnului dr. Bruker), foarte activă în mişcarea de  protecţie a animalelor şi a mediului.
Sursa foto
Doamna Christina Niederköfler, consilier de sananate (tot cursul dr. Bruker), organizatoarea în Austria şi Italia a seminarelor doamnei Schatalova şi a altor mari personalităţi din domeniul medicinei naturale. 
 Doamnă Elena Niţă Ibrian (1921-2009), o româncă extraordinară, autoare a peste 40 de cărţi din domeniul sănătăţii, reprezentantul cel mai de seamă al bucătăriei fără foc din România. 
 Şi v-aş mai putea povesti şi despre doamna  Sara Dootz din Viscri şi despre bunica mea şi despre mama şi despre tare multe alte femei cu adevărat frumoase din viaţa mea.


Şi cât mă bucur că sunt aşa de multe la număr.... Adevărate DOAMNE, adevăraţi OAMENI....
 
 Şi priviţi acum prin comparaţie şi la "păpuşile de silicon şi plastic" de la Hollywood... Femei absolut dezorientate, care nu ştiu să îmbatrânescă cu mândrie şi demnitate, care au senzaţia că îşi pot umple golul din suflet cu o înfăţişare tinerească, îndepărtând cu ajutorul chirurgiei plastice ridurile şi celelalte semne ale bătrâneţii. Femei pentru care viaţa se învârte numai în jurul propriei persoane, femei care încearcă cu disperare, o viaţă întreagă, să rămână cu orice preţ în centrul atenţiei lumii. femei care la cel mai mic eşec, cad adânc în negurile disperării. Din păcate, şi lumea vedetelor (şi nu numai) din România este din ce în ce mai plină de astfel de femei, care chiar cred că pernele de silicon sau un nas de Barbie le vor aduce fericirea mult visată. Faust (Goethe) mai actual ca oricând.....

luni, 18 aprilie 2011

Comorile creştinătăţii din orasul Trier - Germania

Eu locuiesc în Germania în apropiere de oraşul Trier, care este cel mai vechi oraş din această ţară şi un punct central foarte important al catolicismului din Germania. Şi acest lucru nu este întâmplător, în Trier sunt adăpostite două mari comori ale creştinătăţii: cămaşa lui Iisus Hristos în Domul din Trier şi moaştele Sfântului Apostol Matei din Biserica St. Matthias.
Domul din Trier, fotografii facute de draga mea Veronica
Peste aceasta camasa au trecut aproape 2000 de ani fara probleme, in ultimii ani insa s-a degradat atat de tare, incat trebuie conservata acum in conditii speciale de temperatura si umiditate, inchisa ermetic!!
Aici este capela unde este pastrata camasa, este deschisa si se poate vizita numai 10 zile pe an, dupa Pasti (tocmai am citit ca anul acesta, din cauza pregatirilor pt. anul viitor, nu va mai fi deschisa capela!), altfel se poate ajunge numai pana la usa ei. Camasa a fost scoasa ultima data in 1996 si va fi scoasa iar anul viitor, in 2012!
Biserica St. Matthias
Aici sunt moastele Sfantului Apostol Matei, intr-o nisa in  subsol, iar exact deasupra lazii de piatra, in biserica, se gaseste statuia din fotografia de mai jos (Si ce frumos sunt pastrate moastele sfintilor la noi in Romania!!!)
In loc de incheiere, sperand ca v-a placut scurta calatorie virtuala prin Trier, inca o vedere generala a partii orasului cu biserica St. Matthias, de pe deal, de langa scoala Waldorf (despre care trebuie neaparat sa scriu in curand)
 Tuturor, numai bine şi  o săptămână binecuvântată! Mă gândesc cu mult dor, că anul trecut eram pe vremea aceasta în România si citesc cu mare emotie în suflet ce frumos a fost la biserica din satul Nataliei. Şi pentru ca nu cred ca voi mai ajunge pe Internet săptămâna aceasta, vă doresc de aceea deja de astăzi, sărbători fericite!

vineri, 15 aprilie 2011

Vacanţa de Paşti

 De luni intram în Săptămâna Mare, copiii au vacanţă de Paşti două săptămâni, iar eu sunt vizibil obosită (cred că aţi remarcat cu toţii multitudinea greşelilor pe care le tot fac...). De aceea, am tras săptămâna aceasta tare şi am pregătit deja ceva pentru următoarele două săptămâni, în care am de gând să-mi iau şi eu vacanţă. Deci, vă rog mult, să nu vă supăraţi că nu voi fi aşa de promptă (voi deschide calculatorul probabil numai o dată pe săptămână) cu răspunsurile la mail-uri şi la comentarii, voi încerca să recuperez însă în luna mai, când fac UN AN de blog (incredibil, parcă ar fi fost ieri)!!!!
 
 În Săptămâna Floriilor  şi inspirată de crâmpeiul floral al Nataliei, uitaţi şi câteva fotografii de primăvară din Germania, unde anul acesta, în mod cu totul neaşteptat pentru mine, primăvara a venit mai repede ca în România, săptămâna trecută am umblat chiar în pantaloni scurţi şi tricouri (între timp timpul a devenit ceva mai rece, dar este neobişnuit de cald şi de uscat pentru clima de aici - asta pentru că tot m-am plâns eu mereu cât de mult plouă în Germania, etc., acum să spun şi când e bine, nu-i aşa?):

Asa de frumoase s-au facut primulele mele acum
Afinii sunt in floare si eu am uitat sa va spun cat de gustoase si de sanatose sunt frunzele (si florile) lor!!!
Rostopasca inflorita, NU se mananca, sucul e bun de pus pe negi sau alunite, Maria Treben l-a folosit si la cancer de piele si la boli de ochi!
Acum 2 saptamani am facut o excursie si am gasit un drum cu piersici pe margine. In copac, pe jos, numai piersici uscate, nu le mancase nimeni in vara.... Spuneti si voi daca nu-i  mare pacat?????

Aceasta a fost masa mea la picnic, mi-am pregatit acasa salata de linte cu sosul intr-un borcan, intr-o cutie am luat buruieni (dar am mai adunat si la fata locului), am avut briceag cu care am maruntit verdeturile si gata totul!!
Şi uitaţi ce întăriri grozave am primit pe blogul dedicat doamnei Elena Niţă Ibrian: Mia şi Luciana, două fete tinere, absolut minunate!
 Vă doresc numai bine şi  o săptămână binecuvântată tuturor!

miercuri, 13 aprilie 2011

Pentru sănătatea copiilor noştri

Astăzi abordez o temă care va stârni probabil foarte multe reacţii negative, de aceea doresc să subliniez de la început, că nu vreau să atac sau să lezez pe cineva personal, ci doresc numai şi numai să vă informez....
 
 După cum am mai povestit, eu am început să citesc intens pe Internet (bloguri, forumuri, etc.) de abia de anul trecut (culmea, aproximativ din luna aprilie), dar citeam deja ediţia online a revistei Formula As de ceva mai mult timp, fiind de la început  de-a dreptul şocată de numărul mare de oameni grav bolnavi, în special copii, din România. Citeam cu lacrimi în ochi şi un nod imens în gât, despre oameni înnebuniţi de durere, care îşi vând şi "ultima cămaşă", în încercarea disperată de a-şi salva copiii,  părinţii, partenerul de viaţă, fraţii, prietenii... Şi eu aş îndrăzni să afirm aici, că eu aş avea câteva răspunsuri referitoare la cauzele acestor nenorociri.
 
 Unul dintre aceste răspunsuri, ar fi telefonia mobilă. Oameni buni, telefoanele mobile sunt  dăunătoare sănătăţii, în Germania există mai multe iniţiative, semnate între timp de MII de medici, care recomanda renunţarea pe cât posibil la telefoanele mobile, subliniind nocivitatea lor, în special pentru copii!! Există zeci de studii serioase care demonstrează efectele negative ale radiaţiilor provocate de telefonia mobilă, mai multe puteţi cîţi de exemplu pe www.diagnose-funk.org (în limba germană), precum şi AICI şi AICI (în limba română )
Acelaşi lucru este valabil şi pentru telefoanele fără fir, dacă vă instalaţi aşa ceva, vă aduceţi astfel în casă propria bază, care vă radiază 24 de ore din 24......Şi televizoarele şi calculatoarele nu au ce căuta nici în dormitoare, nici în camerele copiilor, la fel şi mobilele moderne,  din carton presat sau alte materiale pline de substanţe nocive (dacă nu aţi aruncat încă patul bunicii, e timpul să-l daţi jos din pod şi să-i redaţi vechea strălucire - bineînţeles nu cu lac, ci cu un ulei natural sau cu ceară!). 
Am dărâmat casele sănătoase ale bunicilor noştri, din lemn bun şi lut şi ne-am construit în locul lor monştri de beton care ne distrug sănătatea (în Germania, cele mai scumpe case sunt casele construite biologic, exclusiv din materiale naturale: lemn, lut, paie!!). 
Dacă mamele care "parchează" telefonul mobil în cărucior, la capul copilului  ar fi conştiente de ceea ce le fac copiilor lor prin acest comportament, vă garantez că ar proceda altfel. La fel şi părinţii care îşi lasă copiii să stea ore în şir în faţă calculatorului sau a televizorului sau care le cumpără, gândindu-se că le fac copiilor un mare bine, mâncarea "otrăvită" cu aditivi, frumos ambalată şi colorată însă, de la super-market! Îmi amintesc, că un om sărac din România îmi povestea în vară, că nu are bani nici să le ia copiilor un suc. Cu greu m-am abţinut să nu-i spun, că este şi foarte bine aşa, m-ar fi crezut numai rea şi inumană.... 
Am fost ani de zile abonată la revista germană "Biologia construcţiilor - Locuinţa şi sănătatea" şi chiar am început  să urmez cursul de biolog de construcţii, dar ca de obicei, deoarece copiii sunt prioritatea absolută a vieţii mele, rămânându-mi puţine momente disponibile şi pentru alte activităţi, din lipsă de timp am abandonat şi acest proiect, dar am avut mereu grijă să fiu în continuare bine informată în acest domeniu. Sinceră să fiu, am rămas întotdeauna foarte neplăcut surprinsă de modalitatea în care este folosită tehnică modernă în ţara noastră, se pare că pentru cei mai mulţi contează doar să "fie în rând cu lumea", altceva nu mai este aşa de important. Ca să nu mai vorbesc de cât de contrariată am fost, că oameni care nu au posibilităţi materiale prea mari, fac eforturi deosebite ca să posede un telefon mobil de exemplu, făcând economii mai degrabă la mâncare sau la alte lucruri cu adevărat indispensabile. Desigur că şi eu am un telefon mobil, care stă aruncat undeva în maşină, de aceea nici nu vreau să-i contest aici utilitatea, îmi este clar cât de necesar este, dacă se întâmplă ceva cu maşina ( în România însă l-am folosit mult - va daţi seama de ce, nu-i aşa?), dar altfel???? Nu vorbesc aici nici de cei, care prin profesia lor sunt obligaţi să aibă un telefon mobil, dar restul oamenilor??? Chiar trebuie să aveţi la piaţă un telefon mobil? Sau la plimbare? Sau la locul de joacă? Chiar nu-şi mai poate permite nimeni "luxul" de a NU mai fi permanent accesibil??
 
 Cei mai afectaţi de toate această situaţie - fără precedent în istoria acestei lumi - sunt bineînţeles copiii, şi îninte de a întreba, poate chiar cu pumnul strâns ridicat spre cer: "De ce Doamne tocmai copilul meu??", poate ar trebui să ne gândim puţin, să ne informăm bine şi să recunoaştem cu ruşine, că vina o găsim de fapt tot numai în jurul nostru!
 
 Bineînţeles că există şi studii care demonstrează, desigur tot ştiinţific, că telefonia mobilă nu este absolut deloc periculoasă, de aceea cel mai bine  vă puneţi capul la contribuţie, vă gândiţi bine şi  decideţi apoi singuri, care este "adevărul adevărat",  exact ca şi în domeniul alimentaţiei, educaţiei, protecţiei mediului, etc., vor exista întotdeauna studii pro şi contra, după părerea mea, a devenit totul de fapt  mai mult o chestiune de bun simţ şi de putere de discernământ... Şi închei iar cu un exemplu personal: în familia mea şi în cercul nostru de prieteni şi de cunoştinţe, au fost foarte puţini oameni care au murit de boli grele, cancerul fiind practic inexistent, cei mai mulţi au murit la vârste înaintate, deşi trecuseră prin războaie, refugii, urmarire politică, etc., în general prin timpuri foarte grele. Astăzi însă, situaţia s-a schimbat dramatic, avem nenumărate rude şi prieteni, bolnavi foarte grav, de la oamani bătrâni, până la copii mici. Şi chiar puteţi crede mai departe că îndepărtarea oamenilor  de Dumnezeu şi de natură nu are nimic de-a face cu această realitate amară pe care o trăim noi astăzi?

Şi ce pot face undele telefonului mobil, vedeţi live aici:
http://www.koreus.com/video/telephone-portable-mais-popcorn.html

luni, 11 aprilie 2011

Salate, salate, salate........

 În cele din urmă, am acum şi eu  în calculator fotografiile cu salatele despre care am scris la "Meniul zilei", sunt exemple prin care doresc să demonstrez, că plantele din flora spontană pot fi integrate în linişte în orice salată, rezultatul este mereu foarte apetisant (după părerea mea), iar persoanele mai puţin înclinate spre nou (de tipul: Cum o să mâncăm bucurieni? Ce suntem vaci?), nici nu vor remarca diferenţa. Am făcut fotografiile la început de primăvară, când plantele erau încă tare mici, am pus la prima salată: urzici, frunze de păpădie, leurdă, ştevie, usturoi verde şi flori de toporaşi  (totul din grădina mea!). Pe baza unei salate de linte (reţeta o găsiţi AICI), se poate obţine aşa ceva:
Altă dată, am adunat graşiţă (agurijoară, iarbă grasă de iarnă, portulacă - cine vrea seminţe, să-mi spună ca să-i adun, este o salată care creşte iarna şi e foarte gustoasă), fetică (Valerianella locusta - eu am numit-o până acum salată de câmp, creşte tot aşa iarna fără nici o problemă, eu voi încerca să o cultiv anul acesta în balcon în jardiniere, căci în grădină dacă e zăpada nu poate fi culeasă - acesta este singurul ei dezavantaj), cimbrişor de câmp (oregano), usturoi sălbatic, leurdă, ştevie, lobodă roşie, frunze de păpădie, ceapă verde (iar toate din grădina mea, le culeg de fiecare dată direct înainte de masă - ce poate fi mai bun, mai  sănătos, mai ieftin  şi  mai proaspăt?).

 Mărunţite, cel mai bine cu un cuţit cu lamă ceramică.
 Într-o salată normală de varză, ţelină şi morcov, am adăugat verdeturile.
Uitasem "crutoanele" de hrisca incoltita!
Iar AICI, puteţi vedea cum şi-a adus Natalia soarele în farfurie (eu nu am încă pe calculator fotografiile cu florile de păpădie....)!
Şi doamna Elena Niţă Ibrian decora întotdeauna mâncărurile de hrană vie cu flori, a scris chiar şi o carte pe această temă. Mai jos, fotografii de la comemorarea de 40 de zile a doamnei Ibrian, organizată de doamna Valeria Lazăr Podaru, priviţi cu atenţie ce frumos este totul decorat cu flori!

vineri, 8 aprilie 2011

Alte plante comestibile de primăvară

         Doamna Elena Niţă Ibrian mi-a povestit de mai multe ori despre ultimele ei proiecte, o carte despre Aloe Vera şi o carte despre muguri. Din păcate, deşi cărţile sunt în principiu terminate, nu au fost încă publicate, întreaga poveste o puteţi citi AICI.
          Revenind la muguri, trebuie să vă spun neapărat că şi mugurii, ca şi vlăstarii, au o importanţă deosebită în alimentaţia cu hrană vie. În ei este concentrată acum toată puterea plantelor care încep să crească, sunt adevărate "bombe" de substanţe vitale! S-a scris însă atât de mult şi despre gemoterapie şi despre muguri, încât nu are rost niciun rost să repet şi eu aici aceleaşi lucruri, v-am adunat de aceea în acest scop câteva articole care mi s-au părut mie mai bune: 
http://www.formula-as.ro/2010/915/medicina-populara-77/mugur-mugurel-12355
http://www.formula-as.ro/2000/406/forma-maxima-19/forma-maxima-1315
http://www.terapii-naturiste.com/terapii_naturiste/alte_terapii/gemoterapia/gemoterapie.htm
         Singură mea observaţie ar fi, că eu NU aş pune accentul pe conservarea şi prepararea mugurilor şi pe consumul de extracte de muguri, ci aş încerca să vă încurajez să consumaţi în primul rând mugurii pur şi simplu în stare proaspătă, ca aliment! Mugurii se pot adăuga în orice salată sau se pot mânca direct din copac, în timpul unei plimbări prin parc de exemplu. Şi uite aşa ajung şi orăşenii la plante bio, sănătoase, pe gratis  şi care se află practic în faţa casei lor!
        Şi să nu uităm, că şi florile şi frunzele pomilor (fructiferi şi anumiţi pomi nefructiferi) sunt la rândul lor comestibile, gustaţi o floare de măr, sau o frunză de cireş sau de tei (preferatele mele) şi o să înţelegeţi exact ce vreau eu să vă dau aici mai departe! Şi poate aşa, o să mai şi pierdeţi puţin şi  din frica, absolut omenească, de foamete şi de sărăcie, bunul Dumnezeu ne-a înconjurat cu absolut tot ceea ce ne trebuie, nu avem nevoie decât să deschidem bine ochii şi să întindem mâna....
      Iar domnul Tudor Gheorghe vă dă poate şi ultimul imbold, ne întâlnim cu toţii la sfârşit de săptămână la pădure, bine???

marți, 5 aprilie 2011

Integrarea plantelor din flora spontană în hrana zilnică

În sfârşit a avut soţul meu timp să-mi bage şi ultimele fotografii pe calculator (da, citiţi bine, eu NU ştiu să fac acest lucru). Aşa că vă pot prezenta astăzi totuşi şi crema de avocado cu "buruieni" (urzici, păpădie, ştevie, usturoiţă, măcriş, leurdă - toate mixate de data aceasta, dacă dăugaţi ceva mărar şi pătrunjel pentru aromă, nu mai ştie nimeni ce aţi băgat voi de fapt în falsa "salată de vinete"  -  aşa l-am păcălit noi pe tata, care nu ar mânca nici în ruptul capului, nici avocado, nici buruieni crude....):
 Şi cu următoarele fotogtafii mă "lupt" deja o oră, deşteptul cedează primul, aşa că renunţ şi le las să apară aşa cum vor ele şi nu cum ar trebui (nu vor să "stea" bine şi pace!)

Ciuperci umplute cu crema de avocado cu buruieni:
Plantele din flora spontană se pot integra foarte bine şi în maioneza-crema-minune din seminţe de floarea soarelui, cu care puteţi umpleţi ardei sau o puteţi unge pur şi simplu pe felii de roşii, castraveţi, morcovi, etc.:
Şi încă ceva tare simpatic de la Markus Rothkranz  şi care se potriveşte perfect la tema de astăzi:

luni, 4 aprilie 2011

Cremă de avocado simplă sau cum integrăm cel mai bine plantele din flora spontană în mâncare...

     O reţetă în  care se pot include (sau "ascunde") foarte bine plantele din flora spontană, este reţeta de cremă de avocado.
    Mie îmi place făcută doar din avocado, ceva suc de lămâie (diluat cu puţină apă, în funcţie de consistenţa dorită), ceapă, usturoi şi plante verzi (după gust sare, piper, boia de ardei, etc.). Dacă fructul de avocado e bine copt, nu aveţi nevoie nici măcar de un mixer, se poate pasa foarte bine doar cu o lingură de lemn (prepararea durează 5 minute!)!!
    Fotografiile de mai jos sunt făcute în iarnă, când nu aveam aşa de multe plante la dispoziţie, dar imaginaţi-vă această cremă de avocado amestecată  cu leurdă, urzici, cozi de ceapă şi de usturoi verde, toate tăiate mărunt....
    Vă garantez iar, că o să mănânce cu drag acestă cremă şi persoanele mai puţin "înclinate" spre mâncarea crudă sau spre alimentele mai exotice, cum este avocado.
     Cu felii de morcov împrejur (cu ajutorul cărora se poate lua crema, ca şi cu o linguriţă), poate fi servită într-un mod  foarte decorativ, aducând aşa aminte de o floare....
Poftă bună!

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Minunăţiile Mihaelei - O interpretare personală a meniului "Schnitzer-Diamond-Mimi"

Mihaela  şi-a preparat următoarele meniuri şi a făcut şi fotografiile minunate de mai jos: 

Miercuri 23 martie 2011
 
8.30am
 - puţin suc de grâu + două căni ceai
 
9.30am Mic dejun
  - 1 pară + 1 banană + scorţisoară + vlăstari de mazăre + câteva alune înmuiate
 
14.00pm Prânz
- Salată de ţelină rasă + ceapă vrede + ardei + câteva alune înmuiate
- Salată de roquette + pătrunjel + roşie, ulei, zeamă de lămâie, oţet de mere
- miei + quinoua încolţite
 
19.00 Cina
 - Salată de varză murata + ardei + pătrunjel + ulei + 3 perişoare de varză murată cu nuci
 - mei + quinoua încolţite
 
E incredibil, pentru prima data in viata mea cand mananc fara sare, acum simt si eu adevaratul gust ale legumelor.
vineri, 25 martie 2011

12.00pm Prânz
 - o linguriţă de spirulina cu apă
 - 3 portocale cu scorţisoară

20.00 Cina
 - o roşie, ardei, morcov, conopidă, ridiche, castravete, o perişoară de varză murată cu nuci, mei + quinoua + fasole mung  încolţite


 Draga mea Mihaela, m-am bucurat foarte tare de mesajul tău şi mă tot întreb, oare cum aş putea să-ţi mulţumesc eu ţie îndeajuns???
 Mihaela s-a simţit bine şi a reuşit să mănânce  numai crud mai multe zile la rând, aproximativ la fel şi Cris, dacă vă interesează poate mai multe detalii, puţeti să citiţi impresiile lor AICI.