vineri, 29 octombrie 2010

CHIFTELUTE RAW VEGAN

In cele din urma, mi-a trimis  (vinerea trecuta de-abia) Torsten reteta de chiftelute, am incercat-o imediat, am facut cateva poze, din pacate nu foarte reusite, le-am mancat cu o placere deosebita (si eu am luat aceeasi hotarare ca si doamna Elena Nita Ibrian, sa public numai retetele probate de mine),  deci nu-mi  mai ramane acum, decat sa va dau si voua reteta mai departe.
Si pentru  mine, care trebuie sa gatesc in fiecare zi (da, cititi bine, eu care nu mananc niciodata mancare gatita, gatesc totusi in fiecare zi, pentru sotul meu si pentru copii, ei nefiind dispusi, cel putin deocamdata, sa manace raw food) si  nu am timpul necesar sa mai imi fac si mie cine stie ce minuni care iau o gramada de timp, sunt astfel de retete care se fac aproape singure, tare bine venite.  Ca sa ma intelegeti poate mai bine, va mai povestesc putin cate ceva. Eu gatesc pentru familia mea, asa cum gateau mamele si bunicile noastre in Romania, adica cumpar numai produse de la piata sau direct de la taran si le prelucrez eu cu manutele mele acasa, nici macar o paine nu cumpar. La mine in subsol arata ca in depozitul unui magazin, e plin de saci cu cereale, cutii cu seminte, saci de cartofi, franghii de ceapa si de usturoi s.a.m.d. Pentru ca faina care se gaseste la magazin nu este recomandabila (este permis sa se numeasca faina integrala daca contine cel putin 80% faina integrala, restul insa poate fi si faina alba, asta stie insa numai producatorul, ca sa nu mai vorbesc de faptul, ca se adauga tot felul de E-uri ca sa nu rancezeasca, ca sa nu se faca molii, ca sa nu se faca cocoloase, etc.), eu am o mica moara electrica, grauntele le cumpar direct de la un taran bio pe care il cunosc personal si fac o data sau de ori pe saptamana paine integrala adevarata, din faina proaspat macinata, si chiar daca eu nu o mai manac de peste 3 ani, o fac totusi in continuare pentru familia mea, alimentatia integrala naturala a ramas solutia de compromis pentru noi toti. Acest lucru mai inseamna, ca nu am nici zahar in casa si nici nu folosesc niciodata la nimic, l-am inlocuit in totalitate cu miere sau cu fructe uscate (curmale, smochine, caise, stafide,etc.), nu folosesc niciodata faina alba, carnea este numai bio si este foarte rara (1-2 ori pe saptamana), de anul trecut am instituit si pentru ceilalti membri ai familiei tinerea posturilor ortodoxe de peste an, deoarece nu mai vreau in perioadele respective, nici macar sa prelucrez sau sa cumpar produse din carne.  Pentru copii nu folosesc nici lapte (numai unt si smantana), iar oule sunt o mare raritate. Acum cred ca e clar ca buna ziua, de ce sunt eu, o asa de mare iubitoare de mancaruri raw, cat mai simple si mai rapide, si de aceea este aceasta reteta de chiftelute, iar ca facuta pentru mie: usor de facut, ieftina, fara multe ingrediente, satioasa, foarte comod de luat pe drum, iar despre gust....mmmmmhhhh, daca va plac ciupercile, le veti iubi si voi!
Originalul lui Torsten a aratat asa:
Reteta lui Torsten de chiftelute raw  
Ingrediente :
-1 masura (o ceasca, o cana, 100 g, depinde de cat vreti sa faceti) de nuci  inmuiate peste noapte in apa;
-2 masuri de cereale incoltite;
-1/2 masura de ciuperci:
-mustar, sos de soia, ceapa, usturoi, cimbru, sare, piper,.......va las iar prada gusturilor si imaginatiei voastre.
Torseten da nucile si cerealele prin masina de tocat, taie restul fin si amesteca toate ingredientele, dupa care formeaza chiftelute mai mari sau mai mici, care se pun 12 ore in  aparatul de deshidratat. Eu, din lipsa de timp, am mixat totul si din lipsa uscator (romanii raman imparatii improvizatiilor, mentalitatea romaneasca  "lasa ba, ca merge si-asa!", nu s-a pierdut nici la mine), am pus chiftelutele la uscat pe gratarul de la cuptor, pe care l-am fixat apoi cu greu, cu o constructie speciala de scaune si carti (ca sa nu mai zic ca am facut o facultate tehnica chiar de pomana!), pe calorifer  si l-am lasat  peste noapte. Din pacate, pasta rezultata fusese asa de gustoasa, incat in final, mi-a mai ramas compozitie numai pentru 5 chiftelute, care a doua zi au fost numai bune, uscate la exterior si pufoase inauntru.
Cele cinci chiftelutele au arata asa:
 Eu le-am facut mai plate, avand in vedere modul de uscare, si le-am mancat, asa cum mancam odinioara  si chiftelutele din carne, cu hrean cu sfecla,  facut dupa reteta mamei mele (alta piesa de rezistenta de a ei):
 Va doresc pofta buna si desi sunt tare curioasa de parerea voastra, voi putea raspunde de abia saptamana viitoare, maine plecam in vizita la soacra mea, iar luni am interviu la redactorul sef la revistei "Natürlich leben" pentru articolul despre doamna Elena Nita Ibrian!
Si va multumesc inca o data, din tot sufletul, pentru sustinerea voastra, sa stiti ca fara VOI, asi fi renuntat de mult timp la blog!!! Va imbratisez cu drag!
A voastra Mimi

joi, 28 octombrie 2010

TUDOR GHEORGHE-NICIODATA TOAMNA

Si nici cantecul asta nu putea sa lipseasca! Cu drag, pentru voi toti,
Mimi

Autumn Cry-Plans de toamna-Tudor Gheorghe

Daca tot am pomenit de Tudor Gheorghe.....
Ieri au trecut cocorii peste casa mea, in drumul lor spre tarile calde si anul asta , m-au miscat cumva mai mult ca niciodata, le-am urat impreuna cu copiii mei drum bun si ne-am minunat impreuna de intelepciunea acestor fiinte, cum stiu ele cand trebuie sa plece si incotro trebuie sa zboare, ce trebuie sa faca in viata lor si cat de bine se descurca ele, fara busola, harti, carti si studii universitare.....

miercuri, 27 octombrie 2010

Un cantec tare drag mie

M-am gandit, ca poate n-ar fi o idee rea, sa adaug din cand in cand si cateva dintre piesele muzicale dragi mie. Din tot sufletul, cu drag pentru voi toti, sper sa va placa.....

luni, 25 octombrie 2010

RETETA FERMECATA

O reteta unica, din care, modificand numai cantitatile diferitelor ingrediente, puteti face  ori maioneza, ori sos pentru spaghetti, ori pasta de uns pe paine, ori sos de salata, ori  icre vegane si cine stie, poate mai descoperiti si voi si alte intrebuintari, ma bucur deja de sugestiile voastre...
Reteta contine numai foarte putine ingrediente, toate din Romania (deci se poate controla foarte bine daca sunt ecologice si netrate termic), este iar o reteta tare iubita de mine, deoarece  indeplineste absolut toate cerintele mele: este rapida, usor  de facut, ieftina, satioasa si gustoasaaaaa.....Si a placut pana acum, fara exceptie, tuturor celor carora le-am oferit-o, chiar si nemtilor (care sunt destul de dificili in domeniu)!

Ingrediente:
-o ceasca de seminte de floarea soarelui;
-zeama de la o lamaie, la care se mai adauga si putin apa, in functie de cat de gros trebuie sa fie produsul final;
-1,2,3.... catei de usturoi (cum va place!);
- facultativ se mai pot adauga sare, cateva linguri de ulei de floarea soarelui, cimbru, frunze de patrunjel,  alge, ceapa, este iar o reteta creativa, care lasa portile deschise gustului si imaginatiei voastre.
Se macina fin sau se mixeaza semintele de floarea soarelui (se pot inmuia peste nopate, dar se pot prelucra si asa uscate, in caz ca ati uitat sa le puneti decuseara in apa...), se amesteca cu usturoiul pisat fin, zeama de lamaie si eventual se freaca cu uleiul sau se mai adauga mirodeniile dorite. Facuta ca maioneza,  trebuie sa-i subliniez calitatea cea mai mare si anume ca NU SE TAIE NICIODATA, ce grozav, nu-i asa?
Si asa arata produsul final, de exemplu peste frunzele de salata, se pun morcovi si dovlecei taiati ca spaghetti sau dati prin razatoare, iar deasupra minunea de sos, eu am decorat si cu frunze de ceapa ciorii taiate marunt.

Mai de aproape:
 
In borcanul din mijloc, este reteta facuta ca pasta de uns pe turtitele pustnicesti facute dupa reteta doamnei Elena Nita Ibrian, multi si-au pus insa si pe chiftelutele vegane (veste buna, in cele din urma am primit vineri reteta, am incercat-o, am facut poze, urmeaza si ea in zilele urmatoare!!!)  sau pur si simplu pe legumele taiate feliute sau fasii:
Si niste  incercari mai putin reusite de prim-plan:


Sau ca maioneza pentru celebra salata de cruditati din telina, morcov si patrunjel. Sau pe simple felii de morcovi si de radacina de patrunjel:










joi, 21 octombrie 2010

CATINA ALBA

Nemtii au o vorba care imi palce mie mult de tot: " De atatia copaci, nu mai vezi padurea!". Si cam asa mi s-a intamplat mie in ultimul timp, de atatea evenimente mondene  RAW FOOD, nu am mai ajuns sa mai scriu mai nimic despre RAW FOOD.....Sunt hotarata insa sa recuperez si pentru ca am primit in ultimele doua zile deja 4 mesaje cu intrebari referitoare la catina, m-am hotarat sa abordez direct subiectul!
Despre catina s-a scris enorm, mie mi-a placut ce a scris Dragos, la obiect, concis, inclusiv datele despre cultivarea catinei (Raluca, iar o tema dorita de tine!), si Irina s-a documentat foarte bine si a adunat din multe surse date foarte folositoare´, dar si la Wikipedia  este tema foarte bine tratata, precum si in multe alte ziare si reviste, dati pur si simplu pe Google catina si nu veti sti ce sa mai alegeti!!!!
De aceea, eu am sa povestesc putin si alte lucruri, mai putin date stiintifice si mai mult din experienta mea proprie. Bineinteles ca eu am catina in gradina, la inceput cand ne-am mutat aici erau numai trei pomi, doua doamne Catina si un  domn Catina, o doamna se afla in stanga si cealata in dreapta sa, nu se cearta, nu se bat, traiesc de ani de zile intr-o armonie de invidiat.... Intre timp am noua pomi, am donat foarte multi puieti tuturor membrilor de la grupa de sanatate, din pacate, nu a reusit nici unul sa-l aclimatizeze in gradina proprie, la ei s-au stricat toti. La mine a functionat de fiecare data cu toti puietii pe care i-am mutat, s-au prins si fac acum la randul lor fructe, desi sunt tare departe de domnul Catina (chiar si la 25 de metri), dar cumva, functioneaza polenizarea si asa foarte bine, natura ne mai da inca  o lectie (absolut necesara arogantului om) si ne arata asa, cat de limitata este fiinta umana si ce performante reusesc niste plante, pe care noi de cele mai  multe ori le tratam cu indifernta sau le ignoram cu desavarsire!
Eu mananc din august-septembrie si pana in martie-aprilie fructele direct din pom (mie nu mi se par chiar asa de acre, poate pentru ca deja, dupa atatia ani de consumat catina, m-am obisnuit cu gustul?), nu culeg decat atat cat mananc in ziua respectiva (si sunt in general de parere ca natura le conserva mai bine pe creanga, decat asi face-o eu in congelator sau prin alte metode) si am in orice caz grija, sa mai las si pentru altii, boabele de catina sunt iarna o sursa absolut necesara de hrana pentru atatea vietati din gradina mea, in special pentru pasarele!! Mie mai  imi place la nebunie smoothie-ul facut din catina, frunze de urzica, de catina si de papadie si alte ierburi de prin gradina, mixate cu 1-2 banane! Credeti-ma ca nu-mi trebuie altceva, este o bautura deosebit de gustoasa si satioasa, iar cat despre continutul de viatamine si minerale, va puteti imagina cam ce contine, e cu siguranta o adevarata "bomba" vitalizanta si energizanta!!!


Doamna Elena Nita Ibrian facea suc si pasta de catina, pe acelasi pricipiu ca sucul si pasta de rosii, se mixeaza catina, se trece prin tifon si se lasa la scurs, separandu-se astfel sucul de pasta, sucul se pune apoi  in sticle cu suvite de hrean si se pastreaza la loc rece si intunecos, iar pasta in pungi la congelator.
Eu am mai folosit sucul proaspt de catina, inlocuind cu el zeama de lamaie la salate, paste, maioneze.
Catina este una din putinele plante care contine vitamina B12, de aceea este si asa de mediatizata in ultimul timp, insa si dupa parerea mea este cu adevarat o planta minune, de aceea  v-as ruga pe toti  cei care aveti o gradina, fie ea  cat de mica, sa plantati si o familie Catina, pentru voi si pentru sanatatea voastra, iar micile fiinte de pe langa casa voastra va vor fi si ele cu siguranta tare recunoscatoare!
Completare:  Va multumesc din  tot sufletul, tuturor celor care ati comentat, m-am bucurat tare mult sa primesc atatea completari minunate (deci, cititi neaparat comentariile)! Si mai gasesc, ca nu am subliniat indeajuns faptul, ca si frunzele de catina sunt comestibile si au si ele un continut mare de vitamina C,  atat domnul Ovidiu Bojor, cat si doamna Elena Nita Ibrian le recomanda in cartile lor cu mare caldura. Am citit adesea, ca pentru a cultiva catina, e nevoie de fapt numai de soare, este singurul lucru pe care trebuie sa-l aiba neaparat, incolo este o planta foarte putin pretentioasa la conditiile de sol (daca ati sti ce pamant am eu in gradina, aici nu se poate sapa decat dupa ploaie!), extrem de rezistenta la seceta sau ger, se dezvolta in Romania din zona litorala pana in zona muntoasa, mai ales pe albiile raurilor din zona de deal (unde continutul de vitamina C este mai ridicat), in Muntenia (judetele Arges, Dimbovita, dar mai ales Buzau si Prahova), Moldova (judetele Bacau , Vrancea) si in Delta Dunarii (asa am citit la domnul Bojor - ce-ati spune  insa, daca cineva gaseste catina crescuta spontan si povesteste si celorlalti?). Eu pot sa spun pentru cei din Germania de exemplu, unde am locuit eu inainte in 74532 Ilshofen, - Kreis Schwäbisch Hall,  locul de joaca din Neubaugebiet este imprejmuit de catina!!

miercuri, 20 octombrie 2010

SALATA DE VARZA MURATA CU FRUNZE DE PAPADIE

In toamna asta am pus o gramada de muraturi si deoarece  i-am promis Gospodinei de Criza, ca o sa scriu neaparat si despre acest subiect, ajung in cele din urma sa-mi tin promisiunea.
Am inceput cu rosiile. Patru plante le-am scos din gradina, le-am pus in ghivece si le-am bagat in casa, iar de la celelalte plante am cules rosiile asa verzi cum erau si le-am transformat in gogonele. A urmat varza, rosie si alba, la borcan, am incercat sa pun mai putina sare decat normal, deasupra am puse multe fasii de hrean, tulpini de marar si usturoi strivit cu coaja cu tot. Am facut chiar si sucul si pasta de rosii dupa reteta doamnei Ibrian. Din pacate, deoarece la mine in subsol este prea cald, a trebuit deja sa  mananc preparatele din rosii deoarece incepusera sa fermenteze.....Asa au aratat in ziua in carele-am facut, reteta e foarte simpla, se mixeaza rosiile si se pun in sita la scurs intr-un loc racoros. Se pune sucul in sticle, cu doua degete de ulei deaspura si fasii de hrean si catei de usturoi si pasta din sita in borcan, tot cu hrean, usturoi si ulei. Din pacate, la mine nu a functionat, banuiesc insa ca cine are pivnita ca lumea, nu va avea nici o problema.
Varza murata am inceput deja sa o consum, imi fac din ea o salata  extraordinar de gustoasa si foarte simplu de preparat (se poate lua bine si la birou!).
Se amesteca varza murata, cu ceapa si frunze de papadie taiate marunt (sunt inca asa de fragede si de bune, trebuie neaparat profitat de ele, dar pot fi inlocuite si cu frunze de spanac sau stevie),  se adauga piper, ulei de masline si dupa gust, se mai pot adauga seminte de chimen, frunze de patrunjel, cimbru sau alte mirodenii.

duminică, 17 octombrie 2010

GEM DE CAISE, CRUD SI FARA ZAHAR

Deoarece am fost in cele din urma in stare sa fac o poza cu gemul  de caise, reiau aici postarea mai veche despre gemurile crude. 
Vreti sa gustati cele mai bune gemuri, de caise sau de capsuni, ce au marele avantaje de a fi crude si fara zahar?  Singurul dezavantaj, ar fi poate faptul, ca trebuie mereu preparate proaspat, rezistand la frigider doar 2-3 zile, dar sunt asa de usor de preparat, incat acest lucru nu este de fapt un adevarat impediment!

Gem de caise
Aveti nevoie doar de caise uscate, care se pun peste noapte la inmuiat in apa plata, atat cat sa fie acoperite de apa. Atentie insa, daca se pune prea multa apa, gemul nu este poate suficient de dulce! A doua zi se mixeaza si gata este cel mai bun gem de caise!

Gem de capsuni
Gemul de capsuni se prepara la fel ca gemul de caise, mai sunt necesare doar cateva capsuni foarte bine coapte, care se mixeaza cu caisele inmuiate.

Se mai pot adauga, asa cum facea bunica mea draga gemul de caise, samburi intregi de caise (sau migdale)!

marți, 12 octombrie 2010

SCLEROZA MULTIPLA SI HRANA VIE

Dr. med. Joseph Evers (1894-1975)
" Scleroza multipla este o boala incurabila, doar in cazul in care NU se trateaza bolnavii cu dieta Evers!"

O dovada de necontestat, ca pana si o boala foarte grava cum este scleroza multipla, se poate vindeca doar cu o simpla dieta alimentara, fara nici un fel de tratament medicamentos,  a adus-o domnul dr. med. Joseph Evers. 
Joseph Evers s-a nascut pe 8 martie 1894 in Albersloh (Germania). Dupa terminarea primului razboi, a inceput sa studieze medicina la universitatea din Kiel. In timpul studentiei, a constatat de mai multe ori, legatura directa dintre o oboseala covarsitoare, care il coplesea si care nu-i permitea sa lucreze dupa dorinta sa si hrana consumata in zilele respective si incepu astfel sa faca tot felul de experimentari si sa studieze profund tema legata de efectele alimentatiei asupra starii de sanatate. Din 1927 si-a deschis un cabinet particular in Hachen, unde a constat cu groaza starea proasta a danturii pacientilor sai. A cerut aprobarea episcopala pentru a studia craniile depozitate  la o manastire din apropiere, iar concluzia sa a fost urmatoarea: "Inainte oamenii ajungeau in mormant cu dintii asa de buni si astazi au deja, inca din timpul vietii, dintii asa de stricati!". Evers incepu sa cerceteze cauza distrugerii danturii si facu bineinteles imediat legatura cu alimentatia deficitara ce se impamantenise o data cu industrializarea foarte puternica ce avusese loc in acei ani in Germania. Dr. Evers incepu sa studieze si alimentatia popoarelor primitive si bazandu-se pe studiile anatomice comparative ale dentitei la animal si la om, elabora pe baza acestor studii o dieta alimentara bazata pe fructe, radacinoase, legume, nuci si alune, graunte incoltite, lapte si oua crude. Evers ajunsese la concluzia ca toate bolile metabolice grave se datoreaza denaturarii hranei noastre si de aceea sunt vindecabile numai prin administrarea alimentelor in stare cat mai naturala si mai putin prelucrata. Dr. Evers incepu sa recomande pacientilor sai regimul alimentar conceput de el si numit "dieta Evers" si consemna rezultate foarte bune in afectiunile ficatului, ale bilei si ale rinichilor, in tratarea ulcerului, a diabetului de Tip II, a bolilor cardio-vasculare, a poliartritei, a migrenelor si a durerilor de cap.
In anul 1940, dr. Evers a fost chemat la patul unei femei de 22 de ani, bolnava de scleroza multipla. Bolnava avea deja mainile si picioarele paralizate, era de 5 luni mobilizata la pat si era aproape oarba. Evers ii recomanda dieta sa, iar dupa un an femeia era vindecata functional. Acest succes nemaipomenit, a facut ca dr. Evers sa fie cautat de foarte multi bolnavi de scleroza multipla, iar dupa ce a tratat 86 de cazuri de MS, si-a prezentat rezultatele obtinute la Congresul Internistilor Germani de la Viena din 1943 si le prezenta celorlati medici concluziile sale, conform carora scleroza multipla este in stadiul incipient tratabila numai prin dieta alimentara. Urmatorul conferentiar insa, isi incepu dizertatia cu urmatoarele cuvinte: "si acum sa coboram totusi din nou in adancurile realitatatii" si in general, nici unul dintre medicii prezenti, nu-i dadu dr. Evers si lucrarii sale o atentie deosebita.
Dar Evers nu se lasa insa derutat de lipsa de interes a colegilor sai si-si continua studiile, iar   pentru a-si documenta stiintific rezultatele tratamentului sau,  reusi sa-i castige de partea sa pentru verificarea datelor, in 1945, pe Max Nonne (1860-1959) un corifeu in domeniul neurologiei, iar in anul 1952, pe alti doi neurologi de frunte ai acelor timpuri, Georg Rüber (*1922) si Werner Schuppien (1923-1994), care au facut o documentare statistica foarte exacta a datelor si care au confirmat eficacitatea de necontestat a terapiei Evers in tratarea sclerozei multiple, in special a cazurilor aflate inca in faza incipienta. Din pacate, lumea medicala nu a dat in continuare nici o atentie acestor lucrari si statistici, rezultatele, fantastice de altfel, obtinute de dr. Evers au fost in continuare complet ignorate. 
Dr. Evers reusi cu sprijinul statului german sa infiinteze in 1961  "Clinica Sauerland Hachen", prima clinica din Europa specializata in tratarea sclerozei multiple si a altor boli metabolice grave. Din pacate, la putine luni de la deschiderea clinicii, dr. Evers a fost somat in scris de catre persoanele care finantasera infiintarea clinicii, sa introduca in clinica si metodele alopate de terapie, ceea ce intra in totala contradictie cu convingerea sa. De aceea, in anul 1964 dr. Evers isi prezenta demisia din postul de medic sef al clinicii, spunand ca el nu mai poate garanta ca in clinica se aplica tratamentul sau. Tot in acel an, a intemeiat in Langscheid impreuna cu unul din cei patru fii medici ai sai, Paul Evers (1926-1986) o noua "Clinica Dr.Evers". Si dupa moartea doctorului Joseph Evers, fiul sau Paul Evers a continuat sa trateze pacientii urmand exact tratamentul elaborat de tatal sau, din pacate, dupa moartea lui Paul Evers, medicii care au preluat clinica au inceput sa renunte din ce in ce mai mult la dieta Evers si sa o inlocuiasca cu metodele medicinei alopate, clinica impartasind in prezent parerea generala,  conform careia  scleroza multipla este o boala incurabila. Dr. Evers insa a afirmat neobosit toata viata sa: " Scleroza multipla este o boala incurabila, doar in cazul in care NU se trateaza bolnavii cu dieta Evers!"
In cei peste 47 de ani de practicare a medicinei, dr. Evers a tratat peste 15.000 de cazuri de scleroza multipla, pacienti veniti la el din intreaga lume. Dr. Evers impartea bolnavii in trei grupe: grupa A - cazurile usoare, aflate in faza incipienta a bolii, grupa B - cazurile medii si grupa C - cazurile grele. Gravitatea bolii o stabilea orientativ in primul rand in functie de gradul de mobilitate al bolnavilor, bolnavii din grupa A fiind cei care inca se mai puteau deplasa, la bolnavii din grupa B era deja mersul conditionat si ingradit de boala, iar  bolnavii din grupa C erau deja mobilizati la pat. Doctorul Evers a fost un medic care si-a documentat foarte minutios munca, a lasat peste 1.300 de filme facute cu pacientii sai, a urmarit statistic peste 8.000 de bolnavi, pe o perioada de mai multi ani de zile, reusind astfel sa stabileasca exact cota de vindecare obtinuta prin tratamentul sau si anume: in cadrul grupei A, a obtinut o rata de vindecare de 95%, in grupa B deja de numai 10%, iar in grupa C de numai 2%!! Din pacate, ceilalti medici nu s-au interesat absolut deloc de rezultatele obtinute de dr. Evers, ceea ce l-a determinat pe acesta din urma, sa remarce cu multa amaraciune ca "medicina s-a transformat intr-o industrie, in care rezultatele monetare joaca un rol principal si scopul care ar trebui de fapt urmarit de orice medic, anume vindecarea oamenilor bolnavi, se pierde din ce in ce mai mult din vedere".  Cu putini ani inainte de moartea sa, dr. Evers a mai scris: "Eu am facut cu adevarat tot ce mi-a stat in putere, ca sa demonstrez stiintific ca scleroza multipla este curabila. Am insa senzatia ca Morgenstern a avut si aici dreptate, un medicament este considerat  in ziua de azi mai eficient si mai bun ca o simpla dieta."
Doctorul Joseph Evers a fost nu numai un medic exceptional, ci si un om integru, un om cu constiinta si coloana vertebrala, un medic-om, care a practicat cu adevarat medicina in spiritul juramantului lui Hippocrat, punand pacientul bolnav mai presus de orice.

vineri, 8 octombrie 2010

10.10.2010 - Ziua Internationala a Hranei Vii

10 octombrie 2010 este declarata Ziua Internationala a Hranei Vii, se vor organiza in toate lumea intalniri-potluck sau alte evenimente legate de hrana vie, se va incerca atragerea atentiei opiniei publice asupra acestui mod minunat de viata si de alimentatie, toti organizatorii voluntari vor incerca sa prezinte hrana vie unui numar cat mai mare de oameni. S-a intocmit o lista cu toti coordonatorii-organizatori ai acestor intalniri, o lista cu toate locatiile unde vor avea loc intalnirile, programele intalnirilor, s.a.m.d. Mai multe puteti citi AICI (in germana) sau AICI (in engleza) (daca intrati pe aceste pagini, se poate citi insa si in franceza, spaniola, italiana, araba,etc.).
In Romania va avea loc  un potluck  la Arad, organizat de ANGI, iar la Bucuresti insa, va avea loc chiar un evenimet de mare amploare sub forma unui targ de hrana vie, organizat de LIGIA . Deci pentru toti cei care vor sa afle mai multe despre hrana vie sau vor sa probeze numai ce "mancare de peste" mai este si hrana asta, va asteptam cu mare drag!!
https://mail.google.com/mail/?ui=2&ik=081b828f81&view=att&th=12b6640b01567459&attid=0.1&disp=inline&realattid=f_geqm1lb10&zw

luni, 4 octombrie 2010

DOAMNA ELENA NITA IBRIAN

Zilele trecute, cautand un ceai si niste leacuri naturale pentru un prieten bun,  bolnav de scleroza multipla si recitind in acest scop cartile doamnei Elena Nita Ibrian, m-am "lovit" dintr-o data de un pasaj extraordinar, care reprezinta de fapt un mesaj direct al bunei doamne, adresat noua tuturor, un mesaj ce invinge moartea, spatiul si timpul.

"Am pus suflet din sufletul meu in aceste randuri cu gandul la om si la sanatatea acestuia. Cand de mult voi fi oale si ulcele, ma voi bucura de acolo, de sus, de sanatatea generatiilor viitoare care vor fi fericite ca sunt sanatoase si pline de voie buna, urmand un regim de viata natural, dupa exemplul vietii mele. Acum cand am trecut de pragul celor optzeci de ani, sunt bucuroasa sa stiu ca am lasat ceva folositor pentru cei ce vin dupa mine!"
 Asa se incheie introducerea cartii "Tinerete fara batranete cu hrana naturala" de doamna Elene Nita Ibrian, aparuta la Editura EIKON - 2004.

Si mi-am mai dat de abia acum seama, ca a trecut deja mai mult de un an, de la plecarea in liniste  si pace a minunatei doamne dintre noi.....A facut atata bine, a ajutat atat de multor oameni, a muncit neobosit pentru noi toti, oare cum am putea noi sa-i multumim??? Oare cum as putea eu sa-i multumesc  pentru comoara pe care mi-a dat-o???
Iubita doamna Elena Nita Ibrian, va ramane mereu prezenta in gandurile mele,  voi incerca sa tin  mereu vie  imaginea ei in sufletul meu si in inima mea, ma voi stradui sa duc mai departe mostenirea nepretuita pe care mi-a lasat-o, aceasta  viata frumoasa, linistita, plina de bucurii si de multumire,  acesta viata in deplina armonie cu natura si cu toate fiintele ei, aceasta viata cu si pentru  HRANA VIE. Si oare cum as putea eu sa-i multumesc indeajuns lui Dumnezeu, ca m-a binecuvantat asa de tare si ca m-a lasat sa intalnesc in viata mea astfel de oameni minunati, ce mi-au adus atat lumina???

Si mi se mai pare, ca  bunei doamne i se potriveste extraordinar de bine, rugaciunea Sfantului Francis din Assisi, o rugaciune tare draga mie:
"Doamne, fa din mine unealta Pacii Tale
Acolo unde este ura sa aduc iubire,
Acolo unde este ofensa  sa aduc iertare,
Acolo unde este dezbinare sa aduc unire,
Acolo unde este greseala sa aduc adevar,
Acolo unde este neincredere sa aduc credinta,
Acolo unde este disperare sa aduc speranta,
Acolo unde este intuneric sa aduc lumina Ta,
Acolo unde este tristete sa aduc bucurie.
O, Stapane, nu te-am cautat atat
Spre a fi consolat... cat pentru a consola,
Spre a fi inteles...cat pentru a intelege,
Spre a fi iubit...cat pentru a iubi.
Deoarece:
Dand...primesti,
Pierzand...gasesti,
Iertand...esti iertat,
Murind...reinvii la viata eterna!"
Dumnezeu sa o odihneasca in pace pe doamna Elena Nita Ibrian!